Vaccinul porcin
După câteva zile de reflectare asupra situaţiei de panică creată în rândul românilor de la moartea lui Toni Tecuceanu atribuită gripei porcine, când aceştia au început să-şi inoculeze în masă vaccinul Cantgrip, primii fiind bucureştenii mai apoi şi locuitorii altor oraşe din ţară, dar şi după o noapte petrecută pe net căutând să mă informez cât mai deplin asupra întregului fenomen “porcin”, mi-am conturat în minte oarecum o imagine-tablou şi un scenariu posibil asupra a ceea ce se petrece în momentul de faţă în România. Încă de la început am căutat, motivat fiind şi de convingerile mele morale şi religioase, o alternativă la vaccin. Acesta pare a fi, în opinia oficialilor Ministerului Sănătăţii, singura alternativă viabilă la gripa porcină.
Isteria porcină
Cred că această isterie a fost provocată nu neapărat de moartea lui Toni Tecuceanu, ci, poate mai degrabă, de afirmaţiile anterioare şi apoi susţinute ale secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii, Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel – persoană care am aflat ulterior că este destul de controversată din mai multe puncte de vedere, după cum vă voi prezenta în cele de mai jos. Un alt factor de influenţare a populaţiei a fost numărul mare de decese din cauza gripei înregistrate într-un timp relativ scurt şi manifestate spontan, cu începerea noului an. Aş plasa pe locul trei moartea lui Toni, ca factor de influenţă asupra populaţiei din ţară în general şi din Bucureşti în mod special. De aici şi surprinderea pe care am avut-o când am văzut că D-l Streinu-Cercel şi-a reînceput în 2010 campania de chemare la vaccinare a românilor cu sloganuri care aminteau în primul rând de moartea lui Toni Tecuceanu. Ciudat, nu? Se pare că această campanie avea nevoie de un suflu mediatic, în special la TV, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior.
Breaking news
Aceleaşi televiziuni dădeau în 2009 pe post, urmare diciziei forurilor superioare, anunţuri repetate pentru prevenirea îmbolnăvirii cu gripă şi care nu menţionau nimic despre vaccin, darămite că ar fi singura soluţie împotriva porcinei. Îl lăsau mai bine să facă parte din corpul de ştiri ale jurnalelor, fiind la acel moment şi puternic contestat. Acum instaurându-se pandemia, acele mesaje privind metodele de protecţie împotriva gripei sunt aproape ignorate. Vaccinul câştigă teren şi se bucură acum de ‘celebritate’; ştirile în legătură cu el şi cu oamenii care vin să-l primească în corp fiind inserate primele la jurnalele TV şi constituind de multe ori Breking news-uri. Vaccinul este prezentat ca un nou produs-minune, singurul care e în stare să facă faţă gripei. Parcă odată cu declararea stării de pandemie oamenii nu mai au imunitate în ei deloc, fiind astfel necesar vaccinul. În acest sens lumea nu mai e învăţată să se păzească de virus prin metode simple, mici, sănătoase, naturale şi facile oricui (cum ar fi evitarea aglomeraţiilor, punerea batistei la nas şi la gură când se tuşeşte, spălarea cât mai frecventă a mâinii cu apă şi săpun, gargara cu apă caldă sărată de două ori pe zi etc., dar şi o alimentaţie sănătoasă, bazată pe vitamine şi pe produse naturale), ci e învăţată să primească vaccinul ca un medicament-minune, care îţi asigură după aceea siguranţa şi confortul unei vieţi fără griji când lumea e disperată. Mare gogoaşă!
Metodele alterantive
Am căutat astfel câteva surse alternative. Nu sunt multe şi par oarecum banale. Nu sunt nici acelea 100% eficiente. Partea bună este că poate nici nu vor să dea speranţe deşarte unor oameni din ce în ce mai disperaţi şi panicaţi. Astfel, am găsit că “Prezenţa vitaminei D în organism poate scădea virulenţa A/ H1N1 şi să crească răspunsul imun al organismului” – conform spuselor Prof. Ioan Fulga, de la catedra de farmacologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti. Surse de vitamina D sunt peştele, uleiul de peşte, acizii Omega 3 şi Omega 6. Doza minimă e de 4.000 unităţi/ zi. Pe lângă aceasta, mai e şi vitamina C, iar “tinctura de echinaceea, propolisul, lăptişorul de matcă şi oscilococcinum sunt şi ele recunoscute pentru întărirea sistemului imunitar” –spune acelaşi Prof. Fulga. În altă parte am găsit că ceaiul verde, potrivit cercetătorilor japonezi (fireşte!), este foarte bun împotriva gripei porcine, deoarece “principala componentă din ceaiul verde, catechinul (galat epigallocatechin), împiedică acţiunea a 3 tipuri de virus gripal, între care şi temutul A/H1N1” . “Medicii japonezi susţin că atât în formă pură, cât şi sub forma de extract medical, ceaiul verde poate fi remediul cel mai bun împotriva gripei noi”. Alţii zic că anasonul stelat (chinezesc), care este compusul principal al medicamentului Tamiflu, folosit împotriva virusului H1N1, este fructul cel mai eficient (Acidul shikimic extras din plantă este ingredientul principal al medicamentului Tamiflu). Aşadar, toate acestea constituie metode de luptă împotriva gripei porcine. Culmea!… sunt propuse aproape aceleaşi metode pentru împiedicarea acţiunii gripei porcine ca şi pentru cea sezonieră. Există, într-adevăr, câteva diferenţe între gripa porcină şi cea sezonieră, dar sunt şi multe asemănări. Este vorba deci de atitudinea şi de optica fiecăruia, pentru că nici vaccinul nu dă garanţia 100% a imunizării împotriva gripei porcine. De asemenea, există ca soluţie in extremis măştile pentru gură şi nas, şi testul-tampon pentru depistarea gripei, dar care e prea scump (dublu ca preţ faţă de celălalte ţări din U.E.).
Refuzul medicilor
Un aspect important al acestei poveşti privind vaccinul contra gripei porcine îl reprezintă refuzul medicilor de a-l administra populaţiei şi lor înşişi, din pricina necunoaşterii efectelor adverse. Fiind un vaccin realizat în doar câteva luni, fără să fie supus testelor şi nelicenţiat, a generat refuzul medicilor, şi asta pe bună dreptate. Acestui refuz, Ministerul Sănătăţii i-a răspuns în mod marţial, aş spune, prin obligarea tuturor medicilor de familie să se alăture campaniei de vaccinare. Responsabilitatea pentru eventualele efecte adverse nu i-ar reveni nici companiei care produce vaccinul, nici ministerului care îl cumpără, dar nici medicilor, fiindcă se supun ordinului. De suferit ar avea cei care vor primi pe propria piele vaccinul şi, într-o oarecare măsură, şi medicii, la nivel de conştiinţă, fiindcă şi-ar încălca deontologia profesională, administrând ceva ce nici ei nu ştiu cum se poate manifesta ulterior. De câştigat ar avea compania farmaceutică şi, într-o oarcare mai mică măsură, şi anumite persoane din minister.
Un lucru nu l-am înţeles: de ce secretarul de stat şi ministrul au trebuit să iasă în public să facă campanie la acest vaccin. Oare asta e singura lor preocupaţie acolo? De ce s-au vaccinat în văzul tuturor, doar ca să impună în faţa poporului vaccinul Cantgrip ca metodă unică de luptă împotriva gripei porcine? Nu seamănă aceasta cu strategia Elenei Udrea de a promova turismul românesc de pe bicilcetă sau în ie populară? Acum însă România nu mai este “land of choice”, ci una în care legea marţială domneşte tacit asupra medicilor.
Persoană controversată
Privind persoana lui Adrian Streinu-Cercel, pot spune că e una foarte controversată. Este un doctor ce s-a făcut cunoscut în ultimii trei ani publicului român prin declaraţii apocaliptice atât în ceea ce priveşte gripa aviară, de unde şi-a luat şi porecla de “Doctorul aviară”, spunând că ea “va ucide două milioane de români. Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4 – 5 luni, se vor îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar două milioane dintre aceştia vor muri” , fapt ce a dus atunci la calcule ciudate din partea unor medici care se gândeau deja la numărul sacilor pentru cadavre şi capacitatea morgilor necesare pentru a face faţă unei asemenea situaţii; dar şi acum, în ceea ce priveşte gripa porcină, când a afirmat că „Scenariul ăsta cu 20.000 de morţi? Este una din variantele oficiale, dar e minim, ăsta e mizilic”, provocând preşedinţiei iritare şi făcându-l pe D-l Traian Băsescu să zică “M-a alertat declaraţia secretarului de stat Streinu-Cercel, care prăvălea apocalipsa peste România şi impunea importul imediat de vaccin antigripal”. Asemenea lui Streinu-Cercel, în 2009 mai era şi alt ‘apocaliptic’ care agita şi tulbura şi mai rău apele. Este vorba de Cezar Irimia, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC), care spunea că puteau muri nu mai puţin de 3 milioane de români din cauza gripei porcine: “În România avem peste 3.000.000 de persoane diagnosticate cu boli cronice. Ele au deja un sistem imunitar slăbit din cauza afecţiunilor, iar contractarea virusului A(H1N1) le poate fi fatală” . Era scenariul unui om căzut parcă… din COPAC (sic!). D-l Adrian Streinu-Cercel a fost şi un principal promotor al vaccinării fetiţelor de 9-10 ani cu vaccinul Gardasil pentru prevenirea cancerului de col uterin, vaccin de asemenea controversat şi puternic contestat în ţară şi în afară.
De numele acestui secretar de stat se leagă şi alte numeroase afaceri dubioase cum ar fi licitarea frauduloasă pentru achiziţionarea de echipamente medicale pe parcursul anului 2001 de către Ministerul Sănătăţii pentru spitalele din sistemul penitenciar, atribuind contractele comerciale unor firme dubioase; dobândirea imobilului situat pe strada Ion Brezoianu nr. 51 din capitală, proiectul privind alocarea de către Guvern a 450 milioane de euro pentru un program HIV-Sida şi creşterea în mod artificial a preţului tratamentului anti-Sida în România, faţă de preţurile care erau în alte state, carea fost denun’atp de ambasadorul Statelor Unite în România, Michael Guest. Este pus, de asemenea, în legătură cu masoneria atât prin funcţia de membru în Academia Medicală, for suspectat că are membrii masoni, dar şi de yoghinii români, citaţi de mai multe surse, pentru organizarea în 1999, la palatul Elisabeta, a “Zilei mondiale a luptei împotriva SIDA” (vezi afişul AICI) în condiţii misterioase.
Un posibil scenariu, sau două?
Este, aşadar, un întreg scenariu în ceea ce priveşte afacerea vaccinării populaţiei contra gripei porcine, care ne pune pe gânduri şi ne face să ne întrebăm de buna-credinţă a celor ce-l promovează aşa de intens. Există şi alte suspiciuni referitoare la persoanele care s-ar afla în spatele acestei afaceri, toate sporind neîncrederea faţă de vaccin. Un alt element suspicios îl constituie, aşa cum am mai zis, obligativitatea impusă pentru inocularea vaccinului de către populaţie, dar şi de către medici, obligativitate care se va extinde mai apoi şi la copii (vezi şi aici). S-a pus şi o regulă, menită să asigure fluenţa constantă la centrele de vaccinare, astfel că cine refuză acum vaccinul, cât e gratuit (super-ofertă) îl va plăti usturător ulterior… şi asta când niciunul dintre cele 11 vaccinuri nu este sigur 100% (citeşte un articol foarte bine documentat aici).
În loc de încheiere
În încheiere nu pot să spun decât, conform unei vechi zicale, că panica este semănată de diavol, şi că nu în aceste condiţii trebuie să apelăm la mijloace disperate sau care ni se prezintă adesea ca unice soluţii de rezolvare a problemei. Articolul de faţă tocmai acest lucru a încercat, să limpezească oarecum apele incertitudinii ce planau asupra chestiunii “gripei porcine” şi să repună în lumină metode alternative de apărare contra acestui virus.
Simbolul luptei noastre împotriva acestei gripe nu este ‘pecetea’ lăsată pe umeri în urma vaccinării, ci semnul purtător de biruinţă al credinţei şi nădejdii noastre în Cel ce ne poartă de grijă. Împotrivirea noastră este contra acestui virus ‘porcin’ ce se regăseşte în persoanele care au provocat toate acestea şi care doresc să profite acum de pe urma gripei.
dan.camen.
foto>
Theologhia 
