Nicolae Paulescu – 80 de ani de la adormire

[Anul acesta se implinesc 80 de ani de la adormirea „Geniului stiintei crestine” – Nicolae Paulescu († 19 iulie 1931). Cateva cuvinte, care evoca in unghere personalitatea acestui crestin, aveti redate mai jos. Doamne, invesniceste geniile care mor!… – dan.camen.]

Geniul romanesc al stiintei crestine – Nicolae Paulescu

Astazi, intelectualul crestin este socotit de “elita intelectuala” ori exentric, ori “inapoiat”. Intelighentia, alcatuita in cea mai mare parte din oameni “rationali”, atei sau indiferenti religios – in cel mai bun caz, – anticrestini – in cel mai rau. Elitei “nereligioase” intelegem sa-i contrapunem modele de intelectuali crestini din epoca interbelica.

Acesti intelectuali crestini trebuie sa fie reperele noii generatii

In anul 1942, exceptionalul teolog Nicolae Mladin (1914-1986), monah autentic, devenit Mitropolit al Ardealului, publica un articol in Revista teologica, intitulat “Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu”. Era al doilea text de forta al literaturii ortodoxe referitor la marele profesor, primul fiind al ganditorului crestin Nichifor Crainic: “Nicolae Paulescu, fondatorul nationalismului crestin”, aparut in volumul Ortodoxie si etnocratie (Ed. Cugetarea, 1937).

Parintele Mladin a scria: “Paulescu este pentru stiinta romaneasca – in sancturarul stiintei universale – ceea ce este Pasteur pentru Franta”. Doi savanti crestini – Louis Pasteur (apartinand spatiului romano-catolic) si Nicolae Paulescu (apartinand spatiului ortodox) – pentru o Europa descrestinata de revolutia franceza si de revolutia bolsevica.

“Cauza prima este Dumnezeu!”

Pasteur (parintele Chimiei biologice si al Microbiologiei) ne-a lasat marturie: “Notiunea si respectul de Dumnezeu ajung in mintea mea pe cai tot atat de sigure ca acelea care ne conduc la adevaruri de ordin fizic”.

Paulescu (descoperitorul insulinei), la randu-i, spunea: “A demonstra existenta unei cauze prime a vieii, imateriala, unica si infinit-inteleapta; iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu”.

Astazi, necroforii si sicofantii stiintei romanesti, mai precis intelectualii atei ante si post-decembristi, nu mai gandesc cauzal. Ei judeca ideologic si… pragmatic, oficializand adevaruri stiintifice (medicale, sociologice, istorice etc.) dupa cum le cere partidul, statul, rectorul, decanul, presedintele…

Adevarul Evangheliei, gandit stiintific

Gandirea paulesciana ar putea constitui subiectul unor utile si interesante teze de doctorat atat in domeniul medicinii, cat si in filosofie si teologie. Dar cum Paulescu a fost un intelectual crestin si nationalist pe deasupra, gandirea si viata lui sunt denaturate, cand nu defaimate, ignorate, cand nu contestate vehement. Conceptia despre lume si viata a profesorului Paulescu trebuie tinuta sub obroc, fiindca azi aparitia sintagmei “intelectual crestin” poate periclita planurile scelerate ale celor care vor sa-l scoata pe Hristos din Universitate si din Academie, iar a omagia un nationalist, fie el si savant, nu e corect politic.

Nichifor Crainic, remarcabil interpret al gandirii paulesciene, descoperise valoarea stintifica a scrierilor profesorului de fiziologie: “Pentru Nicolae Paulescu, nationalismul e adevarul natural, iar crestinismul e adevarul supranatural. (…) Nu e nici o lauda pentru noi sa recunoastem ca pana azi apologia adevarului crestin pe temeiuri stiintifice, inchegata de Paulescu, e mult mai pretuita in Occident, decat in Romania. (…) Nicolae Paulescu e filosoful care gandeste stiintific adevarul Evangheliei”.

Spiritul paulescian si “era” Animal Planet

O parte din operele fundamentale ale gandirii paulesciene au fost retiparite in ultimii ani. “Conceptia despre viata a profesorului Paulescu “- acel studiu al Mitropolitului Mladin – a fost retiparit si el la Iasi, in 1997, prin grija eseistului Mircea Platon. Insa, duhul stiintific al lui Paulescu este in continuare tinut la usile Universitatii romanesti post-comuniste (dupa cum am aratat alta data, la fel se intampla si cu spiritul lucrarilor altor mari carturari crestini ai romanilor). De altfel, nici in Occidentul – alta data avid de stiinta lui Paulescu – nu este astazi tolerata gandirea paulesciana. Stiinta lumii orbecaieste prin intunericul holisticii, al evolutionismului de tip Anima Planet, al ateismului, al neoprotestantismului de “factura antihristica”. Desi nanotehnologia a disecat omul, tainele, misterul, Dumnezeu nu are loc in stiinta moderna.

Savantul crestin Paulescu ajunsese la cauza prima – Dumnezeu – doar cu instrumentele stiintei medicale de la nivelul anilor 1910 – 1930. Si a platit. I s-a refuzat recunoasterea descoperirii insulinei, fiind privat si de premiul Nobel pentru medicina.

A trait ca un ascet ortodox

Paulescu le vorbea studentilor despre Legea iubirii, despre Biserica lui Hristos, despre Jertfa euharistica. Un student al sau, N. Mucichescu-Tunari, relata, in revista Sfarma Piatra, in 1936, o discutie cu Paulescu: “Imi aduc aminte ca ne-a intrebat o data, pe fiecare, daca ne ducem la biserica in fiecare duminica. (…) Si, cum era de asteptat, raspunsul nostru nu l-a multumit. Ba chiar s-a suparat. Si ne-a dojenit aspru. Dojana aceea n-am s-o uit niciodata”.

Memorabile au ramas si cuvintele lui Paulescu adresate studentimii sub forma unui manifest: “Nationalismul, adica iubirea de Neam, il aveti imprimat in suflet, caci e un instinct cu care v-ati nascut si n-aveti nevoie sa-l invatati, ci numai sa-l disciplinati”.

Asadar, iata care erau sentimentele care il calauzeau pe profesor: dragostea pentru Hristos si iubirea de neam.

Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistica de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (abandonata astazi, in favoarea ecumenismului !) a descris astfel sfarsitul savantului: “A trait ca un ascet ortodox si a murit in paradisiaca seninatate sufleteasca, primind Sfintele Taine din mana parintelui Ghita de la biserica lui parohiala din Bucuresti, cu hramul Sfantul Mina. Viata lui a fost viata aproape ireprosabila a sfintilor. Ce pilda covarsitoare de nationalism crestin ne-a lasat omul acesta, care isi ingenunchia geniul si imensa-i stiinta in fata Sfantului Potir, care a dorit ca ramasitele lui pamantesti sa fie infasurate in flacarile tricolorului romanesc!”.

Silviu Alupei

Articol aparut in Revista de gandire politica si crestina – ROST

sursa>

http://trandafirescu.wordpress.com/2009/12/06/geniul-romanesc-al-stiintei-crestine-nicolae-paulescu/

 

Episcopii Ortodocsi Canonici din America de Nord si Centrala despre internet: „Tehnologia nu este pacatoasa; dar abuzul de tehnologie este pacat si crima”

Basilica.ro / 27 mai 2011

În perioada 25 – 27 mai 2011, la Chicago, a avut loc a doua ședință a Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală. Iată câteva fragmente din Mesajul Adunării Episcopilor Ortodocși Canonici din America de Nord și Centrală, postat pe site-ul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, romarch.org:

„[…] Nu putem să tăcem în fața atrocităților și persecuțiilor săvârșite împotriva minorităților creștine de fundamentaliști și extremiști, în Palestina și Egipt, mai ales împotriva creștinilor prinși în mișcările de revoluție arabă care au descătușat animozități sectare mult timp reprimate. În particular, comunitățile creștine din Palestina și Orientul Mijlociu au fost drastic reduse și obligate să se refugieze. Cerem liderilor politici din lumea întreagă să nu mai ignore manifestările de intoleranță, discriminare și persecuție fățișă împotriva tuturor comunităților religioase – evrei, creștini sau musulmani – care trăiesc în zone de război și țări ale lumii, mai ales în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Considerând faptul că luna iunie a fost desemnată “luna securității internetului”, îi îndemnăm pe preoți și credincioși să devină conștienți și să asigure protecție pentru copiii și comunitățile noastre față de multele și diversele pericole, cum ar fi pornografia, riscurile de atac prin internet, etc. și mai ales dezbinarea ce poate fi produsă în Biserică. Tehnologia nu este păcătoasă; dar abuzul de tehnologie este păcat și crimă. În îndemnăm pe credincioși să distribuie literatură despre securitatea internetului, să organizeze lecții despre acest subiect, să se folosească de posibilitățile de control și să ia măsuri serioase pentru a determina companiile și distributorii să folosească opțiuni de protecție a copiiilor. […]”

Intreg comunicatul AICI

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/adunarea_episcopilor_ortodoci_canonici_din_america_de_nord_i_centrala_6095.html

 

Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai evidentă dintre minunile creştine are loc în Biserica Ortodoxă

Mediafax.ro / 22 aprilie 2011

Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt” este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, patriarhul ortodox din Ierusalim neavând un tipic scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea acesteia, dar având în schimb tipărită rugăciunea specială.

„Sfânta Lumină de la Ierusalim sau «Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, care a oferit detalii mai puţin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Sâmbăta Mare.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment.

În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.

În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor 20 ai secolului trecut, şi alta aparţinândlui Ioanna Tsekoura, din anii 90 ai aceluiaşi secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.

Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă.

Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt, durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate care încep la ora 10.00 şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”.

Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă.

În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.

După ce rosteşte această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt şi cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărţi credincioşilor.

La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la uşă şi când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoţilor copţi şi iacobiţi, precum şi celorlalţi care aşteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reşedinţa sa.

Despre momentul suprem, părintele Constantin Galeriu, care a participat la Învierea de la Ierusalim, povestea că acolo toată lumea e într-o încordare şi într-o aşteptare unică, divină. „Am înaintat de la altarul bisericii până în pragul ei, la câţiva metri de uşa capelei Sfântului Mormânt în acea stare de har, de rugăciune. Doamne, m-ai învrednicit să ajung aici, am spus.

Deodată, din întuneric au trăsnit săgeţi de lumină, ca nişte fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Şi, deodată, un glob de lumină a trăsnit dinăuntrul capelei şi a fugit către Biserica Golgotei. Când am privit atunci spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse.

Această lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Vom încerca să tâlcuim de ce pe urmă îşi schimbă chipul. Nu ea se schimbă, ci contactul cu lumea o face să se schimbe. La început ea nu arde, aşa încât unii îşi dădeau cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin ea. Chiar la sfeşnicul pe care îl aveam eu mulţi veneau şi puneau mâna în flacără. Însă, după câteva minute, când ea se uneşte cu firea noastră – noi toţi avem harul lui Dumnezeu în noi, dar de multe ori ne depărtăm de el prin păcatele noastre, şi firea noastră parcă nu mai arată întotdeauna că purtăm har – datorită contactului cu lumea de aici, începe să capete şi chipul lumii acesteia. E o unire între cer şi pământ, între lumina divină şi lumina noastră. Aşadar, până în ziua de astăzi se petrece taina aceasta pe care am văzut-o cu ochii mei”, spunea părintele.

Toţi credincioşii din România primesc Lumina Sfântă de Înviere, adusă de la Mormântul Sfânt de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Delegaţia este aşteptată la aeroport de preoţii din Arhiepiscopie.

În Noaptea de Înviere ea este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropită cu vin „Paşte”.[…]

(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/lumina-de-la-ierusalim-cea-mai-evidenta-dintre-minunile-crestine-are-loc-in-biserica-ortodoxa-8183029/

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_SqhhJb_P3Kk/TIVEz7S2T6I/AAAAAAAAMzM/hT1H_lEi-Q8/s1600/Holy+Fire.jpg

http://i1.mailcdn.com/708/358708,h=425,pd=1,w=620.jpg

http://news.xinhuanet.com/english/2009-04/19/xin_49204061909220151729017.jpg

http://nimg.sulekha.com/others/original700/aptopix-ml-mideast-israel-palestinians-holy-fire-2009-4-18-12-52-38.jpg

http://standeyo.com/NEWS/07_Faith/07_Faith_pics/070408.Jerusalem.Easter2.jpg

 

Lady Gaga, in noul single Judas, in rolul Mariei Magdalena: „Sunt indragostita de Iuda”

[Iata, deci, cum satanismul din muzica iese din cadrul lui natural (rock si heavy metal) si se impune tot mai mult prin cantece accesibile publicului, mai comerciale. Daca in videoclipul Alejandro ea se imbracase ca o calugarita in latex, facand apologia homosexualilor, acum Gaga merge mai departe cu blasfemia, ca deh, doar asa poti ramane in topuri intr-o lume desfranata si desacralizata, si imbraca „rolul” Mariei Magadalena. Evident, ea denatureaza voit realitatea si inchipuie in cantec o aventura desfranata intre Maria si Iuda. In acest asa-zis nou „rol”, ea spune> „Sunt indragostita de Iuda”, „Iisus este virtutea mea/ Iuda este demonul caruia ma agat/alatur”, „Sunt doar o sfanta proasta…”, sau „In sensul cel mai biblic/ Sunt dincolo de pocainta/ Prostituata celebra, tarfa ce-si varsa mintea/ Dar in sens cultural/ Eu vorbesc doar la timpul viitor/ Saruta-ma Iuda daca te-am jignit/ Sau poarta prezervativ pentru ureche data viitoare”. „Blasfemia” ei nu ma mai socheaza, ci imi confirma si mai mult „religiozitatea” imorala si perversa pe care o are, tot mai prezenta in zilele noastre la aceste staruri – dan.camen.]

Noul single Lady Gaga scapă pe internet şi şochează

lumea creştină: „Sunt îndrăgostită de Iuda”.

Gandul.ro / 17 aprilie 2011

După ce a jucat într-un videoclip rolul unei banale călugăriţe cu un aer satanic care înghite un rozariu, Lady Gaga a trecut la nivelul următor şi şi-a adjudecat un rol mai greu din istoria creştinismului. Potrivit Huffington Post, cântăreţa s-a transformat în piesa şi în videoclipul „Judas” în Maria Magdalena.

„Atunci când vine la mine sunt gata/ Îi voi spăla picioarele cu părul meu dacă e nevoie”, cântă Lady Gaga în piesa al cărei refren este „Sunt îndrăgostită de Iuda”. Single-ul i-a înfuriat pe creştini încă de dinainte să aibă ocazia să o asculte. „Lady Gaga încearcă să continue să-i şocheze pe catolici şi pe creştini în general. Se îmbracă precum o călugăriţă, înghite rozariul. .. S-a transformat într-o caricatură a ei înşeşi„, a declarat Bill Donohue, preşedintele Ligii Catolice din SUA.

„Am creat un nou Ierusalim”

Laurieann Gibson, coregrafa lui Lady Gaga, spune că echipa nu a vrut ca piesa şi videoclipul să jignească pe cineva. „Au existat câteva schimbări şi dezbateri în toiul nopţii pentru că la un moment dat erau două viziuni complet diferite. A mea era: <<Eu sunt o persoană credincioasă, nu vreau să mă lovească fulgerul>>„, a povestit ea pentru Hollywood Reporter. Şi a vorbit despre felul în care a ieşit videoclipul cu mulţumirea unui apostol care a reuşit să salveze un suflet de la pieire. „Nu vrem să ne atingem de lucruri pe care nu avem niciun drept să le atingem ci să arătăm că poţi ajunge din părţile întunecate ale sufletului tău, din partea care seamănă cu Iuda, într-o minunată lumină. Este o piesă despre inspiraţie şi despre faptul că nu trebuie să renunţi niciodată. Am creat un nou Ierusalim„, a mai spus Gibson.

Raluca Ion

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/noul-single-lady-gaga-scapa-pe-internet-si-socheaza-lumea-crestina-sunt-indragostita-de-iuda-asculta-aici-piesa-acuzata-de-blasfemie-8165483

 

Ministrul pakistanez al Minorităţilor Religioase, un creştin, a fost asasinat

[Atacul terorist face parte din campania musulmanilor pakistanezi de epurare din administratia guvernamentala a membrilor crestini care pledeaza pentru introducerea unor amendamente la legea impotriva blasfemiei Islamului si a lui Mohamed, lege care este de fapt un paravan folosit deseori de islamisti pentru a scapa de crestini. Acele amendamente doresc sa schimbe pedeapsa cu moartea si vin ca urmare a cazului unei crestine, Aasia Bibi, acuzata pe nedrept de cateva femei musulmane ca ar fi insultat pe Mohamed. Totul este insa o razbunare marsava a lor datorata invidiei. Printre oficialii care au sustinut atat amendarea acestei legi, cat si nevinovatia Aasiei Bibi, s-a numarat si guvernatorul provinciei Punjab, Salman Taseer, care a fost ucis cu numai doua luni in urma (4 ianuarie 2011) de catre propria lui garda de corp, un musulman fundamentalist, care nu a fost de acord cu aceste lucruri. – dan.camen.]

Mediafax/ 2 martie 2011

Persoane necunoscute au deschis focul, miercuri, asupra ministrului pakistanez al Minorităţilor Religioase, creştinul Shahbaz Bhatti, pe care l-au ucis, la Islamabad, a anunţat o sursă medicală.

Bărbaţi înarmaţi au deschis focul asupra maşinii sale într-un cartier de lux al capitalei, a declarat Abdul Majid, un ofiţer de poliţie din Islamabad. „Era mort când a sosit la spital”, a declarat doctorul Azmatullah Qureshi, purtător de cuvânt al unuia dintre cele mai mari spitale din Islamabad, Shifah.

Această crimă intervine în plină controversă, în această ţară musulmană, referitor la dorinţele de amendare a unei legi care prevede pedeapsa cu moartea pentru blasfemie. În ianuarie, a fost asasinat un guvernator care a luat apărarea unei creştine condamnate la pedeapsa capitală pentru că l-a „insultat” pe profetul Mahomed.

Ministrul Bhatti, care era unul dintre apărătorii amendării legii privind blasfemia şi care şi-a multiplicat declaraţiile privind violenţele şi intimidările la adresa minorităţii creştine, a afirmat de mai multe ori că este ameninţat.

Atacatorii, cel puţin doi bărbaţi pe motocicletă, au fugit după ce au tras cu arma asupra maşinii sale, potrivit poliţiei.

De două luni, manifestaţiile împotriva modificării legii privind blasfemia s-au multiplicat în ţară, iar Guvernul, sub presiunea străzii, repetă neîncetat că nu are nici o intenţie să susţină amendamentul prezentat de unii parlamentari.

Citeste si:

Guvernatorul pakistanez Salman Taseer a fost ucis pentru că se opunea legii ce pedepseşte blasfemia impotriva profetului Mohamed

Asia Bibi’s case in Pakistan: Blasphemy Law will be repealed? (eng & rom)

sursa>

http://www.mediafax.ro/externe/ministrul-pakistanez-al-minoritatilor-religioase-un-crestin-a-fost-asasinat-8023465/

foto>

http://img4.allvoices.com/thumbs/event/900/570/67014548-shahbaz-bhatti.jpg

http://blogs.reuters.com/faithworld/2011/03/02/taliban-say-killed-christian-pakistani-cabinet-minister-for-blasphemy/

 

„Ecumenismul” taximetristilor. Noua gaselnita a sectarilor.

[O experienta aproape similara am avut-o si eu acum 2-3 saptamani, cand am ales sa merg la ocazie. Soferul, un sectar de vreo 60-65 de ani, a pus pe bordul masinii pe care o conducea un aparat gen radio, dar care avea stocate fisiere audio cu Evangheliile si Epistolele Noului Testament. Astfel, tot drumul am ascultat capitolele 7 – 13 din Epistola catre Evrei a Sf. Ap. Pavel, precum si inceputul Epistolei Sobornicesti a Sf. Ap. Iacov. Nu m-a abordat in schimb cu vreun subiect religios, probabil vazandu-mi infatisarea bisericeasca. De asemenea, nici eu nu am intrat in discutie cu el, preferand sa las aparatul sa mearga in continuare si sa-mi fac in mod vizibil cruce de fiecare data cand intalneam in drum o biserica ortodoxa – dan.camen.]

Iisus a intrat în taxi

Romania Libera/ 6 decembrie 2010

BUCUREŞTI. Câţiva şoferi de taxi au ales o cale originală de a combate mitocănia din trafic şi din viaţa de zi cu zi.

Nu înjură, nu mai ţin bâta de baseball în portbagaj, creează în maşini o „ambianţă creştină” şi deschid „discuţii pe teme spirituale”. Aceştia sunt cei 20 de autointitulaţi „taximetrişti creştini”, care fac totul pentru a-şi duce clienţii nu doar la destinaţie, ci şi spre mântuire.

O foaie laminată de pe bordul maşinii reflectă în geam cuvintele unui verset: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemaţi-L, câtă vreme este aproape”. Din boxe răsună un psalm difuzat de postul de radio Vocea Evangheliei, iar buzunarele uşilor taxiului sunt burduşite cu volume religioase. „Am şi torpedoul plin. Sunt cărţi doctrinare creştine”, îmi explică şoferul. „Le citesc în timp ce aştept clienţii.”

În lateral, pe bord, o carte de vizită: „Ion Apetrei, Grupul Taximetriştilor Creştini (GTC). Oferim siguranţă, profesionalism, încredere, ambianţă creştină, discuţii pe teme spirituale.”

Membru al GTC de mai bine de un an, taximetristul Apetrei este, întâi, reticent când îi cer să-mi explice ce este atât de deosebit să fii şi „taximetrist creştin”. Dar tremurul vocii îi creşte pe măsură ce clientul îi pune întrebări. Ion Apetrei devine dornic să împărtăşească momentul în care Domnul i-a schimbat viaţa. Şi vrea să fie cât mai convingător: „Trebuie să le spunem oamenilor să vadă lumina. Credeţi că dumneavoastră veţi primi mântuirea? Gândiţi-vă la asta!”.

Pe un afiş aplicat pe luneta maşinii stă desenată forma unui peşte, pe care scrie, cu litere negre, JESUS. „Vine de la pilda cu peştele şi cu Iisus”, mă lămureşte bărbatul de 56 de ani.

În fiecare sâmbătă, creştin-ortodoxul [oare?! – n.m.] Ion Apetrei se întâlneşte, într-o cameră a unei biserici evanghelice din cartierul Berceni, cu ceilalţi taximetrişti intitulaţi creştini, din Bucureşti. Grupul, înfiinţat acum un an şi jumătate, numără în jur de 20 de membri. Cifra nu este exactă, pentru că „unii mai vin, alţii mai pleacă”. Sunt angajaţi la diferite companii de taximetrie, precum Taxi Club, Taxi Speed 2000, Taxi Meridian sau Apolodor. Membrii GTC au apartenenţe religioase variate – creştini ortodocşi, creştini după Evanghelie, penticostali, baptişti, adventişti, „liber-cugetători”. Spun însă că îi aduce laolaltă „dragostea pentru Domnul, care este unul singur”.

„Ce frumos şi ce plăcut e să fii creştin!”

Liderul lor este, bineînţeles, tot un taximetrist – penticostalul Remus Munteanu, iar întâlnirile săptămânale pe care le păstoreşte n-au nicidecum aerul unor reuniuni profesionale. „În prima parte vom aduce laude Domnului, apoi ne vom îmbărbăta prin povestirea experienţelor cu Dumnezeu pe care le-am avut în ultima săptămână, adică manifestări supranaturale, intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră, vise. Apoi vom vorbi despre activitatea noastră de taxi”, punctează liderul GTC cele trei etape ale întâlnirii. Acestea echivalează cu scopurile grupării GTC, aşa cum sunt ele trecute în statutul grupului: 1. Vestirea Evangheliei pentru salvarea oamenilor 2. Părtăşia 3. Îmbunătăţirea activităţii de taxi.

Întâlnirea începe apoi creştineşte: cei zece participanţi, adunaţi în jurul unei mese cu fursecuri şi sticle de suc, se ridică în picioare şi spun „Tatăl nostru”. În acelaşi ton, citesc psalmi şi recită cântări cu titluri precum „Eram jos în păcat, dar Iisus m-a salvat”, „Ce frumos şi ce plăcut e să fii creştin” sau „Suntem o familie unită, suntem o familie reală”. Din capul mesei, liderul grupului, care are şi pregătire teologică, acompaniază grupul la chitară. Urmează alte rugăciuni şi psalmi, pe care taximetriştii le recită pios, cu ochii închişi şi mâinile împreunate la piept.

„Dacă cineva mă irita, îi rupeam oglinda cu bâta”

„Membrii noştri sunt oameni care nu fumează, nu înjură, nu fură, nu mint, nu pun manele”, explică Remus Munteanu de ce crede el că ar putea opta clienţii pentru un taximetrist creştin. Spusele sale sunt aprobate, în cor, de ceilalţi. De exemplu, de mai bine de un an, taximetristul Cristian Ioniţă s-a lăsat de fumat şi şi-a redus considerabil debitul de înjurături la volan. Dacă până acum înjura de 17-18 ori pe oră, acum a ajuns la „maximum o înjurătură pe lună”. „Problema mare nu era înjurătura, ci focul, ura pe care o simţeam din cauza unor prostii din trafic: că mi-a luat ăla faţa, că unu’ ieşea din parcare şi vroia să-l las. Puneam problema ego-ului înainte, până să-l găsesc pe Dumnezeu”, se destăinuie taximetristul.

Colegul său, Nelu Moise, a făcut progrese şi mai mari. A renunţat la bâta de baseball din portbagaj şi s-a lepădat de nervii şi de tremurul genunchilor care-l apucau când se ivea vreun blocaj în trafic. „Dacă cineva mă irita, îi rupeam oglinda cu bâta. Acum, chiar dacă turbez de furie, de-mi iese sânge pe nas şi flăcări pe urechi, mă controlez”, spune tânărul. Nici soţia sa, Elena Moise, tot taximetristă, nu-i mai „spurcă” pe ceilalţi participanţi la trafic şi nu le mai pune frâne în faţă celor care îi taie calea.

Dumnezeu şi rolul Lui în taximetrie

Şoferii de taxi cu Evanghelia pe buze ţin să spună că nu se consideră mai buni decât „ceilalţi „. Nu de puţine ori se întreabă însă dacă Domnul nu le dă, uneori, sarcini cu mult mai importante decât cele banale ale vieţii de taximetrist. Aşa s-a întrebat şi creştinul după Evanghelie Mihai Negrea, când pe bancheta din spate a taxiului său a urcat o femeie cu o îndeletnicire total necreştinească: pornografia. „Din discuţia pe care o avea la telefon – bineînţeles că scopul meu este să îmi văd de treabă, nu să ascult ce vorbesc clienţii la mobil – dar, dintr-odată, mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a dat-o mie în mâini, cum s-ar spune.” Pasiunea din vocea taximetristului-salvator e întreruptă doar de râsetele stârnite de o remarcă a liderului de grup: „În sensul bun, vrei să spui”. Mihai Negrea trece repede peste acest moment mai lumesc al colegilor săi şi le împărtăşeşte gândurile care-l măcinau în timp ce o privea în oglinda retrovizoare pe făptura care se apropia, periculos, de pierzanie: „Doamne, chiar nu mă poţi folosi în nici un fel? Dacă ai avut milă de noi, pe care ne-ai scos din mocirlă, n-ai milă şi de ea?!”. Îşi răspunde singur la întrebare şi intră în vorbă cu „domnişoara din mediul viciat”: „Zic: «Credeţi că lui Dumnezeu îi place ce faceţi? Vă simţiţi fericită şi împlinită?»” La ambele întrebări, clienta îi răspunde „nu”.

Mântuirea divei

Taximetristul scoate atunci o biblie nou-nouţă din torpedo şi i-o oferă, sfătuind-o să caute mântuirea. „Dacă m-aş fi dus la studioul unde lucra fata, în primul rând mi-aş fi pierdut reputaţia. În al doilea rând, mă alegeam cu o bătaie bună şi cu amendă de la poliţie penru prozelitism. Dar Dumnezeu îşi alege căile lui”, spune taximetristul. Şi una dintre ele, crede bărbatul, a fost taxiul său. Ceilalţi îl aprobă, admirativ: „La noi în maşină, oamenii au ocazia să audă cuvântul lui Dumnezeu „, spune un coleg. „Noi îi chemăm pe oameni la o relaţie personală cu Iisus Hristos”, spune liderul grupului. Nici singura femeie din grup, Elena Moise, nu a fost ocolită de intervenţia Domnului, în săptămâna ce a trecut. Femeia a găsit un telefon mobil pe bancheta taxiului ei. „Nu ştiu cât costa., 15, 10 milioane, nu ştiu. L-am găsit seara, când am ajuns acasă. Am sunat şi am dat de proprietar. I-am oferit şi o Biblie şi un DVD cu cântece religioase”, spune femeia, cu mândrie. Întâmplarea smulge din nou interjecţii de uimire din partea „fraţilor” din grup. „A fost mâna Domnului ca persoana să-şi uite telefonul tocmai în maşina ta!” Un altul scoate telefonul mobil şi citeşte un mesaj biblic primit de la un coleg: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari. Noi vom fi chemaţi pentru adevăratele bogăţii şi nu putem fi chemaţi acolo până nu suntem credincioşi în aceste lucruri mărunte: un telefon, un portofel…”.

Rugă pentru cutia de viteze

Liderul GTC, Remus Munteanu, e convins că Dumnezeu i-a transmis şi lui un mesaj, zilele trecute, într-o întâmplare ai cărei protagonişti au fost el, o bătrână şi o batistă. În timp ce era oprit la Gara de Nord şi o bătrână i-a cerut o batistă. Nu avea, dar s-a hotărât să facă o binefacere şi a plecat în căutarea uneia. S-a întristat însă când vânzătoarea de la un magazin i-a spus că nu are decât modele bărbăteşti. „Îi dau bătrânei batista şi-i spun că-mi pare rău că nu e de femeie”, povesteşte el. Mare i-a fost însă bucuria la auzul răspunsului femeii: „Păi bine ai făcut, maică, d-asta mare îmi trebe'”. Faţa fratelui Remus se luminează când afirmă, cu tărie, că „aşa a vrut Dumnezeu, să nu aibă la magazin decât batiste bărbăteşti, aşa cum dorea femeia, care a făcut un nod cu batista cea mare, a legat două sacoşe şi le-a aruncat în spinare”. Nimeni nu mai are vreo in¬ter¬venţie divină de împărtăşit, aşa că fraţii taximetrişti mai recită o serie de cântări şi de psalmi. Ceva din sfinţenia şi pioşenia care domină discuţia dispare doar când vine vorba despre imaginea negativă pe care o au taximetriştii, în general: agresivitatea la volan, încălcarea regulilor de circulaţie, scandaluri în trafic în care s-au chemat unii pe alţi prin staţie. Şoferii creştini se dezic de colegii de breaslă cu astfel de manifestări şi dau vina pe firmele care nu fac o selecţie mai riguroasă. Atrag însă atenţia asupra stresului meseriei şi admit că mai încalcă, din când în când, regulile de circulaţie. „La limita bunului simţ”, însă: „Cine spune că nu încalcă regulile, minte. Dar e vorba de bun simţ! Adică te bagi, depăşeşti coloana, dar la refugiu de tramvai te bagi la loc”, explică taximetristul Viorel Orlandea. Ultimul moment al întâlnirii este dedicat „cauzelor speciale”, când cei prezenţi spun rugăciuni pentru diferite probleme. Mai mari sau mai mici. Cauzele de azi sunt variate: colegul Marian, care de trei ore aşteaptă, fără succes, comenzi pe Ştefan cel Mare, un alt frate cu probleme de familie, cei care propovăduiesc cuvintele Domnului în penitenciare, dar şi cutia de viteze a maşinii fratelui Marian, care trebuie reparată.

Comanda, cu 30 de minute în avans

Taximetriştii creştini nu au încă o companie de taxi, dar şi-ar dori să înfiinţeze una. Deocamdată sunt prea puţini pentru a onora multe comenzi. Cei care vor să adere la grup trebuie să respecte două condiţii, stipulate şi în convenţia înfiinţării GTC: să aibă caracter creştin şi să desfăşoare legal activitatea de taxi.

Clienţi le sunt cei care au mers cu taxiurile creştine, au primit cărţi de vizită şi apoi i-au contactat pe şoferi. Comanda, la numerele de pe cartea de vizită, se face cu un avans de cel puţin 30 de minute, din cauza numărului restrâns de taximetrişti creştini. Dacă nu ştiu indicativele maşinilor creştine, clienţii nu îi pot găsi la companiile de taxi la care lucrează. O cerere de genul „aş vrea să-mi trimiteţi o maşină cu un taximetrist creştin” se loveşte, la cele mai multe dispecerate, de refuz sau uimire. „Ce? Taximetrişti creştini. Faceţi glume cu mine? Nu ştiu despre ce vorbiţi”, răspunde un dispecer de la Taxi Club. Supervizorul Vasilescu, de la Taxi 2000, e şi mai tranşant: „Convingerile politice şi religioase se manifestă în afara activităţii profesionale. Eu nu ştiu să avem aşa ceva la noi la companie. Sigur maşinile noastre nu sunt inscripţionate cu nimic religios. Noi nu suntem părtinitori”.

ANDREEA POCOTILA

sursa>

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/iisus-a-intrat-in-taxi-208560.html