Episcopul unitarian Balint Benczedi Ferenc
Citeam articolul: „Povara lui Denes era prea mare” (Mihai Şoica, Romania Libera, 30 iunie 2010 ) cu privire la tragedia din Medias, cand un preot unitarian si-a ucis cei doi copii de 5, respectiv 7 ani in biserica cu cutitul si apoi s-a sinucis. Acolo am dat peste textul urmator>
Citez:
„Episcopul Bisericii Unitariene, Balint Benczedi Ferenc, a declarat, referindu-se la cazul preotului unitarian din Mediaş, Cesh Denes, care şi-a ucis cei doi copii şi mai apoi s-a sinucis, că păcatul săvârşit de el nu poate fi iertat.
„Nu putem accepta sinuciderea. Sinuciderea e considerată cel mai mare păcat, pentru că viaţa e un dar de la Dumnezeu” -a spus Balint Benczedi Ferenc, conducătorul Bisericii Unitariene din întreaga lume.”
Intr-adevar, pacatele savarsite de el, atat sinuciderea, cat si crimele, nu mai pot fi iertate. Dar de ce?… Pentru ca viata este, potrivit spuselor episcopului unitarian, cel mai mare dar primit de la Dumnezeu? Eu as zice ca am fi cam egoisti sa afirmam asta. Si animalele traiesc si primesc viata de la Dumnezeu, cu toate ca nu au suflet ca si noi, oamenii; atunci cu ce suntem noi mai speciali decat animalele?… Iarasi, Dumnezeu nu da cel mai mare dar al Său la oricine si orice (1 Cor. 12, 30)! Consider ca cele mai mari daruri primite de noi, oamenii, de la Dumnezeu sunt, in ordinea lor cronologica: sufletul (Mt. 16, 26) – prin creatie de la Tatăl, darul învierii de la Fiul (1 Cor. 15, 13), şi darurile Duhului Sfânt (1 Cor. 12, 28), prin care noi putem deveni fii (prin har) ai lui Dumnezeu. Sunt date ca la o super-oferta :) , trei in unu, toate punand pe om in relatie cu Dumnezeu, într-o legatura tainica si de comuniune. La unitarieni insa nu exista Treimea, de aceea justifica ei in mod eronat si egoist, dar si sec, ca viata este cel mai mare dar. Tot ce am primit noi de la Dumnezeu se poate numi „dar”, fiindca Dumnezeu este iubitor de oameni si toate ale Sale le imparte, insa le da cu imprumut pentru dobanda (Mt. 25, 27). Cand zici ca viata este un dar primit, mai ales cand te referi la cel mai mare, atunci esti automat stapanul lui atat aici, pe pamant, cat si in viata de apoi, pentru ca cine primeste un dar este al lui pentru totdeauna (Rm. 11, 29) si nu se justifica in fata nimanui atunci cand decide sa faca ceea ce vrea cu el. Noi insa raspundem pentru faptele si viata noastra in fata lui Dumnezeu, la judecata de Apoi. Mai bine a spus preotul grec-ortodox Viorel Bănuţ de la Huedin, fiind intervievat in legatura cu acest caz, precum si stareţul Manastirii Bixad din Maramures, arhimandritul Emanoil Rus, desi amandoi nu au facut-o deplin, urmand parca linia manualelor de dogmatica ortodoxă scolastică: „Doar Dumnezeu care ne dă viaţa ne-o poate lua”, respectiv „Nu poate nimeni să-şi ia viaţa pentru că e dată de Dumnezeu […]”. Si totusi poate…
Sinuciderea este cel mai mare pacat dintr-un singur motiv: ca nu mai poti sa te pocaiesti. Pacatul cel mai mare este acela care nu-l poti plange, in viata fiind. De aceea si crimele savarsite de sinucigas nu mai pot fi iertate, pentru ca cel care trebuia sa se pocaiasca a murit, iar in lumea cealalta nu mai este timp de pocainta, ci de rasplata (1 Petru 1, 9). Sunt numerosi oameni, chiar sfinti in Biserica Ortodoxa, care dupa ce au facut crime si au talharit, prin pocainta si-au sfintit mai apoi viata.
Interesanta si afirmatia urmatoare: „Vor fi înmormântaţi toţi trei în acelaşi loc”, facuta de Cseh Josef, vărul preotului ucigas si sinucigas, rezultata din conceptia unitariana, pentru ca „accentuează respectul faţă de viaţă” [de cei vii / n.m.]. „Ne uităm la familii şi dacă familia are dorinţa de a-l îngropa în mormântul comun, biserica nu se poate opune, pentru că iertarea aparţine lui Dumnezeu. Noi nu judecăm fapta, dar o condamnăm” – a spus episcopul unitarian Balint Benczedi Ferenc. Deci ucigasul si, in acelasi timp, sinucigasul este pus in acelasi mormant cu victimele, doar pentru ca este membru al aceleiasi familii? Atunci cum poti deosebi pe cel ce a fost bun de cel rau? Iarasi, ce „biserica” e aceea care nu are puterea de la Dumnezeu de a ierta, dar rudele au aceasta putere, in numele lui Dumnezeu? De aceea, in constrast cu aceasta, in Biserica Ortodoxă sinucigaşii sunt îngropaţi la marginea cimitirelor, fără slujbă religioasă.
dan.camen.
Theologhia 