Islamul, oficial in Republica Moldova. Mitropolitul Vladimir: „Intr-o tara crestina consider ca este o injosire pentru crestinii ortdocsi”

Islamul a devenit religie oficială în Moldova

Politik.md / 18 aprilie 2011

În incinta Palatului Republicii, la data de 17 aprilie a avut loc o festivitate cu ocazia recunoaşterii islamului în R. Moldova drept o religie oficială, anunţă Islam news.

Potrivit sursei, musulmanii moldoveni au posibilitatea să-şi îndeplinească ritualurile religioase în mod deschis, asta după ce la 14 martie ministerul Justiţiei a înregistrat oficial prima organizaţie musulmană – Liga Islamă din R. Moldova.

Membrii acestei ligi vor putea coordona procesul de dezvoltare a religiei islame în R. Moldova, vor avea posibilitatea să consolideze viziunile musulmanilor şi să reprezinte interesele acestora în ţară şi peste hotare.

Anterior, în Moldova musulmanii nu puteau în mod deschis să-şi facă rugăciunile, să se adune la propovăduirile săptămânale, să-şi oficieze sărbătorile religioase şi să construiască moschee.

Islam news mai anunţă că reprezentanţii musulmanilor din R. Moldova s-au adresat instanţelor europene cu rugămintea de a îmbunătăţi situaţia islamiştilor din ţară şi ca rezultat, înalţii demnitari europeni au reuşit să convingă Guvernul R. Moldova să-i dea acestei confesiuni statutul de „religie oficială”.

sursa>

http://politik.md/?view=articlefull&viewarticle=5983

~~~+~~~

Reprezentanţii Bisericii: Nu suntem împotriva înregistrării cultelor,

dar să nu fie puse pe picior de egalitate cu creştinismul

Publik.md / 20 aprilie 2011

Înregistrarea oficială în Moldova a islamului a stârnit mari dispute între reprezentanţii Bisericii, pe de o parte şi reprezentanţii religiei islamice, pe de altă parte.

„Religia islamică crează mari probleme în Europa. Nu suntem împotriva înregistrării cultelor, dar să nu fie puse pe picior de agalitatea cu creştinismul. Mitropolitul Vladimir are dreptate, înregistrarea islamului este o injosire„, a declarat preotul Petru Pruteanu.

Ministrul Justiţiei aprobă înregistrarea acestui cult.”Este un drept fundamental al musulmanilor pe care trebuie să îl respectăm. Prin înregistrarea oficială a islamului, musulmanii nu sunt încurajaţi la unele sau altele activităţi. Este bine că a fost înregistrat islamul. Sunt convins că creştinismul este o religie a toleranţei”, a conchis ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase.

De cealaltă parte, reprezentantul religiei islamice, Sergiu Sochircă, preşedintele Ligii Islamice din Moldova, susţine că: „Atitudinea Mitropoliei duce mai mult la intoleranţă. Noi ne-am aşteptat la un cuvânt de felicitare din partea Mitropoliei. Vrem să asigurăm condiţii bune pentru reprezentanţii islamului”.

Amintim că înregistrarea le oferă credincioşilor dreptul să facă rugăciuni colective şi să construiască moschei.

sursa>

http://www.publika.md/reprezentantii-bisericii–nu-suntem-impotriva-inregistrarii-cultelor–dar-sa-nu-fie-puse-pe-picior-de-egalitate-cu-crestinismul_299311.html

~~~+~~~

Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al Întregii Moldove:

Episcopia de Hancu / 20 aprilie 2011

In reportajul acordat mai multor canale de telelviziune in legatura cu inregistrarea religiei islamice din martie 2011 Întâistătătorul Bisericii noastre, Înalt Prea Sfinţitul Vladmir al Chişinăului şi al Întregii Moldove a ţinut să prevină autorităţile ţării spunând că în numele lui Allah, musulmanii ar putea provoca neplaceri in societatea noastră.

„In tarile in care majoritatea populaţiei apartine cultului musulman, este normală înregistrarea acestei religii. iar intr-o tara crestina consider ca este o injosire pentru crestinii nostri ortdocsi…, musulmanii cred in Dumnezeul lor: Allah„

Mitropolitul Vladimir a spus că odată cu înregistrarea acestui cult în societate ar putea apărea provocări:

„Ar fi periculos…, pentru ca zilele trecute, din partile ambasadelor care apartin de acest cult relgios, mi-au transmis că nu e bine că au înregistrat acest cult, pentru că, cateodata li se întampla poate nu din partea crestinilor, poate nu din partea celor ce dred în Dumnezeu, ci anume din partea musulmanilor ne putem aştepta la neplăceri în societatea noastră„.

sursa>

http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/5426.html

~~~+~~~

Episcopul Marchel de Bălţi: „Legiferarea islamului în Moldova este

o jignire a memoriei voievodului Ştefan cel Mare şi Sfînt”

Moldova Ortodoxa / 21 aprilie 2011

Legiferarea islamului în Republica Moldova, în condiţiile în care nu există o comunitate musulmană autohtonă în ţara noastră, a picat tocmai în Postul Paştelui, motiv pentru care încă nu a primit o reacţie adecvată din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Subiectul însă a fost comentat în presa rusă. Menţionăm că legalizarea cultului islamic în Moldova a devenit posibilă graţie noii legi a cultelor care aproape că exclude factorul numeric dintre criteriile obligatorii pentru înfiinţarea unui cult sau organizaţii religioase. Contactat de „Moldova Ortodoxă”, episcopul Marchel de Bălţi, a comentat ultima noutate în materie de culte a Moldovei.

Episcopul MARCHEL de Bălţi şi Făleşti:

„Ne pomenim aproape în permanenţă în situaţia de a protesta”

În ultimii doi ani, cînd s-ar părea că în fruntea statului Republica Moldova au venit oameni cu adevărate misiuni democratice, părinţii şi buneii cărora au pătimit de pe urma prigoanei credinţei noastre strămoşeşeti, uite că ne pomenim aproape în permanenţă în situaţia de a protesta, a ne revolta în faţa unor acţiuni la nivel de Guvern şi Parlament care vin să umilească cel mai sacru sentiment al covîrşitoarei majorităţi a populaţiei acestei ţări – sentimentul credinţei ortodoxe.

Zilele trecute am luat act cu stupoare de hotărîrea Ministerului Justiţiei prin care mărturisitorii islamului intră în aceleaşi drepturi cu ortodocşii din Republica Moldova.

Fără a atenta la drepturile confesionale ale minorităţilor islamice, preoţimea eparhiei de Bălţi şi Făleşti, pe care am onoarea să o conduc, consideră că această decizie ministerială sfidează moralitatea creştinilor ce populează de milenii acest pământ, fiind o jignire a memoriei voievodului Ştefan cel Mare şi Sfînt care şi-a jertfit anii de domnie luptînd cu turcii, cu tătarii care ne spurcau lăcaşurile sfinte intrînd în ele cu caii şi iataganele însîngerate sau chiar dîndu-le foc.

Nu dorim nicidecum ca strănepoţii acestor barbari să sufere de pe urma faptelor sîngeroase ale străbuneilor lor. Vrem însă şi cerem ca protipendada din Alianţa pentru Intergrare Europeană 2 să nu jignească în continuare prin deciziile lor puţin cugetate, puţin chibzuite şi antipopulare memoria sfîntă a strămoşilor noştri ortodocşi care respectă cauza celor 99% de creştini, fie chiar de rituri diferite şi să nu neglijeze ostentativ opinia Bisericii Ortodoxe în aceste probleme. Şi, în sfârşit, de dragul respectării docile a cerinţelor impuse de Uniunea Europeană să nu facă abstracţie de sufletul creştinesc care i-a adus la putere.

Constatăm cu profundă amărăciune că este desconsiderată de către guvernanţii noştri cauza creştinească ce constitue esenţa existenţei noastre dintotdeauna. De aceea îndemnăm pe toţi oamenii de bună credinţă ce venerează faptele profund creştineşti ale Sfîntului Ştefan cel Mare să stea cu dîrzenie în rugăciune în numele păstrării credinţei, a obiceiurilor şi a tradiţiilor strămoşeşti. Or, ce putem avea mai scump pe acest pământ care atît de răbdător ne mai ţine.

În numele preoţimii Eparhiei din Bălţi,

PS MARCHEL

sursa>

http://ortodox.md/news/episcopul-marchel-de-bal-i-legiferarea-islamului-moldova-este-o-jignire-memoriei-voievodului-st

~~~+~~~

CHIŞINĂU: Conflict religios între ortodocși și musulmani.

Mitropolitul vede legea islamică ca pe o înjosire a enoriașilor lui.

Adevarul.ro / 21 aprilie 2011

„Ne temem să nu se întâmple ceva şi după aceea să dea vina pe musulmani”. Asta cred susținătorii lui Allah din Chișinău, după ce Sfințitul Vladmir, Mitropolitul Moldovei a declarat că adoptarea legii islamice de către Ministerul Justiției „ar putea crea neplăceri în societate„.

Întregistrarea oficială a islamului ce permite efectuare rugaciunilor colective şi construirea moscheilor a stârnit discuţii aprinse între reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi cei ai religiei musulmane. În timp ce Mitropolitul Vladimir îşi face griji că legea islamică ar putea duce la probleme sociale, musulmanii din Republica Moldova spun că trăiesc cu teama de a nu deveni ţapii ispăşitori ai unor posibile evenimente negative din ţară.

„Orice religie cheamă la toleranţă. Noi vrem să colaborăm cu diferite religii din Moldova şi să fim toleraţi unii faţă de alţii. Suntem egali în drepturi. Musulmanii în Moldova nu sunt de când s-a înregistrat acest cult, ci de foarte multă vreme„, spune Corina Cărăuş, una dintre moldovencele convertite la islam.

„Dumnezu şi Allah este acelaşi lucru”

Totuşi, islamiştii sunt îngrijoraţi de poziţia Mitropoliei Moldovei potrivit căreia Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Moldovei condamnă înregistrarea oficială a islamului în Moldova. „Avem temerea să nu se întâmple ceva şi după aceea să dea vina pe musulmani. Moldova este o ţară liniştită. Acum scopul nostru este să unească toţi musulmanii şi să existe o sursă adevărată a islamului, să nu apară alte curente”, a explicat Corina.

„Mitropoplitul Moldovei a făcut această declaraţie având foarte puţine cunoştinţe despre islam. Dumnezeu şi Allah este acelaşi lucru. Aceasta nu înseamnă că noi avem un alt Dumnezeu„, a mai adăugat femeia.

2.000 de musulmani în Moldova

Anterior, în urma înregistrării oficiale a islamului de către Ministerul Justiţiei, Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Moldovei, a condamnat acţiunea spunând că în numele lui Allah, musulmanii ar putea provoca neplaceri în societatea noastră.

Islamul a fost recunoscut oficial în luna martie curent, după ce ani la rând i-a fost refuzată înregistrarea în Moldova. Oficializarea cultului permite musulmanilor să facă rugăciuni colective şi să constuiască moschei. Potrivit ultimului recensământ, în Republica Moldova locuiesc 2.000 de musulmani.

Virginia Dumitra

sursa>

http://www.adevarul.ro/moldova/CHISINAU-Conflict-ortodocsi-Mitropolitul-enoriasilor_0_466753451.html

~~~+~~~

VIDEO: Dezbatere publică privind înregistrarea

Ligii Islamice în Republica Moldova

~~~+~~~

OFFTOPIC

Musulmanii vor semilună pe stema Rusiei

Moldova Ortodoxa / 15 aprilie 2011

Comunitatea musulmană a Rusiei solicită modificări a stemei de stat ruse, adăugînd acesteia însemne islamice. O declarație în acest sens a făcut muftiul suprem al Rusiei Talgat Tadjuddin, într-un interviu acordat ziarului „Московские новости”.

”Stema Rusiei este un vultur cu două capete. Toate cele trei coroane ale vulturului – cîte una pe fiecare cap și a treia – la mijloc, – sunt încununate cu cîte o cruce. Însă în Rusia locuiesc 20 de milioane de musulmani, ceea ce constituie 18 % din populație. Suntem muslmani din Rusia. Nu din Arabia Saudită, nici din Iran, Buhara, Samarkand, nu suntem din Africa și nici de pe Lună. Strămoșii noștri au locuit aici de milenii… Pentru a păstra nestins acest patriotism în inimile copiilor și nepoților noștri, cerem cu adîncă plecăciune de a interveni cu unele modificări în imaginea stemei țării noastre comune. Nu cerem decît ca una dintre coroanele de pe capete să fie împodobită cu cruce, iar cealaltă – cu semilună. Iar coroana din mijloc să fie și cu cruce, și cu semilună”, a declarat muftiul.

Conform spuselor sale, propunerile de modificare a stemei deja au fost trimise premierului Putin, iar recent i-a comunicat personal despre această inițiativă președintelui Dmitri Medvedev. Tadjuddin afirmă că șeful statului l-ar fi ascultat ”cu multă atenție”.

Conform estimărilor muftiului, cota musulmanilor va crește în viitor în Rusia, inclusiv și datorită poligamiei. Întebat fiind dacă asemenea căsnicii sunt permise în Rusia, Tadjuddin a spus că ”Dumnezeu a permis deja acest lucru, fapt confirmat în Coran”. ”Decît 40 de amante, mai bine patru soții legitime. Fiecare rus are cîte vreo patruzeci, nu?”, a adăugat muftiul.

Tadjuddin a mai anunțat că planifică în viitorul apropiat edificarea cîtorva moschei în Moscova. Conform spuselor sale, patru dintre moschei vor avea cîte o mie de locuri, iar cea dea cincea – 7 mii. ”Biserica Ortodoxă este la curent și nu are nimic împotrivă”, a mai adăugat muftiul.

Mihai Costish

sursa>

http://ortodox.md/news/musulmanii-vor-semiluna-pe-stema-rusiei

 

Ieromonahul Gabriel Bunge – monahul catolic convertit la Ortodoxie: Reconcilierea Bisericilor, o viziune personală

Preluare de la Pelerin Ortodox

Revista “Neskoutchny Sad” (jurnalist Anna Paltcheva) a obţinut un interviu cu părintele Gabriel Bunge (1) :

– NS: V-aţi convertit la Ortodoxie, şi aceasta la o vârstă foarte înaintată. Nu de multe ori astfel de decizii sunt luate aşa de târziu în viaţă. Convertirea a avut loc la Moscova, la sfârşitul lunii august a anului trecut. Ea a ridicat o mare agitaţie printre catolici. Spuneaţi că această hotărâre s-a copt (a dăinuit) în dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi. Sunteţi un teolog, un patrolog cunoscut, un pustnic. Povestiţi-ne despre această evoluţie.

– GB: Încă de la naştere m-am lovit de drama divizării creştinătăţii: tatăl meu era protestant, mama mea catolică. Am fost botezat în Biserica Romei. La vârsta de 21 de ani am decis să depun voturile monahale, dar tatăl meu s-a opus. Am studiat apoi la Facultatea de Filosofie şi am plecat să petrec două luni în Grecia, cu nişte prieteni. Acela a fost momentul când am găsit Biserica Ortodoxă. În Atena am început să discutăm cu studenţii greci de la Facultatea de Teologie care ne-au primit. I-am spus unuia dintre ei, care a devenit mai târziu un renumit teolog: “Îmi place totul la voi, totul este frumos, cu excepţia unui singur lucru: sunteţi despărţiţi de noi.” El a răspuns: “Nu, te înşeli, voi sunteţi cei despărţiţi de noi !”

Acest răspuns a fost un adevărat şoc pentru mine. Aparţineam Bisericii Catolice, precum cei peste un miliard de adepţi. Îi cunoşteam pe protestanţi. Iată că întâlneam ceva cu totul nou. Ştiam că Biserica Greacă a fost fondată de apostolul Pavel şi, prin urmare, nu era justificată învinuirea de a se fi îndepărtat de Biserica Romei. Această conversaţie a stârnit în mine un întreg proces de raţionamente. În cele din urmă, am devenit călugăr. În primă fază, într-o mănăstire benedictină din Germania. Curând, fraţii au observat devotamentul meu faţă de tradiţia orientală. Abatele, nu fără regret, m-a transferat apoi la Chevetogne, Belgia, într-o mănăstire benedictină de rit oriental. Gândurile mele se adânceau, citeam, studiam istoria separării Bisericilor. Doar o reîntoarcere la rădăcinile noastre comune poate determina o apropiere. Într-adevăr, Biserica în unire a existat în trecut şi asta pentru mai mult de un mileniu. Într-un sens anume, Ea există mereu, întrucât perioada unităţii nu fost uitată. Să sperăm că vom putea regăsi acest numitor comun, şi nu sunt singurul care crede acest lucru.

Motivul pentru care m-am decis să devin ortodox la o vârstă destul de târzie este trist, cu siguranţă neplăcut pentru urechile catolicilor. Am ajuns la concluzia amară că reconcilierea este cu totul imposibilă la nivelul structurilor şi ierarhiilor. Aceasta nu se va întâmpla, pentru că Orientul şi Occidentul se îndepărtează unul de altul de-a lungul secolelor. Nu încerc să acuz pe nimeni, deoarece este greu să identifici vinovaţi. Nu este vorba decât de lucruri care au avut loc în istorie. Atunci când am realizat imposibilitatea de a împăca Bisericile, am decis că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să mă convertesc. La nivelul meu personal, reconcilierea trebuia să se facă.

M-am rugat foarte mult, m-am gândit, am făcut însemnări. Nu doream decât să fac voia lui Dumnezeu. Repetam fără încetare în rugăciunile mele: “Dacă este împotriva voinţei Tale, dă-mi un semn, căci Tu eşti în măsură să mă împiedici a o face!”

Ne-am întâlnit odată la Milano cu Episcopul Ilarion Alféev. I-am împărtăşit gândurile. Pentru mine a fost ca un balon de probă, vroiam să aflu reacţia lui. Mi-am spus că voia Dumnezeu se va împlini. Urmarea a venit de la sine: iată-mă cu voi, în Rusia, şi sunt fericit să fiu aici.

– NS: Între timp, site-urile şi presa catolică spun despre dumneavoastră că sunteţi un trădător.

– GB: Slavă lui Dumnezeu, nu am internet şi deci nu ştiu ce spun oamenii. Acest lucru nu mă interesează deloc. Din naivitate, eram sigur că acest eveniment va trece neobservat; a fost cu totul altfel. Iată, au trecut cincizeci de ani în care mi-am respectat voturile, treizeci de ani am trăit într-un schit izolat. Întreaga lume era împotriva mea atunci când am vrut să mă fac călugăr: tatăl meu era un om de ştiinţă celebru, mediul în care m-am născut, toţi prietenii mei din copilărie şi din tinereţe, toţi au fost împotriva mea, nimeni nu m-a susţinut.

Cu excepţia îndrumătorului meu spiritual, un bătrân, abate al unei mănăstiri. De cele mai multe ori nu trebuie să te aştepţi la o aprobare în unanimitate atunci când iei decizii majore.

Nu-mi imaginam, că odată devenit ortodox, vor exista reacţii atât de virulente. Nu am nimic – am mai spus asta – împotriva catolicilor. Pur şi simplu, eu cred în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Hristos va reda unitatea Sa Bisericii, unire pe care noi înşine n-o putem realiza. Ce s-a întâmplat cu mine este un fel de prevestire a ceea ce se va întâmpla, chiar şi într-o altă lume.

– NS:  Acum treizeci de ani aţi părăsit mănăstirea pentru a trăi ca pustnic în Alpii elveţieni. Cum vedeţi viitorul dumneavoastră?

– GB: Am văzut în Rusia numeroase locuri unde aş fi rămas cu plăcere. Mă gândesc la  Mănăstirea Valaam. Călugării m-au primit acolo ca frate. Am petrecut o zi cu pustnicii, făcând o nevoinţă duhovnicească. Aveam sentimentul că am găsit ceea ce căutasem de-a lungul întregii mele vieţi. Dar am revenit în schitul meu din Elveţia.

– NS: Dacă v-aţi decide să vă schimbaţi locul, ce se va întâmpla cu fiii duhovniceşti ai dumneavoastră? Cine va avea grijă de ei?

– GB:  Nu am vreo turmă în adevăratul sens al cuvântului. Primesc o mulţime de vizitatori în schitul meu, vin să se mărturisească sau să vorbească cu mine. Nu-mi asum în ceea ce-i priveşte nici o răspundere pastorală. Rareori plec din schit.

– NS: Cu toate acestea, decizia va fi percepută ca ceva foarte grav de către cei care veneau la dumneavoastră?

– GB: Da, fără îndoială. Dar niciodată n-am făcut vreun secret din convingerile mele. Cel puţin jumătate din aceşti oameni vor spune: “La asta ne aşteptam de mult timp”. Doi episcopi ortodocşi, pe care îi cunoşteam de ceva vreme, m-au întâlnit recent în Rusia şi mi-au spus: “Ai fost întotdeauna unul dintre noi. Acum ne împărtăşim din acelaşi potir”. Exact la asta am aspirat. În toate cărţile mele, am tradus şi comentat texte care datau toate din primul mileniu, adică dinainte de separarea Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea cunoaşte bine Ortodoxia şi se referă deseori la ea. Din păcate, de multe ori predică în deşert. Într-unul din discursurile sale din anii şaptezeci viitorul papă spunea că, dacă bisericile s-ar uni, Roma n-ar mai avea dreptul de a pretinde mai mult decât a avut în primul mileniu. Ar fi suficient pentru a menţine unitatea. Un ortodox, eu de exemplu, ar trebui să răspundă: “Foarte bine, să revenim atunci la statutul din primul mileniu.” Dar eu nu cred că acest lucru e posibil acum. Biserica Catolică există în întreaga lume, dar ea nu este deloc aceeaşi în America, Africa şi Europa. Au tendinţe diferite, uneori contradictorii şi nu comunică între ele. Dacă unele ar accepta această revenire la primul mileniu, altele ar refuza.

– NS: Spuneţi că ortodocşii sunt mult mai rezervaţi în relaţiile cu catolicii decât invers.

– GB: În 1961, când m-am dus în Grecia, profesorii mei de la Universitatea din Bonn m-au avertizat să nu intru în contact cu ortodocşii: “Ei sunt schismatici, să nu ai vreun contact cu ei.” De asemenea, am încercat tot posibilul să nu mă compromit. Dar ştiţi că nici un ortodox nu va chema vreun catolic să se împărtăşească cu el. Un stareţ ortodox a venit la mine la sfârşitul unei liturghii, pe când eu stăteam în spatele bisericii, şi mi-a pus în mână o bucată de anafură.

Iar astăzi vedem catolici îndepărtaţi de parohiile ortodoxe. Conciliul Vatican II este cel care a schimbat totul. Biserica Catolică şi-a declarat atunci o politică de deschidere spre întreaga lume, nu numai în ceea ce priveşte Ortodoxia. Catolicii se arată foarte prietenoşi cu noi. În Lugano, oraşul meu, comunitatea ortodoxă sărbătoreşte Paştele în catedrala catolică,  pentru că biserica ei nu i-ar putea cuprinde pe toţi credincioşii. În aproape fiecare cămin catolic din Elveţia sau Franţa putem vedea icoane. Toţi ascultă cântări ortodoxe.

Ceea ce e important este  urmarea Conciliului Vatican II: o perioadă de secularizare a societăţii. Am putea vorbi de o “protestantizare” a catolicismului. Este tocmai acest spirit protestant care-i sperie pe ortodocşi. Este aici această tendinţă, în sânul Bisericii Romei, care stă la originea schimbării de atitudine faţă de ortodocşi. Am fost martor la această schimbare de atitudine. Dar eu nu sunt aşa de bătrân. Relaţiile dintre cele două Biserici s-au schimbat adesea în timp. Au fost perioade de “coexistenţă paşnică”, urmate de perioade de activism prozelitist din partea catolicilor. Ortodocşii răspund cu o poziţie defensivă. Este un fel de mişcare a pendulului.

Numai de la Cel Preaînalt ne va veni răspunsul.

(Traducere rom. – Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Revista “Sad Neskoutchny”)

___________________

(1) Ieromonahul Gabriel Bunge s-a născut în 1940 în Köln. În 1963 el a devenit călugăr benedictin, preot în 1973. Doctor în Filosofie şi în Teologie. Patrolog, specialist în Avva Evagrie Ponticul. Din 1980 a trăit ca pustnic în Elveţia, în schitul Sfânta Cruce. În august 2010 a intrat în Biserica Ortodoxă Rusă.

___________________

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/25/ieromonahul-gabriel-bunge-reconcilierea-bisericilor-o-viziune-personala/#more-15093

foto>

http://acvila30.wordpress.com/2010/09/09/renumitul-teolog-catolic-din-elvetia-gabriel-bunge-a-imbratisat-ortodoxia/

 

Rugaciunea de dupa gratii, singura libertate din penitenciare

Rugaciunea de dupa gratii, singura libertate din penitenciare

Antena3.ro| 15 aprilie

În spatele gratiilor unei celule, un bărbat face mătănii pe un covoraş. Stă în genunchi, cu capul plecat şi cu corpul nemişcat. E singur în cameră şi e linişte. Când treci pe holul pustiu se aude doar sunetul înfundat al unei telenovele, dintr-o celulă alăturată. Câteva râsete ale unor deţinuţi se disting vag. In clubul penitenciarului, prin uşa din sticla poţi vedea întrunirea săptămânală a Martorilor lui Iehova şi câţiva deţinuţi adunaţi acolo ori din curiozitate ori pentru că deja s-au convertit la acest cult. La aproape o sută de metri mai încolo, o uşă pe care scrie „Capelă” se deschide încet. In încăperea cât camera unui deţinut stau aranjate, puţin îngrămădit, Naosul, Altarul, biblii ortodoxe şi icoane. O cădelniţă atârnă de perete şi îşi aşteaptă cuvioşii încarceraţi să apară la slujbe, iar lângă ea, sfinţii din calendar „privesc” spre deţinuţii care trec pragul Capelei şi aşteaptă ca aceştia să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune sau să se spovedească. Antena3.ro vă prezintă un reportaj despre variatele religii ale deţinuţilor din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti Rahova şi din Penitenciarul Bucureşti-Jilava, de la musulmani la catolici sau adventişti şi despre cum asistenţa religioasă poate fi pentru deţinuţi singura formă de libertate şi de exprimare de după gratiile închisorii.

Religia în penintenciar : poate părea ca un curs pentru deţinuţii închişi la Rahova şi la Jilava, predat de către un profesor sau de către un preot, dar este de fapt un curs intensiv, pentru că este mereu prezent în activitatea câtorva dintre ei în timpul liber. Citesc cărţi despre religie în celule, merg la Biserica sau la Capela penitenciarelor, pentru slujbe sau spovedanii, solicită conducerii întâlniri cu preoţii cultului de care aparţin, primesc materiale informative, se convertesc în Penitenciar. Acesta este un scurt traseu pe care deţinuţii îl parcurg în timpul meditaţiilor creştine din spatele celulelor şi în care îşi regăsesc libertatea şi uneori, calea dreaptă pe care ar fi trebuit să o urmeze înainte de a fi închişi.

Conform legislaţiei în vigoare, deţinuţii trebuie să beneficieze de asistenţă religioasă în penitenciare, în măsura în care religia respectivă este recunoscută de statul român. In fiecare închisoare există câte un preot angajat al Penitenciarului şi încadrat ca militar sau civil şi care trebuie să fie de rit ortodox, pentru că majoritatea populaţiei României aparţine acestei religii.

Penitenciarele din România primesc regulat misionari ai diverselor culte, care organizează în închisoare, conform unui calendar de asistenţă religioasă, întâlniri cu deţinuţii. Printre confesiunile care îşi trimit voluntarii în penitenciare se numără Adventiştii de Ziua a Saptea, Martorii lui Iehova, evanghelicii, penticostalii, catolicii, musulmanii sau baptiştii.

De asemenea, deţinutul poate să facă o cerere scrisă prin care să ceară asistenţă religioasă din partea preotului de un anumit cult sau pentru a se întâlni în penitenciar cu o anumită grupare misionară.

Preotul nu are voie să asiste la discuţiile celorlalte culte

La Penitenciarul Jilava, diversele rituri au întâlniri cu deţinuţii o dată pe lună sau la sărbătorile anuale, adică Paşte şi Crăciun, dar şi de trei ori pe săptămână, cum este cazul Martorilor lui Iehova.

„In general, cultele îşi trimit doi sau trei voluntari, care sunt însoţiţi sau nu de pastor şi care nu vin în Penitenciar doar pentru cei care sunt aparţin cultului respectiv, ci pentru toţi deţinuţii care vor să participe la întâlnire. Penitenciarul este obligat să le asigure deţinuţilor asistenţa religioasă şi să-i anunţe despre programul pe care îl au voluntarii în închisoare”, povesteşte pentru Antena3.ro Cristina Păduraru, purtător de cuvânt la Penitenciarul Jilava.

Tot ea adaugă că mulţi dintre deţinuţi ajung să se convertească la un anumit rit tocmai pentru că vin şi ascultă ce se discută la întruniri din curiozitate. Apoi ei aprofundează singuri pe baza unor materiale pe care le primesc de la voluntari şi devin clienţi fideli ai acelui cult.

„Deşi s-ar putea crede că preotul închisorii ar putea participa la reuniunile cultelor cu deţinuţii, legea din România interzice ca preotul de rit ortodox să intervină în vreun fel la întrunirile celorlalte culte, adică să apere sau să contrazică discuţiile respective”, explică Păduraru pentru Antena3.ro.

Singura modalitate de a verifica întâlnirile cultelor de către conducerea Penitenciarului Jilava este pe cale vizuală, adică acestea pot fi supravegheate din afara sălii şi se poate vedea cum reacţionează voluntarul şi deţinutul, însă nu se ştie niciodată ce anume s-a discutat înăuntru, pentru că aşa prevede legislaţia românească, transpusă în cea europeană.

Unele culte vin la întâlniri cu casete video, dar mai ales cu cărţi, reviste de specialitate şi biblii, pe care le împart deţinuţilor care vor să afle mai multe despre religia respectivă. Penitenciarul permite accesul la reuniuni atât a femeilor voluntare, cât şi a bărbaţilor, dar mai puţin a minorilor şi are o evidenţă strictă a voluntarilor şi a pastorilor care trec pragul închisorii. Ei se înscriu la coadă pentru o întâlnire cu deţinuţii la anumite intervale de timp şi de asemenea Penitenciarul Jilava ţine o evidenţă a deţinuţilor care îşi manifestă dorinţa de a participa la aceste reuniuni, fără însă a fi întrebaţi de conducerea Penitenciarului ce religie au, lucru interzis de lege.

„Nu mă rog în puşcărie”

Rugăciunea ar trebui să fie o problemă care să ţină de interiorul oamenilor şi nu exteriorul lor. Sunt unii care preferă însă să se închine numai de faţadă şi pentru a-i impresiona pe ceilalţi. Alţii preferă mai degrabă să se roage în gând sau departe de ochii şi gura altora. Aşa consideră Mohamed, un deţinut musulman din Liban, care este închis la Penitenciarul Rahova pentru evaziune fiscală.

„Eu, deşi sunt musulman, nu mă rog în puşcărie. Nu văd de ce ar trebui să mă rog la rău, când la bine nu o fac. Sunt mulţi oameni care fac asta, numai atunci când au nevoie, dar credinţa eu cred că ţine de interiorul nostru. Am un coleg de cameră, tot musulman, care se îşi pune covoraşul de cinci ori pe zi”, spune Mohamed pentru Antena3.ro.

Mohamed are o soţie şi trei copii, dar pe care i-a botezat după religia ortodoxă, pentru că au fost născuţi în România. De asemenea, după cum adaugă el pentru Antena3.ro, nu i-a cerut soţiei sale să poarte văl islamic. Si în penitenciar, Mohamed frecventează, atunci când simte nevoia, întâlnirile şi slujbele preotului ortodox al închisorii.

„Câteodată ma rog şi în baie”

Alţi deţinuţi, deşi sunt ortodocşi, preferă să se convertească la alte religii, pentru că vor să schimbe ceva în rutina lor zilnică şi să aibă la ce să mediteze, în funcţie de hrana spirituală pe care le-o oferă acele culte. Studiază cu atenţie terenul, participă la întâlnirile mai multor credinţe, pun la cale planul pentru aderarea la cult şi se transformă în final în penticostali, adventişti, evanghelici sau Martorii lui Iehova.

Remus Nanu este închis la Penitenciarul Jilava pentru tâlhărie şi din 2007 a trecut de la ortodoxism la cultul evanghelic. El povesteşte pentru Antena3.ro că atunci când a fost arestat, era paralizat şi a avut o fractură la coloana vertebrală, iar de atunci, deşi s-a vindecat, a rămas bolnăvicios.

„Tot timpul eram bolnav şi îmi apărea câte ceva, până când am ieşit la mai multe reuniuni ale evanghelicilor. Am primit o biblie de la voluntari şi am studiat-o seară de seară, am început să-mi revin şi cu sănătatea şi m-am convins că acesta este religia la care vreau să mă convertesc. Am frecventat şi reuniunile adventiştilor, dar nu m-au convins”, explică Nanu pentru Antena3.ro.

El adaugă că acordă zilnic câteva ore pentru citirea Bibliei şi că se roagă în fiecare noapte.

„Am momente când mă rog şi citesc şi în baie, pentru că în cameră sunt colegii mei, iar când celula este goală, stau liniştit şi meditez pentru mine, pentru cei trei copii ai mei, pentru soţie şi pentru libertate”, mai spune deţinutul evanghelic pentru Antena3.ro.

Misionarii trebuie să „vândă” marfa spirituală deţinuţilor

Si colegul său de penitenciar, Daniel Teodorescu, a participat la întâlnirile adventiştilor, însă acestea nu l-au mulţumit, aşa că a trecut la Martorii lui Iehova.

„Nu m-au atras reuniunile adventiştilor, pentru că se axau mai mult pe cântece, iar în Matorii lui Iehova am găsit o cale mai aproape de adevăr, prin studiul Bibliei. M-am convertit acum patru ani la această credinţă”, detaliază Teodorescu pentru Antena3.ro.

El mai spune pentru Antena3.ro că participă tot timpul la întâlnirile Martorilor, iar acolo interpretează cu voluntarii Biblia şi se roagă cu voce tare „Tatăl Nostru”. Inainte nu a fost bisericos, doar se închina când trecea prin faţa Bisericii, dar acum este mulţumit de alegerea pe care a făcut-o în privinţa cultului. Deşi logodnica lui este ortodoxă, după cum mai spune deţinutul, totuşi este ea curioasă să afle cum decurge o astfel de reuniune a Martorilor lui Iehova.

„Familia mea n-ar fi de acord cu convertirea”

In unele cazuri, deţinuţii sunt susţinuţi de către cei apropiaţi în legătură cu trecerea la altă credinţă, însă există cazuri în care familia nu acceptă ca unul dintre membri ei să devină cu totul alt om din cauza unui anumit rit.

Lucian Tamaş are 41 de ani şi este închis la Penitenciarul Jilava, de patru ani, pentru tâlhărie. De un an şi jumătate a trecut la baptişti. Voluntarii l-au racolat când au venit pe secţie, iar deţinutul a fost deschis la noua provocare.

„Am participat la câteva întâlniri cu baptiştii şi de atunci mi-am schimbat religia. Acum mă rog cât de des pot, pentru mine. Am soţie şi un copil, dar ei nu ştiu de această trecere a mea de la ortodoxism la baptism, pentru că nu ar fi de acord”, explică deţinutul pentru Antena3.ro.

Viggiani Carmine, un deţinut italian de la Penitenciarul Rahova, care este închis din 2007 pentru uciderea unui cetăţean englez pe teritoriul României, explică pentru Antena3.ro că, deşi el este greco-catolic, religia este unică şi se roagă şi în Biserica Ortodoxă a Penienciarului.

„Nu am probleme să merg în biserica Penitenciarului sau să stau de vorbă pe anumite probleme cu preotul ortodox, deşi eu sunt catolic, pentru că până la urmă te închini la un singur Dumnezeu, iar religia este unică, nu contează ce cult ai”, explică Carmine pentru Antena3.ro.

Tot el spune că o dată pe săptămână vine în penitenciar un preot catolic, cu care discută la sala de vizite despre atmosfera din închisoare sau despre stabilitatea emoţională a persoanei ori diverse chestiuni religioase.

Paula Safta

sursa>

http://www.antena3.ro/stiri/antena3ro/rugaciunea-de-dupa-gratii-singura-libertate-din-penitenciare_64981.html