Assisi 2011 in imagini

Delegatia Patriarhiei Romane a fost formata din IPS Iosif, mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale si PS Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei. La eveniment a participat si Patriarhul Ortodox Ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol.

Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF) a publicat pe site-ul oficial un comunicat in care se spune ca episcopii „saluta spiritul Assisi, care a marcat acea intalnire istorica [din 1986 -n.m.], spirit care trebuie perpetuat si in lumea de astazi. Ei reamintesc, totodata, importanta cruciala, de-o maniera generala, a tuturor formelor de dialog si a dialogului inter-religios in particular, ca factor de cunoastere reciproca si de recunoastere, de pace, de progres si de respect mutual”.

La Assisi, „Papa a reafirmat că religia trăită în mod corect „este o forţă de pace”; a vorbit despre manipularea terorismului „motivat religios; a amintit că „în istorie şi în numele credinţei creştine s-a făcut recurs la violenţă. „Recunoaştem aceasta, plini de ruşine. Dar este absolut clar că aceasta a fost o utilizare abuzivă a credinţei creştine, în contrast evident cu adevărata ei natură”; a vorbit despre violenţa celor care pretind dispariţia religiei: ’Nu-ul’ spus lui Dumnezeu a produs cruzime şi o violenţă fără măsură, care a fost posibil doar pentru că omul nu mai recunoştea nici o normă şi nici un judecător care să fie deasupra sa, dar se pretindea ca normă doar pe sine însuşi. Ororile lagărelor de concentrare arată în toată claritatea consecinţele absenţei lui Dumnezeu”. „Absenţa lui Dumnezeu duce la decăderea omului şi a umanismului”.

dan.camen.

Foto: Daylife.com

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Assisi 2011: de la rugaciune la pelerinaj

Pe 27 octombrie a.c., la Assisi va avea loc, din initiativa Papei Benedict al XVI-lea, intalnirea liderilor religiosi din intreaga lume, ca o comemorare, la 25 de ani, a evenimentului istoric ecumenist desfasurat in „orasul Sf. Francisc” in 1986 – organizat de predecesorul sau, Papa Ioan Paul al II-lea, recent beatificat. Motto-ul „Zilei de reflectie, dialog si rugaciune pentru pace si dreptate in lume” din acest an va fi: „Pelerini ai adevarului, pelerini ai pacii”. Despre acest lucru spune mai detaliat cardinalul catolic Peter Kodwo Appiah Turkson, participant la manifestarea din 1986: „de data aceasta accentul va cadea pe pelerinaj si nu pe rugaciune. Din cate am inteles, din programul care se afla in curs de finalizare, rugaciunea, daca nu va fi scoasa in totalitate din program, atunci va fi minimala”. Rugaciunile vor fi de data aceasta individuale, „pentru a se evita riscurile de sincretism”. De asemenea, cautarea adevarului – tema propusa de papa – „este o condiţie prealabilă pentru a-l cunoaste mai bine unul pe celalalt, pentru depăşirea tuturor formelor de prejudecata şi de sincretism care ascund identitatea”.

Participantii, impreuna cu papa, vor pleca cu trenul din Gara Vaticana *(Roma) la ora 8 dimineata. Ajunsi la Assisi, in jurul orei 9.45, se vor deplasa la Basilica Santa Maria degli Angeli, unde va avea loc un serviciu comemorativ in cinstea manifestarii din 1986. Tot acolo, tema zilei va fi dezbatuta in profunzime, iar cativa lideri religiosi vor tine discursuri *(intre acestia si Patriarhul Ortodox Ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol; Arhiepiscopul anglican Rowan Williams de Canterbury; Secretarul General CEB, Olav Fykse Tveit; Secretarul General al Conferintei Internationale a Scolilor Islamice si reprezentantul Marelui Rabinat al Israelului, Rabinul David Rosen). Apoi, va fi luat un pranz simplu, care va fi urmat de un moment de reculegere si rugaciune individuala. Dupa aceea, toti delegatii prezenti vor efectua un pelerinaj la Basilica Sf. Francisc din Assisi „in liniste, meditatie si rugaciune”. Ultima parte a zilei este rezervata reinnoirii angajamentului solemn comun de pace. Delegatii se vor intoarce in Roma seara, in jurul orei 20.30.

Crestinatatea va fi reprezentata de 31 de delegatii. Vor mai fi reprezentanti ai organizatiilor internationale de iudaism, 5 lideri hindusi, 3 lideri jainisti, 1 lider zoroastrian, 1 lider baha’i, 67 lideri budisti, 48 lideri musulmani si 11 sefi de stat, inclusiv presedintele Republicii China. De asemenea, vor fi si reprezentanti ai confucianismului, ai shintoismului, ai taoismului, ai religiilor traditionale africane, precum si reprezentanti ai patru noi religii si patru atei *(marea noutate a intalnirii). In total, 50 de tari vor fi reprezentate, insumand 178 de figuri religioase. Din partea Patriarhiei Moscovei si a toata Rusia va participa mitropolitul Alexandru, ca reprezentant al Patriarhului Kirill, care va sustine si un discurs. Liderul religios tibetan Dalai Lama nu va participa la aceasta reuniune, insa isi va trimite un reprezentant.

Papa Benedict i-a transmis deja de pe 18 aprilie a.c. Patriarhului Daniel al Romaniei invitatia de a participa la aceasta manifestare, scrisoarea fiind publicata pe site-ul Basilica, in data de 19 mai. Se pare ca din pricina programului liturgic incarcat din perioada respectiva *(Intampinarea Capului Sf. Ap. Andrei, Ocrotitorul Romaniei; Sf. Cuv. Dimitrie Cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucurestilor; canonizarea mitropolitilor Andrei Saguna si Simion Stefan ai Transilvaniei si sedinta de toamna a Sfantului Sinod), Patriarhul Daniel nu va participa la manifestarea de la Assisi. Deocamdata nu se cunoaste nici care vor fi reprezentantii Patriarhiei Romane la acest eveniment ecumenist international.

dan.camen.

foto>

http://www.asianews.it/files/img/VATICANO_-_assisi_1986.jpg

http://images.travelpod.com/users/alanjgreenhalgh/16.1302196504.church-of-st-francis-in-assisi.jpg

 

Scrisoarea de Pasti 2011 a Papei Benedict către Patriarhul Daniel – prilej de invitare la intalnirea ecumenista comemorativa de la Assisi

[Interesanta justificatia papei pentru invitarea celor „credinciosi si necredinciosi” la acest „pelerinaj” ecumenist-comemorativ de la Assisi: el „exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul…”. Asta inseamna ca, dupa cuvintele lui – in mod indirect, nimeni pana acum nu a gasit adevarul si ca toti traim in inselare, sau ca nici macar una dintre religii nu este dreapta si desavarsita in Adevar, cum e Ortodoxia, care inseamna de fapt „dreapta slavire”. A ajuns cumva Papa sa se intrebe retoric ca si oarecand Pilat (In. 18, 38): „Ce este adevarul?”… – dan.camen.]

Basilica.ro / 19 mai 2011

Scrisoarea Papei către Patriarhul României

Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului în acest an:

[…] Preafericirea Voastră, cu bucurie şi recunoştinţă, putem afirma că, deşi ştim că suntem încă divizaţi, credinţa în Învierea Domului nostru Iisus Hristos, singurul Mântuitor al lumii, continuă să ne unească. Numai înrădăcinaţi în credinţa noastră putem, fără teamă, să ne deschidem dialogului între creştini, alături de credincioşii celorlalte tradiţii religioase şi toţi oamenii cu bunăvoinţă, pentru a parcurge împreună calea dreptăţii şi a păcii.

Cu aceste sentimente, prin intermediul veneratului meu frate, Cardinalul Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, voi adresa în curând Preafericirii Voastre invitaţia de a lua parte la Ziua de Reflecţie, Dialog şi Rugăciune pentru Pace şi Dreptate, organizată la 27 octombrie la Assise, ziua celei de-a 25-a aniversări a întâlnirii istorice care a avut loc la Assise pe 27 octombrie 1986, la cererea Papei Ioan-Paul al II-lea. Ne vom întâlni cu toţii la Assise, creştini şi reprezentanţi ai altor tradiţii religioase din lume, credincioşi şi necredincioşi, pentru a efectua împreună un pelerinaj care, fără a renunţa la propria noastră identitate sau a ceda unor forme de sincretism, exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul şi se străduiesc în mod concret să facă faptele cele întru dreptate şi pace. Acest drum împărtăşit va reprezenta un semn de mare speranţă pentru toţi oamenii şi în mod deosebit pentru cei care, chiar în aceste zile, cunosc suferinţa războiului şi a violenţei. […]

Vatican, 18 aprilie 2011, Benedict al XVI-lea

Cititi si>

Papa Benedict va reitera in luna octombrie intalnirea de la Assisi cu liderii religiosi

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/scrisoarea_papei_catre_patriarhul_romaniei_6805.html

foto>

http://www.calefactory.org/pix/novusordo/jp2-ecumenicalprayermeetingassisi11986b.jpg

 

Război silenţios între ierarhii sârbi în legătură cu vizita papei în Serbia

Romfea.gr / 27 aprilie 2011

Cel mai înfocat suporter al vizitei papei Benedict al XVI – lea în Serbia, conform analiştilor, este Patriarhul Serbiei, kir Irineu.

Dar nu lipsesc nici acele voci care nu sunt de acord cu ecumenismul şi cu vizita papei Benedict în Serbia.

Analiştii sunt de acord că vizita papei este importantă pentru Serbia, dar semnalează că decizia finală nu va fi luată cu uşurinţă.

Merită să semnalăm că în mai, în timpul şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei, acesta va trebui să răspundă la această mare întrebare legată de vizită, chestiune care a provocat pentru o lungă perioadă de timp un război silenţios între episcopi.

Ar urma ca Papa Benedict să primească invitaţia de a vizita Serbia, în 2013, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan.

Un secret cunoscut de toată lumea este faptul că Biserica Serbiei nu are o poziţie unitară, dacă papa să viziteze Serbia, lucru ce se va vădi în cadrul şedinţei Sfântului Sinod, dacă vor există în final reacţii.

Ierarhii care par să fie împotriva vizitei papei la Niş sunt Episcopul Efrem de Banjaluka, Nicanor de Banat, Nicolae de Dambrobosnia şi Vasilie de Svorniki şi Tuzla.

Pentru dialogul cu Biserica romano-catolică sunt patriarhul Serbiei, kir Irineu, Episcopul de Bacica Irineu şi fostul episcop de Herţegovina, Athanasie.

Cu toate acestea, analiştii sârbi spun că este dificil pentru Sfântul Sinod al Bisericii Serbiei să hotărască în legătură cu vizita din moment ce există disensiuni.

„Desigur că există şi din aceia care sunt împotriva vizitei papei şi unul dintre ei este Biserica Ortodoxă Rusă”, a semnalat în acest sens un analist sârb.

traducere>

http://acvila30.wordpress.com/

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/04/27/razboi-silentios-intre-ierarhi-in-legatura-cu-vizita-papei-in-serbia/

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=7971:2011-04-27-01-22-50&catid=13

 

Fostul episcop Artemie de Kosovo: “Sunt în catacombe pentru a apăra Biserica Ortodoxă de erezia Ecumenismului!”

Romfea.gr / 27 aprilie 2011

Fostul Episcop de Raşka şi Prizren, k. Artemie, a refuzat să comenteze declaraţia Patriarhului Serbiei, k. Irineu, că la următoarea şedinţă a Sfântului Sinod se va discuta excomunicarea lui.

“Aceasta este problema lui”, pare să fi declarat Artemie când i s-a cerut să comenteze hotărârea de excomunicare a sa.

De semnalat că fostul Episcop de Raşka şi Prizren a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul Sfântului Justin Popovici (apartament devenit bisericuţă), din satul Toponiţa, în apropiere de Niş.

Artemie, în faţa a sute de credincioşi, a spus referindu-se la aceasta: „Sunt în catacombe pentru a apăra Biserica de erezia ecumenismului”.

Totodată, a cerut credincioşilor să rămână „în Biserica Ortodoxă a Serbiei a Sfântului Savva (Savaită)” şi să păzească ceea ce au primit de la strămoşii lor.

Merită să semnalăm că, în urmă cu câteva zile, Patriarhul Serbiei, k. Irineu, în declaraţiile sale, a spus că Biserica Sârbă va discuta în mai tema excomunicării fostului Episcop de Raşka, k. Artemie.

„Va fi o decizie foarte dureroasă”, a spus legat de aceasta Patriarhul Serbiei.

traducere> http://acvila30.wordpress.com/

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/04/27/episcopul-artemie-de-kosovo-sunt-in-catacombe-pentru-a-apara-biserica-ortodoxa-de-erezia-ecumenismului/

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=7970:artemios-aforismos&catid=33:2009-12-18-08-37-34

foto>

http://diepresse.com/images/uploads/7/3/7/562999/562999/u_Kosovo_Bischof_Artemije.jpg

 

Patriarhul Daniel fundamentalist?… Poate doar in pastorale!

Am trait s-o aud si pe asta: ASUR il critica pe Patriarhul Daniel de… fundamentalism, si ii cere să revină asupra afirmatiilor facute in Pastorala de Pasti 2011 „în spiritul ecumenismului demn de o biserică a secolului XXI”. :))) 

In conceptia celor de la Asur categorisirea oamenilor de catre Patriarh in Pastorala in „buni” (direct) si „rai” (indirect) prin „promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale” ataca conceptul de egalitate intre cetateni si dreptul la identitate, stipulate in  Constitutia romana. 

Pai in primul rand in Pastorala se vorbeste numai despre cei botezati crestineste (nu si de ceilalti pagani); neofiti care, daca sunt crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină, au posibilitatea („pot”) sa devina „buni cetateni” ai Patriei pamantesti si „cetateni” ai Patriei ceresti. Ce e rau in asta? Se observa, deci, clar ca pe pamant, spre deosebire de Cer, exista o impartire a oamenilor in buni si rai. Acest dualism exista de cand e lumea; nu e Patriarhul primul om care o spune acum in public. Însă o spune şi din punct de vedere religios, cum are autoritatea să o facă. Deci asa-zisul concept de egalitate invocat de Asur, care ar exclude orice categorisire a oamenilor intre „buni” si „rai”, este inexistent. Conceptul invocat de ei ar trebui se refere strict la drepturile (cetatenesti) care apartin omului, nu si la insusirile omului de a fi bun sau rau, prost sau destept etc.

Prin acel „numai” folosit de Patriarh in Patorala se arata ca botezul crestin este poarta prin care orice om (cetatean – cf. Asur) are posibilitatea sa imbratiseze religia adevarului, care indeamna la virtute si nu la vicii. Este deci o afirmare a Crestinismului ca religie princeps. Da, aici Patriarhul chiar ca este fundamentalist, dar in sensul bun al cuvantului!

Asadar, este normal sa fie considerati crestinii ca avand ceva in plus fata de necrestini, tocmai din pricina primirii botezului, iar daca Biserica ii numeste pe cei din urma pagani, iata ca acum Asur le spune secularizat si indirect „cetateni de rangul doi”. Problema este ca cei de la Asur nu au avut initial intentia aceasta, insa nu au sesizat diferenta facuta in Pastorala intre cei botezati si cei nebotezati, spunandu-le si primilor „cetateni de rangul doi”, fiindca nu observa ca de fapt Patriarhul transmite pastorala crestinilor credinciosi si nu neaparat asur-ilor si celorlalti atei. 

Asta a fost cu „egalitatea intre cetateni”. In ceea ce priveste dreptul la „identitate”, este de ajuns sa reamintim faptul ca poporul nostru, inca de la formarea lui, a imbratisat crestinismul. Deci, fie ca vor sau nu umanistii, suntem crestini de la origini. Identitatea nu se fabrica dupa cum e moda sau gandeste o persoana sau alta la un moment dat, sau mai ales un ONG de-o mana de persoane, ci este expresia constiintei unei natiuni de-a lungul existentei sale.

Vicepresedintele Asur citeaza apoi asa-zisele „sondaje”, care e de fapt decat unul singur, din 2010, si-l interpreteaza in mod silogistic si denaturativ, specific umanistilor atei. Apoi cifrele expuse in sondaj nu pot fi reale, pentru ca niciun sondaj nu se efectueza la o asa scara mare, de milioane de oameni, ci numai un recensamant poate oferi informatii de acest gen. In superficialitatea lor, cei de la Asur au luat probabil procentajul rezultat de la un anumit esantion de oameni intervievati si l-au aplicat apoi la numarul total de romani, nestiind ca de fapt credinta nu se masoara in sondaje, fiindca nu suntem indivizi cum ne considera, ci persoane.

Adevaratul motiv al cestui comunicat il reprezinta oportunitatea de a ataca recentul proiect al legii „parteneriatului” Stat – Biserică în domeniul asistenţei sociale. Catalogand Biserica Ortodoxa pe nedrept ca un furnizor de servicii sociale inadecvat si inechitabil fata de cei aflati in nevoi, ei nu fac decat sa-si arate coltii si intentiile ascunse.

La final Asur catalogheaza afirmatiile Patriarhului ca fiind niste „rataciri trecatoare”, care sunt de fapt expresia gandirii proprii Patriarhului si nu a BOR, si il indeamna sa „revina asupra lor în spiritul ecumenismului demn de o biserică a secolului XXI”. :))))

Stau si ma intreb cu aceasta ocazie: ce legatura o avea ecumenismul cu ateismul?

dan.camen.

~~~+~~~

Iata si comunicatul ASUR:

Cetăţeni „buni” şi cetăţeni „răi” în viziunea BOR

„Asociaţia Secular-Umanistă din România îşi manifestă surprinderea şi îngrijorarea faţă de recentele afirmaţii ale conducătorului BOR, Patriarhul Daniel. În „Pastorala de Sfintele Paşti – 2011”, publicată vineri 22.04 a.c., acesta atacă două dintre fundamentele Constituţiei României – egalitatea între cetăţeni (art. 4) şi dreptul la identitate (art. 6), prin promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale:

„[…] părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti […]” (sublinierea apare în original!)

Această atitudine este cu atât mai nocivă cu cât mesajul patriarhului a fost citit în bisericile din ţară, în cadrul slujbei de înviere.

„Semnalul pe care-l transmite BOR prin vocea conducătorului său este că milioane de români sînt consideraţi cetăţeni de rangul doi. Conform sondajelor [1], 8 milioane de români nu cred în viaţa de apoi – element fundamental în creştinism, 6,5 milioane de români merg extrem de rar sau nu se duc niciodată la biserică, 1,3 milioane de români declară pe faţă că nu cred într-o divinitate. Peste noapte, toţi aceştia descoperă că nu sînt consideraţi „buni cetăţeni”!

Declaraţia pune într-o lumină interesantă recentul proiect al legii „parteneriatului” Stat – Biserică în domeniul asistenţei sociale. Se pune din nou în evidenţă inadecvarea Bisericii ca furnizor echidistant de servicii sociale. Cum am putea să ne închipuim că aceasta i-ar trata la fel pe toţi cei în nevoie atâta vreme cât cel mai înalt reprezentant al BOR împarte cetăţenii României în „buni” sau „răi” în funcţie de credinţa acestora?

Trebuie să transmitem un semnal clar celor din Parlament: Nu puneţi cruce protecţiei sociale!” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

Cu speranţa că afirmațiile regretabile din „Pastorală” sînt doar expresia unei rătăciri trecătoare şi nu reflectă adevăratele valori ale BOR, facem un apel la PF Daniel să revină asupra lor în spiritul ecumenismului demn de o biserică a secolului XXI”.

[1] Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării, București 2010 (STISOC 2010)

sursa>

http://www.asur.ro/noutati/cet%C4%83%C5%A3eni-%E2%80%9Ebuni%E2%80%9D-%C5%9Fi-cet%C4%83%C5%A3eni-%E2%80%9Er%C4%83i%E2%80%9D-%C3%AEn-viziunea-bor

 

Patriarhul Irineu anunta iminenta excomunicare a lui Artemie din Biserica, pe motiv ca si-a pierdut mintile

Transcrierea spuselor Patriarhului Irineu:

Razboi intru Cuvant.ro / 19 aprilie 2011

Acesta a fost motivul ca Sfântul Sinod să facă un pas greu, să ia o hotărâre dureroasă ca să-l caterisească. După ce a hotărât că nu recunoaşte nici o hotărâre a Sinodului cu toate că era oprit de la slujire, el nu a respectat acest fapt şi a început să slujească în continuare ca episcop. După canoane, când un preot, sau episcop, sau diacon, fiind sub oprire şi totuşi slujeşte urmează caterisirea – luarea cinului episcopal sau preoţesc sau diaconesc. Până acum vlădica Artemie face asta, adică fostul vlădică, care a fost întors în rândul monahilor, nu e scos din Biserică; şi asta nu face numai el, ci şi cei ce-i urmează lui, preoţi şi ieromonahi caterisiţi.

Ne va fi foarte greu, şi va fi o hotărâre dureroasă să-l scoatem din comunitatea bisericească, pentru că ceea ce face este cu totul împotriva canoanelor, iar pentru această situaţie canoanele Bisericii prevăd cea mai aspră pedeapsă – scoaterea din comunitatea bisericească. Un astfel de caz nu a mai fost în biserica noastră, nici nu ne-am fi aşteptat să fie vorba de un ieromonah învăţat, şcolit, apoi devenit episcop – Artemie. Ceea ce face el se învecinează cu pierderea minţilor şi e împotriva înţelegerii fundamentelor Bisericii şi organizării ei (trad. I.G.).

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/19/cazul-grav-de-tradare-din-biserica-serbiei-patriarhul-irineu-afirma-ca-il-vor-excomunica-pe-episcopul-artemie-istoricul-cazului-prigoanei-declansate-impotriva-episcopului-kosovo-ului/

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TgpEDdYqrwI

~~~+~~~

UPDATE

Fără precedent în Serbia – un fost episcop poate fi excomunicat

Moldova Ortodoxa / 15 aprilie 2011

Patriarhul Serbiei Irineu a anunțat în cadrul unei conferințe de presă, susținute la 11 aprilie curent, posibila excomunicare a controversatului monah și fost episcop Artemie (Radosavljevic), informează http://www.eparhija-prizren.com. Conform spuselor Patriarhului, decizia va deveni, în cazul în care va fi luată, exemplu fără precedent pentru Biserica Sîrbă.

Amintim că acum un an, Artemie, pe atunci episcop pensionar, a a fost acuzat că a încercat să ia cu forța scaunul fostei sale eparhii, de Rașca și Prizren. Această acuzație a dus la caterisirea sa pînă la treapta de simplu monah, însă aceasta s-a dovedit a fi doar începutul conflictului.

”Ceea ce face el se situează la limita raționalului și a preceptelor bisericești fundamentale”, a subliniat patriarhul. ”Cei ce îl urmează săvîrșesc un act antibisericesc, acordîndu-i o falsă putere de a săvîrși lucruri pe care el le consideră bune. Însă acestea sunt rele. Adepții săi își fac și sieși, și lui, un grav deserviciu, întrucît se despart de Biserică”.

Scandaloasa reputație a fostului episcop în vîrstă de 76 de ani, se datorează în primul rînd poziției sale intransigente împotriva oricărei forme de ecumenism, inclusiv și împotriva ierarhilor suspectați de viziuni ecumenice.

Contextul politic dificil parcurs de Serbia provoacă nemulțumiri întemeiate în rîndurile sîrbilor, fapt ce generează o aderență tot mai mare a sîrbilor la grupările ortodoxe și patriotice.

În scurt timp după caterisire, Artemie (Marco Radosavljevic), a adunat în jurul său un grup de adepți înființînd o ”Eparhie de Rașca și Prizrensk în exil” și au inițiat o colectă de bani prin intermediul Internetului. Grupul s-a stabilit în clădirea unul lăcaș nefinisat, întemeind acolo o mănăstire și începînd să oficieze slujbe. Cu timpul, adepții lui Artemie și-au creat o rețea de așa-zise ”catacombe”, filiale religioase ce apăreau sporadic pe întreg teritoriul Serbiei. O scurtă perioadă de timp o asemenea ”catacombă” a existat chiar și în centrul Beogradului. O prezență activă a grupului s-a făcut simțită în regiunea Kosovo.

Episcopul depus Artemie, între timp, hirotonește preoți, acordă distincții bisericești și tunde în monahism adepții fideli. Deși militează împotriva inovațiilor tehnologice, Internetul, prin rețelele de socializare și bloguri, este un instrument eficient de comunicare, prozelitism și colectare de fonduri, se spune în sursa citată.

Mihai Costish

sursa>

http://ortodox.md/news/fara-precedent-serbia-un-fost-episcop-poate-fi-excomunicat

 

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: Constantinopolul – „punte intre civilizatii” si „legatura intre Europa institutionalizata (UE) cu ortodocsii din lumea intreaga”

[Se confirma, deci, din ce in ce mai mult tendinta hegemonica tot mai acuta a Patriarhiei de Constantinopol de a fi „punte intre civilizatii” si, mai nou, „legatura intre Europa institutionalizata (UE) cu ortodocsii din lumea intreaga”; un fel de centrus mundi, luat in sens catolic si transpus in spatiul rasaritean ortodox. …Pana la urma nici Patriarhia de Constantinopol nu are cu mult mai multi credinciosi decat are locuitori Vaticanul. Sintagma de „Papa al Ortodoxiei” incepe sa defineasca si sa contureze tot mai mult atitudinea Patriarhului Bartolomeu in relatiile pe care acesta le are pe de-o parte cu institutiile europene si internationale, iar de cealalta parte cu restul patriarhilor ortodocsi si ceilalti conducatori religiosi ai lumii. Se pare ca ecumenismul a inceput, intr-adevar, sa intre intr-o noua etapa, sa aiba un nou inteles, acela de a oferi in mod compact sustinerea si girul religios UE si institutiilor sale, dar si de a deveni cadrul unei eventuale aliante geo-religioase intre cei doi poli crestini: Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si Vaticanul. De parca ar fi prima data in istorie cand se intampla asta… Esecurile trecute sunt parca si astazi vii in memoria si constiinta Bisericii noastre *(vezi incercarile de unificare de la Sinodul de la Ferrara – Florenta 1438/39). – dan.camen.]

La Croix: Patriarhul Bartolomeu I cheama la o reinnoire a Europei

Razboi intru cuvant / 14 aprilie 2011

In vizita in Franta, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol estimeaza ca Europa ar fi intr-o stare mai buna si chiar ar putea sa abordeze provocarile noii lumi daca ar depasi clivajul geopolitic provocat in 1054 de schisma ce a separat catolicii si ortodocsii.

In trecere prin Paris, patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, a incurajat Europa sa isi reinnoiasca personalitatea sa. Cu ocazia unui dineu organizat de Institutul Franez de Relatii Internationale, a subliniat ca sentimentul declinului Europei intr-o lume ce se afla in schimbare ar putea fi surmontat prin largirea fundamentelor identitatii sale.

“A venit momentul sa regandim istoria europeana”, a afirmat el in mod deosebit. “Definind originea Europei ca , mai degraba decat ca rezultat al Imperiului lui Carol cel Mare sau schismei de la 1054, ar fi posibila reluarea legaturii cu valori deseori uitate in favoarea unui utilitarism care ar putea duce la impas in ceea ce priveste mediul inconjurator si geopolitic actual.”

Bartolomeu I este o mare personalitate a lumii ortodoxe si a lumii crestine. Administreaza un patriarhat care are o istorie de 17 secole. Mentionat din sec. IV dupa Hristos, se revendica incepand cu anul 432 drept sediul [central] al crestinatatii orientale, Constantinopolul fiind capitala Imperiului Roman de Rasarit. Cinci patriarhate erau atunci considerate drept pilonii Bisericii, de-a lungul bazinului mediterianian: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim.

Aceasta secventa istorica anume este invocata de Bartolomeu atunci cand cheama Europeana sa reia legatura cu radacinile sale. Urcand mai departe de Imperiul lui Carol cel Mare care, in anul 800, se intindea de la Tarile de Jos de astazi pana la Roma, si depasind fractura excomunicarii reciproce dintre papii (! – asa e scris in articolul original – n.tr.) Romei si Constantinopolului din 1054, el doreste sa largeasca limitele teritoriale si frontierele mentale care franeaza, dupa el, capacitatea revenirii europene.

Nu se poate exclude din familia europeana o tara datorita credintei poporului sau

“O asemenea schimbare a scalei temporale va duce neaparat la o schimbare de scala geografica, a convenit patriarhul. Deschiderea Europei catre toti mostenitorii unui patrimoniu largit ii va permite sa se apropie mai mult de ceilalti crestini, precum si de musulmani si evrei si sa contribuie la reconcilierea lor”.

Bartolomeu I este constient ca o asemenea viziune basculeaza prejudecati solid stabilite in Europa occidentala. Mostenitor al unui patriarhat care a fost unul din cele mai puternice din lume dar care astazi este redus la o dimensiune corespounzatoare, sub tutela trufasa a guvernului turc si concurat de Biserica Ortodoxa Rusa, vrea sa ramana fidel rolului de punte intre civilizatii.

“Constantinopol, astazi Istanbul, mare raspantie geografica si istorica, spera sa participe activ la acest efort de reinnoire ca legatura intre Europa institutionalizata cu ortodocsii din lumea intreaga, precum si cu popoarele din vecinatatea noastra istorica traditionala“, a subliniat el.

Cat priveste perspectiva unei adeziuni a Turciei la UE, a estimat ca “nu poti exclude o tara din familia europeana din cauza credintei poporului sau”.

Jean-Christophe PLOQUIN

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/14/europa-chemata-sa-depaseasca-schisma-dde-la-1054-intre-catolici-si-ortodocsi-patriarhul-ecumenic-bartolomeu-i-ataca-prejudecatile-legate-de-schisma-dintre-orient-si-occident-si-se-auto-propune/#more-15028

http://www.la-croix.com/article/index.jsp?docId=2462502&rubId=4078

 

WIKILEAKS: Ambasada SUA și Patriarhul Daniel, front comun împotriva legalizării prostituției

Wikileaks: Patriarhul Daniel a discutat cu americanii

despre legalizarea prostituţiei

[Era interesant de văzut reacţiile celor doi dacă, în discuţia avută, se aborda şi problema marşurilor homosexualilor. – dan.camen.]

Romania Libera / 4 aprilie 2011

Patriarhul Daniel a discutat pe 26 noiembrie 2007, la scurt timp după ce a fost ales ca succesor al lui Teoctist, cu ambasadorul american Nicholas Taubman despre legalizarea prostituţiei, traficul de persoane, dar şi despre ecumenism, conform unei telegrame a Amabasadei SUA la Bucureşti, publicată de kamikazeonline.ro. „Ambasada a făcut o cauză comună cu Biserica Ortodoxă în opoziţia faţă de legalizarea prostituţiei aici şi se pare că vom putea continua să avem un aliat activ în promovarea acestui efort„, notează Taubman.

„Patriarhul a spus că Biserica este alături de Statele Unite în a rezista eforturilor de a copia alte ţări europene în legătură cu legalizarea prostituţiei. (…) Patriarhul a observat că susţinătorii legalizării prostituţiei citează deseori beneficiile de sănătate, dar nu se uită la alte costuri„, se arată în telegrama Ambasadei SUA, care rezumă discuţia cu Patriarhul Daniel. De asemenea, Patriarhul l-a invitat pe ambasadorul Taubman să folosească trustul de presă al Patriarhiei pentru a vorbi despre problemele privind traficul de persoane. „Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai pluralistă şi cum să trateze cu alte biserici de la egal la egal. (…) Patriarhul a spus că viziunea sa este să promoveze un dialog continuu cu bisericile surori despre cum religiile ar putea să contribuie pozitiv pentru societate„, mai notează ambasadorul.

Ambasadorul Taubman pare încântat de schimbarea pe care noul Patriarh a adus-o în Biserica Ortodoxă. „După decenii sub bătrânul Patriarh Teoctist, există o adiere proaspătă în Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Daniel are o experienţă internaţională abundentă, este fluent în engleză şi în alte limbi şi este experimentat în a trata cu alţii într-un cadru ecumenic – calităţi care până acum nu ieşeau în prim plan când aveai de-a face cu bătrânii Bisericii, aici în România. Patriarhul cunoscător al mass-media este de asemenea foarte conştient de puterea şi influenţa pe care biserica sa o are în a modela opinia publică„.

Taubman mai scrie în raportul său că, în trecut, Biserica Ortodoxă şi Ambasada nu s-au aflat pe aceleaşi poziţii în ce priveşte „problema spinoasă a restituirii proprietăţilor bisericii greco-catolice, confiscate în timpul epocii comuniste„, dar deschiderea Patriarhului pentru dialog şi ecumenism „este un semn încurajator”.

Luca Negreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-patriarhul-daniel-a-discutat-cu-americanii-despre-legalizarea-prostitutiei-221460.html

~~~+~~~

UPDATE 5 aprilie

Wikileaks despre întâlnirea lui Taubman cu Patriarhul Daniel (traducerea integrala)

Romania Libera / 5 aprilie 2011

DECL: 27/11/2017

TAG-URI: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBIECT: Întâlnirea ambasadorului cu noul Patriarh român ortodox Daniel

Clasificat de: Ambasadorul Nicholas F. Taubman pentru motivele 1.4(b) şi (d)

1. (C) Ambasadorul însoţit de consilierul politic şi de directorul USAID s-au întâlnit pe 26 noiembrie cu Patriarhul român ortodox Daniel. Patriarhul Daniel a precizat, la începutul întâlnirii, că Statele Unite au o economie puternică şi că România trebuie să înveţe lecţii din succesul economic al americanilor. Ambasadorul a răspuns că, deşi există o percepţie pesimistă privind economia României, el nu este de acord cu aceasta; România are un potenţial extraordinar iar economia o duce foarte bine. El a mai adăugat că este conştient de faptul că Biserica ortodoxă este cea mai respectată instituţie din România şi şi-a reafirmat admiraţia personală pentru fostul Patriarh.

2. (C) Ambasadorul a notat că deşi acesta era o vizită de curtoazie, avea totuşi două probleme concrete pe agendă care includeau traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei. El a spus că Guvernul Statelor Unite continuă, împreună cu autorităţile române, să combată traficul de persoane, şi şi-a exprimat îngrijorarea legată de fatul că, având în vedere nivelul de bunăstare în creştere pe care o înregistrează ţara, România ar putea să devină dintr-o ţară de tranzit într-una de destinaţie. El a mai adăugat că problemele legate de traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei merg adesea mână în mână, deoarece legalizarea creează noi probleme; are un efect social coroziv şi face din astfel de ţări destinaţii pentru turismul sexual.

3. (C) Patriarhul Daniel i-a mulţumit ambasadorului, observând că remarcile sale au fost „încurajatoare pentru noi”. El a spus că biserica a susţinut Statele Unite în a rezista eforturilor de a încuraja alte state europene să legalizeze prostituţia. Legalizarea prostituţiei nu ia în considerare problema demnităţii umane şi transformă persoanele în obiecte de consum. Patriarhul a precizat că susţinătorii legalizării citează frecvent beneficiile legate de sănătatea publică, dar omit să se uite la alte costuri. El a spus că este bine să vezi că alte ţări rezistă legalizării şi a fost de acord cu observaţia ambasadorului conform căreia prostituţia nu este o crimă fără victime. Patriarhul a spus că Biserica Ortodoxă Română are multe instrumente media la dispoziţie în această bătălie, inclusiv o drepturi de proprietate asupra unei televiziuni şi asupra unui post de radio şi un ziar (Lumina) care este, în prezent, publicat în Bucureşti. El l-a invitat pe ambasador să vorbească despre traficul de persoane şi despre alte subiecte folosind instrumentele media ale Bisericii, adăugând că acesta ar putea fi un alt exemplu al evoluţiei „influenţei pozitive” pe care o are Ambasada SUA în România.

4. (C) Patriarhul Daniel a remarcat de asemenea trecutul comun iudeo-creştin al României şi Statelor Unite, precizând că a discutat recent cu ambasadorul israelian despre un posibil proiect comun legat de organizarea unui seminar cu privire la contribuţiile iudeo-creştine la identitatea europeană. Scopurile sale ca patriarh sunt dezvoltarea legăturilor între bisericile americane şi române, inclusiv îmbunătăţirea relaţiilor cu consiliile ecumenice ale bisericilor din Statele Unite. Observând poziţia istorică a Bisericii Ortodoxe Române ca o biserică a „majorităţii”, Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai diversificată şi să relaţioneze cu celelalte biserici de pe poziţii egale. El a mai adăugat că bisericile de peste tot se confruntă cu aceleaşi provocări în relaţiile cu o societate a cărei secularizare este tot mai crescută. Patriarhul a spus că viziunea sa este să întreţină un dialog continuu cu bisericile surori despre cum pot funcţiona religiile şi cum pot să aibă o contribuţie pozitivă pentru societate.

5. (5) Patriarhul a spus că a petrecut mulţi ani în străinătate în instituţii universitare, inclusiv opt ani în Geneva ca profesor. El a spus că este „un nostalgic” al acestei atmosfere ecumenice şi internaţionale şi vrea să o recreeze aici în Bucureşti. El a solicitat ajutorul ambasadorului pentru evenimentele viitoare, inclusiv prin invitarea consiliului ecumenic în Statele Unite şi invitarea unor tineri aici, în schimburi de experienţe. Patriarhul Daniel a adăugat că aceasta ar putea fi „un bun complement” la ceea ce face Ambasada pe cale diplomatică. Ambasadorul i-a răspuns că va căuta o modalitate prin care Ambasada să-şi ofere sprijinul. Atunci când ambasadorul a menţionat că tinerii sunt câteodată cei care făceau cu îndârjire prozelitism pentru credinţa lor, Patriarhul a răspuns: „Este mai bine să avem discuţii decât să ne învinuim unii pe ceilalţi; şi mult mai bine să fii agresiv verbal decât să facem război unii împotriva celorlalţi”. Patriarhul a adăugat că legăturile create prin aceste schimburi dintre tineri nu sunt numai simbolice, dar mai degrabă un mod de a transforma simbolurile în realitate. El a mai subliniat, de asemenea, pericolele religioase create de „absolutizarea” diferenţelor minore în probleme legate de crez şi liturghie, amintind de vechea glumă religioasă care spunea că „îl venerezi pe Dumnezeu în felul tău, noi îl venerăm în felul Lui”. În încheiere, Patriarhul a spus că românii mai au încă multe de învăţat de la Statele Unite în ceea ce priveşte promovarea dialogului, a toleranţei şi a coexistenţei între naţiuni.

6. (C) Comentariu: După decenii sub vârstnicul Patriarh Teoctist, o gură de aer proaspăt suflă către Biserica Română Ortodoxă. Patriarhul Daniel are o vastă experienţă internaţională, este fluent în engleză şi în alte limbi, şi are experienţă în relaţionarea cu ceilalţi respectând calităţile ecumenice, lucru care nu era tocmai întotdeauna primul care îţi trecea prin minte atunci când trebuia relaţionat cu mai marii bisericii de aici, din România. Patriarhul, priceput în domeniul media, este foarte conştient de puterea şi influenţa bisericii sale ca formator al opiniei publice. Ambasada a făcut front comun cu Biserica Ortodoxă în a se opune legalizării prostituţiei aici, şi se pare că vom avea un aliat activ pentru a duce mai departe acest demers. În trecut, totuşi, Ambasada s-a aflat pe poziţii distincte cu Biserica Ortodoxă privind chestiunea spinoasă a restituirii proprietăţilor greco-catolicilor confiscate în timpul epocii comuniste.

Remarcile Patriarhului legate de nevoia de dialog şi coexistenţă între biserici este un semn încurajator.

7. (C) Notă Biografică: Patriarhul ortodox Daniel s-a născut în Dobreşti-Bara (jud. Timiş). Daniel, în vârstă de 56 de ani, a fost ales în poziţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe la începutul lui septembrie 2007 după moartea predecesorului său, Patriarhul Teoctist. Înainte de aceasta, el a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei timp de 17 ani, o poziţie care l-a plasat încă de la început printre favoriţi în cursa pentru Patriarhie. Prin tradiţie, mitropolitul Moldovei este cel care urmează pentru ocuparea scaunului de Patriarh, deşi nu este o precondiţie pentru a obţine această poziţie.

Absolvent al Institutului de Teologie Ortodoxă de la Sibiu în 1974, Daniel şi-a continuat studiile la Departamentul de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) timp de doi ani şi la Departamentul de Teologie Catolică a Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgrau (Germania) pentru încă doi ani. În 1979, şi-a obţinut doctoratul la Strasbourg şi, în 1980, la Bucureşti. Între 1980 şi 1988, Daniel a fost lector la Institutul Ecumenic din Bossez, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg, Elveţia).

După ce s-a întors în România în 1988, a reuşit să fie promovat din consilier patriarhal la rangul de mitropolit în numai trei ani.

Daniel este văzut de majoritatea experţilor ca fiind un ierarh ortodox relativ tânăr şi energic, deschis către Vest şi ecumenismului, şi care are vederi reformiste. Totuşi, unii critici pretind că studiile lui Daniel în străinătate şi perioada în care a predat în Elveţia în timpul perioadei comuniste ar fi putut fi posibilă numai dacă a avut legături cu Securitatea. Aceste suspiciuni au fost alimentate şi de faptul că raportul său de la Securitate este consemnat ca fiind „pierdut” imediat după căderea comunismului. El a avut un rol esenţial în a ajuta Mitropolia Basarabiei în lupta sa pentru a se separa de Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Moscovei a reacţionat furios la eforturile lui Daniel de a întări biserica basarabeană. Daniel este un bun manager, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a prosperat din punct de vedere comercial în timpul mandatului său. Diplomat şi amabil, Daniel a avut relaţii bune cu toate guvernele de după 1989.

În timpul scurtei perioade de când fost ales, Patriarhul Daniel a fost foarte activ, încheind un acord de cooperare privind aspecte sociale cu guvernul, oferindu-i Crucea Patriarhală preşedintelui Băsescu şi inaugurând radioul, televiziunea şi ziarul Patriarhiei.

TAUBMAN

Cristina Dobreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-despre-intalnirea-lui-taubman-cu-patriarhul-daniel-traducerea-integrala-221604.html

~~~+~~~

Wikileaks: Ambasada SUA şi Patriarhul Daniel,

front comun împotriva legalizării prostituţiei

Kamikazeonline.ro / 30 martie 2011

“La puţin timp după ce Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel, a devenit Patriarh al României, ambasadorul american Taubman s-a întîlnit cu acesta. Întîlnirea, mai degrabă formală, de curtoazie, a tratat şi subiectul legalizării prostituţiei. În acest punct, Taubman și Patriarhul au avut aceeaşi opinie: prostituţia nu trebuie legalizată. Daniel l-a invitat pe ambasador să utilizeze trustul de presă al Patriarhiei, unde să vorbească despre traficul de persoane.”

DECL: 11/27/2017

TAGS: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBJECT: AMBASSADOR’S MEETING WITH

NEW ROMANIAN ORTHODOX PATRIARCH DANIEL

Classified By: Ambassador Nicholas F. Taubman for Reasons 1.4 (b) and ( d)

1.C) Ambassador accompanied by Polcouns and USAID Director met November 26 with Romanian Orthodox Patriarch Daniel. Patriarch Daniel prefaced the meeting by remarking that the United States has a strong economy and Romania needed to learn the lessons of economic success from Americans. The Ambassador responded that while there was some current pessimism regarding the Romanian economy, he disagreed with the pessimists; Romania had a wonderful potential and the economy was doing very well. He added that he was aware that the Orthodox church was the most respected institution in Romania and underscored his personal admiration for the late Patriarch.

2. (C) Ambassador noted that while this was a courtesy call, he nevertheless had two specific issues on his plate including trafficking in persons and legalization of prostitution. He said the USG [United States Government – n.m] was continuing efforts in partnership with Romanian authorities in combating TIP [Trafficking in persons – n.m], and expressed concern that, with increased prosperity, Romania could change from being a transit country to a destination country. He noted that the issues of trafficking and legalized prostitution frequently went hand-in-hand, as legalization created new problems; it had a corrosive social effect and made countries destinations for sex tourism.

3. (C) Patriarch Daniel thanked Ambassador, remarking that his comments were “encouraging to us”. He said the church stood with the United States in resisting efforts to emulate some other European countries by legalizing prostitution. Legalizing prostitution did not address the problem of human dignity and turned people into consumer objects. The Patriarch noted that proponents of legalization frequentlycited the public health benefits, but failed to look at other costs. He said that it was good to see other countries were resisting legalization, and agreed with the Ambassador’s observation that prostitution was not a victimless crime. The Patriarch said that the Romanian Orthodox church had many media tools at its disposal in this battle including ownership of television and radio stations and a newspaper (Lumina) which was now being published in Bucharest. He invited the ambassador to speak on TIP and other subject using the Church’s media outlets, adding that this could be yet another example of the U.S. Embassy “positively influencing” developments in Romania.

4. (C) Patriarch Daniel also remarked on the common Judeo-Christian background of Romania and the United States, noting that he had recently discussed with the Israeli Ambassador a possible joint project of organizing a seminar on Judeo-Christian contributions to European identity. His goal as Patriarch was to develop the links between American and Romanian churches, including better relations with the ecumenical council of churches in the United States. Noting the Romanian Orthodox Church’s historical position as a “majority” church, the Patriarch said his church needed to learn how to function in an increasingly pluralistic society and to deal with other churches on an equal basis. He added that churches everywhere faced the same challenges in dealing with an increasingly secularized society. The Patriarch said that his vision was to foster an ongoing dialogue with sister churches on how religions could act and contribute positively to society.

5. (C) The Patriarch said had spent many years abroad in academic settings, including eight years in Geneva as a professor. He said that he was “nostalgic” for that international and ecumenical atmosphere and wanted to recreate it here in Bucharest. He sought the Ambassador’s support for future events, including inviting members of the Ecumenical council in the United States and bringing young people here on exchanges. Patriarch Daniel added that this might be a “good complement” to what the Embassy was doing on the diplomatic track. Ambassador responded that he would look into ways where the Embassy might assist. When Ambassador noted that young people were sometimes particularly fervent in proselytizing for their faith, the Patriarch responded, “It’s better to have discussions than to blame each other; and far better to be verbally aggressive than to make war on each other” The Patriarch added that ties created by these exchanges of young people were not merely symbolic, but rather a way to turn symbols into reality. He underscored, too, the dangers religions created by “absolutizing” minor differences in matters of creed and liturgy, noting the old religious joke that “you worship God in your way, we worship Him in His way…” In closing, Patriarch said that Romanians still had much to learn from the United States in promoting dialogue, tolerance, and coexistance between religions.

6. (C) Comment: After decades under the aging Patriarch Teoctist, there is a fresh breeze blowing in the Romanian Orthodox Church. Patriarch Daniel has abundant international experience, is fluent in English and other languages, and experienced in dealing with others in an ecumenical setting–qualities that were not always the first to come to mind in dealing with Church elders here in Romania. The media-savvy Patriarch is also quite aware of the power and influence of his church as a shaper of public opinion. The Embassy has made common cause with the Orthodox Church in opposing the legalization of prostitution here, and it appears we may continue to have an active ally in this effort going forward. In the past, however, the Embassy parted ways with the Orthodox church on the thorny issue of restitution of Greek Catholic properties seized during the Communist era.

The Patriarch’s remarks regarding the need for dialogue and coexistence between churches here is an encouraging sign. End Comment.

7. (C) Biographic Note: Orthodox Patriarch Daniel was born in Dobresti-Bara (Timis County). Daniel, aged 56, was elected to the position of Patriarch of the Orthodox Church in early September 2007 after the death of his predecessor, Patriarch Teoctist. He was previously the Metropolitan of Moldavia and Bukovina for 17 years, a position which placed him from the start among the favorites in the race for the new Patriarch. By tradition, the metropolitan of Moldova is next in line to the Patriarch’s seat, although it is not a pre-condition to obtain this position.

A graduate of the Orthodox Theology Institute in Sibiu in 1974, Daniel continued his studies at the Protestant Theology Department of the School of Humanities in Strasbourg (France) for two years and at the Catholic Theology Department of “Albert Ludwig” University in Freiburg im Breisgau (Germany) for two more years. In 1979 he took his Ph.D. in Strasbourg and in 1980 in Bucharest. Between 1980 and 1988, Daniel was a lecturer at the Ecumenical Institute in Bossey, Geneva (Switzerland) and associate professor in Geneva and Fribourg (Switzerland).

After he returned to Romania in 1988, he succeeded to getting promoted from patriarchal counselor to metropolitan in just three years.

Daniel is viewed by most experts as a relatively young and energetic Orthodox hierarch, open to the West and ecumenism, and with reformist views. However, some critics alleged that Daniel’s studies abroad and his period of teaching in Switzerland during the communist period could only have been possible if he had ties with the Securitate. Such suspicions were fueled also by the fact that his Securitate file was reportedly “lost” right after the fall of communism. He was reportedly instrumental in helping the Metropolitanate of Bessarabia in its struggle to separate from the Orthodox Russian Church. The Moscow Patriarch reacted angrily to Daniel’s efforts to strengthen the Bessaradian church. Daniel is a good manager, and the Metropolitanate of Moldovia and Bukovina reportedly flourished from a business point of view during his tenure. A diplomatic and affable, Daniel has had good relations with all the post-1989 governments in power.

During the short period of time since his election, Patriarch Daniel has been very active, concluding an agreement of cooperation regarding social issues with the government, awarding the Patriarchal Cross to President Basescu, and inaugurating radio, television, and print media outlets for the Patriarchate.

TAUBMAN

sursa>

http://www.kamikazeonline.ro/2011/04/ambasada-sua-si-patriarhul-daniel-front-comun-impotriva-legalizarii-prostitutiei/

foto>

http://f1.corect.com/sites/news.corect.com/files/server-3/news/2011/03/taubman.550x1000x0resized.jpg

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/909884/2/ips-daniel-rompres.jpg?width=510

http://www.portalstiri.ro/data/19001_20000/19112%20prostituate1_b11_46736600.jpg

 

Teologul Ioannis Tatsis: Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Graiul Ortodox/ 1 martie 2011

de Ioannis Tatsis, teolog

[Articolul de fata raspunde la intrebarea fundamentala: care este ce mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa? Este o intrebare fireasca, datorata freamatului si forfotei din jurul pregatirii iminentului Sinod Panortodox, care se preconizeaza ca va aborda mai multe teme de actualitate bisericeasca. Este, deci, un text de mare importanta in conditiile prezente, fiind necesar intelegerii corecte a acestui principiu de guvernare soborniceasca in Biserica Ortodoxa – dan.camen.]

În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod.

Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.[Penultima sedinta pregatitoare se pare ca a avut loc deja la Chambesy anul acesta, la finele lui februarie, unde s-a discutat problema Autocefaliei in Biserica Ortodoxa si modul proclamarii ei, precum si problema dipticelor, vezi detalii AICI – n.m.]

Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod [Toate Sinoadele Ecumenice s-au intrunit nu neaparat pentru rezolvarea problemelor administrative bisericesti, ci au fost starnite de ereziile ce circulau in spatiul eclesial. Acesta a fost de fapt motivul convocarii lor – n.m.], dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod. [Tocmai din cauza acestui ecumenism fatis al unor inalti ierarhi, gazde si participanti la acest Sinod, exista aceasta retinere privind influenta pe care ar putea-o exercita in mod abuziv in desfasurarea lucrarilor Sinodului si, evident, in elaborarea si redactarea mai apoi a hotararilor – n.m.]

Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:

„Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă … [Termenul de „institutie infailibila” este de filiera catolica, straina insa de invatatura autentic-ortodoxa a Bisericii noastre, deci a Sfintilor Parinti – n.m.]

Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …

Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului? [Acel „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (F.A. 15, 28) are la parintele Ioannis Romanidis o rezonanta perena. El se aliniaza deci conceptiei Sfintilor Parinti in acest sens, fiindca altfel secularizarea de care se tot vorbeste acum isi va pune cu siguranta amprenta si in „Sfantul si Marele Sinod Ecumenic” – n.m.]

… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii. [In Ortodoxie totul se centreaza pe persoana si nu in mod impersonal pe o institutie sau o adunare anume. Mai mult decat atat, „autoritatea” Bisericii nu este doar o singura persoana *(ca la catolici infailibilul papa, si ca la protestanti peste veacuri reformistii), sau chiar pleroma intregii Biserici *(cum vedem azi la sectanti, adica neoprotestanti, care isi reamintesc cu fiecare ocazie, in mod obsesiv, versetul „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” – Mt. 18, 20, verset care, zic ei, permite fiecaruia sa nascoceasca tot felul de erezii; dar si in decursul istoriei bisericesti – vezi marturisirea Sf. Maxim Marturisitorul, care a ramas singur in Biserica aparand Ortodoxia, desi toti patriarhii cazusera in erezie; precum si pe cea a Sf. Marcu Evghenicul – care singur intre sinodali s-a impotrivit uniatiei de la Ferrara-Florenta), ci autoritatea Bisericii o au Sfintii Parinti, adica cei ce s-au invrednicit darurilor Harului Duhului Sfant inca in viata vietuind. Problema care se pune este cum ii recunosti pe acestia? Numaidecat prin consonanta invataturii lor cu cea a Sfintilor Parinti adormiti in Domnul. – n.m.]

Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.

Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:

„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].[La fiecare Sinod Ecumenic s-a evidentiat in mod aparte un participant, nu neaparat ierarh, care a luminat cinstita adunare prin invataturile sale de Dumnezeu insuflate, care mai apoi au devenit temeiul hotararilor luate – n.m.]

Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice? [Asceza este ceva personal, roadele ei nu pot fi cunoscute de catre ceilalti decat prin invataturile lasate de respectiva persoana, adica prin opera teologica.  Acel „partas obiceiurilor” ii obliga insa pe ierarhi sa ramana bucurosi fideli Predaniei Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, nu doar formal ca „urmasi ai tronurilor”, ci sa se intoarca la radacini si sa se adape de la izvoarele Harului. Chiar daca viitorul Sinod Panortodox nu va trata in dezbateri teme dogmatice, ci doar probleme care tin de pastoratie si misionarism, totusi, sinodalii trebuie sa aiba in vedere ca orice hotarare adoptata acolo va avea impact major ulterior in Biserica si ca trebuie sa fie la fel de inspirata precum cele luate in sinoadele anterioare, care s-au cuprins in colectii de canoane si au fost socotite inca de la inceput a fi insuflate de Dumnezeu – n.m.]

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/01/doar-episcopii-indumnezeiti-intrunesc-un-sinod-ecumenic/

foto>

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/big/interviu/2010/09/ips_ierotheos.jpg

 

Scrisoarea de raspuns a Mitropolitului Serafim de Pireu catre Artemie, fost episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, depus din treapta episcopala

Preluare de la Graiul Ortodox/

19 februarie 2011

[Cum era previzibil, Mitropolitul Serafim a raspuns scrisorii lui Artemie adresata tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, urmand si aici tema bine-cunoscuta a discursurilor sale indreptate impotriva sionistilor *(pe plan politic), denuntand indeosebi ecumenismul sincretist *(pe plan religios). Cu toata experienta sa acumulata in domeniul dreptului bisericesc, acesta spune ca in privinta judecarii episcopului Artemie si a protosinghelului Simeon Vilofski s-a procedat anticanonic si ca atat autoritatile bisericesti (Sinodul Permanent si Sinodul mare al Bisericii Ortodoxe Sarbe), cat si cele guvernamentale sarbe, au „fabricat” acuzatiile, pe care le catalogheaza ca fiind „marsave” si „josnice”. Astfel, in opinia sa, atat Sinodul, cat si Guvernul sarb, se supun „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Serafim il confirma, deci, pe Artemie, in continuare, ca episcop legitim si canonic de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, si considera „nule” si „neavinte” pedepsele date lui si parintelui Simeon, pe care il socoteste prigonit „din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale”. Il numeste apoi pe Artemie „singurul” si „adevaratul” ucenic al Sf. Iustin Popovici si il indreptateste sa-si asemene patimirea cu exilul Sf. Ioan Hrisostom, cu care este, in opinia sa, „părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor”. Mitropolitul aminteste si de relatiile ecumeniste ale Patriarhiei sarbe si ale unor ucenici (acum ierarhi) ai Sf. Iustin Popovici „cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici”, dar uita sa mentioneze, cum era si firesc, de participarea patriarhului Irineu si a episcopului Irineu de Backa la inaugurarea sarbatorii Hanuka intr-o sinagoga din Belgrad. De remarcat este si punctul de vedere exprimat in legatura cu ceea ce el numeste „teocratia” islamica din Europa, promovata de kosovarii musulmani.

Consider, asa cum am afirmat si mai inainte, ca episcopul Artemie nu a procedat inspirat, atunci cand a ales sa se impotriveasca Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe. Mai mult decat atat, felul cum a ales sa gestioneze apoi situatia lui si a acolitilor sai in cadrul *(si apoi in afara) Bisericii Ortodoxe Sarbe, nu se aseamana patimirii Sf. Ioan Gura de Aur, Artemie insusindu-si atitudini „schismatice” si chiar „sectare„. Nu neg insa nici eventuala indeplinire de catre anumiti sinodali sarbi, sau chiar de catre patriarhul Irineu, a „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Este adevarata si momeala „cu perspectiva participării Serbiei la structurile euro-atlantice”, precum şi „ameninţarea Tribunalelor internaţionale”, exercitata atat asupra structurii guvernamentale sarbe, dar si asupra celei bisericesti. De asemenea, ecumenismul sincretist vizibil al patriarhului Irineu a jucat un rol important in indepartarea lui Artemie. Nu in ultimul rand, pot spune ca tensiunile politice din Kosovo s-au resfrans nefast asupra modului cum a fost solutionata aceasta problema bisericeasca. Pozitia Mitropolitului Serafim nu este singulara, tot din Grecia vocea protopresbiterului Theodor Zisis a sustinut inca de la inceput cauza episcopului „prigonit”, el fiind si coordonatorul de doctorat al protosinghelului Simeon. Calugari de la M-rea Sf. Sava de langa Ierusalim au procedat la fel *(nu-i de mirare, pentru cei care nu stiu unul dintre calugarii de acolo este chiar fiul lui Theodor Zisis). In fine, pozitia Mitropolitului Serafim e cea mai transanta de pana acum la adresa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, mai ales ca vine din partea unui ierarh. Curios de aflat cum va raspunde Sinodul sarb si, implicit patriarhul Irineu, la aceste „acuzatii” – dan.camen.]

~~~+~~~

Pireu, 31 ianuarie 2011

Către Prea Sfinţitul Episcop de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia, Artemie

Serbia

Prea Sfinţite, Prea Cinstite şi Iubite Frate,

Cu negrăită durere, amărăciune şi mâhnire am primit şi am citit documentele pe care mi le-a trimis Prea Sfinţia Voastră, atât documentul adresat Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât şi cel adresat ierarhilor ortodocşi din toată lumea care dimpreună cu cei păstoriţi de ei alcătuiesc Biserica Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească, Nedespărţită şi Neschimbată a lui Hristos. În ultimul document am citit cu atenţie şi decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Republicii Democrate Elene şi cu multă evlavie şi cu cel mai mare respect vă adresez următoarele:

1. Cred neclintit şi cu smerenie o declar în mod public, având în spate o experienţa de 20 de ani în chestiuni de drept bisericesc în calitate de anchetator bisericesc şi secretar al tribunalelor sinodale ale Bisericii Ortodoxe Elene, că, în conformitate cu dumnezeieştile şi sfintele canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi ale Sinoadelor Locale (25, 74 şi 75 ale Sfinţilor Apostoli, 6 al Sinodului II Ecumenic, 9 şi 17 ale Sinodului IV Ecumenic, 12, 87 şi 96 ale Sinodului VIII Local de la Cartagina şi canonul 1 al Sfântului Chiril al Alexandriei) şi potrivit dumnezeieştii legi a Evangheliei, Prea Sfinţia Voastră sunteţi episcopul canonic al Prea Sfintei Episcopii de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia. Iar cele făptuite împotriva Voastră de către Sinodul Permanent, precum şi de către plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fără rechizitoriu canonic şi fără o acuzaţie întemeiată pe fapte reale, fără interogare canonică şi investigare a rechizitoriului, fără judecată canonică şi fără apărare, fără mijloace legale. Şi anume:

a. decizia din 11/2/2010 a Sinodului Permanent asupra îndepărtării temporare a Prea Sfinţiei Voastre din jurisdicţia pe care Dumnezeu V-a încredinţat-o,

b. decizia din 2/5/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu înlăturarea din jurisdicţia Voastră canonică,

c. decizia din 18/9/2010 a Sinodului Permanent asupra impunerii pedepsei cu întreruperea oricărei activităţi sacramentale, şi

d. decizia din 18/11/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu caterisirea din înalta demnitate arhierească şi întoarcerea la treapta monahilor, prin care se încălcă în mod vădit orice noţiune de drept canonic şi de disciplină procedurală canonică. Potrivit canoanelor Bisericii, tocmai cei care au aplicat aceste pedepse necanonice, prin aplicarea acestor pedepse, se invalidează canonic, cu consecinţa imediată că deciziile luate de ei se adeveresc nule şi neavenite. Prin aceste acte este lezată ireparabil credibilitatea canonică a respectivelor organe judecătoreşti şi administrative ale Bisericii Serbiei, precum şi principiul canonic pe temeiul căruia funcţionează Bisericile Ortodoxe Autocefale, principiul identităţii pedepselor.

2. Decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a Republicii Democrate Elene prin care se respinge mandatul de arestare cu numărul Ki/Br 1181/01 eliberat de anchetatorul Tribunalului Suprem al Serbiei şi cererea de extrădare în Serbia a Prea Cuviosului Arhimandrit Simeon Vilofski, protosinghel al Sfintei Voastre Episcopii, şi el caterisit şi înlăturat în mod necanonic, a dovedit cu claritate că Biserica Aghiosavaită[1] a Serbiei, precum şi Guvernul Sârb se supun ordinelor politicii demonice americano-sioniste.

Această linie politică urmăreşte distrugerea leagănului poporului ortodox sârb, Kosovo şi Metohia, şi pregăteşte sistematic islamizarea Europei prin atenuarea caracteristicilor creştine ale Europei, în vederea instalării mai lesnicioase a acelui „Mesia al slavei” pe care îl aşteaptă forţele politice americano-sioniste şi care se identifică cu prea mârşavul Antihrist. Acest leagăn al culturii şi civilizaţiei sârbe creştine, Kosovo şi Metohia, este predat în mâinile pătate de sânge ale Kosovarilor islamişti, care în secolul XXI înalţă în Europa idolul mincinos al teocraţiei islamiste. [interesant punct de vedere – n.m.]

Concepţia islamică despre lume susţine în mod contradictoriu că, într-adevăr, Iisus Hristos este adevăratul Mesia şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat de la Dumnezeu şi din Pururea Fecioara Maria, dar în acelaşi timp denaturează şi reduce la zero lucrarea Sa mântuitoare, negrăita Sa golire de Sine (kenoză) prin Cruce şi slăvita împreună-înviere a firii umane prin Învierea Sa.

Momite cu perspectiva participării la structurile euro-atlantice şi sub ameninţarea Tribunalelor internaţionale, autorităţile bisericeşti şi guvernamentale sârbe au fabricat această acuzaţie mârşavă şi josnică împotriva protosinghelului Simeon Vilofski şi, prin extindere, şi împotriva Voastră, cum că acesta, chipurile, ar fi făcut abuz de putere şi ar fi sustras suma totală de 27 640 125 de dinari, adică 349 857 de euro. După cum se declară însă în sus-pomenita decizie a Curţii Supreme de Justiţie şi Casaţie a Republicii Elene, la pagina 8, prin acuzaţia pretinsei deturnări de fonduri, „Părintele Simeon Vilofski, căutat de autorităţile sârbe, este de fapt atacat din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale, iar prin extrădarea sa autorităţilor sârbe există pericolul unei flagrante lezări a dreptului său la o judecată dreaptă în statul care îl revendică <Serbia>”.

În plus, în decembrie trecut, autorităţile sârbe au fost nevoite să îl elibereze din lipsă de probe pe domnul Petrag Suboticki, presupusul complice al Arhimandritului Simeon Vilofski în presupusa delapidare de fonduri, care era antreprenorul construcţiilor. Acest fapt demonstrează cu multă claritate planul lor perfid şi criminal îndreptat împotriva Prea Sfinţiei Voastre şi a Prea Cuviosului Părinte Simeon, protosinghelul Vostru, plan pe care l-au ordonat puterile antihristice care v-au şi înlăturat din Mitropolie.

3. Ca simple mădulare ale Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, am resimţit o amară şi dureroasă surpriză în faţa acestei tragice evoluţii, din zi în zi mai gravă, din Biserica Aghiosavaită a Serbiei. În trecut ne refeream cu toţii la Biserica Serbiei cu profund respect şi încredere, pentru că în vremuri cumplite şi sub stăpâniri criminale, Ziditorul şi Pronietorul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, trimisese pe îngerul Său, pe mentorul şi călăuzitorul Vostru duhovnicesc, pe teologul cu spirit foarte pătrunzător şi eroul curat, pe luminătorul ecumenic al Dumnezeirii celei în Trei Sori, pe cel între Sfinţi Cuvios şi Purtător de Dumnezeu Iustin Popovici, prin ale cărui scrieri au fost răniţi de moarte demonii Ecumenismului sincretist, ai Papismului şi ai Iluminismului antihristic. Înţelegerea actualelor realităţi din Serbia produce însă în noi toţi rană şi durere.

Omeneşte vorbind nu suntem în stare să pricepem cum de este posibil ca urmaşii duhovniceşti ai Cuviosului Părintelui nostru Iustin şi fraţii Voştri după duh să ajungă să se roage împreună şi să întreţină relaţii cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici, care au măcelărit şi au pustiit neamul sârb, care prin soldaţii croaţi catolici au ucis 800 000 de sârbi neomartiri în timpul ocupaţiei fasciste a Serbiei.. Recent „au canonizat” pe autorul spiritual şi moral al acestui genocid nelegiuit, pe „Arhiepiscopul” catolic de atunci al Zagrebului, Aluision Stepinats. Prezenţa unor Arhierei sârbi cunoscuţi împreună cu răposatul Patriarh Pavle la „liturghia” mincinoasă a papistaşilor eretici care a avut loc la Zagreb (Croaţia) cu prilejul „canonizării” numitului criminal abominabil şi împreună-vieţuitor cu demonii în Iad nu poate fi justificată nici prin motivele curtoaziei de factură ecumenistă, nici prin iertarea şi uitarea răului specific creştine, ci doar prin planurile politice pomenite mai sus.

În acest sens, rugăciunea comună care în urmă cu câteva zile, 27/1/2011, a avut loc în Paraclisul Sfântului Ioan Teologul din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Belgrad, în prezenţa Prea Fericitului Patriarh Irineu, a „Arhiepiscopului” Romano-Catolic al Belgradului, Stanislav Hocevar, şi a Nunţiului papal, Orlando Antonini, demonstrează cu claritate şi întăreşte motivele reale ale înlăturării Voastre anticanonice şi ale condamnării ilicite, căci Prea Sfinţia Voastră v-aţi dovedit urbi et orbi prelungirea glasului Cuviosului Iustin şi, în cele din urmă, singurul său ucenic adevărat.

4. Cu îndreptăţire l-aţi invocat pe Sfântul Ioan Hrisostom, precum şi martiriul şi mărturia acestuia, pentru că v-aţi dovedit „şi părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor” Sfinţilor Părinţi şi Mărturisitori.

Sărutând prea cinstita Voastră dreaptă şi cerând rugăciunile Voastre frăţeşti, care au trecere înaintea lui Dumnezeu, rămân al Vostru frate în Hristos,

† Mitropolitul Pireului, Serafim

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, p. 5.

Traducere Anna Theodorou

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/19/invocand-canoanele-sfintilor-apostoli-si-hotararile-sinoadelor-ecumenice-mitropolitul-pireului-serafim-demonstreaza-necanonicitatea-caterisirii/

 

Tânguirea episcopului catolic de Iaşi pentru neparticiparea ortodocşilor la octava anuală de rugăciune, „drumul regal spre ecumenism”

Scrisoare pastorală

Urgenţa dialogului şi a rugăciunii pentru unitatea creştinilor

Săptămâna de rugăciune din luna ianuarie a fost considerată de peste un secol octava căutării unităţii şi timpul forte de rugăciune pentru realizarea dorinţei şi voinţei lui Cristos, întemeietorul Bisericii sale, „ca toţi să fie una” (In 17,20). A fost voinţa sa ca pe pământ să existe o singură Biserica şi o adevărată comuniune în dragoste, exprimată prin Euharistie, pâinea dătătoare de viaţă şi pâinea unităţii.

Odată cu începutul unui nou mileniu, mulţi l-au caracterizat ca timpul refacerii unităţii de la început, când Orientul şi Occidentul erau una în mărturisirea aceleiaşi credinţe.

S-au desfăşurat pe tot timpul ultimului secol o mulţime de paşi şi iniţiative care să promoveze şi să susţină procesul de cunoaştere reciprocă şi de apropiere.

S-au stabilit comisii mixte de dialog pentru analiza punctelor comune, dar şi a deosebirilor. Au fost elaborate documente de mare importanţă pentru drumul refacerii unităţii, care, alături de normele stabilite la Conciliul Vatican II şi la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, să fie ghid şi ajutor pentru munca ecumenică. S-au abolit cele două dureroase excomunicări din anul 1054, printr-un act curajos al papei Paul al VI-lea şi al patriarhului Atenagoras I la 7 decembrie 1965, gest simbolic care a făcut ca adunarea conciliară să se încheie cu un document semnificativ, care avea menirea purificării memoriei istorice, a iertării reciproce şi a angajării solidare în căutarea comuniunii (UR 52).

Au avut loc trei adunări ecumenice europene organizate de Consiliul Conferinţelor Episcopilor din Europa (CCEE) şi de Conferinţa Bisericilor din Europa (KEK), cu un vădit interes, cu zel şi cu adevărate speranţe. Prima a avut loc la Basel (Elveţia), a doua la Graz (Austria), iar cea de a treia la Sibiu, în centrul ţării noastre, cu prezenţa celor mai mari personalităţi ale Bisericilor şi comunităţilor bisericeşti din întreaga Europă: patriarhi, cardinali, episcopi, experţi şi specialişti în domeniul ecumenismului şi al vieţii spirituale.

Ecoul adunării de la Sibiu persistă şi astăzi în memoria noastră, îndeosebi apelul papei Benedict al XVI-lea şi al patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, aşa încât dialogul adevărului şi întâlnirea sub semnul fraternităţii, alimentate de ecumenismul spiritual, trebuie să constituie fundamentul şi sufletul tuturor căutărilor spre unitate.

Nu poate fi ecumenism adevărat dacă nu se bazează pe convertirea inimii şi sfinţenia vieţii. Conciliul Vatican II subliniază: „Convertirea inimii şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unirea creştinilor trebuie socotite sufletul întregii mişcări ecumenice” (UR 8).

Rugăciunea, aşadar, pentru unitate reprezintă drumul regal spre ecumenism. Ea le permite creştinilor din Europa şi din întreaga lume să privească cu ochi noi la Cristos şi la unitatea Bisericii, după cum avea să declare actualul Sfânt Părinte în apelul său către Adunarea Ecumenică de la Sibiu.

Diferitele iniţiative, întreprinse împreună, ne dădeau speranţa unui drum consolidat şi hotărât spre refacerea unităţii. Rugăciunile făcute împreună rămân razele ce anunţă un nou răsărit pe drumul credinţei în întreaga Europă.

Ce păcat că în ultimii doi ani, chiar după Adunarea Ecumenică de la Sibiu, nori negri s-au ridicat în faţa speranţelor consolidate prin rugăciunile comune, atât de frumoase din ultimul timp, mai ales cele din timpul vizitei papei Ioan Paul al II-lea şi apoi cele ale patriarhului Teoctist la Roma. Minunate erau şi întâlnirile şi rugăciunile care aveau loc în luna ianuarie în diferitele catedrale, biserici parohiale şi centre bisericeşti din ţară şi din lume. Cu tristeţe trebuie să spunem că au apus, au încetat. Mare păcat! Mare păcat, care ne-a întors înapoi în vechea epocă a răcelii şi a înstrăinării. Cum vom putea răspunde în faţa lui Cristos care şi-a pus speranţa în ucenicii săi pentru care nu încetează să se roage ca toţi să fie una? Ne este oare permis să-i refuzăm rugăciunea?

Cardinalul Walter Kasper, care a avut o intervenţie magistrală asupra ecumenismului la Sibiu, vorbind despre comoara pe care o avem cu toţii în Isus Cristos, spunea şi ne avertiza că, deşi avem acest fundament comun, pe însuşi Isus Cristos, trăim mai departe străini unii de alţii şi în Biserici diferite. Facem acest lucru contrar dorinţei şi poruncii lui Isus Cristos. Din această cauză nu trebuie să considerăm diferenţele dintre noi ca fiind definitive şi nici să ne obişnuim cu ele sau să le amplificăm. Ele sunt contrare voinţei lui Dumnezeu şi astfel sunt expresie a păcatului; sunt eşecul misiunii noastre istorice, anume că lumina noastră ar trebui să-l mărturisească pe Isus tuturor oamenilor şi să pledeze pentru unitatea şi pacea între oameni.

Trebuie să ieşim din această dramă a păcatului. Trebuie să redescoperim valorile mari şi sfinte, comune. Trebuie să refacem vasul nostru de lut distrus din cauza orgoliilor şi să-l sudăm cu bucuria convertirii, a rugăciunii comune şi a apropierii, spre o cunoaştere reciprocă, spre o stimă pe care ne-o oferă Dumnezeu, acel Dumnezeu care ne-a creat pe toţi după chipul şi imaginea sa şi ne-a răscumpărat prin Fiul său venit între noi.

În climatul acestei Săptămâni de rugăciune pentru unitate, cu atâtea momente frumoase şi cu atâtea nostalgii sfinte, îndrept un îndemn spre toţi preoţii, spre toate persoanele consacrate, spre bunii noştri creştini să nu înceteze să se convertească, să-şi purifice privirea, spre a-i vedea pe ceilalţi şi a se ruga împreună, aşa cum a făcut însuşi Cristos, spunând: „Nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru toţi cei care vor crede în mine prin cuvântul lor. Ca toţi să fie una!” (In 17,20).

Îndrept şi spre fraţii de bunăvoinţă ortodocşi sau din comunităţile bisericeşti îndemnul la o continuă apropiere, la o sinceră şi profundă rugăciune, pentru a obţine darul Duhului Sfânt, darul unităţii. Numai el poate să realizeze adevărata unitate şi adevărata comuniune. Nu este altă cale de refacere a unităţii decât iubirea şi rugăciunea. Tuturor o chemare sfântă: Ut omnes unum sint!

Un nou an binecuvântat şi plin de roade spirituale.

Iaşi, 1 ianuarie 2011

Petru Gherghel,

episcop de Iaşi

sursa>

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20110137

foto>

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Gherghel

 

Iarăşi vine Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină…

RUGĂCIUNE ŞI COOPERARE PRACTICĂ

PENTRU UNITATEA CREŞTINĂ

[Patriarhia Romana vrea sa ne asigure mediatic ca nu vor exista implicatii liturgice, ci doar niste luari de cuvant pe solee si cateva participari prin rotatie in biserici ale reprezentantilor cultelor; adica un fel de „ecumenism de amvon” – dan.camen.]

Bisericile creştine din întreaga lume organizează în a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18 – 25 ianuarie) seri de rugăciune pentru unitatea creştină. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2011 este inspirată de textul scripturistic „Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2,42).

În urma consultărilor Patriarhiei Române cu responsabilii pentru dialog local ai Bisericilor creştine din Bucureşti în vederea definitivării programului Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină (18-25 ianuarie 2011), s-a convenit asupra cadrului general de desfăşurare a acestei manifestări ecumenice tradiţionale, care se va desfăşura după următorul program:

– Marţi, 18 ianuarie, Catedrala Patriarhală (Dealul Mitropoliei) orele 16.00;
– Miercuri, 19 ianuarie, Biserica Evanghelică C.A (strada Luterană 2), orele 17.00;
– Joi, 20 ianuarie, Biserica Armeană (Bulevardul Carol I, 43), orele 17.00;
– Vineri, 21 ianuarie, Biserica Reformată (biserica Calvineum, strada Luterană 13 bis), orele 17.00;
– Sâmbătă, 22 ianuarie, Biserica Greco-catolică (strada Sirenelor 39), orele 17.00;
– Duminică, 23 ianuarie, fiecare Biserică va face rugăciuni pentru unitatea creştină în cadrul slujbelor obişnuite;
– Luni, 24 ianuarie, Biserica Anglicană (strada Arthur Verona 3), orele 17.00;
– Marţi, 25 ianuarie, Catedrala Romano-Catolică “Sfântul Iosif” (strada General Berthelot 19), orele 17.00.

Patriarhia Română reaminteşte clerului ortodox că potrivit hotărârii Sfântului Sinod nr. 6745/29 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală, alte catedrale şi biserici ortodoxe din ţară şi străinătate, reprezentanţii celorlalte culte creştine vor asista la slujba ortodoxă (Vecernia), fără implicare liturgică. După slujba ortodoxă, reprezentanţii oficiali ai celorlalte Biserici creştine vor putea prezenta mărturii asupra convieţuirii paşnice şi cooperării ecumenice locale sau regionale astăzi.

Clericii ortodocşi români prezenţi la rugăciunea ecumenică organizată de celelalte Biserici creştine, vor asista la rugăciunea acestora, fără implicare liturgică, iar, apoi, vor putea rosti un cuvânt privind tema întâlnirii.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/brugaciune_si_cooperare_practica_pentru_unitatea_crestinab_4973.html

~~~+~~~

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU

UNITATEA CREŞTINILOR, 18-25 IANUARIE

[De cealalata parte, oficialii Episcopiei Giurgiului ne spun ca manifestarea are rol „educativ” si ca este expresia unui „ecumenism practic”, filantropic. -dan.camen.]

Episcopia Giurgiului/ 11 ianuarie 2011

Bisericile creştine din întreaga lume organizează în a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18 – 25 ianuarie), seri de rugăciune pentru unitatea creştină, în spiritul frăţietăţii creştine, arătând prin aceasta că se impune şi evidenţierea rolului educativ al acestei manifestări, expresie a unui ecumenism practic, bazat pe cooperare în plan social-filantropic.

Anul acesta, 2011, tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea creştină este inspirată din textul biblic: „Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciune”. (Fapte, 2. 42). Aceste cuvinte ne reamintesc tuturor bucuria care i-a cuprins, la Pogorârea Sfântului Duh, pe Apostolii adunaţi în Ierusalim după Înălţarea Domnului Hristos la cer. Evenimentul Pogorârii Sfântului Duh peste Apostoli a fost actul de naştere al Bisericii, momentul în care Apostolii înţeleg şi trăiesc deplin taina credinţei ca vedere duhovnicească a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lor.

Astfel, urmând Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, şi în Episcopia Giurgiului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, această manifestare devenită tradiţională, se va desfăşura după următorul program:

Marţi, 18 ianuarie – în Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Mun. Giurgiu;

Joi, 20 ianuarie – la Biserica Parohiei romano-catolice „Vizita Sfintei Fecioare” din Mun. Giurgiu.

sursa>

http://episcopiagiurgiului.ro/Stiri/showarticle.php?articleID=1309

 

Papa Benedict va reitera in luna octombrie intalnirea de la Assisi cu liderii religiosi

Radio Vaticana/ 1 ianuarie 2011

[…] Acolo unde se recunoaşte efectiv libertatea religioasă, demnitatea persoanei umane este respectată în fundamentul ei şi, printr-o căutare sinceră a adevărului şi a binelui, se consolidează conştiinţa morală şi se întăresc însăşi instituţiile şi convieţuirea civilă (Cf Mesaj, 5). Din acest motiv libertatea religioasă este cale privilegiată pentru a construi pacea.

„Dumnezeu cheamă la sine omenirea printr-un plan de iubire care, în timp ce implică toată persoana în dimensiunea ei naturală şi spirituală, cere să se corespundă la acesta în termeni de libertate şi de responsabilitate, cu toată inima şi cu toată fiinţa, individuală şi comunitară” (Mesaj, 8).

Această afirmaţie, după recitarea antifonului marian Îngerul Domnului, a fost urmată de un anunţ surpriză făcut de episcopul Romei. La 25 de ani de la memorabila întâlnire inter-religioasă pe care Ioan Paul al II-lea a convocat-o la Assisi în 1986, papa Benedict a comunicat intenţia de a celebra acel eveniment în mod analog, deoarece, a observat, „cine este în drum spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace; cine construieşte pace nu poate să nu se apropie de Dumnezeu”:

• De aceea, în luna octombrie, mă voi duce ca pelerin în oraşul Sfântului Francisc, invitând să se alăture acestui drum fraţii creştini de diferite confesiuni, exponenţii tradiţiilor religioase ale lumii şi, în mod ideal, toţi oamenii de bunăvoinţă, în scopul de a comemora acel gest istoric voit de predecesorul meu şi de a reînnoi solemn angajamentul credincioşilor de orice religie la a trăi propria credinţă religioasă ca serviciu pentru cauza păcii. […]

Referrer>

Yahoo News – Pope to hold peace summit with religious heads

Sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=451072

Foto>

http://www.sspx.ca/Communicantes/Mar2004/images/popejp2-assisi-1986.jpg

http://4.bp.blogspot.com/_gwy0lESurFs/TJz1a0oqPoI/AAAAAAAAAUM/NRcNprULIoA/s1600/Prayer+for+Peace+-+1st.jpg

 

Ierusalim: vizita cardinalului Kurt Koch la Custodia Ţării Sfinte

Radio Vaticana/ 22 decembrie 2010

În vizită la Custodia franciscană a Ţării Sfinte, la Ierusalim, cardinalul elveţian Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, abordând tema dialogului cu ebraismul, a exprimat dorinţa ca acesta să poată fi ancorat în cea mai mare parte în teologie decât în diplomaţie. Cardinalul, se citeşte pe site-ul Custodiei Ţării Sfinte (custodia.org) l-a întâlnit pe Custode, părintele Pierbattista Pizzaballa, duminica trecută, împreună cu comunitatea conventului „Sfântul Mântuitor”, casa mamă a Custodiei. Explicând apoi care sunt atribuţiile la care este chemat departamentul său, cardinalul Koch a vorbit despre dificultăţile unui dialog ecumenic pe mai multe fronturi şi a adăugat că cel cu ortodoxia este un dialog condus cu 15 Biserici ortodoxe diferite, că fiecare din ele are apărători înflăcăraţi ai dialogului, dar şi opozanţi înverşunaţi, încât progresele înregistrate cu unii pot întârzia rezultatele. În legătură cu raporturile cu ortodocşii, cardinalul a precizat că dacă „pe de o parte” cu ei „avem aceleaşi baze ale credinţei dar nu aceeaşi cultură, pe de alta, noi împărtăşim cu „Bisericile reformate aceeaşi cultură, dar nu aceeaşi abordare a sacramentelor”. În fine, cardinalul Koch a amintit punctele foc ale pontificatului lui Benedict al XVI-lea: ecumenismul şi în special apropierea de ortodoxie, precum şi relaţiile cu celelalte religii, şi înainte de toate cu cea ebraică.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=449010

foto>

http://www.custodia.org/The-chairman-of-the-Pontifical.html

 

Vatican: Dupa 50 de ani de ecumenism este nevoie de o “noua energie”

ENI news/ 18 noiembrie 2010

Roma (Vatican) – Ecumenismul, care urmăreşte unitatea bisericeasca la nivel mondial, are nevoie de o noua energie, au declarat inalte fete bisericesti la festivitatea care a marcat aniversarea a 50 de ani de la infiintarea la Vatican a unui grup pentru promovarea unitatii creştine. […]

In cadrul reuniunii, Papa Benedict al XVI-lea a spus ca „Biserica Catolică continuă cu inflacarare dialogul cu Bisericile Ortodoxe şi cu Bisericile Vechi Orientale, cu care are legăturile “cele mai apropiate de intimitate”, cautand sa dezvolte serios şi riguros patrimoniul teologic, liturgic şi spiritual comun, şi să confrunte elementele care încă despart”.

„Cu ortodocsii am atins un punct crucial de confruntare şi de reflecţie: Rolului episcopului Romei în comuniunea Bisericii. Problema eclesiologica este, de asemenea, în centrul dialogului cu Bisericile Vechi Orientale: în ciuda multor secole de neînţelegere şi de depărtare am observat cu bucurie că ne-am păstrat o preţioasă moştenire comuna” – a conchis Papa. […]

Mitropolitul ortodox de Pergamo, Ioannis Zizioulas, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, a marturisit adunarii ca s-a angajat cauzei Ecumenismului în vederea aprofundarii noţiunii de „Biserica ca si comuniune la nivel local şi universal”.

Cu toate acestea, el a adăugat faptul că in căutarea unitatii creştine nu se pot „uita diferenţele existente asupra viziunii legate de primatul papal”. Aceasta a fost o referire la diferenţele care există între catolici şi ortodocşi pe seama înţelegerii rolului episcopului Romei, asa cum este Papa cunoscut. Biserica Catolică il vede pe Sf. Ap. Petru drept primul episcop al Romei. […]

trad.dan.camen

Referinta>

PLENARY OF PONTIFICAL COUNCIL FOR CHRISTIAN UNITY

sursa>

http://www.eni.ch/featured/article.php?id=4569

foto>

http://www.asianews.it/files/img/ZIZIOULAS_foto_%28600_x_416%29.jpg

 

Papa Benedict scrie Patriarhului Bartolomeu: „trebuie să continuăm să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune”

Mesaj al Papei către Bartolomeu I: este nevoie de

mărturia în comun a creştinilor pentru oamenii de azi

Radio Vaticana/ 30 noiembrie 2010

„Înaintarea pe drumul spre deplina comuniune” este urarea exprimată de Benedict al XVI-lea în mesajul către patriarhul Bartolomeu I, cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei Apostolul, patronul Patriarhatului ecumenic de Constantinopol. Documentul a fost consemnat patriarhului Bartolomeu I de cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care se află la Istanbul împreună cu o delegaţie cu ocazia Sfântului Patron.

Sărbătoarea Sfântului Andrei, scrie Papa, reprezintă „o puternică invitaţie la a reînnoi propria fidelitate faţă de învăţătura Apostolilor şi la a deveni vestitori neobosiţi ai credinţei în Cristos prin cuvânt şi mărturia vieţii”. În timpul actual, avertizează Benedict al XVI-lea, „această invitaţie este mai urgentă ca oricând şi îi interpelează pe toţi creştinii”. Într-o lume marcată de „o crescândă interdependenţă şi solidaritate”, într-adevăr „suntem chemaţi să proclamăm cu reînnoită convingere adevărul Evangheliei şi să-l prezentăm pe Domnul cel Înviat ca răspuns la cele mai profunde întrebări şi aspiraţii spirituale ale oamenilor de azi, bărbaţi şi femei. Pentru a putea reuşi în această „mare misiune”, se citeşte în mesaj, „trebuie să continuăm să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune, arătând că ne-am unit deja eforturile pentru o mărturisire în comun a Evangheliei înaintea oamenilor timpului nostru”. Din acest motiv, Papa exprimă gratitudinea sinceră Patriarhului ecumenic pentru ospitalitatea oferită în octombrie anul acesta la Rhodos delegaţilor Conferinţelor Episcopale ale Europei, care s-au reunit cu reprezentanţii Bisericlor Ortodoxe ale Europei pentru cel de-al II-lea Forum catolico-ortodox pe tema „Raporturile Biserică-Stat: perspective teologice şi istorice”. În sfârşit, Papa asigură că urmăreşte „cu atenţie” „eforturile chibzuite” ale lui Bartolomeu I „pentru binele Ortodoxiei şi pentru promovarea valorilor creştine în multe contexte internaţionale”.

Aşadar, cardinalul Kurt Koch este la Istnabul împreună cu delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhatului Ecumenic. Vizita are lor în cadrul schimburilor de delegaţii pentru respectivele sărbători ale Sfinţilor Patroni, 29 iunie la Roma pentru celebrarea Sfinţilor Petru şi Paul şi, întocmai, 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea Sfântului Andrei. Între momentele intense ale dimineţii, solemna Divină Liturghie prezidată de Bartolomeu I în biserica patriarhală din Fanar şi întâlnirea delegaţiei vaticane cu Patriarhul şi cu Comisia sinodală competentă pentru relaţiile cu Biserica Catolică.

Referinta>

MESSAGE TO BARTHOLOMEW I FOR THE FEAST OF ST. ANDREW

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=443266

foto>

http://newsimg.bbc.co.uk/media/images/42373000/jpg/_42373030_kiss_416ap.jpg

 

Spre o nouă etapă a dialogului ecumenic? 50 de ani de la instituirea Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

50 de ani de la instituirea

Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor,

marcaţi pe 17 noiembrie în cadrul plenarei

Radio Vaticana/ 10 noiembrie 2010

„Pentru a manifesta în mod special iubirea noastră faţă de cei care poartă numele de creştini dar sunt separaţi de acest Sediu Apostolic şi ca să poată găsi calea pentru a ajunge la unitatea pe care Isus Cristos a implorat-o de la Tatăl ceresc”. Cu aceste motivaţii, exprimate în Motu Proprio „Superno Dei nutu”, din 5 iunie 1960, papa Ioan al XXIII-lea instituia un Secretariat pentru Promovarea Unităţii Creştinilor împreună cu 11 comisii care trebuiau să pregătească Conciliul Vatican II.

Primul preşedinte căruia Ioan al XXIII-lea i-a încredinţat responsabilitatea Secretariatului a fost cardinalul Agostino Bea. Au urmat apoi cardinalul Johann Willebrands, cardinalul Edwuard Idris Cassidy, cardinalul Walter Kasper şi de la 1 iulie 2010, arhiepiscopul Kurt Koch, numit cardinal pentru consistoriul din 20 noiembrie 2010.

În 1988 papa Ioan Paul al II-lea prin Constituţia apostolică „Pastor Bonus” a schimbat numele Secretariatului în „Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor”. Organismul pentru unitate a continuat să creeze raporturi cu vasta lume ecumenică atât la nivel multilateral, cât şi prin contacte şi dialoguri bilaterale cu multe Biserici şi Comunităţi creştine.

La 50 de ani de la instituirea sa, Consiliul va celebra momentul printr-un act comemorativ public ce se va ţine miercuri 17 noiembrie, ora 17 în Sala Sfântul Pius al X-lea, din Via della Conciliazione, 5, din Roma. Evenimentul va fi prezidat de preşedintele Consiliului, mons. Kurt Koch; sunt prevăzute intervenţiile preşedintelui emerit, cardinalul Walter Kasper, a dr. Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury şi mitropolitului de Pergam, E.S. Ioannis Zizioulas, din partea Patriarhatului ecumenic de Constantinopol. Data actului comemorativ a fost stabilită astfel pentru a coincide cu sesiunea plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care se va ţine de la 15 la 19 noiembrie pe tema: „Spre o nouă etapă a dialogului ecumenic”.

O privire spre trecut, îndreptată spre momentul instituirii şi spre drumul parcurs până azi, va oferi nu numai ocazia de a mulţumi lui Dumnezeu pentru cei care au contribuit la a face să înainteze ecumenismul şi pentru roadele abundente care s-au cules, dar va permite şi să trezească un nou interes pentru cauza unităţii şi reafirma voinţa fermă de a continua drumul spre deplina unitate a tuturor creştinilor, înfruntând cu încredere provocările, chiar şi noi, care se prezintă.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=437943

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_BB2CEUhgSSY/TCtHm3mSNyI/AAAAAAAAGo8/P6xLn3kypBc/s1600/b16koch.jpg

 

Radiografia conferintei de la Craiova a maicii Ecaterina Fermo

Am participat si eu la conferinta Maicii Ecaterina de la Craiova, sustinuta in seara zilei de vineri, 26 noiembrie a.c., iar impresiile pe care mi le-a lasat aceasta conferinta le-am expus in mod sistematic mai jos:

Organizarea:

Din cate am vazut pe afis, organizatorii conferintei au fost membrii „Coalitiei impotriva statului politienesc”, dar si gruparea „Axa”. Din pacate, la Craiova organizarea a fost dezastruoasa, in sensul ca pana sa ajunga Maica Ecaterina sa conferentieze, asa cum era prevazut in afise si pe bloguri, in Sala Albastra, am fost directionati in mod repetat in trei sali ale Facultatii de Drept si ale Facultatii de Litere din cladirea Universitatii din Craiova (din prima am fost mutati pe motiv ca era neincapatoare, fiind o sala de 80 de locuri; din a doua pe motiv ca era la etaj si maica  avand o problema cu picioarele nu se putea deplasa pana acolo – lucru pe care organizatorii trebuia sa-l cunoasca dinainte; iar a treia sala, un asa-zis amfiteatru, era la fel de neincapatoare ca prima sala si nu avea spatiu pentru catedra, astfel incat de la jumatatea salii in sus participantii nici nu o mai puteau vedea pe maica la fata).

Radiografia conferintei:

Titlul conferintei a fost „Romanii intre compromis si Hristos” si se anunta a fi o tema care va aborda problema cipurilor. Ei, nu a fost tocmai asa. In primul rand, maica Ecaterina a sosit la conferinta cu o intarziere de o ora si jumatate. In acest rastimp, in a doua sala, d-l Mugur Vasiliu, directorul publicatiei „Axa” (si a fostei „Scara”), co-organizator al conferintei, a vorbit despre ce inseamna sa fi „roman” (in acceptiunea domniei sale), atingand in monologul expus problema cipuirii pe care, dupa cate am remarcat, o considera in mod direct „apostazie” (fara sa  ia in calcul eventuala marturisire/lepadare voita de Hristos). De asemenea, vorbind in treacat si despre legionarism, a spus ca acesta s-a terminat in 1938, lucru care l-a facut pe un participant sa intervina in monolog acuzandu-l pe D-l Mugur Vasiliu de neadevar, spunand ca inca mai exista legionari in viata. Dupa ce s-a consumat si acest eveniment al conferintei, D-l Vasiliu si-a continuat pe mai departe discursul despre „vietuirea romaneasca”. Pot sa remarc faptul ca acest domn a avut o atitudine in general ostila fata de Stat (legata in special de presedintele Traian Basescu), dar si fata de ierarhia bisericii.

Un lucru demn de mentionat este faptul ca a acordat tuturor celor prezenti, in mod gratuit, doua numere ale publicatiei „Axa” (nr. 46 si nr. 48), ziar ce este destul de voluminos (44 de pagini A3) si care are drept motto principal proverbul lui Iuliu A. Zanne: „Nu te inchina pana nu stii cine-i sfantul”, iar ca motto secundar, cuvintele  Sf. Marcu al Efesului: „Nimeni sa nu ne stapaneasca in credinte noastra ortodoxa: nici un imparat, nici un ierarh, nici un mincinos sinod, nici altcineva, ci numai unul Dumnezeu, Care atat prin El, cat si prin ucenicii Sai, ne-a fost dat noua”. Nu stiu insa in ce „duh” interpreteaza redactia publicatiei aceste motto-uri.

A luat cuvantul apoi un profesor al Facultatii de Drept (din cate am inteles), numele nu i l-am retinut, care in scurtul cuvant adresat participantilor a vorbit despre influenta decizionala pe care cipurile ar putea-o avea in determinarea Eului constient din noi, daca acestea ar fi conectate cu ajutorul undelor radio la calculatorul „Bestia” din Bruxelles.

Mutandu-ne in cea de-a treia sala (ultima), dupa aproximativ o ora si jumatate de la inceperea oficiala a conferintei, Maica Ecaterina si-a inceput discursul vorbind despre posibilitatea mantuirii prin arta, prezentand publicului ultima carte scoasa de dansa, intitulata „La limita sfinteniei”, spunand ca majoritatea ne situam la limita sfinteniei lui Ivan cel Groaznic din filmul „Tarul” al regizorului Pavel Lunghin, pentru ca de multe ori si noi consideram ca-i aducem jertfa lui Dumnezeu atunci cand pacatuim.

Discursul maicii NU a fost centrat pe o tema anume, ci deseori a divagat spre teme actuale sau mai vechi, dar fara vreo legatura intre ele. Mai mult decat atat, e impropiu sa zici ca a fost o conferinta, ci mai degraba o adunare ad-hoc, organizatorii intervenind in discursul maicii si punand intrebari si tragand concluzii in numele publicului. De asemenea, asa-zisa „conferinta” nu a fost structurata in mod clasic in doua parti (prima – care sa contina sfatuiri duhovnicesti, iar a doua intrebari), ci pur si simplu s-au reluat teme clasice de discutie care au fost prezentate la timpul lor pe blogurile ortodoxe.

La aceste teme pot mentiona cateva reactii ale maicii Ecaterina:

– referindu-se la cazul episcopului Artemie, maica a spus ca „sarbii au un episcop, spre deosebire de noi (romanii)”;

– referindu-se la faptul ca este „incomoda”, maica a facut urmatoarea afirmatie: „de aceea este incomoda maica Ecaterina, Danion si altii… pentru ca spun lucrurilor pe nume”;

La fel ca si la d-l Vasiliu, si la maica Ecaterina s-a remarcat o atitudine ostila ierarhiei Bisericii noastre.

A intervenit apoi d-l Ilie Turcu, co-organizator al conferintei, lansand, fara vreo legatura, intrebari referitoare la  catolici – daca au sfinti sau sfinte taine – la care maica Ecaterina a spus prompt ca nu au nici sfinti, dupa schisma din 1054, si nici sfinte taine.

Apoi discutia s-a axat pe ecumenismul din Sibiu, maica spunand ca a vazut acolo  o scena oculta,  satanica,  si ca, cartea pe care a editat-o impreuna cu Pr. Constantin Necula despre filmul Ostrov, contine multe greseli si abateri ecumeniste; lucru pe care il reproseaza in special parintelui Necula, care este consilier cultural al Mitropoliei Ardealului.

Dupa aceasta, a intervenit d-l Vasiliu lansand in discutie problema predarii ecumenismului in invatamantul teologic, spunand ca este bine sa marturisesti  peste tot si oriunde ortodoxia anti-ecumenista,  mai ales dupa ce termini facultatea.

Un participant a intrebat despre cazul parintelui Nichita, daca a facut bine sau nu. Maica a spus ca a vorbit cu cateva dintre maicile parintelui la telefon, iar ele i-ar fi zis ca au ramas ortodoxe, dar ca „scarba” lor in legatura cu ceea ce se petrece in Biserica Ortodoxa Romana a ajuns sa fie prea mare. Apoi, maica a deviat subiectul vorbind despre altceva.

D-l Ilie Turcu a intervenit in discutie si a propus spre discutare cazul ieromonahului Daniel Corogeanu de la Tanacu, intreband daca este vinovat sau nu. Raspunsul a venit de la… d-l Mugur Vasiliu, care a spus de la inceput ca nu este vinovat si apoi a inceput sa ofere justificarile de rigoare.

Nu am mai apucat sa vad ce se mai discuta, pentru ca am plecat de la conferinta (la trei ore de la inceprea ei in mod oficial).

Cateva consideratii personale:

1. De la inceput pot spune ca nu m-am folosit duhovniceste, pentru ca… nici macar nu s-a vorbit pe o tema duhovniceasca (sau prea putin – respectiv mantuirea prin arta, in dezacord cu titlul conferintei);

2. Tema cipurilor, pana la ora cand am plecat de la conferinta (pe la noua seara), nu a fost dezbatuta de maica Ecaterina, doar anterior venirii maicii, de catre d-l Vasiliu sau de profesorul de la Facultatea de Drept;

3.  Atitudinea ostila ierarhiei bisericii am simtit-o la toti cei trei protagonisti ai conferintei (maica Ecaterina, d-l Mugur Vasiliu si d-l Ilie Turcu). Despre maica Ecaterina pot spune chiar ca am simit ca manifesta o oarecare simpatie fata de gruparea stilista a lui Danion & Co., lucru pe care l-am observat de mai multe ori in discursul dumneaiei.

4. Intrebarile simpliste si directe ale participantilor primeau din partea conferentiarilor raspunsuri de tip „fast – food”, indiferent de complexitatea cazurilor puse in discutie. De asemenea, consider ca a fost un amalgam de probleme bisericesti discutate, fara ca invitatii sa aiba vreo competenta anume in dezbaterea lor.

5. Genul acestei conferinte se aseamana mult celor sustinute de Danion Vasile.

dan.camen.

 

Conferinţă Ecumenică Internaţională la Sibiu

Basilica/ 10 noiembrie 2010

În perioada 9-12 noiembrie are loc la Sibiu conferinţa internaţională “Mişcarea ecumenică în educaţia teologică şi în viaţa Bisericilor Ortodoxe”. Evenimentul este organizat de Consiliul Mondial al Bisericilor, în colaborare cu Arhiepiscopia Sibiului şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, informează TRINITAS TV.

„Înaltpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu a salutat participanţii la această conferinţă şi a subliniat lunga tradiţie ecumenică care există la Sibiu, reprezentată atât de înaintaşii săi, mitropoliţi ai Ardealului, cât şi de profesorii de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Mâine vor fi prezentate rapoartele altor biserici ortodoxe reprezentate aici”, a spus părintele lect. univ. dr. Daniel Buda, Secretar executiv pentru relaţii bisericeşti şi ecumenice în Consiliul Mondial al Bisericilor.

Conferinţa a debutat marţi, 9 noiembrie, cu o slujbă de Te Deum oficiată în capela Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/conferinta_ecumenica_internationala_la_sibiu_2178.html

~~~+~~~

Mitropolia Ardealului/ 10 noiembrie 2010

[…] Mai multe detalii cu privire la această conferinţă a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele Daniel Buda, organizatorul conferinţei: „Scopul acestei conferinţe este de a analiza modul în care este predat ecumenismul în diferite facultăţi de teologie din întreaga lume, precum şi de a încerca dezvoltarea unei strategii comune în vederea predării în mod sistematic a studiilor ecumenice. Biserica Ortodoxă Română este reprezentată la această conferinţă de către părintele consilier patriarhal Michael Tiţa şi de părintele prof. dr. Nicolae Moşoiu de la Facultatea de Teologie ‘Andrei Şaguna’ din Sibiu”.

sursa>

http://www.mitropolia-ardealului.ro/actualitati/act.php?id=1486