ÎPS Teofan: „Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul” (Isaia 24, 19)

„Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți,

se clatină pământul” (Isaia 24, 19)

Doxologia.ro / 11 martie 2011

de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Pământul s-a tulburat din nou în măruntaiele sale în Țara soarelui răsare și se manifestă violent, spre disperarea oamenilor. Milioanele de victime ale cutremurelor cu revărsări de ape din Asia, ale uraganelor din America, ale îmbolnăvirilor de SIDA din Africa, ale inundațiilor de la noi și din toată Europa din anii trecuți și acum ale necruțătorului cutremur din Japonia ne obligă la o reflecție asupra cauzelor dezastrului. Ce s-a întâmplat, oare, în adâncul pământului, pe pământ, în ape și în văzduh? Cine este responsabil de toate acestea?

Credem și mărturisim că omul, așezat de Dumnezeu ca „preot“ și slujitor al creației, este responsabil, prin faptele sale, de tot ceea ce se întâmplă în natură.

Natura este prietenul omului, nu dușmanul său. Urmărind însă numai propriile sale interese, omul deranjează lumea înconjurătoare în echilibrele sale așezate în ea de Creator. Consecința acestei atitudini lipsite de comunicare pașnică și respectuoasă cu natura este transformarea ei, din prieten și aliat, în dușman. „La noi în Balcani – spunea Sfântul Nicolae Velimirovici – se păstrează încă ceva din respectul vechi față de natură. Trăiește încă obiceiul ca săteanul să-și facă cruce zicând: Doamne, iartă, când vrea să taie copacul, să cosească iarba sau să junghie animalul. Popoarele care au declarat război naturii (…) au atras asupra lor nenumărate rele. Cel care rupe legăturile prietenești cu natura le rupe în același timp și cu Dumnezeu“.

Exploatarea naturii de către societatea tehnologică modernă este, în general, recunoscută ca responsabilă pentru unele dezastre naturale.

Ceea ce însă nu se mărturisește îndeajuns este adevărul că tot ce se petrece în natură este o extindere a ceea ce se află în inima omului. O analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată faptul că sfințenia sau păcatul din om antrenează întreaga creație, influențând-o în bine sau în rău. Viața curată a omului aduce bucurie și se revarsă ca un har de binecuvântare asupra universului. Atunci când omul își umple viața de Dumnezeu, zidirea, în totalitatea ei, primește lumină și slujește omului fără rezerve. Se explică astfel de ce ramurile copacilor se înclină la trecerea unui sfânt, de ce otrăvurile devin nevătămătoare pentru un om cu viață sfântă (Luca 10, 19) și de ce animalele încetează de a mai fi sălbatice în apropierea unui om pacificat lăuntric. Acest adevăr, transpus la nivelul unui popor întreg sau al societății umane în general, are drept consecință manifestarea naturii în mod pașnic, fără convulsii.

Dimpotrivă, generalizarea păcatului prelungește răul în interiorul creației și aceasta se manifestă, în consecință, la adresa omului prin cutremure, inundații, boli, secetă etc. După cum natura este receptivă la bunătatea, modestia, credința și frumusețea sufletească a omului, în același fel, ea nu este indiferentă față de răutatea, trufia, pretenția luciferică la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trăsnetele ucigătoare, nici norii de lăcuste, nici revărsarea nemiloasă a apelor nu vin la întâmplare. Ele prelungesc furtunile, agitația, seceta sufletească, necredința și cutremurele ce au loc în sufletele oamenilor și între oameni. „Pământul va fi pustiit – avertizează profetul Isaia poporul plin de păcate – pământul este în chin și sleit (…) Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduirea și legământul stricatu-l-au în veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul și locuitorii îndură pedeapsa lor“ (Isaia 23, 3-6). „Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul (…) Păcatele apasă asupra lui“ (Isaia 24, 19-20). Trăind în duhul acestei concepții biblice, țăranii satului românesc de altădată încercau să afle ce păcat mare fusese săvârșit în obștea lor pentru faptul că o năpastă sau alta se revărsa asupra ogoarelor, asupra animalelor, asupra lor înșiși.

Dezastrele care au zdruncinat atât de puternic viața umanității nu sunt, oare, o reflectare, o răsfrângere în natură a răului devastator din noi? Ca reacție la tot ce s-a întâmplat în urma inundațiilor, s-a hotărât construirea de ziduri și baraje mai înalte și mai puternice pentru a opri, pe viitor, furia apelor. Este o acțiune binevenită, absolut necesară. Este, însă, și suficientă? Nu aplicăm, oare, aceeași logică pe care au avut-o oamenii după potopul lui Noe? Ei au hotărât să construiască turnul Babel. În zilele noastre, ca și atunci, nu se vorbește despre necesitatea ridicării unor ziduri interioare care să potolească furia urii, a dezbinării, a tendințelor de dezintegrare a familiei și, implicit, a neamului. Nu se vorbește decât firav, parcă ne-ar fi rușine, despre înălțarea unor ziduri educaționale și legislative care să ne apere de furia ucigătoare de suflet și trup a păcatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.

Cutremurul din Japonia și alte dezastre ale stihiilor naturii sunt și un avertisment adresat omenirii pentru a se întoarce cu fața către Dumnezeu.

Prin Biserică se oferă lumii posibilitatea primenirii ei pe dinlăuntru prin credința în Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos. Pământul, apa, văzduhul „așteaptă, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, cu nerăbdare să se izbăvească de robia stricăciunii“ (Romani 8, 19) și a păcatelor noastre.

Este necesar să primim în sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El să ia chip în noi și să ne mântuiască. Altfel, nu se știe ce dezastre vom plânge în viitor.

Orice zâmbet plin de tandrețe adresat nefericiților acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a greșit, orice mângâiere pentru bătrânul răvășit, orice copil nou născut, orice rugăciune pentru cei ce „ne iubesc și pentru cei ce ne urăsc pe noi“, orice experiență a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră se transformă în binecuvântare pentru noi, pentru ceilalți și pentru întreaga creație.

sursa>

http://www.doxologia.ro/articol/20110311/pamantul-se-sfarama-pamantul-sare-bucati-se-clatina-pamantul-isaia-24-19

foto>

http://fc-d.ro/wp-content/uploads/2011/03/japan-earthquake-fire-tsunami-2-0311-495×333.jpg

 

Trinitas vs. Doxologia. Mitropolia Moldovei vrea propriul radio. Patriarhia contra-ataca prin predici la CNA

Hotnews/ 7 septembrie 2010

Mitropolia Moldovei si Bucovinei, condusa de IPS Teofan, incearca sa obtina o licenta radio la Pascani, insa tentativa sa trezeste „surprinderea” Patriarhiei conduse de Preafericitul Parinte Daniel si care detine reteaua nationala Trinitas. Neintelegerile au ajuns, marti, pe masa CNA, for caruia Mitropolia i-a solicitat avizul pentru preluarea licentei radio pentru Pascani de la Vox T Radio si redenumirea postului in radio Doxologia. CNA a decis sa mai astepte, cerand partilor sa incerce sa rezolve problema in interiorul BOR, dupa cum au spus pentru HotNews.ro membri ai Consiliului.

Potrivit membrilor CNA contactati de HotNews.ro, Mitropolia Moldovei si a Bucovinei a solicitat Consiliului in data de 13 august sa aprobe preluarea licentei radio in Pascani de la Vox T Radio si redenumirea postului in Radio Doxologia. Mitropolia nu mai detine, in prezent, alta licenta radio, dar sustine portalul multimedia http://www.doxologia.ro/.

Cu o zi inainte, Patriarhia ceruse CNA sa solicite avizul Patriarhiei cand apar astfel de situatii, asa incat sa nu existe „suprapuneri inutile” in privinta ariei de emisie. Dupa cateva zile, intr-o alta adresa, Patriarhia anunta ca a „aflat cu suprindere” de cererea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei” pentru un post de radio ce acopera o zona unde se receptioneaza si Radio Trinitas. Adresa Patriarhului Daniel descrie initiativa Mitropoliei conduse de IPS Teofan drept „nejustificata”, in conditiile in care Trinitas are in Iasi un studio de emisie si unul de productie si ofera platforma pentru toti cei interesati sa transmita mesaje pe un post bisericesc.

CNA a discutat situatia in sedinta de marti, dar a decis sa ceara partilor sa incerce sa rezolve problema in interiorul forurilor bisericesti. Drept urmare, CNA a amanat discutarea avizului cerut de Mitropolia Moldovei si Bucovinei pentru preluarea licentei pentru Pascani de la Vox T.

Reteaua Trinitas a pornit tot de la Iasi, pe cand Patriarhul Daniel era Mitropolit al Moldovei. Trinitas a devenit retea nationala dupa ce Daniel a devenit Patriarh, preluand si licentele detinute de Mitropolia Olteniei. Trinitas a inceput sa emita in 1998, la Iasi, facand parte din Institutul Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei si Bocovinei. Din 2007, a devenit parte a Centrului de Presa Basilica al Patriarhiei Romane, in acelasi an fiind inaugurat studioul Radio Trinitas Bucuresti. Centrul Basilica include si postul Trinitas TV. In prezent mai detin licente, separat de Patriarhie, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului (Radio Renasterea), Arhiepiscopia Alba Iulia (Radio Reintregirea) si Arhiepiscopia Tomisului (Radio Dobrogea). *(şi Episcopia Severinului şi Strehaiei – Radio Lumina / n.m.)

sursa>

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7767098-trinitas-doxologia-mitropolia-moldovei-vrea-propriul-radio-patriarhia-contraataca-prin-predici-cna.htm

~~~+~~~

Radio Doxologia pe net

(click! pe imagine pentru a asculta)

~~~+~~~

UPDATE

Războiul rece din BOR

EVZ/ 13 septembrie

Relaţia dintre Patriarh şi mitropolitul de la Iaşi a fost dezbrăcată de formalism, iar confruntarea perpetuă şi cu caracter istoric între cele două scaune se desfăşoară acum în văzul credincioşilor

De fapt, puţini dintre aceştia au crezut probabil în autenticitatea păcii încheiate în urmă cu doi ani, odată cu alegerile pentru scaunul mitropolitan de la Iaşi. Atunci, ÎPS Teofan Savu a câştigat în mod surprinzător scaunul de mitropolit de la Iaşi, al doilea în ordine canonică în BOR. PF Daniel, prin intermediul favoritului său, PS Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, care a fost contracandidatul ÎPS Teofan, a suferit o înfrângere memorabilă.

În 2007, imediat după moartea PF Teoctist, mitropolitul de atunci al Olteniei, Teofan, a fost avansat ca un potenţial contracandidat al lui PF Daniel la scaunul de patriarh, având susţinerea taberei tradiţionaliste din BOR. Exponenţii acestei tabere au scos însă din joben un alt adversar, pe mitropolitul de la Cluj, supranumit „Leul Ardealului”, considerat singurul cu şanse reale de a-l înfrânge pe PF Daniel, în pofida vârstei înaintate. Ecumeniştii au fost însă considerabil mai mulţi şi PF Daniel a câştigat detaşat.

Ca urmare s-a încheiat un armistiţiu: ÎPS Bartolomeu Anania aproape s-a retras din viaţa publică, iar ÎPS Teofan s-a întors la Craiova, încurajat de gândul că are suficient timp pentru a ajunge acolo unde îşi doreşte el sau îşi doresc susţinătorii. Prilejul nu s-a lăsat aşteptat, căci în scaunul mitropolitan de la Iaşi, vacantat prin venirea PF Daniel la Bucureşti, era nevoie de un ierarh tânăr. Ce-i drept, şi PS Casian Crăciun îndeplinea acest criteriu, însă asupra sa plana suspiciunea că a fost colaborator al Securităţii, sub numele de cod „Crin”, „Casius” şi „Casio”, concretizată printr-un verdict CNSAS, invalidat abia la începutul acestui an de Curtea de Apel Bucureşti.

Dezavuarea acestuia şi alegerea ÎPS Teofan s-a produs însă în primul rând ca o revanşă pentru înfrângerea cu un an înainte a lui Anania, situat în aceeaşi tabără ideologică. Consecinţa succesiunii a fost o echilibrare a raportului de forţe în interiorul Bisericii, pe care PF Daniel a fost nevoit să o înghită. Pentru imaginea publică, a trebuit însă să mimeze concordia chiar şi atunci când a reuşit să preia din nou controlul. Căci în doar doi ani modelul de păstorire cu mână de fier, brevetat anterior la Iaşi, a dat rezultatele scontate.

Din exterior, Sinodul se vede într-un consens aproape perfect, chiar atunci când în discuţie sunt probleme teologice sau de pastoraţie foarte delicate. Din punct de vedere administrativ, BOR lasă de la distanţă aceeaşi bună impresie: a reuşit să sfideze criza, căci construcţia Catedralei Mântuirii Neamului a intrat în linie dreaptă, în condiţiile în care numai prima notă de plată, ce cuprinde proiectul şi ridicarea clădirii la roşu, a fost estimată la 100 de milioane de euro.

Dovada că pacea a fost doar aparentă şi că, dincolo de amvon, Patriarhul se află în plin război rece cu succesorul de la Iaşi a apărut însă în această săptămână. O banală cerere la CNA a ÎPS Teofan, ce vizează preluarea unei licenţe pentru Radio Vox T din Paşcani, a determinat ofensiva publică a PF Daniel. Pur şi simplu, el a cerut CNA să nu aprobe cererea Mitropoliei de la Iaşi. Justificarea: în zonă există deja un post al Bisericii, Trinitas.

Deşi are o acoperire aproape naţională, Trinitasul înfiinţat la Iaşi în perioada păstoririi actualului Patriarh nu este totuşi singurul radio ortodox din ţară: la Cluj se ascultă Radio Renaşterea, la Alba-Iulia – Reîntregirea, la Constanţa – Radio Dobrogea. Nu postul în sine, ce ar urma să poarte numele Doxologia, l-a deranjat, deci, pe Patriarh, ci tentativa de autonomizare eparhială a ÎPS Teofan, în condiţiile în care principiul de conducere la care ţine cel mai mult este centralismul.

În plus, licenţa Vox T aparţine în acest moment omului de afaceri Dănuţ Prisecariu, adversarul declarat al controversatului proiect imobiliar „Palas”, ce va ocupa 4,5 hectare din centrul Iaşiului şi care este dezvoltat de un apropiat al Patriarhului, milionarul Iulian Dascălu.

Dacă mitropolitul nu va reuşi să preia licenţa de la Prisecariu, „episodul Doxologia” va fi prima victorie a Patriarhului în războiul rece din BOR. De cea finală îl desparte deocamdată mega-Catedrala.

Mirela Corlăţan

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-razboiul-rece-din-bor-905698.html