RSS

Arhive pe etichete: efrem sirul

Portile iadului se sfarama, iar incuietorile Raiului se deschid

Citeam la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii una din rugaciunile Sfantului Efrem Sirul catre Maica Domnului cand, spre finalul acesteia, un cuvant de-al sau m-a pus pe ganduri. Enumerand rand pe rand noianul binefacerilor pe care Maica Domnului ni-l revarsa asupra noastra, Sf. Efrem marturiseste:

„…tu incuietorile Raiului le-ai deschis”[1]

Am facut imediat conexiunea cu praznicul Invierii si ma gandeam ca nu intamplator sarbatoarea Izvorului Tamamduirii a fost asezata pentru cinstire in vinerea Saptamanii Luminate. Exista, asadar, o stransa legatura intre cele doua sarbatori.

Nu stiu daca am sa gresesc spunand ca se cuvenea ca slavind pe Iisus Hristos acum, la inverea Sa din morti, sa fi cinstind si pe Maica Sa, care i-a fost alaturi ca o martora atat la patimile si crucificarea Lui, cat si la invierea Sa. Cum altfel? …Prin sarbatoarea Izvorului Tamaduirii.

In aceeasi rugaciune, Sf. Efrem repeta mereu ca dupa Dumnezeu a doua in cinstire este Maica Sa si ca alta folositoare si mijlocitoare tare noi, crestinii, nu avem, care sa mijloceasca mereu la Dumnezeu pentru noi. Ma gandeam astfel ca daca slavitul praznic al Invierii Domnului inseamna trecerea noastra de la moarte la viata si, prin asta, sfaramarea portilor iadului si omorarea mortii cu insasi moartea Domnului, atunci si Preasfanta Fecioara este cea care deschide incuietorile Raiului cele de demult inchise si strajuite de arhangheli cu sabie valvaietoare. Era asadar un contrast: portile iadului se sfarama, iar incuietorile Raiului se deschid; moartea se omoara, iar viata isi gaseste Pomul Vietii (Hristos) si izvorul tamaduirii (Fecioara Maria).

Gandindu-ma apoi la cuvintele Mantuitorului spuse talharului, primul care a intrat in Rai: “Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in Rai” (Lc. 23, 43), am gasit ca “raiul” acesta este atat un locas al revederii, al regasirii si al reintalnirii, fiindca negresit talharul in Rai o va recunoaste pe cea care a plans la Crucea Mantuitorului, pe Maica Domnului, si invers, ea il va recunoaste pe cel care L-a marturisit pe cruce pe Hristos ca Dumnezeu, cat si un locas al impreuna-mergerii, fiindca nimeni nu ajunge acolo singur, prin propriile sale puteri, ci numai cu numeroase mijlociri din partea ingerilor, sfintilor si mai ales a Maicii Domnului.

Frescele seculare din pridvoarele bisericilor noastre o infatiseaza pe Maica Domnului in Rai, iar cantarile liturgice o numesc adesea “biserica sfintita si Rai cuvantator”. Este o taina adanca aici, caci daca Maica Domnului este numita de catre Biserica Rai cuvantator, iar Sf. Efrem o marturiseste ca deschizand incuietorile Raiului, atunci prin ea se deschide Uşa-Hristos (In. 10, 9) ca sa aflam pasunea si tot prin ea turma se adapa de la izvor.

Negresit, cele patru rauri ale Raiului mentionate in Scriptura si care curgeau in afara lui arata vadit izvorul tamandurii, pe Maica Domnului – izvorand si revarsand in patru laturi izvoare de binefacere. Astfel, ea adapa nu numai intreg Raiul, ci si exteriorul, dand tamaduiri si binefaceri celor care vin la ea cu credinta.

Daca pentru evrei Pastele semnifica trecerea poporului prin Marea Rosie, pentru noi trecerea de la moarte la viata ne duce in Rai, la Pomul Vietii – Hristos, unde vom gasi si izvorul tamaduirilor, pe Maica Sa – Nascatoarea de  Dumnezeu. Daca in urma cu doar o saptamana, in Vinerea Patimilor, Maica Domnului se tanguia, trecandu-i prin suflet sabie si vazand priveliste de moarte, acum ea salta de bucurie intrezarind pe Soarele Dreptatii rasarind lumii viata.

dan.camen.

____________________________


[1] Rugaciunea a IV-a catre Maica Domnului in Rugaciunile Sfantului Efrem Sirul (diortosire dupa Tomul al III-lea de la M-rea Neamt – 1823), editia a II-a, Ed. Scara si Asociatia Sf. Daniil Sihastrul, Bucuresti, 2007, p. 196

foto>

http://calindragan.files.wordpress.com/2009/04/zoodohos-pighi.jpg

http://i1.trekearth.com/photos/13886/monastere-2.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe aprilie 11, 2010 în articole, Rugaciuni, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , ,

Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte.

Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte.

Ia aminte la tine, o, tinerete, dorind a te nevoi, sa nu cumva sa treaca zilele tale in raspandire. Sa nu primesti gandurile cele rele si viclene, ca sa nu oboseasca puterea ta in razboiul vrajmasului tau. Sa ai totdeauna pe dulcele Stapan in cugetul tau, ca sa se incununeze drumul nevointei tale. Alearga iute in lupta nevointei tale, o, tinerete, caci a sosit ziua si s-a apropiat vremea cand cei ce se ostenesc se incununeaza si cei ce s-au trandavit se caiesc.

Castiga-ti fapta buna pana cand ai vreme, evlavie in ochiul tau, adevar in urechile tale, graiuri de viata in limba ta, cercetare de bolnavi in urmele tale, in inima ta chipul Domnului tau, in madularele tale isprava intregii intelepciuni, ca sa te cinstesti inaintea Ingerilor si a oamenilor. Lemnul neinsufletit se cinsteste avand chipul chipul muritorului imparat: cu cat mai vartos se va prefera sufletul ce are pe Dumnezeu intru sine, in veacul acesta si in cel ce va sa fie! Ia aminte la tine, iubite: pofta moarta este, iar trupul viu este. Drept aceea, cu de-adinsul ia aminte ca trupul tau sa nu dea viata celui mort; de ii vei da lui viata, te ucide pe tine.

O, ce amara plangere, ca mortul, dupa ce s-a facut cu viata, ucide pe cel ce ii da lui viata! Invata-te cu de-adinsul ce este pofta. Aceasta fara de trup este moarta; iar cand se va apropia pornirea poftei de trup, vie s-a facut pofta si gandirea cugeta in dulceata poftei, si se afla trupul cel viu murind intru moartea poftei. Pentru aceasta, cu de-adinsul ia aminte de mortul acesta. Intru infocarea poftei lui, adu in cugetarea ta focul cel nestins si viermele cel nesfarsit si indata se stinge infocarea madularelor; ca nu candva, molesindu-te, sa te biruiesti si sa te caiesti, si sa te apuce pe tine focul cu scarba si cainta, si sa te obisnuiesti a pacatui si caindu-te. Castiga-ti asprime din inceput spre toata pofta, ca sa nu fii biruit si sa nu te obisnuiesti a fi biruit in razboi. Caci obiceiul este a doua fire, si obisnuinta molesirii niciodata nu castiga asprime; caci totdeauna zideste si surpa, totdeauna pacatuieste si se caieste. […]

Rogu-Te, dar, pe Tine, Lumina cea adevarata, Hristoase, Nasterea binecuvantatului Parinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce sezi de-a dreapta Maririi Lui, necuprinse Fiule al lui Dumnezeu, necercate Hristoase, lauda si bucuria celor ce Te doresc si Te iubesc pe Tine, bucuria si veselia celor ce Te asteapta pe Tine, viata mea, Hristoase: mantuieste-ma pe mine, pacatosul, intru Imparatia Ta, Lumina mea, Doamne. Argatul cel ce se osteneste asteapta sa isi ia platile; vai mie, ca se osteneste limba mea la cuvantare de lauda Ta, Mantuitorule, dar dupa cum am facut sa nu imi rasplatesti mie, nici dupa lucrurile mele sa Te manii asupra mea; ci mantuieste-ma pentru Darul Tau, si indura-Te spre mine, pentru milosardia Ta. Ca Tu esti binecuvantat impreuna cu cu binecuvantatul Tau Parinte si cu Duhul Tau Cel Sfant si De-Viata-Facator si Mangaietor, acum si de-a pururea si in vecii vecilor. Amin!

Adormirea Sfantului Efrem cel din Syria

Adormirea Sfantului Efrem cel din Syria

„Din cuvantul sfatuitor” al Sfantului Efrem Sirul; text cules din ‘Rugaciunile Sfintilor Parinti sau Apanthisma’, Ed. Sophia – Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2007, pp. 344-346.

* [sus] Icoana a Sfantului Efrem (dreapta) impreuna cu Sf. Gheorghe (sus) si Sf. Ioan Damaschinul (stanga); parte a unui triptic provenind posibil din Constantinopol, sec. XIV, aflat la Manastirea Sfintei Ecaterina din Sinai.

**[jos] Fresca din Manastirea Varlaam cu Adormirea Sfantului Efrem Syrianul

sursa foto 1> http://en.wikipedia.org/wiki/Image:George_John_Ephraim_Triptychon_fragment_Sinai_14th_century.jpg

foto 1> http://picasaweb.google.com/mreynolds5000/Greece2008/photo#5212765366235763154


 

Etichete: , , , , , , ,