Dobri Dobrev – batranul cersetor pentru Hristos care ctitoreste biserici

Preluare de la

Razvan Codrescu / 2 mai 2011

CERŞIND PENTRU HRISTOS

„Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere!”, zice proverbul. Bătrînul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria), pe care-l puteţi vedea în pozele alăturate (un film cu el poate fi vizionat şi pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri şi bloguri), ne-ar putea însă cumpăra el pe noi, dacă am merita paralele…

Cine este moş Dobri Dobrev? Un cerşetor ctitor în ţara lui şi căruia mărimile Bulgariei postcomuniste nu sunt vrednice să-i dezlege curelele încălţămintelor!

Dobri Dobrev are 97 de ani şi cerşeşte pe străzile Sofiei, luminos şi smerit. Ochii lui au o blîndeţe senină de rai şi uitaţi-vă numai cu cîtă firească simplitate sărută, într-una dintre poze, mîna unui copilandru! Locuitorii capitalei bulgare îl privescc ca pe un sfînt coborît din paterice sau din icoane. E atît de pitoresc răsăritean la înfăţişare încît, de cum îl vezi, analogiile cele mai nimerite ţi se par acelea cu vechii anahoreţi ai pustiei sau cu mai recenţii „nebuni pentru Hristos” ai creştinismului pravoslavnic.

În ţara poate cea mai descreştinată din Balcani, unde nu mai există decît cîteva mînăstiri în funcţiune, iar bisericile sînt chiar mai goale decît în Occidentul franco-germanic şi anglo-saxon (unde, dacă nu-s muzee, ajung restaurante şi săli de şedinţe), nonagenarul Dobri Dobrev cerşeşte nu pentru sine (căci pare a nu avea nimic din trebuinţele omului lumesc de azi, iar hrana lui de căpătîi rămîne rugăciunea, care nu costă nimic), ci pentru Hristos.

Poate fi văzut, de regulă, fie în faţa Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski”, fie în faţa Bisericii „Sfinţii Chiril şi Metodie”, cu o cutiuţă de tablă sau de plastic în care adună „milele” trecătorilor, donînd apoi toţi banii agonisiţi fie lăcaşurilor şi aşezămintelor bisericeşti, pentru restaurare sau subzistenţă, fie fraţilor creştini mai săraci sau mai nevolnici decît el.

Pînă deunăzi, bătrînul în opinci donase numai Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski” suma de… 35.700 de leva (20.000 de euro!), cum rezultă chiar din condicile parohiale! Cu banii lui multe s-au construit pe pămînt, iar el însuşi şi-a construit, din cerşit, casă în ceruri. Şi numai Dumnezeu ştie cîte suflete se vor fi trezit, prin pilda lui simplă şi înduioşătoare, din uitarea sau indiferentismul religios ale acestui tîrziu de lume!

Ce creştin n-ar recunoaşte aici lucrarea lui Dumnezeu, Cel întotdeauna şi pretutindeni viu şi prezent prin sfinţii Lui, pe care-i ridică adesea, spre pildă sau spre dojană, tocmai acolo unde şi atunci cînd comunitatea de credinţă pare mai tulbure şi mai ruinată?

Cerşetorul Dobri Dobrev, omul lui Dumnezeu, săracul bogat al miracolului evanghelic, răscumpără vremurile sub bucata lui de cer şi este poate – umil şi nediscursiv – „conştiinţa mai bună” a Bulgariei lui natale şi a întregului nostru Răsărit ortodox.

Răzvan CODRESCU

(Text apărut, cu minime diferenţe, în numărul pe aprilie 2011 al revistei Lumea credinţei. Fotografiile sînt preluate de pe internet.)

~~~+~~~

Cerşetorul care ctitoreşte biserici [1]

Familia Ortodoxă, nr. 4 (27) / 2011

“Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse… şi va vădi sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5).

În vălmăşagul pestriţ al unei capitale contemporane, cu uşurinţa ar putea trece nebăgat în seamă un chip precum cel al bătrânului Dobri Dobrev, pe care oamenii l-ar încadra grabnic în rândul numeroşilor cerşetori şi săraci din Sofia. Nu mulţi sunt însă aceia care îl cunosc cu adevărat pe acest bătrân de 96 de ani şi ştiu lucrarea sa. Poate părea greu de crezut că cea mai mare biserică din Balcani, catedrala patriarhală şi simbolul oraşului, în care se adună să slujească în sobor lună de lună mitropoliţii Bulgariei, a primit de curând un uriaş ajutor financiar din partea lui bătrânului Dobri, urmaş al cuvintelor Apostolului „ca gunoiul lumii ne-am făcut, lepădătura tuturor până acum” (I Corinteni 4:13).

Această faptă ar fi rămas ascunsă cunoştinţei omeneşti dacă, anul trecut, Preasfinţitul Tihon al Tiveriopolei n-ar fi vestit-o presei: „Nu mi-a venit să cred când am văzut chitanţa, şi e incredibil, dar cel mai mare donator al Catedralei Patriarhale este Moş-Dobri, cerşe­torul îmbrăcat în costum popular pe care toată lumea-l ştie, cel ce se închină înaintea tuturor. Bătrânul acesta a dăruit Catedralei suma de 35.700 de leva (aproape 20.000 de euro). Acest om atât de sărac şi de modest a făcut cea mai mare donaţie din ultimul deceniu pentru biserica Sfântului Alexandru Nevski!”.

În 1988, dedo-Dobri, cum îi zic bulgarii, a renunţat la vechea sa viaţă, începând să cerşească pe străzi şi în biserici. Acest bătrân, cu un venit lunar de 80 de euro, călătoreşte aproape în fiecare zi din satul său, Bailovo, până Ia Sofia, pentru a aduna bănuţ cu bănuţ – însă niciodată pentru sine! Mulţi dintre locuitorii Sofiei I-au văzut pe Dobri stând, an de an, cu un pahar în mână, pentru a aduna bani — pe care îi dădea apoi unui cunoscut, ca să-i depună într-un cont bancar. A strâns mai întâi bani pentru reconstruirea Mănăstirii Eleşniţa, aflată la câţiva kilometri depărtare de capitala Bulgariei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în 2006 biserica mănăstirii a fost renovată şi sfinţită. În mai 2009 s-a dus la epitropul Catedralei Sfântului Alexandru Nevski, căruia i-a zis doar atât: „Vino cu mine, să-ţi dau nişte bani pentru biserică!” Ce l-a determinat pe acest bătrân, cu un chip ce pare să iasă din cărţile sfinte, să se îndeletnicească cu aşa ceva? Doar Dumnezeu ştie! întrebat de ce a facut-o, Moş-Dobri a răspuns simplu: ,Adunăm bani pentru mănăstiri. Refacem bisericile aflate în nevoie. Le reconstruim, le renovăm — nu facem prea mult, dar… atâta putem„.

Numele bătrânului Dobri din Bailovo şi suma donată au răsunat ca o mare palmă pe obrazul tuturor politicienilor şi oamenilor de afaceri locali, care, deşi au vorbit şi au promis multe, până la urmă n-au ajutat cu nimic Biserica, facându-l pe un cunoscut jurnalist bulgar să exclame: „În ce hal a ajuns societatea noastră, dacă cel mai mare donator dintre noi este un bătrân sărac! Şi când Biserica ne cere ajutorul pentru a reda măreţia Catedralei Patriarhale, să nu ne îndreptăţim că nu putem, fiindcă Moş-Dobri ne arată zi de zi că se poate — chiar şi păstrând tăcerea„.

Bătrânul Dobri, acest tăcut luptător creş­tin, vine zi de zi să se închine liniştit în Catedrala Sfântului Alexandru Nevski, aşezându-se apoi la ieşire, unde îi salută pe toţi şi se închină înaintea tuturor, luându-şi rămas bun de la oameni cu cuvintele: „Bucuraţi-vă întru Domnul!” Ne simţim datori să încheiem cu câteva cuvinte adunate din înţelepciunea simplă, dar vie a lui Moş-Dobri, acest om ce „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36): „Sunt două voinţe, una a lui Dumnezeu, alta a diavolului. Şi purtăm un război în mintea noastră. Cred că trebuie să urmăm şi să ne supunem voii lui Dumnezeu — aşa să ne ajute Domnul! Voinţa cea bună este dreaptă şi adevărată. Toate ale acesteia sunt bune. Trebuie să nu minţim, să nu furăm, să nu săvârşim curvie. Trebuie să ne iubim unul pe altul, aşa cum ne iubeşte Dumnezeu – învredniceşte-ne, Doamne!„.

Traducere şi adaptare de Radu Hagiu

---

[1] Articol apărut în revista Familia Ortodoxă, luna Aprilie, nr. 4 (27) / 2011, pp. 27-28 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Eurobarometru: 70% din romani nu doresc sa-si doneze organele dupa deces

Incropit ca un arogant articol pro-transplant, care are menirea sa arate ca Romania este iarasi pe ultimele locuri in Europa, de data aceasta in ceea ce priveste rata transplanturilor de organe, materialul de mai jos ne ofera totusi datele oficiale ale unui studiu realizat anul trecut [!] la Cererea Comisiei Europene [!] si prezentat la Bruxelles saptamana trecuta. Tantosi, medicii romani, specializati in sistemul transplanturilor de organe din Romania, contesta veridicitatea acestor date. Conform studiului, din cei peste 70% de romani care refuza sa-si doneze organele dupa moarte, 17% o fac din motive religioase, religia fiind unul dintre cele trei motive principale *(alaturi de lipsa de informare asupra acestei chestiuni, precum si sistemul medical defectuos sau medicii nepregatiti) care ii determina pe oameni sa opteze in a nu-si dona organele. Lidera in aceasta materie – Spania –  este laudata pentru ca a creat un SISTEM care ii identifica pe POTENTIALII DONATORI. – dan.camen.

De ce nu vrem sa donam organe

Romania Libera/ 15 noiembrie 2010

Codasi. 70% din romani sunt reticenti in a-si oferi organele dupa deces, arata studiile unui Eurobarometru.

Lipsa informaţiilor corecte, religia şi neîncrederea în medici îngroaşă listele de aşteptare ale celor care au nevoie de transplant.

Patru din zece români declară că nu sunt de acord să-şi doneze un organ după deces, iar 29% spun că sunt indecişi. De asemenea, 35% dintre cei chestionaţi nu ar fi de acord ca un membru decedat din familia lor să-şi doneze un organ şi cam tot atâţia spun că nu ştiu cum ar proceda dacă ar fi puşi într-o astfel de situaţie. Ca termen de comparaţie, 83% din suedezi ar fi de acord să-şi doneze organele după moarte, la fel şi 72% din finlandezi şi belgieni.

Aproape jumătate dintre românii care refuză donarea de organe spun că nu ştiu să-şi motiveze decizia, în timp ce 15% afirmă că nu au încredere în sistemul medical. 17% oferă motive religioase pentru refuzul de a dona organe. Acestea sunt rezultatele unui Eurobarometru realizat anul trecut, la cererea Comisiei Europene, pe un eşantion de 1.000 de români şi prezentat săptămâna trecută la Bruxelles. La cercetare au participat aproape 27.000 de cetăţeni din cele 27 de state membre UE. În jur de 76% din românii care au participat la sondaj spun că nu au discutat niciodată cu familia despre donarea de organe sau despre transplant, iar 73% nu cunosc legislaţia privind aceste proceduri. Olandezii au cele mai multe discuţii în familie despre transplantul de organe, 74% din  ei vorbind cu rudele despre acest subiect, urmaţi de suedezi, cu un procent de 62%.

Cele mai multe transplanturi se fac în Spania

Spania este ţara cu numărul cel mai mare de donatori din UE şi totodată statul în care se fac cele mai multe transplanturi. Formula de succes pe care a aplicat-o în urmă cu zece ani guvernul spaniol şi care a crescut rata donatorilor cu peste 130% a fost punerea la punct a unui sistem care să monitorizeze POTENŢIALII DONATORI. Organizaţia Naţională de Transplant din Spania are ca scop alcătuirea listelor de aştep­tare cu pacienţi care au nevoie de transplant, realizarea unor statistici, educarea medicilor, dar şi punerea nonstop la dispoziţie a unui număr de telefon unde cei interesaţi pot pune întrebări. În 2009, în Spania se înregistrau 34 de donatori la un milion de persoane, în timp ce în România numărul donatorilor se oprea la 2. „România are mai mulţi paşi de făcut pentru ca situaţia să se îmbunătăţească. Doi din aceştia sunt creşterea numărului de coordonatori de transplant şi identificarea donatorilor în spitale. Încrederea populaţiei în sistemul medical este un alt criteriu important„, afirmă Axel Rahmel, director medical la Eutransplant International Foundation din Olanda.

Sondaj contestat de specialişti români

Rezultatele studiului sunt însă contrazise de unii specialişti români. „Am vrut să dau în judecată firma din România care a făcut studiul în 2006, pentru modul în care a cules datele. E păcat ca o firmă care habar n-are ce înseamnă transplant să trimită date pentru un Eurobarometru. Un asemenea studiu nu se face pe stradă sau la piaţă. Realitatea în populaţie e alta: românii acceptă donarea de organe. Anul acesta am identificat cel mai mare număr de donatori de până acum, aproape 70. Din familiile cu care au discutat cei şase coordonatori de transplant, sub 20% ne-au refuzat„, afirmă Victor Zota, coordonator de transplant, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale de Transplant, care mai spune că în România există 3,5 donatori la un milion de locuitori. În România, există şase coordonatori de transplant, în timp ce în Spania, numărul lor este de aproximativ 1.000. „Pentru ca numărul coordonatorilor să crească e nevoie de o salarizare mai bună. În plus, donarea de organe trebuie făcută fără constrângeri, pentru că altfel membrii familiei pot crede că ruda decedată nu a fost îngrijită cum trebuie sau că nu au dat suficienţi bani”, explică Ionel Sinescu, şeful Clinicii de chirurgie urologică şi transplant renal din cadrul Spitalului Fundeni din Bucureşti.

Ramona Samoila

sursa>

http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/de-ce-nu-vrem-sa-donam-organe-205945.html

 

Despre milostenia contemporana si „Clubul Filantropilor”

Citeam deunazi articolul „Si-ar dona miliardarii romani jumatate din avere in scopuri caritabile, dupa modelul Rockefeller si Bloomberg?” din Hotnews, care pornea de la stirea potrivit careia „David Rockefeller, Michael Bloomberg si alti 32 de miliardari americani au anuntat ca-si doneaza jumatate din averi in scopuri caritabile”. Mai multe despre aceasta initiativa aflam si din Romania Libera, in articolul „Gates şi Buffett inaugurează <clubul filantropilor>”.

Raspunsurile miliardarilor

Raspunsurile miliardarilor romani a fost in general acelasi, ei laudand initiativa americanilor, spunand ca au si ei cate o fundatie prin care ajuta diversele persoane aflate in nevoi, dar nu si-ar dona vreodata 50% din avere, si ca legislatia romana este diferita de cea americana in ceea ce priveste deductibilitatea de la plata integrala a taxelor si impozitelor anuale. Am remarcat din scurtele interviuri si cateva fraze interesante care merita luate in considerare:

Dan Voiculescu: „In Europa, mai ales in zona nordica, modelul solidaritatii e intermediat de Stat, nu de organizatii non-profit. Statul e cel care impoziteaza masiv averea si care, ulterior, asigura redistribuirea catre cei aflati in dificultate. America a gasit o solutie pentru a nu ‘umfla’ inutil rolul social al Statului”. […] „Daca banii vor fi gestionati de Stat, atunci poti fi sigur ca jumatate vor fi deturnati, iar cealalta jumatate va fi risipita in proiecte ineficiente. Societatea civila independenta, pe de alta parte, cu cateva exceptii notabile, este inca prea cruda si prea fragila pentru a putea gestiona sume mari. Ar deveni o tinta pentru tot soiul de grupuri de interese, politice sau infractionale.”

Ovidiu Tender: „Foarte importante sunt motivatiile care stau la baza deciziei lor: daca exista o presiune a opiniei publice sau a guvernului care i-a determinat sa se „solidarizeze” cu diverse proiecte caritabile, sau o apropiere naturala de oamenii mai putin norocosi”.

Elan Schwartzenberg: „Nu as dona 50% din avere si am sa va si explic de ce: daca sa spunem am 2 milioane de euro si donez 1 milion, eu cred ca mai bine pun cei 2 milioane la lucru si ulterior donez din acei bani. Cred ca, astfel, intr-un parcurs de 10-15 ani suma donata ar fi mult mai mare decat milionul pe care l-as fi dat. Asta e parerea mea”.

Gigi Becali, dupa o apologie a milosteniei crestine a spus, printre altele, si asta: „Eu am donat pana acum, dar nu 50%, dar am donat si o sa mai donez mai mult de 50%. Bineinteles ca as dona 50%. O dau eu, o sa donez, eu am dat pana acum 30 de milioane de euro. Le dau eu, nu dau la o fundatie, ca ii ia cineva”.

George Copos: „Imi pare insa rau ca la noi legislatia nu prevede deductibilitatea taxelor asa cum e in SUA, unde aceasta deductibilitate ajunge pana la 30%”.

Stefan Vuza: „[…]Insa in SUA, Bill Gates si-a donat averea unei fundatii pe care o conduce. Cate milliarde a donat, tot atatea milliarde este scutit la taxe. In SUA, donatiile reprezinta o mare afacere; in Romania, e o mica afacere pentru ca, potrivit legii, trebuie sa donezi unui tert si cine stie ce se intampla cu banii tai”. […] „As fi de acord sa imi donez jumatate de avere daca s-ar aplica si la noi legislatia din SUA, unde donatiile inseamna deductibilitate. Nu as dona oricum, sau unei fundatii, pentru ca stim cum se fura in Romania. Grupul meu de firme a donat, dar cu tinta fixa: am ales noi oameni pe care sa ii ajutam”.

Regimul donatiilor

Diferenta in ceea ce priveste regimul donatiilor din SUA si din Romania este considerabila. Astfel „legea americana spune ca cei care fac donatii in general pot utiliza aceste donatii pentru a-si deduce taxele anuale pe care le platesc statului american. Deducerile sunt limitate intre 30% si 50% din valoarea impozitelor datorate Statului, insa in lege sunt prevazute praguri in toate cazurile in care se pot cere deduceri de taxe„. In Romania, insa, „donatiile nu sunt incadrate la cheltuieli deductibile. Potrivit articolului 21 din Codul Fiscal pentru determinarea profitului impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare„.

Intrebari intrebatoare…

Un lucru interesant l-am observat citind numele cele mai sonore care intregeau lista celor 40 de filantropi miliardari americani. Astfel, am aflat, culmea!, ca si T. Boone Pickens, preşedintele grupului petrolier B.P., s-a alaturat acestei initiative. Va sa zica afacerea i s-a dus „pe apa Atlanticului” si el decide sa-si doneze jumatate din avere in scopuri caritabile. Care avere si de ce tocmai acum? Intrebari intrebatoare… La fel de ciudat este si faptul ca Bill Gates si-a donat jumatate din avere propriei sale fundatii, iar Warren Buffett a decis sa-si doneze banii in contul aceleiasi fundatii Gates. De ce tocmai acolo si de ce cei doi vătafi miliardari (primii in clasamentul Forbes) sunt tocmai ei initiatorii acestei campanii filantropice? Intrebari intrebatoare…

Adevaratii donatori

Campania „The Giving Pledge” (Promisiunea de a dona) initiata de miliardarii americani ar tebui, conform datelor, sa schimbe total starea celor aflati in nevoi, fiindca daca cei 40 de miliardari americani din cei 403 si-ar dona „pe bune” jumatate din averi, atunci America nu ar mai avea, cel putin la nivel teoretic, asa cum are acum,  milioanele de saraci… Fiindca vorbim de sume astronomice, de cateva sute de miliarde de dolari… Ceea ce a reusit Buffett si Gates sa faca, reunind cu ajutorul dineurilor atatia miliardari in numele unui proiect filantropic comun, n-a reusit Mantuitorul Hristos atunci cand a fost pe pamant, desi a stat la masa cu vamesii si pacatosii…  Filantropia aceasta privata de club si de dineuri este opusa celei evanghelice, pentru că aflăm din acelasi articol ca realitatea este alta. In contrast cu aceste donatii venite din partea miliardarilor, desi in anul 2009 operele filantropice americane au totalizat peste 300 miliarde din donaţii,  totuşi, „esenţialul acestor bani au provenit de la ne-miliardari care donează 5, 10 sau 50 dolari, gestul înscriindu-se în tradiţia de „filantropie” care provine de la Rockefeller şi de la marii baroni ai capitalismului american de la începutul secolului trecut”. Deci cei mai mari filantropi nu sunt miliardarii, cum poate ca ar trebui, ci tocmai oamenii colectelor sociale… Ei au reusit, in ciuda donatiilor mici facute, sa stranga intr-un an mai mult decat se putea crede.

Promisiunea de a dona

Initiata pe fondul crizei actuale, aceasta actiune nu vine, cred, intamplator. Am putea spune, intr-o prima faza, ca este vorba doar de o chestiune de imagine pentru miliardarii americani, asa cum spune si Gabriela Anghel in articolul din Romania Libera, ca  „miliardarii americani, aflaţi în dizgraţie în rândul opiniei publice de la declanşarea crizei financiare în 2008, au acum prilejul să îşi reonoreze blazonul prin această iniţiativă, dar, dincolo de aspectul legat de imagine, donaţiile lor se pot traduce prin dirijarea de fonduri colosale pentru organismele caritabile”.

Mai mult decat atat, tinand cont si de legislatia americana, dar si de oportunismul afaceristilor americani, putem spune ca aceasta campanie este doar un paravan pentru scutirea miliardarilor de taxe si impozite, iar  ca fundatiile lor sunt simple „supape”. Acelasi lucru il afirma si un comentator – „kermit” – in comentariul sau la articolul din Romania Libera, intitulat „Da… da… si iar da!”: „Doneaza banii organizatiilor cu profil caritabil! Ce sunt aceste asociatii? Sunt supapele lor si nimic altceva… banii raman in continuare in buzunarul lor. Smecheria e ca nu platesc impozite… deci vor fi si mai bogati. Adica infiintez laboratoare pt. cercetarii farmaceutice,… Asa zisele donatii nu sunt decat INVESTITII ACOPERITE…”

Milostenia institutionalizata

Revenind insa la miliardarii nostri autohtoni pot spune, dupa ce am citit parerile lor, ca multi dintre ei aplica, in ciuda legislatiei romanesti actuale, metoda americana care implica si fundatiile caritabile. Unii dintre ei prefera sa-i ajute in mod direct pe cei aflati in nevoi, fara sa apeleze la tot felul de fundatii intermediare. Un exemplu in acest sens il constituie Gigi Becali care, din cate stiu, a preferat mai tot timpul aceasta metoda; lucru care s-a resimtit in mod direct si benefic in societate. Altii au observat ca fundatiile pot constitui drept surse de finantare atat pentru diverse persoane (dintre cele mai rau intentionate), cat si pentru tot felul de initative (cu totul straine de scopul pentru care au fost create). Daca Statul intervine, de asemenea, in mod excesiv in acest proces al donatiilor atunci poate servi drept tinta pentru tot soiul de grupuri de interese, politice sau infractionale. Este interesanta si conceptia lui Elan Schwartzenberg care  se disociaza de aceasta demagogie ieftina de a-ti dona, chipurile, in mod parut evanghelic 50% din avere oamenilor aflati in nevoi, ci propune in schimb, mai realist, desfasurarea unei activitati filantropice mai marunte si mai dese in baza multiplicarii propriei afaceri. Cel mai transparent in chestiunea danoatiilor mi s-a parut D-l Stefan Vuza, care a tradus printr-o singura fraza ce inseamna de fapt pentru miliardarii americani politica donatiilor si cum acestea reprezinta mai degraba o afacere sau o noua forma de investitie: „Cate milliarde au donat, tot atatea milliarde sunt scutiti la taxe”. Tot el a explicat ca ar fi de succes daca si la noi, in Romania, s-ar aplica legea americana, multi dintre miliardari fiind de acord cu ea. Vazand pericolul alimentarii in mod inutil a fundatiilor filantropice cu fonduri banesti si acest miliardar a ales metoda clasica si evanghelica de a dona direct si nemijlocit unui grup-tinta de oameni.

Milostenia dezinteresata

Astfel, de cele mai multe ori milostenia contemporana nu mai este facuta dezinteresat, fiindca pentru miliardari este neinteresanta, ci se cauta imediat profitul, in contrast cu scopul ei initial, ajungand sa fie ori un soi de afacere pentru baietii destepti, ori o investitie credibila si de fatada in fata societatii, ori o simpla scutire de impozite si taxe sau pur si simplu o forma institutionalizata şi administrata formal de catre Stat sau de diversele fundatii, care au in conducere si diverse persoane cu intentii obscure. Putini insa dintre oamenii bogati mai aplica, chiar si la nivel banesc mai redus, metoda evanghelica de a ajuta dezintersat pe cei aflati in nevoi in mod direct si nemijlocit, pe fondul unui crez launtric, sau pur si simplu din spirit civic. Acest lucru l-a inteles si anonimul din Timisoara care a donat in mod dezinteresat 50.000 de euro pentru salvarea Soniei Conovaru, spunand ca „dacă un singur copil poate fi salvat în Bucureşti este extraordinar. Un suflet dacă este salvat, ai o mulţumire„. În acest sens, cei care doneaza dezinteresat celor aflati intru nevoi, binestiind sau nu, isi construiesc adevarate palate in ceruri si isi scriu numele in cartea vietii, facandu-si si un nume bun pe pamant. Asadar, un lucru trebuie inteles: nu saracia fara Dumnezeu te mantuieste, ci bogatia intru milostenii iti deschide uşa Raiului.

dan.camen.

de fapt