[Comunicatul arata „uimirea” (daca nu teama) Patriarhiei Romane privind recunoasterea juridica a Sindicatului preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei. Zic posibila teama, deoarece Patriarhia Romana nu este parte in proces, ci Statul Roman, care poate contesta „cu fermitate” sau nu decizia CEDO. Cu privire la sindicatul preotilor mi-am exprimat deja parerea pe care mi-o si mentin (aveti, in acest sens, la finalul postarii cateva legaturi utile). Sindicatul preotilor arata poate cel mai bine gradul de secularizare care a cuprins Biserica noastra Ortodoxa. Dovada este ca unele dintre solicitarile lor sunt inacceptabile pentru misiunea la care sunt chemati, asa cum se spune si in comunicatul Patriarhiei Romane. Nu spun insa ca si unii dintre ierarhii nostri n-ar fi atinsi de cangrena secularizarii, dovada fiind si unele abuzuri ale lor de care preotii sindicalisti mentioneaza pe buna dreptate si care raman nesanctionate. Solutia trebuie sa fie, pana la urma, de natura eclesiala! De aceea, sunt de acord ca schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos si nu invers, pentru ca, iata, ce se intampla daca porneste de jos si poarta cu ea pecetea secularizarii! Un papa a spus odata ca in Biserica (nu doar Catolica) nu se pot face reforme, fiindca poarta amprenta profanului, dar ca exista ca solutie pentru schimbare sfintii, care apar in lume la timpul hotarat de Dumnezeu si care pot schimba definitiv in bine cursul unei Biserici. Exista in acest sens numeroase exemple. E drept, papii si Biserica Catolica s-au confruntat de secole cu reforma Protestantismului, insa gasesc cu cale prilejul de a adresa tuturorindemnul (fie ierarhi, fie preoti, fie mireni) sa ne sfintim prin fapte vrednice potrivit chemarii, cat de repede posibil, viata noastra si, prin ea, viata Bisericii si sa nu (ne-)o reformam, protestantizandu-o(ne)! – dan.camen.]
~~~+~~~
HOTĂRÂRE INADECVATĂ LA CEDO
– Vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală –
Basilica.ro/ 1 februarie 2012
Patriarhia Română a luat cunoştinţă cu uimire de hotărârea în primă instanţă a completului de judecători din cadrul secţiei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect dreptul clericilor la libera asociere în organizaţii de tip sindical. Studiind cu atenţie această hotărâre, Patriarhia Română constată următoarele:
1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România(art. 8) şi a Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 – Statut, care enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă de Stat;
2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau „slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi” (art. 123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, şi raporturile de muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte;
3. Reţinerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul aşanumitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi canoanelor. Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume: – „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de „factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor); – „respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale” (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică; – „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească” (art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ş), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române.
Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor – nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.
O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia de a se solidariza cu Statul român şi Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa.
În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare, unele chiar recente (de pildă, în cauzele Műller, Reuter şi Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi opiniei separate a doi dintre judecătorii din această cauză, care au confirmat că statutul, drepturile şi obligaţiile slujitorilor unui cult religios faţă de acest cult ţin de competenţa exclusivă a cultului respectiv.
Ne exprimăm speranţa că Statul român va contesta cu fermitate această hotărâre inadecvată şi avem convingerea că Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României, care nu ţine cont de autonomia şi de specificul organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase, recunoscute şi garantate ca atare în toate statele democratice.
Cotidianul evreiesc „The Jerusalem Post” (Jeremy Sharon) a publicat de curand un articol care face referire la o recenta declaratie comuna semnata pe 6 decembrie a.c. de Rabinul-Sef al Israelului, Iona Metzger, si Arhiepiscopul ortodox al Ciprului, Hrisostom al II-lea, la Nicosia in Cipru. Ce este interesant de observat la acest document este ca intaistatatorul Bisericii Ortodoxe din Cipru ii exonereaza practic pe evrei de vina colectiva a uciderii lui Iisus Hristos *(deicid), la fel cum a facut-o Papa Benedict anul acesta in cartea sa, intitulata „Isus din Nazaret” si urmand parca liniei clasice catolice trasate inca din 1965 de documentul, deja celebru, Nostra Aetate, aprobat de Conciliul II Vatican.
Dar cum interpreteaza toti acestia cuvintele Sfintei Scripturi, care relateaza faptul ca, cu propria lui gura: „tot poporul[evreu – n.m.]a raspuns[lui Pilat – n.m.]si a zis: <Sangele Lui[Iisus Hristos – n.m.]asupra noastra si asupra copiilor nostri!>„? Sf. Ev. Matei 27, 25.
Nu este vorba de o vina predestinata, ci mostenita, de aceea cred ca doar prin imbratisarea si primirea cu pocainta sincera a Celui rastignit se poate gasi impacarea cu El si, prin ea, scaparea de „vina uciderii”, iar prin impartasirea cu Sfintele Lui Taine se poate sterge definitiv Sangele care este „asupra lor si asupra copiilor lor”…
Textul integral al declaratiei comune il gasiti in intregime pe site-ul Bisericii Ciprului AICI (gr.). Reproduc in continuare mai jos cateva pasaje din articolul amintit:
Metzger si Arhiepiscopul Ciprului se angajeaza sa aprofundeze relatiile
The Jerusalem Post / 8 decembrie 2011
Declaratia comuna a celor doi lideri religiosi afirma nelegitimatatea doctrinei vinovatiei colective a evreilor pentru moartea lui Iisus si scoate in evidenta angajamentul pentru relatii mai bune.
Rabinul-Sef Iona Metzger a semnat o declaratie istorica marti, la Nicosia, cu arhiepiscopul Hrisostom, intaistatatorul Bisericii Ortodoxe din Cipru, declaratie in care cei doi primati promit sa adanceasca relatiile dintre Biserică si poporul evreu.
Este pentru prima data cand o Biserica Ortodoxa repudiaza aceasta doctrina in mod explicit, care a fost unul dintre cei mai importanti factori in dezvoltarea antisemitismului religios in Europa.
„Noi, Rabinul-Sef al Israelului, Iona Metzger, si Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, ii multumim lui Dumnezeu pentru cresterea binecuvantata a acestui respect mutual si afirmam angajamentul nostru pentru avansarea relatiilor excelente dintre Cipru si Israel”, se spune in declaratia comuna.
[…] Declaratia mentioneaza, totusi, in mod explicit, faptul ca Biserica Ciprului nu a luat parte niciodata la acuzatiile de vina colectiva sau la „negarea sistematica” a evreimii.
„Noi sustinem, prin urmare, repudierea unei astfel de preconceptii, ca incompatibila cu invatatura Sfintei Scripturi„, se mentioneaza in declaratie.
Biserica Romano-Catolica a repudiat notiunea de vina colectiva a poporului evreu pentru moartea lui Iisus in anul 1965, odata cu promulgarea documentului Nostra Aetate, care a trecut de Conciliul II Vatican, si care prevede ca, desi anumite autoritati evreiesti au solicitat moartea lui Iisus, vina aceasta nu poate fi repartizata tuturor evreilor din acel moment, si nici evreii din ziua de astazi nu pot fi trasi la raspundere pentru ea.
Alte dispozitii importante pronuntate marti declara ca prozelitismul printre comunitatile respective „submineaza identitatea religioasa a celuilalt” si este „incompatibil cu respectul reciproc”.
“Am semnat astazi o declaratie istorica in ceea ce priveste relatia evreimii cu Biserica Ortodoxa“, a spus rabinul Metzger pentru Jerusalem Post. „Pana acum, bisericile ortodoxe au fost reticiente in a face acest tip de pas, dar Biserica Ciprului si-a asumat aceasta responsabilitate cu aceasta declaratie curajoasa de astazi” a spus rabinul Iona Metzger. „Speram ca acum, pas cu pas, vom putea sa intram in relatii similare si cu celalalte Biserici Ortodoxe importante, cum este Biserica Greciei si cea a Rusiei„.
[…] „Acest tip de declaratie ofera legitimitate Statului Israel in ochii acestor persoane si are un impact politic semnificativ„, a mentionat rabinul.
„Este semnificativ faptul ca primatul Bisericii Ciprului este cel care a facut aceasta declaratie”, a spus rabinul David Rosen, directorul international al afacerilor inter-religioase in cadrul Comitetului Evreiesc American si consilier onorific la Rabinatul Sef privind chestiunile interconfesionale, „insa importanţa principala o constituie potentialul extinderii continutului acestei declaratii la cea mai mare parte a lumii ortodoxe”.
1. Aceasta “vina” asumata de evrei a fost facuta fata de Mantuitorul Insusi. Nu eu, crestinul de azi, sau Biserica Ortodoxa intemeiata de Hristos poate sa absolve de “o vina”, fie ea si colectiva, asumata personal de farisei fata de Hristos Insusi.
Biserica nu este Hristos Insusi. Asa ca singura absolvire de “vina” nu poate sa vina decat din partea lui Hristos Insusi, care poate fi facuta prin primirea cu pocainta sincera a Celui Rastignit ca fiind Mesia. Cum insa in continuare evreii Il asteapta pe Mesia, indirect neaga ca Iisus Hristos a fost Mesia, deci in prezent nu vor sa-L primeasca pe Mantuitorul.
2. Problema este ca in continuare evreii au o pozitie total contradictorie: Il neaga ca fiind Mesia pe Cel Rastignit si, totodata, vor sa fie absolviti de un deicid.
Pe de-o parte spun ca Mesia nu a venit si, deci, Cel Rastignit nu era Unsul lui Dumnezeu, iar pe de alta parte vor sa fie absolviti de “o vina colectiva”, care insa are sens doar daca este deicid, deci implicit vor sa fie absolviti de un deicid, desi afirma contrariul, ca Hristos nu era Mesia.
Ei spun cam asa: a fost, nu a fost Hristos Mesia, nu discutam acum acest lucru, desi in principiu are sens o asemenea discutie despre raspunderea colectiva a poporului evreu doar daca actul rastignirii a fost un deicid. Pe noi, evreii de azi ne deranjeaza ca suntem acuzati de o crima facuta de inaintasii nostri, pentru care noi nu avem nicio vina. Noi spunem ca nu exista o vina colectiva pentru acel act intamplat in acele vremuri.
Noi, crestinii, nu putem accepta un asemenea nivel de discutie intrucat: – eu crestin fiind, cred in Iisus Hristos ca fiind Mesia, implicit prin credinta mea afirm ca evreii L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu; – voi, evreii nu recunoasteti ca ati facut un deicid, intrucat il asteaptati si astazi pe Mesia sa vina; – deci, ori noi ori voi avem dreptate in aceasta privinta; asa ca, voi, daca acceptati ca ati facut un deicid va negati propria credinta, iar noi, crestinii, daca acceptam ca voi nu ati facut un deicid, ne negam propria noastra credinta; – noi nu putem accepta un punct de plecare decat acesta: sa stabilim daca a fost acel act sau nu un deicid? Voi spuneti ca nu, noi ca da. Este un aspect fundamental peste care nu putem trece. Si aici ar trebui sa se termine discutia.
Daca noi, crestinii, am fi de acord sa discutam doar despre existenta sau nu a unei “vinovatii colective” a poporului evreu, si am accepta ca punct de plecare ca rastignirea de acum 2000 de ani a fost doar un simplu act de ucidere, fara a lua in seama Persoana Celui Rastignit ca acesta era Fiul lui Dumnezeu si fara a stabili astfel daca a fost deicid sau nu, atunci orice intelegere cu evreii referitoare la absolvirea de o eventuala vina colectiva este un act de negare a faptului ca Hristos era Fiul lui Dumnezeu.
Noi, crestinii, nu putem face abstractie de faptul ca Cel Rastignit era Fiul lui Dumnezeu si sa analizam doar caracterul colectiv al raspunderii poporului evreu, fiindca indirect am accepta ca acel act nu a fost deicid si, implicit, am accepta ca Hristos nu era Fiul lui Dumnezeu.
Mie Hristos imi cere explicit sa-mi marturisesc credinta ortodoxa si nu sa ma fac ca nu vad ca actul rastignirii este un deicid sau sa nu discut in prealabil despre asta, inainte de a discuta despre cine este vinovat si cat de vinovat.
Nu pot sa fac abstractie ca Cel rastignit era Fiul lui Dumnezeu, fiindca asa mi se sopteste, viclean, la ureche, chipurile pentru “buna invoire” intre popoare.
Asemenea intelegeri facute fara a pune in discutie caracterul de deicid al rastignirii lui Hristos, reprezinta o lipsa a marturisirii credintei in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu – in cel mai bun caz, daca nu chiar o negare a dumnezeirii lui Hristos.
In ambele cazuri consecinta este aceeasi: caderea grava de la dreapta credinta a persoanelor care au semnat sau achiesat in orice mod la asemenea intelegeri.
Avem de-a face cu aceasi abordare vicleana a unei probleme, specific evreiasca: – nu noi evreii ca popor, am facut acel act, ci niste indivizi au facut acel lucru, care erau intr-adevar de neam evreiesc; insa vina le apartine in totalitate acelora, vina este individuala, nu este o vina colectiva a poporului evreu de la acea vreme, vina care, mai mult chiar, prin mostenire, s-ar putea transmite pana astazi; – nu punem in discutie daca a fost deicid, adica daca Cel rastignit era Mesia, caci noi stabilim doar cine e vinovat si nu stabilim daca Acela era sau nu Fiul lui Dumnezeu.
Cum sa poata accepta crestinii un asemenea nivel de discutie? Cum sa facem abstractie de faptul ca Cel Rastignit era Hristos si sa acceptam o discutie doar in ceea ce priveste stabilirea vinovatiei, individuala sau colectiva?
Orice student la Drept stie ca, in drept penal, exista 3 trasaturi esentiale ale unei infractiuni: fapta care trebuie sa aiba un anumit grad de pericol social, vinovatia si prevederea in legea penala.
Deci orice analiza, in mod logic si chiar procedural, daca putem zice asa, incepe cu “fapta” si “incadrarea” ei: daca a fost sau nu un deicid. Daca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, cum spunem noi, a fost un deicid, daca nu este Mesia, cum spun ei, nu a fost.
Ei nu vor sa incepem cu “incadrarea faptei”, ci cu stabilirea vinovatiei, individuala sau colectiva. Exact ca in dialogurile cu catolicii. Sa nu vorbim despre ce ne desparte fundamental, ci despre lucruri care, chipurile, ne apropie.
Pentru “pacea” lumii ar trebui sa stabilim impreuna ca poporul evreu nu e vinovat de uciderea lui Hristos, ci sunt vinovati doar niste fanatici care, din pacate, faceau parte din neamul evreiesc.Si cu asta end of story. Daca Hristos era sau nu Mesia, nu se pune in discutie.
Insa, daca nu-L marturisesc pe Hristos si nu marturisesc Adevarul in orice imprejurare si mai ales in acest caz, caci a fost cu adevarat un deicid, indiferent daca vina este individuala sau colectiva, ma fac vinovat de lepadare de credinta.
Nu am voie sa pun la index problema Persoanei Rastignite si faptul ca Rastignirea a fost un deicid, fiindca imi neg propria credinta si voi raspunde personal in fata lui Hristos pentru lepadare.
Evreii procedeaza in acelasi mod, ca atunci cand l-au intrebat pe Mantuitorul cui sa-i slujeasca, lui Dumnezeu sau stapanitorului roman?
Iar noi ar trebui sa le dam acelasi raspuns pe care l-a dat atunci Mantuitorul: intai ii dam lui Dumnezeu ce-i al Lui, adica marturisirea Adevarului, ca rastignirea este un deicid si apoi ii dam Cezarului, doar ce-i al lui, adica respectarea legilor, pacea si bunavoirea intre popoare, etc.
[Este vorba, deci, de intrunirea Comitetului de lucru *(„Consiliul editorial”/ redactional) al Comisiei mixte de dialog teologic, si nu de intrunirea colectivului plenar, care se va reuni oficial tocmai in anul 2012. – dan.camen.]
14-17 iunie, Rethimno (Creta): Comitetul de coordonare a Dialogului dintre
ortodocşi şi romano-catolici
Pelerin Ortodox / 14 iunie 2011
Comitetul de coordonare[Consiliul editorial – n.m.] al Comisiei Internaţionale Mixte pentru Dialog Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică se va întruni în perioada 14 – 17 iunie a.c. în Sfânta Mitropolie de Rethimno şi Avlopotamos, în Rethimno-ul Cretei, găzduit din partea Patriarhiei Ecumenice de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Rethimno şi Avlopotamos, k. Evghenios.
La acest Comitet Mixt vor participa 14 membri de fiecare Biserică sub co-preşedinţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Pergam, k. Ioannis, Patriarhia Ecumenică, şi a Excelenţei Sale, Cardinalul romano-catolic, k. Kurt Koch, preşedintele Consiliului pontifical pentru promovarea unităţii creştine.
Din partea Bisericilor Ortodoxe participă Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi: de Sasima, k. Ghenadios, Secretarul ortodox şi membru (Patriarhia Ecumenică); de Volokolamsk, k. Ilarion (Patriarhia Moscovei); de Constantia şi Ammohostos, k. Vasilios (Biserica Ciprului); de Messinia, k. Hrisostomos (Biserica Eladei); Preasfinţitul Episcop de Branitsevo, k. Ignatie (Patriarhia Serbiei) şi Preacucernicul Arhidiacon k. Ioan Ică Jr. (Patriarhia României).
Din partea bisericii romano-catolice participă Excelenţa Sa Arhiepiscopul Roland Minnerath, distinşii domni profesori, Piero Coda, Paul McPartlan, Frans Bouwen, d-na Theresia Hainthaler şi Andrea Palmieri, Secretar.
Marţi, 14 iunie 2011, va avea loc deschiderea oficială a lucrărilor după care ÎPS Evghenios, Mitropolit de Rethimno şi Avlopotamos îi va saluta pe participanţi.
Tema lucrărilor Comitetului de coordonare, aşa cum a fost hotărâtă de plenul Comisiei în luna septembrie a anului trecut la Viena, Austria, este „Primatul şi sinodalitatea din punct de vedere teologic şi ecleziologic”.
Comitetul va redacta textele comune pe care le va prezenta Comitetului de coordonare al Dialogului programat pentru noiembrie la Roma, Italia.
Membrii Comitetului îi vor vizita pe Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Cretei, în Irakleion, pe d-na Maria Lioni, pe primarul Gheorghios Marinakis, siturile arheologice din Knossos, precum şi sfintele mănăstiri ale Sfintei Mitropolii de Rethimno şi Avlopotamos.
Sunt în curs de desfăşurare lucrările Comitetul redacţional al Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, derulate departe de luminile publicităţii, la Rethimno – în hotelul Creta Pallas, lucrări care se vor încheia mâine.
Despre dialog a fost susţinută azi după-amiaza o conferinţă de presă de către ÎPS Mitropolit de Pergam Ioannis, de către ÎPS Mitropolit de Sasima, k. Ghenadios, şi de către cardinalul romano-catolic Kurt Koch, preşedintele Conciliului pontifical pentru promovarea unităţii creştine.
În cuvântul introductiv, ÎPS Mitropolit de Pergam Ioannis a spus în detaliu despre lucrările Comitetului:
„Vă adresăm salutărilor noastre şi vă informăm că suntem aici, ca să lucrăm la redactarea unui text pe care-l vom prezenta plenului Comisiei pentru Dialogul Teologic dintre romano-catolici şi ortodocşi. Tema se referă la „Primatul şi sinodalitatea din punct de vedere teologic şi ecleziologic”. Ştiţi că aceasta este una din cele mai serioase probleme care au despărţit Biserica Ortodoxă de cea romano-catolică”.
De asemenea, a subliniat: „Comitetul nostru încearcă să redacteze un text în care să fie arătate punctele asupra cărora suntem de acord şi cele asupra cărora nu suntem de acord, iar mai târziu vor fi prelucrate de plenul Comisiei – pentru a vedea exact unde anume ne aflăm în privinţa acestei teme. Acest dialog a început – după cum vă este cunoscut – în 1980 şi la el au participat toate Bisericile Ortodoxe”.
„Este un dialog pe care-l considerăm necesar astăzi, deoarece creştinii trebuie în orice caz să discute unii cu alţii pentru a vedea dacă pot să se apropie unii de alţii – deoarece fără dialog nu vor putea fi rezolvate niciodată problemele”, a adăugat k. Ioannis.
În continuare a subliniat: „Între aceste două Biserici s-au acumulat multe probleme, timp de o mie de ani (din secolul al XI – lea când s-a produs marea schismă). Aceste probleme trebuie cândva să fie rezolvate teologic. Comisia are această misiune”.
Despre Mitropolitul Evghenios de Rethimno şi Avlopotamos
Mitropolitul de Pergam s-a referit în acelaşi timp cu cuvinte deosebit de măgulitoare la adresa ÎPS Mitropolit de Rethimno, k. Evghenios, subliniind în legătură cu acesta:
„Aş dori cu acest prilej să exprim bucuria noastră, deoarece Comisia noastră se întruneşte în Creta şi, mai ales în Rethimno, ca oaspeţi ai ÎPS Mitropolit de Rethimno şi Avlopotamos, k. Evghenios, care ne-a oferit o aşa generoasă găzduire, încât doresc să-mi exprim gratitudinea faţă de el”.
„Este un ierarh pe care Patriarhia Ecumenică îl cinsteşte în mod deosebit şi care este un lider spiritual aşa cum merită Biserica Cretei, care are o istorie importantă în decursul secolelor”, a adăugat în încheiere Mitropolitul de Pergam.
În final, semnalăm că Mitropolitul de Pergam, k. Ioannis, în timpul cinei de bun-rămas de astă-seară, s-a referit la ospitalitatea avraamică a Mitropolitului de Rethimno, spunând că este „chiar mai presus decât cea avraamică…”.
De asemenea, a semnalat că numele de Evghenios nu este întâmplător şi că nobleţea este întrupată în persoana sa, şi nu a omis să menţioneze că îşi poartă numele pe merit.
Cu binecuvantarea Sanctitatii Sale, Patriarhul Kirill al Moscovei si al intregii Rusii, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Moscovei *(D.E.C.R.), va vizita Grecia intre 13 si 18 iunie 2011.
In programul vizitei sale este inclusa si o intalnire cu Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei si al intregii Elade, precum si participarea la sedinta grupului de lucru al Comisiei mixte de dialog teologic intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica, in vederea elaborarii/schitarii [proiectului de] document asupra Rolului episcopului Romei in comuniunea Bisericilor din primul mileniu crestin, sedinta care se va tine la Rethymno, Creta.
Biserica Ortodoxă a Estoniei trece la Calendarul îndreptat în 2012
Doxologia.ro / 12 iunie 2011
Adunarea Generală a Bisericii Ortodoxe a Estoniei, după o atentă cercetare a cauzelor şi contextelor legate de cele două calendare practicate în cadrul Bisericii Ortodoxe, a hotărât, cu o majoritate de 73 de voturi din 88, reformarea calendarului liturgic al Bisericii.
Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe din Estonia (autonomă în cadrul jurisdicţional al Patriarhiei Ecumenice) a publicat sâmbătă 11 iunie 2011, un comunicat de presă, în care Primatul Bisericii, Arhiepiscopul Ştefan al Tallin-ului şi al întregii Estonii, afirmă hotărârea Bisericii Estoniei de a reforma calendarul liturgic începând cu anul 2012.
De la 1 ianuarie 2012, în afara unor excepţii de iconomie pastorală, “sărbătorile fixe vor fi celebrate după calendarul Gregorian iar sărbătorile mobile (din timpul perioadelor Triodului şi Penticostarului) vor fi celebrate după calendarul iulian”.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Serviciul de presă al Bisericii Autonome a Estoniei, dependentă de Patriarhia Constantinopolului (cu denumirea oficială: „Biserica Apostolică Ortodoxă a Estoniei”), citându-l pe mitropolitul Ştefan de Tallinn, anunţă că de la 1 ianuarie 2012 această structură bisericească va trece la calendarul nou gregorian pentru sărbătorile cu dată fixă. Hotărârea a fost luată la 26 mai, în cadrul Adunării anuale a Bisericii Autonome din Estonia, prin votul a 73 din 88 de membri. Comunicatul de presă menţionează că această hotărâre vrea să elibereze Biserica Estoniei de „moştenirea Bisericii Ruse” deşi, unele parohii, din motive pastorale, vor rămâne pe calendarul vechi iulian.
Creştinismul Ortodox a fost adus în Estonia de misionarii ruşi încă în secolele XI-XII, iar în 1920 Biserica Ortodoxă din Estonia a primit statut de autonomie din partea Patriarhiei Ruse.În 1923 această jurisdicţie eclezială trece sub Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu un grad mai mare de autonomie. În 1940, după ocupaţia sovietică, Biserica din Estonia revine Patriarhiei Moscovei, care a presat Patriarhia Ecumenică să recunoască Tomosul din 1923 drept nevalabil. În 1993 Biserica din Estonia se scindează, o parte trecând din nou sub Constantinopol, iar alta, condusă de mitropolitul Corneliu, rămânând în Patriarhia Moscovei, cu un grad foarte redus de autonomie.
În prezent, jurisdicţia dependentă de Constantinopol are 54 de parohii, 3 ierarhi şi aproape 10.000 de credincioşi, în mare parte estonieni. Jurisdicţia dependentă de Patriarhia Moscovei are doar 33 de parohii, 2 ierarhi, dar peste 100.000 de credincioşi, dintre care cei mai mulţi de etnie rusă. Din cauza acestui paralelism jurisdicţional, disensiunile dintre cele două Patriarhii continuă, creând probleme mai ales în cadrul întâlnirilor inter-ortodoxe, la care ruşii nu acceptă prezenţa reprezentanţilor estonieni dependenţi de Constantinopol.
Biserica Ortodoxă Rusă a ridicat în oraşul Sharjak din Arabia Saudită prima biserică ortodoxă din această ţară, închinată Sfântului Apostol Filip, informează site-ul interfax-religion.com.
Pe data de 6 iunie, turlele acestei biserici au fost împodobite cu cruci aurite, fapt excepţional deoarece Arabia Saudită este o ţară majoritar islamică, unde legile interzic afişarea simbolurilor creştine. Aceste cruci care împodobesc turlele bisericii ortodoxe au fost proiectate de arhitectul Yuri Kir din Rusia special pentru acest lăcaş de rugăciune.
Biserica ortodoxă rusă din Sharjak a fost construită cu permisiunea şeicului Sultan Mohammed Al-Qasimi. Pe lângă biserică s-a construit şi o clădire care găzduieşte un centru cultural şi educaţional.
Pe 2 iunie a.c., la praznicul Inaltarii Domnului, au fost inaltate crucile pe turle. Biserica a fost ridicata cu permisiunea Patriarhiei Antiohiei, sub a carei jurisdictie se afla. Momentan, la biserica slujeste un preot rus.
Pe cît de mult se vorbește despre Moscova, pe atît de puțin se știe despre ea. Este o tactică comunistă de succes, practicată și de structurile europene, aceea de a ascunde esențialul în grămada de hîrtii, hotărîri, știri, evenimente, care pînă la urmă aruncă în lehamete pînă și pe cel mai atent comentator. Așa s-a întîmplat și în cazul constituirii la Moscova a ceea ce se cheamă ”Soborul Rusesc Popular Mondial” pe care îl conduce patriarhul Moscovei și a toată Rusia, dar care nu are scopuri bisericești, ci folosește biserica în scopuri pur politice ale statului Federația Rusă.
Iată cum este definită această entitate paracanonică pe site-ul Patriarhiei Moscovei: ”Soborul Rusesc Popular Mondial (SRPM) este cel mai însemnat for civic din Rusia. El există din 1993 și în decursul anilor este platforma civică și locul de întîlnire a oamenilor care, indiferent de vederile politice, sînt uniți de un singur țel – grija pentru prezentul și viitorul Rusiei, are un rol însemnat în formarea societății civile. La ședințele lui participă tradițional reprezentanții tuturor ramurilor puterii statale, liderii asociațiilor civice, liderii organizațiilor religioase tradiționale din Rusia, conducători de armată și ai altor structuri de forță a Federației Ruse, profesorii și studenții celor mai mari instituții de învățămînt din țară, savanți și oameni de cultură, delegați ai comunităților ruse din străinătatea apropiată și îndepărtată, mulți reprezentanți ai tineretului”.
Iată și cîteva țeluri și scopuri propuse de SRPM, potrivit propriului statut: ”Sborul urmărește linia unificării societății în numele renașterii Rusiei. Slujește întărirea statalității ruse, amplificarea rolului Bisericii Ortodoxe în viața societății. Contribuie la conlucrarea Bisericii Ortodoxe cu religiile tradiționale din Rusia în vederea însănătoșirii morale a societății și excluderea extremismului religios și a intoleranței. Contribuie la unificarea non-violentă a poporului rus”.
Unificare non-violentă a poporului rus trebuie înțeleasă ca asimilarea celorlalte popoare cucerite de Imperiul Rus, în special de cel sovietic, deoarece în continuare Soborul își propune să ”zidească o Rusie multinațională, să întărească relațiile prietenești dintre popoare și să depășească ura națională și separatismul, precum și terorismul internațional”.
Ura națională și separatismul sînt promovate, în ochii Soborului, de către celelalte popoare împotriva rușilor. De aceea următoarele prerogative ale Soborului sînt acelea de ”implementare a măsurilor de întărire a sănătății nației (zdorovia natsii), în colaborare cu organele cointeresate”. Asta nu fără ”susținerea și ajutorul practic în domeniul înființării unei școli naționale și apărarea limbii ruse”. Desigur școala națională și apărarea limbii ruse nu este necesară la Moscova sau Peterburg, ci în republicile populate de alte popoare, dar peste care Patriarhia Moscovei, în virtutea enerției, stăpînește canonic. Soborul își propune un șir de măsuri pentru susținerea rușilor din străinătatea și promovarea rusismului peste tot în lume.
Nu îmi propun să traduc întregul statut al Coborului Rus, deși ar mai fi lucruri interesante pentru un ochi politic. Intenția mea este aceea de a înțelege cum este posibil ca un patriarh care prezidează un sinod atît de numeros cum este cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, numărînd peste 200 de ierarhi și întrunind zeci de state străine ca limbă și cultură de ruși, să ia parte la înființarea unei structuri care, prin folosirea termenului Sobor/Sinod, în propria titulatură induce în eroare comunitatea ortodoxă.
Care este legătura dintre cele două sinoade prezidate de patriarhul Moscovei și cîți din membrii Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse fac parte și din sinodul paralel, cel al al panrusismului mondial? Participă mitropolitul Vladimir al Moldovei, în calitatea sa de membru permanent al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la Soborul Rusesc Popular Mondial? Dacă da, este oare legitimă punerea unor ierarhi ce păstoresc peste mitropolii de altă naționalitate în slujba politică a nației ruse în cadrul unei structuri susținute și întrepătrunse de structurile de forță ale statului rus? Iar dacă nu, atunci de ce ședința Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse este convocată la doar trei zile după ședința sinodului paralel și de ce ambele sinoade au pe agendă aceleași prerogative?
Politica standardelor duble dusă de patriarhul Moscovei, dublată de politica dublelor sinoade, va mări criza în care se află Patriarhia Moscovei. Acest sinod pararel, constituit pe criterii naționale și al cărui singur scop este unul geopolitic în slujba statului rus, dar pe care patriarhul Moscovei nu se sfiește să-l prezideze, contrar oricăror norme canonice și etice, este o instigare brutală la ură națională între popoarele ortodoxe aflate în subordinea canonică a Patriarhiei Moscovei și poporul rus.
Să sperăm că vizita patriarhului Moscovei în Moldova anunțată pentru luna octombrie va aduce puțină lumină asupra situației create și anume care este slujba Moldovei în lupta pentru biruința nației ruse?
Rămăşiţele pământeşti ale mitropolitului Andrei Şaguna au fost deshumate astăzi, 31 mai, din cripta Mausoleului de la Răşinari, informează TRINITAS TV.
Alături de credincioşi au fost prezenţi Mitropolitul Ardealului, Mitropolitul Olteniei şi Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
„Am mers la mausoleul marelui mitropolit Andrei Şaguna, am dezvelit mormântul şi am scos osemintele pentru a pregăti o raclă în vederea canonizării lui. Ne-am rugat ca Dumnezeu să ni-l aleagă ca ocrotitor şi ca mijlocitor”, a arătat Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
Osemintele au fost împărţite în două racle. Una dintre ele va rămâne în Mausoleu, iar cealaltă a fost dusă la sediul Mitropoliei Ardealului.
După deshumare a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru mitropolitul Andrei Şaguna al Ardealului.
Sfântul Sinod al Bisericii noastre va analiza într-una din următoarele şedinţe de lucru dosarul de canonizare a Mitropolitului Şaguna înaintat spre studiere ierarhilor români de Mitropolia Ardealului.
Andrei Şaguna s-a născut în 1808, la Mişkolţ, în Ungaria, într-o familie de aromâni.
A studiat filozofia, dreptul şi teologia, fiind hirotonit episcop în anul 1848, la Carloviţ. După hirotonie, noul arhiereu spunea: „Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!”
În calitate de mitropolit prezidează Marea Adunare Naţională de la Blaj şi organizează învăţământul în Transilvania.
În august 1850 deschide la Sibiu Tipografia eparhială, întemeiată din bani personali.
În ianuarie 1853 se întemeiază „Telegraful Român”, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi.
Începând cu anul 1855, Şaguna reorganizează învăţământul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de Teologie şi Pedagogie. A organizat peste 800 de şcoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea lui au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad. Gimnaziul de la Braşov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi şcoli superioare româneşti.
Mitropolitul Şaguna sprijină înfiinţarea Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, cunoscută sub numele ASTRA, cu rol însemnat în emanciparea culturală şi politică a românilor din Transilvania.
Printre membrii de seamă ai ASTREI s-au numărat Andrei Şaguna (care a fost şi primul preşedinte), George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.
Mitropolitul Andrei Şaguna a trecut la Domnul pe 28 iunie 1873, fiind înmormântat în cripta Mausoleului de la Răşinari, de lângă Sibiu.
Belgrad – Guvernul rus a fost de acord să finanţeze împodobirea cu mozaicuri a Catedralei St. Sava din Belgrad a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Negocieri în acest sens au fost purtate în ultimii opt ani, dar decizia finală a fost luată în timpul ultimei vizite la Belgrad din luna martie a acestui an a lui Vladimir Putin. Suprafaţa totală a mozaicurilor este de 17.000 mp, iar costul total al lucrărilor este estimat la 40 mil. euro. Se presupune că finanţarea va veni treptat, pe măsură ce se finalizează lucrarea.
În timpul recentei sale vizite în Serbia, şeful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Rusiei (DECR), Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a confirmat disponibilitatea Bisericii Ruse de a promova finanţarea rapidă a lucrărilor, obţinută din Rusia.
Prima etapă presupune crearea a 3.100 mp de mozaicuri pentru domul principal, arcadele şi coloanele din naos. […] Potrivit profesorului Vojislav Milovanovic, concursul pentru alegerea celui mai bun proiect de mozaic trebuie să dureze şase luni, şi punerea în aplicare a proiectului selectat – optsprezece luni. […]
Fragment din Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit în sesiune ordinară de lucru la Belgrad, între 16 şi 27 mai 2011, sub preşedinţia Patriarhului Irineu:
Razboi intru Cuvant / 30 mai 2011
Printr-o reuniune a Comisiei Centrale pentru încheirea lucrărilor la Catedrala Sf. Sava de pe Vraciar – (cea mai mare catedrală sârbă, situată în centrul Belgradului n.n.), Sinodul a salutat cu aleasă recunoştinţă frăţească disponibilitatea Bisericii Ortodoxe Ruse şi a mărinimosului stat rus de a ajuta pline de însufleţire la pictura interioară a Catedralei; după şedinţa sinodală, s-a făcut o slujbă de pomenire pentru ctitori, donatori binefăcători şi miluitori.
Conform informaţiilor “Romfea.gr”, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbe, a trecut la alegerea unor noi episcopi, la completarea unei episcopii şi la înfiinţarea de noi episcopii. Merită să semnalăm că Ierarhia Bisericii Sârbe se întruneşte în şedinţă de lucru la Belgrad, din 14 mai 2011.
Informaţiile arată că la propunerea Patriarhului Serbiei, k. Irineu, au fost aleşi noi membri în Sfântul Sinod. Cei trei noi membri ai Sfântului Sinod sunt: Episcopul de Srem, k. Vasil, Episcopul de Sumadia, k. Ioan, şi Episcopul de Niksici şi Vadimlie, k. Ioanikie.
Sfântul Sinod a purces şi la ocuparea Episcopiei vacante de Niş (condusa pana acum de Patriarh) în care a fost ales Episcopul vicar al Mitropolitului de Muntenegru şi egumen al Mănăstirii Ostrog, k. Ioan de Diokleea. De menţionat că Sfântul Sinod a ales şi doi Episcopi vicari, pe arhimandritul Ioan (Sulivrk) ca Episcop de Limplianis şi pe arhimandritul Andrei (Silertsit) ca Episcop de Remezitsansk, vicari ai Patriarhului Serbiei, k Irineu. Episcop al nou-înfiinţatei Episcopii de Krusevaci a fost ales în unanimitate Ierodiaconul David (Perovici), profesor la Facultatea de Teologie.
Sfântul Sinod al Bisericii Serbiei a trecut şi la înfiinţarea a doua noi episcopii, una fiind Episcopia Americii Centrale şi de Sud cu sediul la Buenos Aires, având ca loctiitor pe Mitropolitul de Muntenegru, k. Amfilohie. A doua este Episcopia Elveţiei şi Austriei cu sediul la Viena, unde loctiitor a fost numit Episcopul de Başka, k. Irineu.
Informaţiile “Romfea.gr” arată că Mitropolitul de Dambrobosnia, k. Nikolai, a solicitat Sfântului Sinod sa i se permita retragerea din funcţie din motive de sănătate. Sfântul Sinod a hotărât ca Mitropolitul Nikolai să fie ajutat temporar în sarcinile sale de Înaltpreafinţitul Mitropolit de Zahumie şi Herţegovina, k. Grigorie.
În sfârşit, în timpul şedinţei a fost discutată tema vizitei papei Benedict al XVI – lea, care, conform informaţiilor neconfirmate ale “Romfea.gr”, a eşuat şi, în cele din urmă, nu va fi invitat la sărbătorirea din 2013.
Conform Episcopului de Başka, Papa nu este pe lista invitaţilor. Manifestările, spune Episcopul Irineu, vor avea un caracter panortodox. Vor fi invitaţi să participe Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe,dar şi reprezentanţi ai tuturor bisericilor creştine, care nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, dar care au multe principii şi valori comune cu Ea. Adică, vor fi invitaţi copţii, armenii, romano-catolicii etc.
[Am urmarit de cateva zile evolutia acestui subiect in spatiul Rep. Moldova, tocmai pentru a-mi contura in minte traseul pe care il urmeaza. Am remarcat, inca de la inceput, stilul agresiv de abordare a problemei, ca din „cap de bour”, de catre Mitropolia Moldovei, si asta nu este prima data cand se intampla. Ca si in demersul de introducere in programa scolara moldava a materiei de studiu obligatorie, numita „Bazele Ortodoxiei”, unde s-a recurs de catre Mitropolia Moldovei la proteste de strada, declaratii oficiale sinodale, asocieri publice politice si initieri de referendumuri, adica tot felul de presiuni diplomatice, si in aceasta chestiune, privind inregistrarea oficiala la Culte a Ligii Islamice, traseul abordat de Mitropolia IPS Vladimir a fost aproximativ la fel. Noutatea aici?… „Intreruperea comuniunii” (ca este la moda acum in spatiul bisericesc) tocmai cu conducerea tarii, de catre unul din episcopii Mitropoliei. Adica incetarea pomenirii la slujbe a conducatorilor tarii, mai precis eludarea ecteniei cu pricina. Stirea aparuse in presa de cateva zile si nu-mi venea sa cred ce se intampla. Asa am asteptat… pana acum! Cred ca acest demers este un exces din partea episcopului Marchel de Balti si Falesti, precum si a preotilor sai din subordine, si consider aici justificata pozitia Mitropoliei Basarabiei. Ce ar insemna acum sa nu mai pomenim la slujbe conducerea tarii, doar pentru ca nu ne mai convin desele decizii pe care aceasta le adopta?… Tocmai, prin rugaciune se pot indrepta lucrurile, si nu prin indepartarea ei! Protestele nu trebuie sa ia locul rugaciunii, fiindca astfel Biserica isi reneaga esenta! Sinodul Mitropoliei Moldovei se pare ca a dat, in cele din urma, dovada de maturitate, respingand (cel putin la nivel declarativ, oficial) propunerea episcopului Marchel, care pana la urma s-a conformat deciziei sinodului mitropolitan *(vezi primul UPDATE de la sfarsitul postarii). Incetarea pomenirii stapanirii tarii este, pana la urma, un „as in maneca” Mitropoliei Moldovei, data fiind relatia de apropiere pe care o are IPS Vladimir cu anumiti oameni politici basarabeni; pentru ca „intreruperea comuniunii” cu acestia ar insemna, totodata, si o eventuala nesustinere a politicienilor la alegerile parlamentare. Revenind insa la „Legea Cultelor” din Rep. Moldova, sunt de acord ca aceasta chiar are multe lacune serioase, mai ales in ceea ce priveste inscrierea oficiala a unui cult, lucru care se poate face foarte usor si facil de catre orice asociatie religioasa care are peste 100 de membri, adica foarte putini. Este, deci, necesara modificarea Legii acesteia si revizuirea felului cum s-a inscris intre cultele recunoscute oficial de catre Stat Liga Islamica din Rep. Moldova, pentru ca, din cate am inteles, membrii acesteia sunt foarte putini si s-a tinut oarecum sub ascuns opiniei publice. O dovada in plus a ineficientei acestei Legi este faptul ca exista momentan inscrise oficial in Rep. Moldova 31 de culte, un adevarat panteon religios. Prezenta prim-ministrului Vlad Filat la sedinta Sinodului Mitropolitan din 25 mai a.c. si declaratiile ulterioare de la finalul intalnirii ale lui si ale IPS Vladimir confirma faptul ca este posibila modificarea in viitorul apropiat a acestei Legi si eventuala reconsiderare a statutului Islamului in Rep. Moldova. Stirile propuse spre citire mai jos sunt redate cronologic. Am inserat si doua UPDATE-uri, cel de-al doilea fiind un articol foarte documentat si interesant, semnat de Vlad Cubreacov in Flux *(27 mai) – dan.camen.]
~~~+~~~
Islamul naște supărări! Preoții nu se vor mai ruga pentru Filat și Lupu
Publika.md / 23 mai 2011
Nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Aceasta este decizia pe care au luat-o mai mulţi parohi ai bisericilor din ţară în semn de protest faţă de legalizarea islamului. La rândul său, Mitropolia Moldovei contestă intenţia acestor parohi şi spune că ei nu sunt în drept să ia astfel de decizii.
„Mai departe nu vom pomeni anume stăpânirea ţării. Dat fiind faptul că acele mişcări şi acele lucruri pe care le observăm noi, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin la ceea ce promovăm în societate„, a explicat duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
Preoţii spun că vor sprijini în rugaciune înalţii funcţionari ai statului numai după anularea deciziei Ministerului Justiţiei. Mai mult, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat, pentru Publika TV, că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea de a nu mai pomeni conducerea ţării în rugăciuni, pentru că ar fi anticreştină. Mitropolia Moldovei, însă, dezaprobă decizia parohilor.
„Această problemă nu a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropoliei. O atare decizie dacă şi se ia, ţine de competenţa Sfântului Sinod„, a menționat Maica Epistemia, de la serviciul de presă al Mitropoliei Moldovei.
Săptămâna trecută, în mai multe localităţi din ţară, mii de preoţi şi credincioşi au protestat împotriva legalizării islamului în Republica Moldova. Ei au purtat pancarde cu inscripţiile: „Biserica Ortodoxă este mama poporului nostru” şi „Moldova – ţara ortodoxă„.
Mitropolia Moldovei acuzată că renunţă la rugăciunile pentru conducerea Moldovei,
în favoarea celor pentru conducerea Rusiei
Publika.md / 24 mai 2011
Mitropolia Basarabiei va continua să se roage pentru conducerea ţării, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu mai face acest lucru. Feţele bisericeşti spun că ţine de datoria lor să se roage pentru fiii neamului, indiferent de culoarea lor politică.
„Mai presus de toate supărările, incertitudinile pe care le-ar avea, indiferent de gen, culoare politică sau stindard, biserica are obligaţia să se roage pentru fiii neamului„, a menţionat Ioan Barbău, protopop de Chişinău, Mitropolia Basarabiei.
„Având în vedere că Mitropolia Moldovei este reprezentanţa oficială a Bisericii Ruse, se vede că ei se roagă pentru fiii neamului său şi nu al nostru„, a mai adăugat acesta. […]
Religia islamică a fost înregistrată oficial de Ministerul Justiţiei, la mijlocul lunii martie.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a convocat arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei la şedinţa sinodului. În cadrul şedinţei s-a discutat pe marginea Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe din Moldova.
S-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.
A fost definitivat programul vizitei în Republica Moldova a Sanctității Sale Patriarhul Kiril, preconizată în luna octombrie anul curent.
Au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Teologice, discutându-se despre revizuirea statutului și perspectivele de reorganizare a Seminarelor Teologice. Prea Sfinţitul Sava a solicitat completarea rândurilor învăţăceilor vorbitori de limbă rusă la Şcoala Duhovnicească din Tighina.
Prea Sfințitul Episcop Marchel de Bălți și Fălești a venit cu propunerea de a exclude cererea pentru „stăpânire” din cadrul slujbelor în urma recentei înregistrări a Ligii musulmanilor. Membrii sinodului nu au susținut propunerea ierarhului, menționând că aceasta contravine statutului bisericesc.
Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întâlnit cu Prim Ministrul Vlad Filat
Mitropolia.md/ 25 mai 2011
Arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au purtat discuţii la Palatul Mitropolitan cu domnul Prim Ministru Vlad Filat pe marginea actualei Legi a cultelor, accentuând necesitatea modificării acesteia.
Domnul V. Filat a declarat căurmează să fie efectuată o amplă analiză pe marginea modalităţii în care a fost înregistrată Liga Islamică. În acelaşi timp, urmează să fie studiată și modificarea Legii cultelor. Prim ministrul a mai menţionat că s-a convenit asupra creării unei comisii care să includă şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru ajustarea Legii cultelor la situaţia din Republica Moldova.
La rândul său, ÎPS Mitorpolit Vladimir a subliniat faptul că orice decizie luată cu privire la modificarea Legii cultelor trebuie să fie în conformitate atât cu legislaţia, cât şi cu doleanţele Bisericii. Pe lângă aceasta, Înalt Prea Sfinţia Sa a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova continuă să se roage pentru conducerea ţării spre a lua decizii spre binele poporului.
Legea cultelor, reexaminată la Chişinău după protestele preoţilor ortodocşi
Evz.ro / 25 mai 2011
Guvernul Republicii Moldova este dispus să reexamineze Legea cultelor, în urma unor proteste generate de înregistrarea Ligii islamice, care permite acestui cult religios să activeze oficial, transmite Agerpres.
Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi, după participarea la Sinodul Mitropoliei Moldovei, că va fi creată o comisie mixtă pentru ajustarea legii „pentru ca (aceasta) să fie adecvată situaţiei din Republica Moldova”.
Mitropolitul Moldovei, Vladimir, a reiterat solicitarea Bisericii Ortodoxe de a fi revocată decizia privind înregistrarea Ligii Islamice. În context, mitropolitul a dat ca exemplu legislaţia României în acest domeniu, afirmând că în România un cult sau altul poate fi înregistrat doar după dezbateri publice, ceea ce în Republica Moldova nu s-a întâmplat.
Înregistrarea Ligii islamice în Republica Moldova, în martie anul curent, a provocat mai multe discuţii în societate, inclusiv proteste, săptămâna trecută, ale preoţilor şi enoriaşilor în mai multe localităţi. Ulterior, unii preoţi au anunţat că renunţă să se mai roage pentru conducerea ţării, dar după Sinodul de miercuri, Mitropolitul Vladimir a anunţat că aceştia îşi vor revizui decizia.
Circa 95% din cetăţenii Republicii Moldova sunt ortodocşi, conform ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în 2004. „Importanţa şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe”, sunt recunoscute în Legea privind cultele religioase, adoptată în anul 2007. Acelaşi act normativ permite, însă, ca un cult religios să poată fi înregistrat, dacă printre fondatorii acestuia sunt cel puţin 100 de cetăţeni ai Republicii Moldova. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 31 de culte”.
Legea privind oficializarea cultelor religioase în Moldova ar putea fi revizuită
Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, şi-a suspendat intenţia de a solicita bisericilor din eparhia sa de a nu mai pomeni în rugăciuni conducerea Republicii Moldova, decizie luată în urma şedinţei Sinodului Mitropoliei Moldovei din 25 mai curent, la care a participat şi premierul Vlad Filat.
Anterior, preoţii Mitropoliei Moldovei, după ample manifestaţii de protest, au ameninţat că nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău,a calificat demersul preoţilor manifestanţi drept anticreştin.
Relevăm că, înaintea convocării sinodului, înregistrarea islamului în Republica Moldova a provocat scandal în interiorul Mitropoliei Moldovei. Unii preoţi, după manifestaţiile de protest, organizate săptămâna trecută, în mai multe raioane ale republicii, au declarat că nu se vor mai ruga pentru înalţii funcţionari ai statului. Şi asta pentru că, în opinia lor, autorităţile Republicii Moldova promovează acţiuni incompatibile cu valorile religiei creştine. „Nu vom mai pomeni stăpânirea ţării, deoarece mişcările şi lucrurile pe care le observăm, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin valorilor pe care le promovăm în societate”, a menţionat pentru un post TV duhovnicul mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
În acelaşi timp, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a ameninţat că va trimite scrisori bisericilor din raioanele Făleşti, Bălţi şi Sângerei în care va solicita preoţilor parohi să nu mai pomenească conducerea ţării în rugăciuni pentru că ar fi anticreştină. De obicei, preoţii rostesc în rugăciunile lor, în cadrul serviciului religios, o frază prin care invocă puterea divină pentru a ajuta guvernarea să asigure o viaţă liniştită şi prosperă ţării.
Scandal la mitropolie
Trebuie să amintim că Mitropolia Moldovei a dezaprobat acţiunea parohilor şi episcopului de Bălţi. Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, declara pentru JURNAL înaintea convocării sinodului că ceea ce face episcopul Marchel ţine de competenţa Sinodului Mitropoliei. În general, ne spunea Cheibaş, preoţii nu pot modifica ecteniile (rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios – n.a.).
Comunicându-i poziţia mitropoliei, episcopul Marchel a intervenit violent: „Cine este acest Cheibaş?! Un protoiereu nu poate judeca hotărârile unui episcop! Nu comentez nişte vorbe lipsite de temei”. În plus, ierarhul a ţinut să precizeze că va continua acţiunea sa. „Chiar duminică, voi emite o hotărâre bisericilor din eparhie cu următorul conţinut: «Vă binecuvântez să lipsiţi de suport de rugăciune autorităţile statului, deoarece considerăm hotărârile lor, pe bună dreptate, anticreştineşti. Această hotărâre va fi valabilă până când autorităţile statului se vor schimba spre bine»”, ne-a comunicat arhiereul.
„A nu te ruga nu este creştineşte”
În opinia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a nu te ruga este un gest anticreştin. Chiar şi în cazul celor care greşesc ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să-i îndepărteze de la rău. În cazul dat, aceşti preoţi nu vor ca ţara să prospere, opinează Borşevschi.
În ce priveşte ecteniile care stabilesc pentru cine să se roage preoţii noştri, părintele Borşevschi ne-a declarat că asemenea decizii prevăd anumite zile în an, ca exemplu o zi specială în care se roagă pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă, pentru victimele regimului comunist etc. „Trebuie să vă spun că atunci când a decedat Iuri Andropov, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un ordin prin care solicita preoţilor să se roage, nu pentru robul lui Dumnezeu, dar, pur şi simplu, pentru Iuri, pentru că era ateist”, relatează Borşevschi.
Marchel: „Nu urmăresc obiective politice”
Solicitat de JURNAL să spună dacă, prin acest demers, urmăreşte obiective politice, episcopul Marchel a declarat: „Nu urmăresc niciun obiectiv politic, acţiunea mea este una civică şi bisericească”.
După şedinţa Sinodului Mitropoliei din 25 mai curent, episcopul Marchel a declarat pentru JURNAL că „instituie moratoriu pe acţiunea sa pentru un termen rezonabil”. În context, ierarhul a declarat că „starea spirituală din republică a fost tulburată de fostul ministru al Justiţiei, care a tăinuit timp de 30 de zile decizia guvernului privind înregistrarea islamului pentru a nu fi atacată în judecată”.
Arhiereul a menţionat de asemenea că decizia sa a fost determinată de promisiunile premierului Filat în domeniul stării duhovniceşti din Republica Moldova.
Filat, legea cultelor şi un fals conflict între ortodocşi şi musulmani
Flux.md / 27 mai 2011
Premierul Filat a gafat din nou. Luat de val, acesta a participat, la 25 mai, la şedinţa sinodului structurii locale a Patriarhiei Moscovei, promiţând public că se angajează, în faţa respectivei structuri şi a societăţii, să „rezolve câteva probleme”. Filat a specificat că este vorba, de fapt, de două probleme. Acestea ţin, pe de o parte, de modificarea Legii cultelor religioase şi a părţilor lor componente şi, pe de altă parte, de înregistrarea Ligii Musulmanilor din Republica Moldova, de către Ministerul Justiţiei, ca urmare a unei Decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Vladimir Filat, urmaşul lui Vasile Tarlev
Cele două subiecte merită atenţia noastră. Să le luăm pe rând. Cât priveşte Legea cultelor religioase, trebuie să amintim că aceasta a fost adoptată în anul 2007 pentru executarea, la capitolul „Măsuri generale”, a Hotărârii CEDO, pronunţate la 13 decembrie 2001, în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, speţă în care Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) a avut calitatea de terţ intervenient. În acel dosar, structura Bisericii Ruse din ţara noastră a compărut alături de guvernul Tarlev, a cărui poziţie a împărtăşit-o integral. Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 a fost monitorizat, între anii 2002 şi 2010, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE). Parlamentul care a votat legea respectivă a fost dominat de majoritatea PCRM. Cu toate acestea, legea a întrunit sprijinul tuturor fracţiunilor şi grupurilor informale din Parlament, inclusiv al unor deputaţi ca Vladimir Filat, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, actuali fruntaşi ai coaliţiei de guvernământ.
În paranteză fie spus, suspendarea acestei monitorizări a fost posibilă, la 4 martie 2010, ca urmare a demersurilor Ministerului Justiţiei, condus de Alexandru Tănase, şi a faptului că Mitropolia Basarabiei şi-a retras, prin scrisoare oficială, încă din toamna anului 2009, din motive necunoscute şi greu de înţeles, absolut toate capetele de plângere pe care le-a susţinut constant în faţa CM al CoE între anii 2002 şi 2009. Monitorizarea constituia cea mai importantă formă de protecţie internaţională a Mitropoliei Basarabiei. Cu titlu de fapt divers trebuie să arătăm că persoanele cărora li se datorează nemijlocit suspendarea monitorizării sunt trei: ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul Alexandru Postică (tot el avocatul lui Ernest Vardanian şi al lui Ilie Cazac) şi preotul Ianec (Ion) Cosoi, promovat în funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului.
Dată fiind configuraţia actuală a Parlamentului, o eventuală modificare a Legii cultelor ar putea fi operată doar de fracţiunea PLDM, împreună cu cea a PCRM. Putem spune de pe acum că poziţionarea lui Filat de partea ierarhilor de sub oblăduirea Moscovei va conduce în mod inevitabil la un conflict dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei. O consecinţă logică a acestui fapt ar putea fi redeschiderea de către CM al CoE a monitorizării modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 2001 pronunţate în cazul Mitropoliei Basarabiei. În loc să rezolve o problemă, premierul Filat va crea mai multe. În loc să meargă pe calea concilierii şi a medierii, Filat păşeşte pe cea a confruntărilor religioase şi jurisdicţionale. Aşa stând lucrurile, el va trebui să-şi asume toate consecinţele şi deplina responsabilitate pentru această poziţie evident greşită.
Între euroconformitate şi interes secular-politic
Legea cultelor religioase şi a părţilor lor componente a fost expertizată de către Consiliul Europei şi a făcut obiectul mai multor Rezoluţii interimare ale CM al CoE. Pentru motive de conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu jurisprudenţa CEDO, orice modificare a respectivei legi va trebui supusă, potrivit angajamentelor asumate oficial de către Republica Moldova, unor noi expertizări. Astfel, orice modificare sau completare a Legii cultelor nu va putea depăşi cadrul stabilit de Convenţia Europeană şi de Hotărârea CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”. Se cuvine să mai amintim că legislaţia Republicii Moldova despre culte a făcut, de-a lungul anilor, obiectul criticilor din partea Departamentului de Stat al SUA, dar şi din partea OSCE, fapt consemnat în Rapoartele anuale cu privire la situaţia drepturilor omului din ţara noastră.
Teama de Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” s-a împotrivit de la bun început adoptării unei legi euroconforme despre culte, lansând apeluri, declaraţii sau demersuri publice sau organizând în mod repetat manifestaţii de protest. Toate aceste reacţii au pornit de la teama absurdă şi iraţională de creştere şi consolidare a Mitropoliei Basarabiei şi, respectiv, de scădere numerică şi descreştere a puterii de influenţă şi control a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Pe scurt, opoziţia Mitropoliei „întregii Moldove” a avut la bază raţiuni geopolitice şi secular-politice evidente (egoiste şi destul de meschine) şi nu a fost dictată de dorinţa unei reflecţii sau dezbateri publice într-o societate autentic democratică. Motivele sau pretextele invocate constant au fost de natură istorică, emoţională şi chiar social-politică, nicidecum juridică. Acum, când comunitatea religioasă a musulmanilor din Republica Moldova a fost înregistrată în ordinea stabilită de lege, mitropolia Patriarhiei Moscovei agită un alt pretext, cel al pericolului unui conflict iminent dintre civilizaţia de factură creştin-ortodoxă şi cea de factură islamică.
Cine şi câţi sunt musulmanii din Republica Moldova?
Comunitatea musulmanilor (sau cultul religios islamic) înregistrată cu denumirea de Liga Musulmanilor din Republica Moldova este reprezentată de cetăţeni moldoveni stabiliţi la noi încă din perioada sovietică. Aceştia au, în cele mai multe cazuri, particularităţi etnice, fiind de origine azeră, tătară sau uzbekă. Datele recensământului general al populaţiei Republicii Moldova din octombrie 2004 sunt relevante în acest sens. Ele indică, printre cetăţenii moldoveni, o prezenţă de 259 de arabi, 891 de azeri, 108 ceceni, 256 de kazahi, 211 tadjici, 974 de tătari, 269 de turci, 220 de turkmeni şi 745 de uzbeci. Cumulând aceste date oficiale, obţinem un total de 3933 de persoane.Majoritatea dintre aceşti cetăţeni moldoveni, putem presupune, în linii foarte mari, ar fi, prin tradiţie, de confesiune musulmană. Cu toate acestea, doar 1667 de cetăţeni moldoveni au indicat islamul, la recensământul populaţiei din 2004, ca religie a lor. Aceştia sunt musulmanii împământeniţi la noi, ca să folosim un termen mai vechi. Raportat la ansamblul corpului social, numărul musulmanilor din Republica Moldova este unul infim (sub 1%), inferior, de exemplu, numărului de membri ai celui mai numeros cult neoprotestant, cel evanghelist-baptist, care întruneşte circa 1,7% din totalul populaţiei adulte. Comparând cifra de 1667 de musulmani declaraţi cu numărul altor comunităţi etnoconfesionale, vom observa că datele statistice indică o prezenţă de 902 persoane de confesiune mozaică (iudei sau evrei) şi de 101 armeni (gregorieni). Cu toate acestea, cultul mozaic (Confederaţia Comunităţilor Evreieşti din Republica Moldova) şi cultul gregorian (Biserica Apostolică Armeană) au un statut legal, fiind dotate cu personalitate juridică.
Studenţii musulmani
Este adevărat căprezenţa musulmană în Republica Moldova, în special la Chişinău, este mai numeroasă. Aceasta se datorează unei importante mase aluvionare (de ordinul miilor) de studenţi şi doctoranzi de origine arabă care îşi fac studiile în bază de contract la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.Această masă islamică aluvionară este una provizorie în Republica Moldova.
Ligă, cult sau comunitate?
Titulatura de „Ligă a musulmanilor” este una inadecvată din punct de vedere al scopurilor admise de legea cultelor pentru asemenea cazuri, cu toate că este conformă cu norma juridică europeană. Această denumire trimite, mai degrabă, la scopuri extrareligioase, semănând mai mult cu una de organizaţie neguvernamentală sau de entitate politică. Este interesant să vedem cum se va implica premierul Filat în „rezolvarea acestei probleme” şi ce vor spune partenerii europeni ai ţării noastre în legătură cu acest subiect. Din câte cunoaştem, Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău monitorizează situaţia religioasă din Republica Moldova, redactând periodic Rapoarte în materie. Politic vorbind, orice exagerare sau pas greşit al premierului Filat ar putea costa scump Republica Moldova, întrucât „chestiunea musulmană” ar putea alerta inutil Bruxellesul, făcând obiectul unor eventuale condiţii avansate ţării noastre în dialogul moldo-comunitar şi aşa destul de anevoios. S-ar putea ca tocmai acesta să fie scopul premierului Filat. Dacă este sau nu aşa, timpul o va demonstra.
Interferenţe etnice
Ne-am referit mai sus la datele statistice furnizate de recensământul general al populaţiei din 2004. Un aspect complet neglijat de cei antrenaţi în dezbaterea „chestiunii musulmane” este cel al compoziţiei etnice a comunităţii islamice „împământenite”. De foarte multe ori, temperatura relaţiilor dintre Republica Moldova şi alte state este dată de tratamentul aplicat minorităţilor etnoreligioase de la noi, înrudite cu statele respective (kin-state în engleză sau etat-parent în franceză). Este un fapt general cunoscut că state ca Israelul, Federaţia Rusă, Armenia sau Azerbaidjanul sunt sensibile la modul în care sunt tratate minorităţile lor din alte state.Este de presupus că o anulare a înregistrării Ligii Musulmanilor din Republica Moldova să ridice probleme în relaţiile Chişinăului cu Baku sau cu Moscova.
Cum au rezolvat problema alte state?
Să ne referim la două cazuri relevante. Cum totul ce ţine de confesiune este perceput în Republica Moldova fie prin prisma românească, fie prin cea rusească, este potrivit să vedem cum staul lucrurile, la capitolul relaţii cu musulmanii, în Rusia şi România.
Federaţia Rusă, din care provin cetăţenii moldoveni de origine tătară, este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani, estimată, potrivit declaraţiilor oficiale ale premierului Vladimir Putin, între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă. Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de bună convieţuire cu această comunitate. Dacă cineva ar aborda problema la Moscova în cheia propusă de premierul Filat sau de mitropolitul Vladimir Cantarean, tensiunile etnoreligioase ar fi de neevitat. Politica religioasă a Moscovei este, în general, una a echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane în cadrul legii. Poate ar fi cazul ca mitropolitul Vladimir şi ceilalţi vlădici de oblăduire rusă să-l consulte pe patriarhul Kiril al Moscovei, împrumutând din experienţa acestuia şi a Bisericii sale de convieţuire multiseculară cu zecile de milioane de musulmani din cuprinsul marii federaţii din răsărit.
România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime, având o veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea,este un exemplu clasic de relaţii paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Să amintim doar că cea mai mare moschee din România a fost construită de statul român în 1910, la Constanţa, după un proiect al inventatorului Gogu Constantinescu şi al arhitectului Victor Ştefănescu, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Cultul musulman din România are statut legal, de persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român.Personalul musulman de cult este format din hatipi, imami, hagii, muezini. Puţină lume cunoaşte că majoritatea tătarilor musulmani din România, ca şi o anumită parte a turcilor musulmani, provin din Basarabia de sud (Bugeac), de unde au fost expulzaţi în timpul ţarismul rus. Cu toate că pe lângă comunitatea musulmană turco-tătară există în România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini, nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani. Dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.
În ce constă problema?
Într-adevăr, în ce constă problema pe care premierul Filat i-a promis mitropolitului Vladimir să o rezolve? Părerea noastră este că problema este una falsă. Premierul trebuie să înţeleagă că ortodocşii şi musulmanii nu sunt reciproc opozabilişi că cea mai bună cale este cea a aducerii tuturor comunităţilor religioase în cadrul legii. Asta nu au înţeles regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin în cazul mult prigonitei Mitropolii a Basarabiei şi Republica Moldova a fost condamnată la CEDO. În definitiv,Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, ironia sorţii, tocmai de guvernul Tarlev, adică de cei care au prigonit-o mai abitir.
Sperietoarea islamizării în masă a găgăuzilor, de care se preocupă unii, este doar o sperietoare.Niciodată în istorie nu s-a înregistrat şi nu se înregistrează nici acum măcar un caz izolat de convertire a găgăuzilor la islam. Dimpotrivă, dată fiind comunitatea lingvistică a găgăuzilor ortodocşi cu turcii musulmani, în rândul cetăţenilor moldoveni de origine găgăuză am putea găsi suficienţi misionari creştini pentru spaţiul turcofon. Cine îşi pune însă problema misiunii ortodoxe printre popoarele de limbă turcă? Şi-o pune patriarhul Kiril? Şi-o pune mitropolitul Vladimir? Filat nici atâta!
Să fim rezonabili. O aruncare a musulmanilor din Republica Moldova în afara legii nu poate decât să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte, echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state, inclusiv cele din Rusia şi România, sunt de un milion de ori mai bune decât atitudinile partizane, de aliniere la gradaţii şi agenţii confesionali ai Moscovei în ţara noastră. Suntem de părere că o comunitate musulmană menţinută în cadrul legal şi integrată în ansamblul corpului social este de preferat uneia lăsate de capul ei, pradă uşoară pentru tot felul de integrişti şi fundamentalişti islamici. Dacă şi ar exista o problemă a musulmanilor din Republica Moldova, aceasta ar trebui rezolvată civilizat şi legal, într-un cuvânt creştineşte şi omeneşte, că tot ni se vorbeşte pe mică pe ceas de valori şi principii.
Vlad CUBREACOV, FLUX
NOTĂ: Opiniile împărtăşite de autor nu corespund în mod neapărat cu punctul de vedere al redacţiei FLUX în acest subiect.
Belgard – Episcopul Irineu de Backa, purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a declarat reporterilor că Sfantul Sinod sarb a adoptat cateva hotarari cu privire la noile eparhii ale Patriarhiei Serbiei.
Astfel, vor fi infiintate eparhii noi in Europa de Vest şi America. Noua eparhie din Europa va acoperi teritoriul Austriei, Elveţiei şi Italiei. De asemenea, s-a convenit sa se infiinteze o eparhie sarbeasca noua care sa acopere si intreg teritoriul Americii Centrale si de Sud.
După discuţii indelungate s-a decis ca Eparhia de Raska şi Prizren sa nu fie deocamdata rupta in doua si sa se amane această decizie pana la „vremuri mai bune”. „Având în vedere situaţia de ansamblu din eparhie, acesta eventuala decizie ar fi acum prematura” – a spus episcopul Irineu.
Patriarhia Ierusalimului a publicat pe 20 mai a.c., pe site-ul patriarhal *(AICI), un comunicat de presa in care face cateva precizari cu privire la intreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhul Daniel si caterisirea Arhim. Ieronim Cretu; precizari facute publice acum mai ales ca urmare a conferintei de presa sustinuta de PS Ciprian Campineanul pe 12 mai a.c., in legatura cu situatia Asezamantului romanesc de la Ierihon.
Site-ul Pravmir.ru raporteaza *(AICI) faptul ca in aceste precizari grecii afirma ca intreruperea comuniunii cu o Biserica Ortodoxa locala se poate face nu doar atunci cand se discuta probleme doctrinare, ci si atunci cand se incalca jurisdictia uneia dintre biserici. De asemenea, in ceea ce priveste caterisirea Arhim. Ieronim Cretu se spune ca aceasta este legitima. Astfel, dupa greci, desi Arhim. Ieronim este slujitor al Patriarhiei Romane, el a savarsit infractiune pe teritoriul canonic al Patriarhiei Ierusalimului, fiind avertizat de mai multe ori ca va fi caterisit. In plus, sustin grecii, el a fost invitat anterior la o sedinta de judecata.
Cei care sunt in masura, sa traduca cat de curand din greceste acest comunicat al Patriarhiei Ierusalimului, pentru ca sa putem intelege felul cum gandesc si abordeaza grecii aceasta problema.
dan.camen.
~~~+~~~~
UPDATE
PATRIARHIA IERUSALIMULUI:
PRECIZĂRI DESPRE ÎNTRERUPEREA POMENIRII PATRIARHIEI ROMÂNIEI
Preluare de la
Pelerin Ortodox / 21 mai 2011
Patriarhia Ierusalimului a expus clar motivele împotrivirii ei faţă de construirea unei biserici la Ierihon de către Patriarhia României, precum şi motivele întreruperii pomenirii Patriarhului României în Diptice, atât în scrisoarea cu nr. 63/27.01.2011 a Preafericitului Patriarh al Ierusalimului, kir Theofilos, către Preafericitul Patriarh al României, kir Daniel, precum şi în comunicatul referitor la aceasta de pe site-ul ei (http://www.jp-newsgate.net/gr/2011/05/09/3352/).
De aici se vede că Patriarhia Ierusalimului nu intenţionează să se implice cu Patriarhia României într-o interminabilă confruntare pe internet, de altfel dăunătoare pentru membrii Bisericii.
Cu toate acestea, consideră ca indispensabil să ofere câteva lămuriri, ca răspuns la anumite puncte din scrisoarea cu nr. 2133/ 4.04.2011 a Prefericitului Patriarh al României kir Daniel către Preafericitul Patriarh al Ierusalimului kir Theofilos şi din comunicatul-interviu al Preasfinţitului Episcop-vicar Ciprian Câmpineanul, de pe site-ul Patriarhiei României http://www.basilica.ro/en/news, din 12 mai 2011.
În ceea ce priveşte contribuţia Patriarhiei României către Patriarhia Ierusalimului prin clerici de origine română, cum susţine Patriarhul României, Patriarhia Ierusalimului asigură că clericii români ce slujesc în Patriarhia Ierusalimului sunt doar doi, înscrişi în mod canonic.
În ceea ce priveşte afirmaţia că întreruperea pomenirii şi caterisirea Arhimandritului Ieronim sunt acte anticanonice, pentru că începuse dialogul asupra temei, s-a hotărât astfel de către Sfântul şi Sfinţitul Sinod, pentru că atât din scrisoarea Patriarhului României, cât şi din vizita Preasfinţitului Episcop-vicar Ciprian, era evident că acest dialog era înţeles de către Patriarhia României, ca ducând doar la legalizarea situaţiei anticanonic create.
În ceea ce priveşte afirmaţia Preasfinţitului Episcop Ciprian despre caterisirea Arhimandritului Ieronim, ca cleric al altei jurisdicţii, fără ca acesta să fie chemat mai înainte, nu stă în picioare, întrucât caterisirea acestuia s-a hotărât după ce abaterea sa ecleziastică a avut loc în jurisdicţia canonică a Ierusalimului şi după ce acesta în mod repetat a fost invitat şi înştiinţat de mai înainte.
Patriarhia Ierusalimului nu poate să împărtăşească poziţia Preasfinţitului Episcop Ciprian din interviul său din 12 mai 2011 despre titulatura Altarului ridicat deja anticanonic, de „settlement”/ „aşezământ” sau „stabiliment” – de ce categorie? -, nici despre întreruperea pomenirii doar pentru abateri dogmatice. Canoanele Bisericii despre ridicarea de Altar într-o jurisdicţie străină sunt clare şi explicite.
Patriarhia Ierusalimului precizează către toate Bisericile Ortodoxe surori, către care va şi trimite în curând Hotărârea Sinodală respectivă, din 26 aprilie/ 9 mai 2011, despre întreruperea pomenirii, că justificarea argumentată cu pretextul pelerinilor şi stabilizarea situaţiei anticanonic create de către Patriarhia României constituie începutul degradării treptate a cadrului ei jurisdicţional şi a transformării lui în câmp liber de acţiune, ca şi cum nu s-ar fi hotărât să fie păstorit de către ea (Patriarhia Ierusalimului), aşa cum s-a întâmplat de-a lungul veacurilor.
Patriarhia Ierusalimului rămâne consecventă în orientarea deplinei comuniuni în Hristos cu Patriarhia României, câtă vreme ea va acţiona pe piatra absolutei unanimităţi a respectării inviolabile a drepturilor ei de secole în Ţara Sfântă.
Belgrad – Episcopul Irineu de Backa a cerut mass-mediei sa nu faca speculatii cu privire la ordinea de zi a sedintei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe (B.O.S.).
Apelul episcopului se referă în principal la o scrisoare deschisă catre intelectualii sârbi în apărarea fostului episcop de Raska şi Prizren, Artemie. Această scrisoare a circulat în mass-media în prima zi a intrunirii Sinodului, ca urmare a zvonurilor că se va decide excomunicarea fostului episcop Artemie. […]
În ciuda declaraţiei episcopului Irineu, analişti sârbi spun că situatia lui Artemie va fi abordata la reuniunea sinodalilor. Potrivit analistului Tutsicha, mai mulţi episcopi sârbi nu au fost de acord cu caterisirea fostului episcop Artemie şi încă îl consideră episcop. Este cunoscut faptul că aceeaşi poziţie o impartaseste in mod deschis si mitropolitul Serafim al Pireului (Grecia). Poate că situaţia controversată din jurul fostului episcop Artemie, care este sprijinit de mai mulţi episcopi sârbi sau episcopi din celelalte Biserici Ortodoxe locale, precum şi de reprezentanţi ai intelectualilor sârbi care au trimis Sinodului acea scrisoare deschisa, a fost cauza declaraţiilor episcopului Irineu. […]
În perioada 16-19 mai 2011, în Biserica Ortodoxă a Bulgariei vor avea loc festivităţi religioase prilejuite de canonizarea sfinţilor martiri din Novo Selo şi Batak. La aceste manifestări, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă Română va fi reprezentată de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, după cum informează episcopiagiurgiului.ro.
În urma canonizării victimelor creştine martirizate în 1876 în oraşul Batak, Episcopia Plovdiv, şi la Mănăstirea Sfânta Treime din Novo Selo, oraşul Aprilitsi, Episcopia Lovech, Biserica Ortodoxă Bulgară îi cinsteşte ca martiri şi apărători ai credinţei creştine. În cazul masacrului din Novo Selo, Biserica Ortodoxă Bulgară i-a canonizat, în mod special, pe doi călugări şi şapte maici, care au fost torturaţi şi ucişi de trupele otomane. Astfel, martirii Masacrului Batak vor fi cinstiţi de către Biserica Ortodoxă Bulgară în data de 17 mai, iar martirii din Novo Selo pe 9 mai.
Lupta poporului bulgar pentru eliberarea de sub jugul otoman, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost eroică dar şi sângeroasă. Aproximativ 30 000 de bulgari – majoritatea femei, copii şi bătrâni – au fost ucişi de forţele otomane în lunile aprilie – mai 1876.
Belgrad: Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe o să ia în discuţie viitoarea întâlnire din 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea în oraşul Nis din Serbia, cu ocazia celebrării a 1700 de ani de la Edictul de la Milan. După cum este deja cunoscut, nu toţi episcopii sinodului sârbesc au susţinut ideea venirii Papei pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
În plus, ediţia sârbească a ziarului croat «Vesti-online» a relatat faptul că, potrivit unor declaratii neconfirmate, în timpul recentei sale vizite în Serbia, preşedintele Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti (DECR) al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, i-ar fi spus patriarhului sârb Irineu că patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, precum şi întreaga Biserica Ortodoxă Rusă, este împotriva venirii papei Benedict al XVI-lea la Nis. Potrivit reprezentantului Bisericii Ortodoxe Ruse, ar fi fost mai înţelept dacă s-ar organiza o întâlnire a Papei cu întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. În acest sens, trimisul Patriarhiei Moscovei ar fi declarat că Biserica Ortodoxă Sârbă nu ar fi trebuit să-l invite pe papa pentru a desfăşura o vizită oficială în 2013 pe teritoriul ei canonic. În conformitate cu reglementările adoptate de către Vatican, Papa nu poate vizita niciun teritoriu canonic al vreunei Biserici Ortodoxe locale, decât numai dacă întâistătătorul acelei biserici îi trimite în prealabil o invitaţie specială.
În plus, evenimentul acesta ar produce o tensiune mare care ar complica şi mai mult relaţia dintre sârbii ortodocşi şi croaţii catolici, deoarece papa Benedict al XVI-lea şi-a planificat ca, în timpul vizitei sale în Croaţia, să viziteze şi mormântul Fericitului Cardinal Alois Stepinac, care se află în Serbia, cardinalul fiind un persecutor al Ortodoxiei. În acest caz, o sursă credibila anonima a spus ca nu exclude faptul ca, în ciuda tuturor obstacolelor, mai mult de jumătate dintre ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe „ar putea vota pentru vizita Papei la Nis”.
Relatările mass-mediei sârbeşti, preluate în general de la surse anonime şi care fac referire la o anumită „poziţie a Bisericii Ortodoxe Ruse” în această chestiune, pot face subiectul de discuţie al adversarilor vizitei papei în Serbia pentru a influenţa ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru viitoarea sedinţă de Sinod.
Problema posibilei vizite a Papei în oraşul Nis din Serbia, cât şi a vizitei Papei în Croaţia va fi dezbătută la reuniunea Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe.
trad.dan.camen.
[Stirea originala spune ca la sedinta viitoare a Sinodului se va lua in discutie si cazul fostului episcop Artemie de Raska-Prizren – n.m.]
Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe ia în considerare vizita Papei în Croaţia
Pravmir.ru / 14 mai 2011
Belgrad: Anunţul făcut de serviciul de presă al Vaticanului cum că papa Benedict al XVI-lea va vizita pe 4 şi 5 iunie Croaţia a provocat diverse reacţii în rândul clerului sârbesc. Croaţia este considerată a fi parte a teritoriului canonic al Patriarhiei Serbiei şi o vizită a papei în Croaţia este considerată în Serbia ca o vizită pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Analistul sârb Zhivitsa Tutsich consideră că în şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, programată pentru 16 mai a.c., se va discuta cel mai probabil despre vizita papei în Croaţia şi se va trimite Vaticanului o adresa în care se va exprima regretul faţă de această vizită.
Programul vizitei papale prevede ca papa Benedict sa viziteze mormântul cardinalului Alois Stepinac. Însă în mediul ortodox sârbesc imaginea Cardinalului Stepinac este extrem de negativă. Acest lucru se datorează faptului că Stepinac, în timpul guvernarii miscarii croate Ustase, a utilizat la scară largă practica convertirii forţate a sârbilor ortodocşi la catolicism. Stepinac justifica botezul forţat al sârbilor cu ideea că prin astfel de măsuri el a încercat salvarea populaţiei sârbe de la genocidul pregătit de Ustase, care a şi distrus Ortodoxia în Croaţia. Cu toate acestea, tot de numele Cardinalului Stepinac este strâns-legată şi introducerea în Croaţia a măsurilor de eliminare a Ortodoxiei.
În afară de chestiunea cu privire la vizita papei Croaţia, în luna iunie a acestui an Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe va discuta şi problema întâlnirii în 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea pentru comemorarea a 1700 de la Edictul de la Milan. De asemenea, această viitoare întâlnire a stârnit deja reacţii mixte în clerul sârb.
Unele din evenimentele recente denotă fisuri subterane în relaţiile dintre bisericile ortodoxe locale şi Patriarhia Ecumenică, precum şi întreruperea făţişă a comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. Este vorba de o epistolă-invitaţie a Patriarhului Ecumenic şi de scandalul bisericii din Ierihon, evenimente care ameninţă să arunce în aer unitatea Ortodoxiei. Pentru mulţi, cele două evenimente au semnificaţii similare.
Desigur, în alte împrejurări, dacă ar fi existat bunăvoinţă, lucrurile s-ar fi putut rezolva în 24 de ore. După cum mărturisesc clerici cu experienţă, conflictele recente nu constituie decât pretexte în spatele cărora se ascund alte interese, confruntări eteroclite, puncte de vedere şi scopuri divergente.
„Întâistătătorii care vor participa la sinodul din Fanar nu reprezintă nici măcar 10% dintre credincioşii ortodocşi”, considera un Mitropolit cu turmă mare din Vest. Prin această hotărâre, Patriarhia Ecumenică desfiinţează principiul sinodalităţii şi creează un precedent care ar putea leza ireparabil unitatea ortodoxă.
Vezi alte doua declaratii ale Arhiepiscopului Hrisostom din acelasi interviu AICI si AICI
OrthodoxPress.com / 9 mai 2011
Într-un recent interviu acordat canalului grecesc de televiziune Sky, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea de Noua Justiniana (Nicosia), contestă locul atribuit bisericii sale în „Diptice” (ordinea canonică traditională a patriarhiilor), calificându-l „nedrept” , în timp ce pretinde că Biserica sa are „o fundatieapostolică”.
Potrivit Arhiepiscopului Hrisostom II, Biserica din Cipru ar trebui sa vina în diptice imediat după cele patru patriarhate vechi orientale (Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim), înaintea Patriarhiei Moscovei, care ocupă locul 5, inca de la crearea ei în 1589. „Ruşii au primit creştinismul tocmai în secolul 10, noi, în primul secol creştin. Biserica noastră este mai veche decât Biserica Rusă cu o mie de ani. Cerem să fim trataţi cu respect. Noi credem că ar trebui să ocupăm al cincilea loc in diptice„, a spus el în mod explicit în interviu. Fragmente din acesta au fost publicate apoi pe 9 mai, pe site-ul rusesc de ştiri religioase Pravoslavie i Mir („Ortodoxia şi Lumea”).
De asemenea, Arhiepiscopul Ciprului a remarcat faptul că diferenţa de titluri acordate primaţilor Bisericilor Ortodoxe locale (de “arhiepiscop” sau “patriarh”) nu ar trebui să afecteze locul respectivelor biserici în dipticele ortodox: „Care este diferenţa aceasta între patriarhul unei biserici autocefale şi arhiepiscopul altei biserici autocefale? Niciuna, ambii sunt capii unor biserici independente”, insistă el. Hrisostom al II-lea a spus că aceste întrebări au fost adresate de delegaţia sa în timpul ultimei sesiuni a Comisiei inter-ortodoxe presinodale care a avut loc în luna februarie 2011 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, de lângă Geneva.
„Am fost gata să facem o concesie Bisericii Ruse, în măsura în care Patriarhia Moscovei ocupa locul 5 în diptice de mai multe secole, în timp ce celelalte patriarhate au apărut doar în secolul 20. Dar cred că a fost o greşeală din partea noastră. Biserica din Cipru trebuie să ocupe locul 5, imediat după cele mai vechi patriarhii, imediat după Ierusalim. Chiar dacă suntem o biserică mică, avem o moştenire mare (indelungata)” a spus ierarhul.
Nicosia: Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, care a spus că biserica sa doreşte să ia locul Bisericii Ruse în Dipticele ortodox, a declarat, într-un interviu acordat canalului grec ΣΚΑΪ, că dialogul inter-ortodox este “împiedicat de individualismul Bisericilor locale, care, la rându-i, împiedică convocarea Sinodului Pan-ortodox”.
Potrivit Arhiepiscopului Hrisostom, motivul pentru care Biserica Ortodoxă nu este unită este acela că unele dintre bisericile locale aderă la principii naţionaliste în detrimentul Ortodoxiei comune: „Avem un defect fatal: am devenit biserici naţionale. Mai întâi greci şi apoi ortodocşi. Mai întâi arabi şi apoi ortodocşi. Mai întâi ruşi şi apoi ortodocşi. Nu putem fi aşa. Trebuie mai întâi să fim creştin-ortodocşi, trebuie să fim uniţi în Ortodoxie, mai degrabă decât să ne demarcăm de-a lungul liniilor naţionale(iste)”.[…]
[Dorinta Patriarhului Ecumenic de a convoca anul acesta o intalnire cu intaistatatorii ortodocsi din Orientul Mijlociu pentru a „examina şi aprofunda instabilitatea situaţiei politice actuale în ţările Orientului Mijlociu” nu este rea, daca tinem cont de recentele revolutii primavaratice din tarile arabe; cel putin acest lucru creaza cadrul perfect si justificarea pentru o astfel de reuniune. Problema este ca aflam ca aceasta intalnire va fi, intamplator – desigur :), si „ocazia pentru a înfrunta [! – n.m.] o serie de problematici de ordin general cu privire la relaţiile inter-ortodoxe şi pregătirea viitorului sinod panortodox”. Era de la sine inteles ca se vor aborda [„infrunta”] si piedicile aparute in ultima vreme la intalnirea de la Chambesy (22 / 26 februarie 2011) a Comisiei pregatitoare inter-ortodoxe a viitorului Sinod Panortodox, in legatura cu modul proclamarii autocefaliei Bisericilor locale Ortodoxe, problema dipticelor, precum si tot mai acuta problema a diasporelor. De ce spun ca era previzibil acest lucru? Deoarece toti primatii care urmeaza sa fie convocati, in afara de Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei (desi slujeste, cf. traditiei, si in limba greaca), sunt de nationalitate greaca, iar bisericile pe care le pastoresc fie fac parte din vechea Pentarhie greaca, fie sunt autocefale inca din „veacul de aur” (sec. V) al Bisericii, veac al sfintilor parinti de limba greaca. Deci primatii ce urmeaza a fi convocati sunt elinofoni si vor sprijini cauza Patriarhului Ecumenic, care isi vede pozitia de lider al Ortodoxiei tot mai amenintata de influenta tot mai crescanda a Patriarhiei Ruse, mai nou sprijinita, in anumite demersuri, de Patriarhia Romana. Au si motiv pentru asta… deoarece, desi au un numar relativ mic de credinciosi in comparatie cu „noile” patriarhate ale Rusiei si Romaniei, prin traditie aceste biserici ocupa primele locuri in diptice si intentioneaza sa pastreze si pe viitor aceeasi ordine. Mai nou, la Chambesy, Biserica Ciprului dorea sa fie inscrisa mai sus in diptice, intamplator, nu-i asa? Cine stie, poate ca i se va implini cererea, daca va sprijini cauza Patriarhului Ecumenic de Constantinopol pentru viitorul Sinod Panortodox… Este, deci, interesant de urmarit pe mai departe strategia Patriarhului Ecumenic de a-si atrage sustinatori in lupta pentru mentinerea pozitiei de primat intre egali al Ortodoxiei – dan.camen.]
Scrisoare a patriarhului Bartolomeu I:
spre o întâlnire a ortodocşilor din Orientul Mijlociu
Radio Vaticana / 27 aprilie 2011
Patriarhul ecumenic Bartolomeu I are intenţia de a convoca o întâlnire a capilor Bisericilor ortodoxe din Orientul Mijlociu, anunţă site-ul de informare religioasă în limba greacă „Romfea”, plecând de la o scrisoare pe care Bartolomeu I a trimis-o patriarhilor Teodor II al Alexandriei, primat al Bisericii ortodoxe din Africa, Ignaţiu al IV-lea al Antiohiei, primat al Bisericii ortodoxe din Siria, Liban, Irak şi Kuweit, Teofil al III-lea al Ierusalimului, primat al Bisericii ortodoxe din Israel, Iordania şi Teritoriile Palestiniene şi Hrisostomos al II-lea, primat al Bisericii din Cipru.
În scrisoarea – preluată de cotidianul vatican L’Osservatore Romano – Bartolomeu I justifică această iniţiativă prin necesitatea responsabililor Bisericii de a examina şi aprofunda „instabilitatea situaţiei politice actuale”, în ţările Orientului Mijlociu. Patriarhul a subliniat că este ceva propriu în tradiţia canonică a Bisericii a reuni când e necesar primaţii diferitelor Biserici. Întâlnirea – explică patriarhul ecumenic – va fi ocazia pentru a înfrunta o serie de problematici de ordin general cu privire la relaţiile inter-ortodoxe şi pregătirea viitorului sinod panortodox.
Întâlnirea, potrivit celor relatate de „Romfea”, ar putea avea loc la Istanbul în zilele de 31 august şi 1 septembrie anul acesta.
Fostul Episcop de Raşka şi Prizren, k. Artemie, a refuzat să comenteze declaraţia Patriarhului Serbiei, k. Irineu, că la următoarea şedinţă a Sfântului Sinod se va discuta excomunicarea lui.
“Aceasta este problema lui”, pare să fi declarat Artemie când i s-a cerut să comenteze hotărârea de excomunicare a sa.
De semnalat că fostul Episcop de Raşka şi Prizren a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul Sfântului Justin Popovici (apartament devenit bisericuţă), din satul Toponiţa, în apropiere de Niş.
Artemie, în faţa a sute de credincioşi, a spus referindu-se la aceasta: „Sunt în catacombe pentru a apăra Biserica de erezia ecumenismului”.
Totodată, a cerut credincioşilor să rămână „în Biserica Ortodoxă a Serbiei a Sfântului Savva (Savaită)” şi să păzească ceea ce au primit de la strămoşii lor.
Merită să semnalăm că, în urmă cu câteva zile, Patriarhul Serbiei, k. Irineu, în declaraţiile sale, a spus că Biserica Sârbă va discuta în mai tema excomunicării fostului Episcop de Raşka, k. Artemie.
„Va fi o decizie foarte dureroasă”, a spus legat de aceasta Patriarhul Serbiei.
Theologhia 
