RSS

Arhive pe etichete: episcop

Hotarari ale Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe privind infiintarea de noi eparhii

Pravmir.ru / 23 mai 2011

Belgard – Episcopul Irineu de Backa, purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a declarat reporterilor că Sfantul Sinod sarb a adoptat cateva hotarari cu privire la noile eparhii ale Patriarhiei Serbiei.

Astfel, vor fi infiintate eparhii noi in Europa de Vest şi America. Noua eparhie din Europa va acoperi teritoriul Austriei, Elveţiei şi Italiei. De asemenea, s-a convenit sa se infiinteze o eparhie sarbeasca noua care sa acopere si intreg teritoriul Americii Centrale si de Sud.

După discuţii indelungate s-a decis ca Eparhia de Raska şi Prizren sa nu fie deocamdata rupta in doua si sa se amane această decizie pana la „vremuri mai bune”. „Având în vedere situaţia de ansamblu din eparhie, acesta eventuala decizie ar fi acum prematura” – a spus episcopul Irineu.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.pravmir.ru/arxierejskij-sobor-serbskoj-pravoslavnoj-cerkvi-prinyal-reshenie-o-novyx-eparxiyax/

 
2 comentarii

Scris de pe mai 24, 2011 în articole, diverse, ecclesia, Ecumenicie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a ramas fara drept de semnatura

Timis Online / 20 mai 2011

ÎPS Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, nu mai are drept de semnatura. Înaltului arhiereu de la Timişoara i s-au ridicat prerogativele funcţiei pe care o deţine conform unei hotărâri luate vineri în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în Bucureşti, la Patriarhia Română.

Mitropolitului Nicolae al Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, i s-a retras dreptul de semnătură pe motiv de boală se pare.

În ciuda faptului că vineri după-amiază nu exista încă un document oficial care să valideze această informaţie, în interiorul Mitropoliei Banatului existau deja bănuieli că o asemenea decizie se poate lua, în contextul în care tema sănătăţii precare a înaltei feţe bisericeşti se afla pe ordinea de zi a întrunirii de la Patriarhie.

Părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhei Române, a confirmat informaţia în termeni limpezi. „Dată fiind starea de sănătate a ÎPS Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, atribuţiile administrative au fost încredinţate PS Paisie Lugojanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Timişoara, sub îndrumarea şi supravegherea ÎPS Mitropolitul Irineu al Olteniei”, a afirmat Stoica.

PS Paisie Lugojanul, care a participat la întrunirea Sinodului BOR, nu a putut fi contactat telefonic vineri după-amiază pentru a comenta cele întâmplate.

sursa>

http://www.tion.ro/mitropolitul-banatului-a-ramas-fara-drept-de-iscalitura/922537

~~~+~~~

Paisie Lugojanul preia din atributiile Mitropolitului Banatului, IPS Nicolae Corneanu, din pricina starii de sanatate a acestuia? Mitropolitul nu mai are drept de semnatura

OpiniaTimisoarei.ro / 20 mai 2011

Starea de sanatate a Mitropolitului Banatului a fost analizata astazi in Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Suferinta IPS Nicolae Corneanu a indreptatit cea mai inalta autoritate a BOR sa ia in calcul delegarea unora dintre atributiile acestuia. Cum ar fi dreptul de a iscali documente oficiale.

“A fost pe ordinea de zi a Sfantului Sinod din cauza starii de sanatate a Inalt Prea Sfintitului, insa noi nu am primit nimic oficial. Nu doresc sa comentez nimic neoficial. Daca ar fi adevarat ce am auzit si noi, nu ar inseamna practic nimic. IPS Nicolae Corneanu ramane Mitropolit, iar Preasfintitul parinte vicar Paisie Lugojanul primeste noi atributii suplimentare”, a declarat pentru http://www.opiniatimisoarei.ro Marius Florescu, purtator de cuvant al Mitropoliei Banatului.

Este stiut faptul ca IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, in varsta de 87 de ani este suferind de mai mult timp si a aparut tot mai rar in public in ultima vreme. [chiar deloc – n.m.]

Caius Seracin

sursa>

http://www.opiniatimisoarei.ro/paisie-lugojanul-preia-din-atributiile-mitropolitului-banatului-ips-nicolae-corneanu-din-pricina-starii-de-sanatate-acestuia/20/05/2011

 
5 comentarii

Scris de pe mai 20, 2011 în articole, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Interviu cu PS Irineu Pop Bitriteanul pentru Radio Reintregirea, imediat dupa alegerea ca Arhiepiscop al Alba Iuliei

Viziunea misionară, socială şi pastorală a PS Irineu,

noul arhiepiscop al Alba Iuliei

Reintregirea.ro / 19 mai 2011

Într-un interviu acordat postului de Radio Reîntregirea PS Irineu şi-a exprimat viziunea Preasfinţiei Sale despre noua misiune pe care o va face în Arhiepiscopia Alba Iuliei:

„Astăzi prin milostivirea lui Dumnezeu am fost ales întâistătător pe tronul istoric şi plin de nobleţe spirituală al Alba Iuliei. Sunt la început de drum nou când poate este potrivit să-mi exprim viziunea mea despre responsabilitatea misionară, socială şi pastorală care îmi stă în faţă.

Biserica noastră este astăzi rănită de apostazie, de poluare morală, de indiferentism religios şi suntem chemaţi să punem balsamul suav pe rănile corpului ecclesial, pe rănile trupului tainic al lui Hristos, care este Biserica, definită în teologia noastră ca fiind extensiunea socială a lui Hristos Cel răstignit şi Înviat.

Această viziune aş putea s-o exprim în trei direcţii:

În primul rând voi avea grijă de catehizarea şi educaţia religioasă a poporului şi mai ales a tinerilor. Catehizarea duce la cunoaştere, cunoaşterea duce la iubire, iar iubirea duce la trăirea tainelor credinţei. În felul acesta putem fii creştini, nu numai cu numele, ci şi cu fapta, creştini practicanţi.

În al doilea rând, o importanţă specială voi da Dumnezeieştii Liturghii, şi când spun acesta mă refer la faptul că ea trebuie să fie trăită integral. Nu e suficient să fii prezent fizic la Sfânta Liturghie, ci trebuie să înţelegi cu mintea ce se petrece acolo, să simţi cu inima misterul pascal, să ne împreunăm vocile în a ne ruga şi a cânta împreună şi apoi să ne şi împărtăşim, bineînţeles după o pregătire prealabilă şi după sfânta Spovedaniei. Deci e nevoie o împărtăşire frecventă a credincioşilor. În felul acesta nu suntem doar spectatori, ci adoratori ai lui Hristos, Mielul înjunghiat pentru păcatele lumii, adoratori ai lui în Duh şi în Adevăr.

În al treilea rând, aş vrea să spun că mărturia noastră credincioasă este foarte necesară. Când zic acesta mă gândesc că mărturia putem s-o facem prin exemplul personal. Fiecare dintre noi, cleric sau mireni, trebuie să fie sare pământului şi lumina lumii şi-atunci atragi şi pe alţii la Hristos. De asemenea când zic de mărturie mă gândesc că trebuie să ne apropiem de cei rătăciţi şi neştiutori şi să-i aducem în matca Bisericii şi la Adevărul, care te face liber. Că spune Sf. Ap Iacov „cel ce va întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui i se va ierta mulţime de păcate” (Iac. 5, 20). Aceasta este viziunea mea privind responsabilitatea pastoral-misionară pe care o am la Alba Iulia în aceste timpuri de noapte etică, de criză morală. Să-mi ajute Bunul Dumnezeu să mă fac pildă credincioşilor cu cuvântul, cu fapta, cu purtarea şi cu dragostea.”

Sursa: Radio Reîntregirea, Data: 19 Mai 2011

sursa>

http://www.reintregirea.ro/index.php?cid=stire-3540

~~~+~~~

PS Irineu despre întreita datorie în Arhiepiscopia Alba Iuliei

Reintregirea.ro / 19 mai 2011

Într-un scurt interviu acordat de PS Irineu la Radio Trinitas, imediat după alegerea la Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, Preasfinţia Sa a vorbit despre o întreită datorie în noua misiune încredinţată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române:

„Acum la început de drum nou, de o nouă misiune, sau de responsabilitate pastoral-misionară ce mi s-a încredinţat, sunt hotărât să împlinesc acolo la Alba Iulia o întreită datorie:

În primul rând, voi acorda o atenţie deosebită slujirii pe care păstorii sufleteşti, sau preoţii, o desfăşoară. Voi căuta să-i determin a avea cât mai multă râvnă pastorală şi un dinamism entuziast în slujirea sfântă ce li s-a încredinţat. Şi mă gândesc acum la programul slujbelor religioase, care trebuie să fie foarte bogat şi intens, pentru că prin aceste slujbe se coboară ozonul harului peste turma cea cuvântătoare. Uşa bisericii să fie mereu deschisă. Şi-apoi cât îi priveşte pe păstorii sufleteşti mă gândesc şi la importanţa pastoraţiei individuale pe care ei trebuie să o desfăşoare. Să fie în căutarea oilor celor pierdute. Făcând acesta se vor valida într-adevăr ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu şi ca vase ale Duhului Sfânt, întrupări ale absolutului sau expresii ale veşniciei, cum îi numeşte un părinte athonit pe slujitorii consacraţi.

În al doilea rând, voi avea grijă de şcolile teologice şi de promovarea culturii, acolo la Alba Iulia. Zic şcolile teologice, pentru că aici se formează discipolii, care mâine-poimâine vor desfăşura activitatea lor în imensul câmp pastoral, filantropic, patrimonial şi social al Bisericii. Cultura nu va fi neglijată de mine, pentru că ştim că ea îşi are rădăcinile în cultul liturgic şi prin cultură se edifică, se iluminează sufletele şi cunoaşterea duce la trăire sau la practicarea credinţei, la trăirea tainelor credinţei. În acest domeniu intră şi sfintele mănăstiri şi schituri, care sunt prin excelenţă focare de spiritualitate şi cultură, oaze de primenire duhovnicească şi morală.

În al treilea rând, o atenţie deosebită voi acorda asistenţei sociale şi carităţii creştine, un lucru bine-plăcut lui Hristos, Marele Filantrop, despre care citim că trecea făcând binele, El într-adevăr umblă necunoscut prin lume şi se identifică mai ales cu cei care, cu glas sau fără glas, solicită mila şi ajutorul nostru. Dacă exercităm iubirea, Biserica este într-adevăr Hristosul extins în timp şi spaţiu sau Hristosul care vieţuieşte mai departe pe pământ.

Aceasta este viziunea mea la început de drum nou privind responsabilitatea mea personală, responsabilitatea Bisericii noastre într-o lume afectată de sărăcie morală, de secetă spirituală şi de oboseală în credinţă.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să îmi ajute ca să fiu într-adevăr instrumentul Său în acea zonă a României şi prin mine să îşi împlinească voia Sa, pentru ca lumea să aibă viaţă şi să o aibă din belşug.”

Sursa: Radio Reîntregirea, Data: 19 Mai 2011

sursa>

http://www.reintregirea.ro/index.php?cid=stire-3541 

foto>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bpreasfintitul_parinte_irineu_bistriteanul_este_noul_

arhiepiscop_al_arhiepiscopiei_alba_iulieib_8457.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Scrisoare deschisă a sârbilor din America către Patriarhul Serbiei, Irineu

[Problema este ca la sedinta din mai a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe este posibil sa se ia in discutie si ruperea in doua a Eparhiei de Raska si Prizren si a Eparhiei de Belgrad şi Karlovak, din cauza numarului prea mare de credinciosi. – dan.camen.]

Scrisoare deschisă a sârbilor din America către Patriarhul Serbiei Irineu. Principalele două mesaje ale scrisorii sunt următoarele:

– Nu e nevoie să fie invitat Papa în Serbia şi

– singurul Episcop legitim de Raşka şi Prizren este Artemie.

Sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/05/18/scrisoare-deschisa-a-sarbilor-din-america-catre-patriarhul-serbiei-irineu/

Sursa originala>

http://aktines.blogspot.com/2011/05/blog-post_926.html

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Serbia: scrisoare deschisa catre intelectuali in apararea fostului episcop Artemie in ziua reunirii Sinodului B.O.S.

Pravmir.ru / 17 mai 2011

Belgrad – Episcopul Irineu de Backa a cerut mass-mediei sa nu faca speculatii cu privire la ordinea de zi a sedintei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe (B.O.S.).

Apelul episcopului se referă în principal la o scrisoare deschisă catre intelectualii sârbi în apărarea fostului episcop de Raska şi Prizren, Artemie. Această scrisoare a circulat în mass-media în prima zi a intrunirii Sinodului, ca urmare a zvonurilor că se va decide excomunicarea fostului episcop Artemie. […]

În ciuda declaraţiei episcopului Irineu, analişti sârbi spun că situatia lui Artemie va fi abordata la reuniunea sinodalilor. Potrivit analistului Tutsicha, mai mulţi episcopi sârbi nu au fost de acord cu caterisirea fostului episcop Artemie şi încă îl consideră episcop. Este cunoscut faptul că aceeaşi poziţie o impartaseste in mod deschis si mitropolitul Serafim al Pireului (Grecia). Poate că situaţia controversată din jurul fostului episcop Artemie, care este sprijinit de mai mulţi episcopi sârbi sau episcopi din celelalte Biserici Ortodoxe locale, precum şi de reprezentanţi ai intelectualilor sârbi care au trimis Sinodului acea scrisoare deschisa, a fost cauza declaraţiilor episcopului Irineu. […]

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.pravmir.ru/arxierejskij-sobor-serbskoj-cerkvi-mozhet-ne-rassmotret-vopros-ob-otluchenii-byvshego-episkopa-artemiya/

foto>

http://spc.rs/sr/foto_sveti_arhijerejski_sabor_spc_maj_2011_godine

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Cluj: PS Florentin Crihălmeanu (Biserica Greco-Catolică) a spălat picioarele a 12 seminarişti

Adevarul.ro / 21 aprilie 2011

Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a spălat, astăzi, picioarele a 12 studenţi de la Teologie, în cadrul ceremoniei desfăşurate în Catedrala „Schimbarea la Faţă”.

Episcopul a repetat, astfel, gestul Mântuitorului, care a spălat în Joia Mare picioarele celor 12 apostoli. Picioarele seminariştilor, aşezaţi în faţa altarului, au fost spălate, şterse şi sărutate, pe rând, de PS Florentin Crihălmeanu. „În Joia Mare, rememorăm patru momente importante din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor, cina cea de taină, agonia din Grădina Ghetsimani şi trădarea lui Iuda. Spălarea picioarelor înseamnă că trebuie să învăţăm şi noi să iertăm şi să spălăm greşelile altora„, a spus Crihălmeanu.

Seminariştii au declarat că momentul la care au participat a însemnat o bucurie imensă, de neuitat. Unul dintre cei 12 a imortalizat momentul în care episcopul i-a spălat, şters şi sărutat picioarele, cu ajutorului unui aparat foto.

Monika Krajnik

sursa>

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Cluj-_PS_Florentin_Crihalmeanu_a_spalat_picioarele_a_12_seminaristi_0_466753587.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ruinele unei biserici creştine medievale, descoperite în Cetatea din Alba Iulia

Mediafax.ro / 15 aprilie 2011

Arheologii din Alba Iulia au descoperit în timpul lucrărilor de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu ruinele unei biserici creştine medievale, specialiştii estimând că aceasta datează din secolul al X-lea şi ar putea fi cel mai vechi lăcaş creştin din oraş.

Arheologul Daniela Marcu Istrate a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că ruinele au fost descoperite în faţa Catedralei romano-catolice din Alba Iulia în timpul unor lucrări de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii VaubanEa a adăugat că ruinele aparţin unei biserici medievale timpurii care ar putea fi cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania şi în care ar fi slujit episcopul Hierotheus, care a avut misiunea de a creştina populaţia din această zonă, în jurul anului 950.

Potrivit sursei citate, arheologii nu au reuşit încă să stabilească cu exactitate vechimea bisericii, însă bănuiesc că biserica ar putea fi cea construită de principele Gyula, creştinat la Constantinopol şi întors în această zonă cu episcopul Hierotheus, dar nu exclud nici varianta ca lăcaşul de cult să fi fost ctitorit în jurul anului 1000 de regele Sfântul Ştefan.

„Putem spune, deşi nu am cercetat-o în întregime, că este un monument istoric de o valoare excepţională„, a afirmat Daniela Marcu Istrate.

Ea a spus că în perioada următoare vor continua lucrările de cercetare a zonei şi în urma acestora specialiştii în Evul Mediu vor reuşi să adune mai multe informaţii despre ruinele descoperite.

În aceeaşi zonă au fost descoperite şi 43 de morminte, care datează din jurul anului 1200.

În ultima perioadă, arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul unor lucrări de reamenajare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu, numeroase fragmente din vechiul castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina.

Prima descoperire a fost făcută în apropierea Porţii a III-a a cetăţii, unde a fost găsită fundaţia uneia dintre barăcile soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina.

O altă descoperire importantă a fost făcută în zona Porţii a IV-a a cetăţii, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală un altar din perioada romană.

Totodată, arheologii au descoperit un templu roman dedicat zeiţei Nemesis, în incinta acestuia fiind găsite o statuetă a zeităţii, un basorelief şi un altar votiv.

De asemenea, echipele de cercetători au descoperit şi o porţiune din Via Principalis, din interiorul castrului Legiunii a XIII-a Gemina, peste care a fost construită fortificaţia actuală.

Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România.

Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc au existat, începând cu anul 104, un castru roman, iar apoi o cetate medievală.

sursa>

http://www.mediafax.ro/cultura-media/ruinele-unei-biserici-crestine-descoperite-in-cetatea-din-alba-iulia-8161366/

foto>

http://www.hieronymus.ro/images/cont_11.jpg

http://cimec.files.wordpress.com/2010/05/albaiulia.jpg

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

IPS Andrei Andreicut si PS Irineu Pop Bistriteanul, propunerile Sinodului Mitropolitan pentru scaunul de Mitropolit al Clujului

[Lucrurile se desfasoara, deci, conform previziunilor *(vezi AICI). Probabil marti, 15 martie, va fi propus de catre Adunarea Eparhiala si PS Vasile Somesanul, iar vineri, 18 martie, va fi propus de catre membrii Sfantului Sinod in mod sigur si IPS Ioan Selejan al Covasnei si Harghitei (pe care „il are la suflet” IPS Laurentiu Streza), „asul” din maneca Patriarhului, care va ramane si in lupta finala – dan.camen.]

Stiri de Cluj / 14 martie 2011

Episcopul vicar Irineu Bistriteanul si arhiepiscopul Andrei Andreicut sunt cele doua propuneri facute de Sinodul Mitropolitan Cluj pentru scaunul de mitripolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Decizia a fost anuntata cu putine momente in urma, cand s-a terminat sedinta Sinodului Mitropolitan Cluj, condus de PF Daniel, Patriarhul Romaniei.

Alegerea celor doi s-a facut din 24 de inalti ierarhi care erau eligibili pentru a candida, iar votul a fost secret.

sursa>

http://www.stiridecluj.ro/social/ps-irineu-bistriteanul-si-arhiepiscopul-andrei-andreicut-propunerile-pentru-scaunul-de-mitropolit-al-clujului

foto>

http://www.ziuadecj.ro/eveniment/primii-doi-candidati-la-rangul-de-mitropolit-vor-fi-alesi-astazi–62684.html

~~~+~~~

UPDATE

IPS Andrei şi PS Irineu Bistriţeanul candidaţii Sinodului Mitropolitan de la Cluj

Basilica.ro / 14 martie 2011

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului s-a întrunit în şedinţă specială, luni, 14 martie 2011 la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Clujului, pentru desemnarea candidaţilor pentru scaunul vacant de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

În conformitate cu prevederile din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române privitoare la alegerea de mitropolit, membrii sinodului Mitropolitan i-au desemnat prin vot secret pe:

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop ANDREI al Alba Iuliei

Preasfinţitul Părinte Episcop vicar IRINEU BISTRIŢEANUL,

candidaţi la scaunul vacant de Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului.

Numele celor doi ierarhi desemnaţi de Sinodul Mitropolitan vor fi prezentate membrilor Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, care se va întruni în şedinţă de consultare cu membrii Sinodului mitropolitan, marţi, 15 martie 2011, la reşedinţa mitropolitană din Cluj-Napoca.

În cazul în care se consideră necesar, Adunarea eparhială şi membrii de drept pot cere completarea listei ierarhilor candidaţi, cu încă un ierarh, ales din lista candidaţilor eligili, întocmită de Cancelaria Sfântului Sinod.

Lista finală a candidaţilor va fi înaintată Sfântului Sinod, care se va întruni în şedinţă de lucru, vineri, 18 martie 2011, la reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, pentru a-l alege, prin vot secret, pe viitorul Mitropolit al Clujului.

Biroul de presă al Mitropoliei Clujului

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/ips_andrei_si_ps_irineu_bistriteanul_candidatii_sinodului_

mitropolitan_de_la_cluj_1209.html

~~~+~~~

Andrei Andreicut, ales de Sinodul Mitropolitan drept candidat la scaunul mitropolitan de la Cluj

Lumea Credintei / 14 martie 2011


S-a incheiat, de putin timp, consultarea prin vot a Sinodului Mitropolitan de la Cluj in vederea desemnarii candidatilor pentru conducerea acestei eparhii.

Pentru actualul arhiepiscop de Alba Iulia, Andrei Andreicut s-au exprimat 6 voturi, iar pentru actualul episcop vicar Irineu Pop, doar 2. Interesant este ca au putut candida toti cei 29 de ierarhi care, conform Statului BOR, pot fi alesi in aceasta functie. Cu toate acestea, votul a mers masiv catre IPS Andrei, pe care fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu, l-ar fi vrut pe tronul de la Sibiu. Din aritmetica votului, s-ar putea deduce faptul ca insusi PF Daniel l-a votat de IPS Andrei, dar o confirmare in acest sens este greu de produs.

Oricum ar fi, patriarhul a tinut ca totul sa fie ca la carte, in litera regulamentului, in linia preciziei administrativ canonice care a marcat cei 18 ani de pastorire la Cluj a mitropolitului Bartolomeu Anania. Ii uram inca de pe acum IPS Andrei ca la votul din plenul Sinodului (18 martie) Dumnezeu sa primeasca gandul cel bun al sinodalilor si ceea ce trebuie facut, sa se faca!

sursa>
http://www.lumeacredintei.com/sct_3/st_1062/andrei_andreicut_ales_de_sinodul_mitropolitan_

drept_candidat_la_scaunul_mitropolitan_de_la_cluj.htm

foto>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/patriarhul_romaniei_sa_ne_ajute_bunul_dumnezeu_sa_avem_un_nou_mitropolit_la_cluj_care_sa_

continue_lucrarea_frumoasa_a_inaltpreasfintitului_de_vrednica_pomenire_bartolomeu_anania_6836.html

 
Un comentariu

Scris de pe martie 14, 2011 în articole

 

Etichete: , , , , , , , ,

Scrisoarea de raspuns a Mitropolitului Serafim de Pireu catre Artemie, fost episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, depus din treapta episcopala

Preluare de la Graiul Ortodox/

19 februarie 2011

[Cum era previzibil, Mitropolitul Serafim a raspuns scrisorii lui Artemie adresata tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, urmand si aici tema bine-cunoscuta a discursurilor sale indreptate impotriva sionistilor *(pe plan politic), denuntand indeosebi ecumenismul sincretist *(pe plan religios). Cu toata experienta sa acumulata in domeniul dreptului bisericesc, acesta spune ca in privinta judecarii episcopului Artemie si a protosinghelului Simeon Vilofski s-a procedat anticanonic si ca atat autoritatile bisericesti (Sinodul Permanent si Sinodul mare al Bisericii Ortodoxe Sarbe), cat si cele guvernamentale sarbe, au „fabricat” acuzatiile, pe care le catalogheaza ca fiind „marsave” si „josnice”. Astfel, in opinia sa, atat Sinodul, cat si Guvernul sarb, se supun „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Serafim il confirma, deci, pe Artemie, in continuare, ca episcop legitim si canonic de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, si considera „nule” si „neavinte” pedepsele date lui si parintelui Simeon, pe care il socoteste prigonit „din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale”. Il numeste apoi pe Artemie „singurul” si „adevaratul” ucenic al Sf. Iustin Popovici si il indreptateste sa-si asemene patimirea cu exilul Sf. Ioan Hrisostom, cu care este, in opinia sa, „părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor”. Mitropolitul aminteste si de relatiile ecumeniste ale Patriarhiei sarbe si ale unor ucenici (acum ierarhi) ai Sf. Iustin Popovici „cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici”, dar uita sa mentioneze, cum era si firesc, de participarea patriarhului Irineu si a episcopului Irineu de Backa la inaugurarea sarbatorii Hanuka intr-o sinagoga din Belgrad. De remarcat este si punctul de vedere exprimat in legatura cu ceea ce el numeste „teocratia” islamica din Europa, promovata de kosovarii musulmani.

Consider, asa cum am afirmat si mai inainte, ca episcopul Artemie nu a procedat inspirat, atunci cand a ales sa se impotriveasca Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe. Mai mult decat atat, felul cum a ales sa gestioneze apoi situatia lui si a acolitilor sai in cadrul *(si apoi in afara) Bisericii Ortodoxe Sarbe, nu se aseamana patimirii Sf. Ioan Gura de Aur, Artemie insusindu-si atitudini „schismatice” si chiar „sectare„. Nu neg insa nici eventuala indeplinire de catre anumiti sinodali sarbi, sau chiar de catre patriarhul Irineu, a „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Este adevarata si momeala „cu perspectiva participării Serbiei la structurile euro-atlantice”, precum şi „ameninţarea Tribunalelor internaţionale”, exercitata atat asupra structurii guvernamentale sarbe, dar si asupra celei bisericesti. De asemenea, ecumenismul sincretist vizibil al patriarhului Irineu a jucat un rol important in indepartarea lui Artemie. Nu in ultimul rand, pot spune ca tensiunile politice din Kosovo s-au resfrans nefast asupra modului cum a fost solutionata aceasta problema bisericeasca. Pozitia Mitropolitului Serafim nu este singulara, tot din Grecia vocea protopresbiterului Theodor Zisis a sustinut inca de la inceput cauza episcopului „prigonit”, el fiind si coordonatorul de doctorat al protosinghelului Simeon. Calugari de la M-rea Sf. Sava de langa Ierusalim au procedat la fel *(nu-i de mirare, pentru cei care nu stiu unul dintre calugarii de acolo este chiar fiul lui Theodor Zisis). In fine, pozitia Mitropolitului Serafim e cea mai transanta de pana acum la adresa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, mai ales ca vine din partea unui ierarh. Curios de aflat cum va raspunde Sinodul sarb si, implicit patriarhul Irineu, la aceste „acuzatii” – dan.camen.]

~~~+~~~

Pireu, 31 ianuarie 2011

Către Prea Sfinţitul Episcop de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia, Artemie

Serbia

Prea Sfinţite, Prea Cinstite şi Iubite Frate,

Cu negrăită durere, amărăciune şi mâhnire am primit şi am citit documentele pe care mi le-a trimis Prea Sfinţia Voastră, atât documentul adresat Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât şi cel adresat ierarhilor ortodocşi din toată lumea care dimpreună cu cei păstoriţi de ei alcătuiesc Biserica Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească, Nedespărţită şi Neschimbată a lui Hristos. În ultimul document am citit cu atenţie şi decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Republicii Democrate Elene şi cu multă evlavie şi cu cel mai mare respect vă adresez următoarele:

1. Cred neclintit şi cu smerenie o declar în mod public, având în spate o experienţa de 20 de ani în chestiuni de drept bisericesc în calitate de anchetator bisericesc şi secretar al tribunalelor sinodale ale Bisericii Ortodoxe Elene, că, în conformitate cu dumnezeieştile şi sfintele canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi ale Sinoadelor Locale (25, 74 şi 75 ale Sfinţilor Apostoli, 6 al Sinodului II Ecumenic, 9 şi 17 ale Sinodului IV Ecumenic, 12, 87 şi 96 ale Sinodului VIII Local de la Cartagina şi canonul 1 al Sfântului Chiril al Alexandriei) şi potrivit dumnezeieştii legi a Evangheliei, Prea Sfinţia Voastră sunteţi episcopul canonic al Prea Sfintei Episcopii de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia. Iar cele făptuite împotriva Voastră de către Sinodul Permanent, precum şi de către plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fără rechizitoriu canonic şi fără o acuzaţie întemeiată pe fapte reale, fără interogare canonică şi investigare a rechizitoriului, fără judecată canonică şi fără apărare, fără mijloace legale. Şi anume:

a. decizia din 11/2/2010 a Sinodului Permanent asupra îndepărtării temporare a Prea Sfinţiei Voastre din jurisdicţia pe care Dumnezeu V-a încredinţat-o,

b. decizia din 2/5/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu înlăturarea din jurisdicţia Voastră canonică,

c. decizia din 18/9/2010 a Sinodului Permanent asupra impunerii pedepsei cu întreruperea oricărei activităţi sacramentale, şi

d. decizia din 18/11/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu caterisirea din înalta demnitate arhierească şi întoarcerea la treapta monahilor, prin care se încălcă în mod vădit orice noţiune de drept canonic şi de disciplină procedurală canonică. Potrivit canoanelor Bisericii, tocmai cei care au aplicat aceste pedepse necanonice, prin aplicarea acestor pedepse, se invalidează canonic, cu consecinţa imediată că deciziile luate de ei se adeveresc nule şi neavenite. Prin aceste acte este lezată ireparabil credibilitatea canonică a respectivelor organe judecătoreşti şi administrative ale Bisericii Serbiei, precum şi principiul canonic pe temeiul căruia funcţionează Bisericile Ortodoxe Autocefale, principiul identităţii pedepselor.

2. Decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a Republicii Democrate Elene prin care se respinge mandatul de arestare cu numărul Ki/Br 1181/01 eliberat de anchetatorul Tribunalului Suprem al Serbiei şi cererea de extrădare în Serbia a Prea Cuviosului Arhimandrit Simeon Vilofski, protosinghel al Sfintei Voastre Episcopii, şi el caterisit şi înlăturat în mod necanonic, a dovedit cu claritate că Biserica Aghiosavaită[1] a Serbiei, precum şi Guvernul Sârb se supun ordinelor politicii demonice americano-sioniste.

Această linie politică urmăreşte distrugerea leagănului poporului ortodox sârb, Kosovo şi Metohia, şi pregăteşte sistematic islamizarea Europei prin atenuarea caracteristicilor creştine ale Europei, în vederea instalării mai lesnicioase a acelui „Mesia al slavei” pe care îl aşteaptă forţele politice americano-sioniste şi care se identifică cu prea mârşavul Antihrist. Acest leagăn al culturii şi civilizaţiei sârbe creştine, Kosovo şi Metohia, este predat în mâinile pătate de sânge ale Kosovarilor islamişti, care în secolul XXI înalţă în Europa idolul mincinos al teocraţiei islamiste. [interesant punct de vedere – n.m.]

Concepţia islamică despre lume susţine în mod contradictoriu că, într-adevăr, Iisus Hristos este adevăratul Mesia şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat de la Dumnezeu şi din Pururea Fecioara Maria, dar în acelaşi timp denaturează şi reduce la zero lucrarea Sa mântuitoare, negrăita Sa golire de Sine (kenoză) prin Cruce şi slăvita împreună-înviere a firii umane prin Învierea Sa.

Momite cu perspectiva participării la structurile euro-atlantice şi sub ameninţarea Tribunalelor internaţionale, autorităţile bisericeşti şi guvernamentale sârbe au fabricat această acuzaţie mârşavă şi josnică împotriva protosinghelului Simeon Vilofski şi, prin extindere, şi împotriva Voastră, cum că acesta, chipurile, ar fi făcut abuz de putere şi ar fi sustras suma totală de 27 640 125 de dinari, adică 349 857 de euro. După cum se declară însă în sus-pomenita decizie a Curţii Supreme de Justiţie şi Casaţie a Republicii Elene, la pagina 8, prin acuzaţia pretinsei deturnări de fonduri, „Părintele Simeon Vilofski, căutat de autorităţile sârbe, este de fapt atacat din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale, iar prin extrădarea sa autorităţilor sârbe există pericolul unei flagrante lezări a dreptului său la o judecată dreaptă în statul care îl revendică <Serbia>”.

În plus, în decembrie trecut, autorităţile sârbe au fost nevoite să îl elibereze din lipsă de probe pe domnul Petrag Suboticki, presupusul complice al Arhimandritului Simeon Vilofski în presupusa delapidare de fonduri, care era antreprenorul construcţiilor. Acest fapt demonstrează cu multă claritate planul lor perfid şi criminal îndreptat împotriva Prea Sfinţiei Voastre şi a Prea Cuviosului Părinte Simeon, protosinghelul Vostru, plan pe care l-au ordonat puterile antihristice care v-au şi înlăturat din Mitropolie.

3. Ca simple mădulare ale Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, am resimţit o amară şi dureroasă surpriză în faţa acestei tragice evoluţii, din zi în zi mai gravă, din Biserica Aghiosavaită a Serbiei. În trecut ne refeream cu toţii la Biserica Serbiei cu profund respect şi încredere, pentru că în vremuri cumplite şi sub stăpâniri criminale, Ziditorul şi Pronietorul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, trimisese pe îngerul Său, pe mentorul şi călăuzitorul Vostru duhovnicesc, pe teologul cu spirit foarte pătrunzător şi eroul curat, pe luminătorul ecumenic al Dumnezeirii celei în Trei Sori, pe cel între Sfinţi Cuvios şi Purtător de Dumnezeu Iustin Popovici, prin ale cărui scrieri au fost răniţi de moarte demonii Ecumenismului sincretist, ai Papismului şi ai Iluminismului antihristic. Înţelegerea actualelor realităţi din Serbia produce însă în noi toţi rană şi durere.

Omeneşte vorbind nu suntem în stare să pricepem cum de este posibil ca urmaşii duhovniceşti ai Cuviosului Părintelui nostru Iustin şi fraţii Voştri după duh să ajungă să se roage împreună şi să întreţină relaţii cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici, care au măcelărit şi au pustiit neamul sârb, care prin soldaţii croaţi catolici au ucis 800 000 de sârbi neomartiri în timpul ocupaţiei fasciste a Serbiei.. Recent „au canonizat” pe autorul spiritual şi moral al acestui genocid nelegiuit, pe „Arhiepiscopul” catolic de atunci al Zagrebului, Aluision Stepinats. Prezenţa unor Arhierei sârbi cunoscuţi împreună cu răposatul Patriarh Pavle la „liturghia” mincinoasă a papistaşilor eretici care a avut loc la Zagreb (Croaţia) cu prilejul „canonizării” numitului criminal abominabil şi împreună-vieţuitor cu demonii în Iad nu poate fi justificată nici prin motivele curtoaziei de factură ecumenistă, nici prin iertarea şi uitarea răului specific creştine, ci doar prin planurile politice pomenite mai sus.

În acest sens, rugăciunea comună care în urmă cu câteva zile, 27/1/2011, a avut loc în Paraclisul Sfântului Ioan Teologul din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Belgrad, în prezenţa Prea Fericitului Patriarh Irineu, a „Arhiepiscopului” Romano-Catolic al Belgradului, Stanislav Hocevar, şi a Nunţiului papal, Orlando Antonini, demonstrează cu claritate şi întăreşte motivele reale ale înlăturării Voastre anticanonice şi ale condamnării ilicite, căci Prea Sfinţia Voastră v-aţi dovedit urbi et orbi prelungirea glasului Cuviosului Iustin şi, în cele din urmă, singurul său ucenic adevărat.

4. Cu îndreptăţire l-aţi invocat pe Sfântul Ioan Hrisostom, precum şi martiriul şi mărturia acestuia, pentru că v-aţi dovedit „şi părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor” Sfinţilor Părinţi şi Mărturisitori.

Sărutând prea cinstita Voastră dreaptă şi cerând rugăciunile Voastre frăţeşti, care au trecere înaintea lui Dumnezeu, rămân al Vostru frate în Hristos,

† Mitropolitul Pireului, Serafim

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, p. 5.

Traducere Anna Theodorou

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/19/invocand-canoanele-sfintilor-apostoli-si-hotararile-sinoadelor-ecumenice-mitropolitul-pireului-serafim-demonstreaza-necanonicitatea-caterisirii/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, citadela, Dialoguri, Ecumenicie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

PS Florentin Crihălmeanu la catafalcul IPS Bartolomeu Anania: dorim să cerem iertare şi să oferim iertare

MESAJ DE CONDOLEANŢE

LA “NAŞTEREA SPRE VEŞNICIE” A EMINENŢEI SALE

IPS MITROPOLIT BARTOLOMEU ANANIA

Bru.ro/ 1 februarie 2011

Vezi video AICI

Împărtăşim cu sentimente de sinceră compasiune durerea comunităţii ortodoxe din urbea noastră, la momentul trecerii din această viaţă a Eminenţei Sale, IPS Mitropolit Bartolomeu Anania.

Pleacă dintre noi o complexă personalitate a Bisericii creştine româneşti, un om de profunzime spirituală, care mânuia cu măiestrie arta cuvântului, atât în tălmăcirea Sfintei Scripturi, cât şi în recunoscuta-i creaţie literară, poetică şi dramaturgică; un om care a cunoscut şi trăirea duhovnicească a mănăstirilor şi întunericul închisorilor comuniste; un arhiereu care a desfăşurat o amplă activitate pentru edificarea şi organizarea Bisericii încredinţate spre păstorire, în timpul dificil al reînvierii societăţii româneşti de după anii ’90.

Uneori s-au înregistrat situaţii tensionate sau conflictuale între unele comunităţi ortodoxe şi greco-catolice, câteva dintre acestea fiind soluţionate pe calea dialogului. În acelaşi timp, însă, nu au lipsit între noi semne de apropiere spre depăşirea acestor limite omeneşti.

La ceasul despărţirii, aşa cum se cuvine unor buni creştini, dorim să cerem iertare şi să oferim iertare, pentru ca, astfel, sufletul înaltului arhiereu să se poată înălţa spre locul dreptei Judecăţi şi apoi spre locaşul pregătit lui de Hristos, Marele Arhiereu, aşa cum El Însuşi a spus apostolilor Săi în cuvântul de despărţire, la Cina cea de Taină: “Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi în Mine credeţi. În Casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt (…) iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (In 14, 1-3) .

Ne alăturăm suferinţei arhiereilor, clerului şi enoriaşilor ortodocşi clujeni în momentele de încercare, acum, la despărţirea de propriul Arhipăstor, oferind rugăciunea şi mesajul nostru de încurajare în credinţă şi speranţă.

Să-i fie odihna în lumina veşniciei înveşmântată,

Iar memoria arhierească, în suflete, cu reverenţă, păstrată!

Odihnească în Pacea Domnului binecuvântată!

† Florentin Crihălmeanu

Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla

sursa>

http://www.bru.ro/cluj-gherla/mesajul-de-condoleante-al-ps-florentin-la-moartea-ips-mitropolit-anania/

foto>

http://www.ziuadecj.ro/Images/Articole/00058042/00032036_large.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 1, 2011 în articole

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Artemie proclama in mod oficial rezistenta impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 30 decembrie 2010

Fostul episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, Artemie, a proclamat in mod oficial rezistenţa împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe oficiale, sub forma a două scrisori trimise recent de el, prin care caută să-si justifice acţiunile şi deciziile sale.

Prima epistolă a fost trimisa tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din întreaga lume.

Susţinând că este persecutat in mod necanonic de către sinodalii Bisericii Ortodoxe Sârbe, el se compară cu Sf. Ioan Gură de Aur care, în timp ce era exilat din scaunul lui patriarhal de la Constantinopol, a fost in continuare considerat episcop legitim de către turma sa, precum şi de către alţi episcopi.

De asemenea, el face apel la toţi episcopii ortodocşi ca sa-l considere pe el drept episcop legitim de Raska-Prizren, în detrimentul Episcopului Teodosie de Raska-Prizren, care l-a înlocuit recent in tronul episcopal.

A doua epistola a lui Artemie este adresată Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad.

În această epistolă el dă vina pe Sfântul Sinod pentru haosul din Kosovo şi Metohia, Sinod pe care el l-a urmat cu supunere mai mulţi ani, de multe ori împotriva propriilor sale idei.

El îl mai acuză de eradicarea monahismului din regiune şi de cooperarea cu albanezii pentru ca sa obţină lauda lor. De asemenea, îl acuză mai departe si pe Patriarh, deoarece caută să-i unească pe sârbi pentru activităţile sale ecumenice.

El cere Sinodului să îi dea înapoi scaunul eparhial, spunând că oamenii îl doresc pe el ca episcop şi nu pe Teodosie. Totodata, el spune ca nu accepta deciziile Sinodului, deoarece sunt necanonice.

Cu privire la schisma din Biserica Ortodoxa Sârbă, el dă vina pe Sfântul Sinod şi ii datează inceputul la 11 februarie 2010.

Din aceste două epistole vedem că Artemie face apel la Sfântul Sinod să se pocăiască şi să-l reprimească în Adunarea Episcopilor, în timp ce Sfântul Sinod ii cere, de asemenea, să se pocăiască.

Ambele părţi se acuză reciproc de acţiuni şi decizii necanonice care provoacă schismă în Biserica Sârbă. În timp ce acuzele persistă, situaţia se înrăutăţeşte.

Cele doua epistole le puteţi citi în limba greacă AICI (Romfea.gr)

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/artemije-officially-proclaims.html

foto>

http://www.kurir-info.rs/static/imgs/article_thumbs/632×474/003/219/3219742.jpg

http://www.serfes.org/missionary/images/artemijesig.gif

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 31, 2010 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

Decizii de referinta in Mitropolia Moldovei din Basarabia

Sfântul Sinod a luat decizii cu referinţă

la Mitropolia Moldovei

Mitropolia.md/ 24 decembrie 2010

Astăzi a avut loc ultima şedinţă din acest an a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse la care a participat şi ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.

În cadrul şedinţei a fost trecută în revistă agenda patriarhului din ultimele trei luni, precum şi principalele evenimente din cadrul patriarhiei.

Cu referinţă la Mitropolia Moldovei s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocin de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni.

Totodată, în urma raportului ÎPS Mitropolit Vladimir şi a cererilor depuse de slujitorii din cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni, Prea Sfinţitul Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost numit în funcţia de episcop eparhiot.

În acelaşi timp parohiile din raionul Hânceşti au fost scoase de sub oblăduirea Eparhiei de Cahul şi Comrat, urmând să intre în cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni.

sursa>

http://www.mitropolia.md/main/show_article/3641

~~~+~~~

Arhimandritul Nicodim (Vulpe) a fost numit astăzi

episcop pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni

Moldova crestina/ 24 decembrie 2010

Astăzi în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocinul de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni. Hirotonia acestuia ar putea avea loc duminică, 26 decembrie 2010, în Catedrala Patriarhală din Moscova.

.

Tot astăzi Sf. Sinod l-a reales pe Episcopul Petru Musteaţă pentru catedra de Ungheni şi Nisporeni, după ce a mai ocupat această funcţie între anii 2006-2007, iar din 2007 şi până în prezent a purtat titlul „de Hâncu” şi a fost vicar al Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei. În această eparhie a fost inclus şi raionul Hânceşti, care până acum era în Eparhia de Cahul şi Comrat, păstorită de PS Anatolie.

.

sursa>

http://www.moldovacrestina.info/2010/12/arhimandritul-nicodim-vulpe-a-fost-numit-astazi-episcop-pentru-catedra-vacanta-de-edinet-si-briceni/

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 25, 2010 în articole, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Schisma in Biserica Ortodoxa Sarba?

Episcop de Kosovo inlaturat porneste revolta

impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

[Aveti mai jos cateva materiale traduse pentru ca sa vedeti cum relateaza presa locala si nu numai cazul depunerii din treapta a episcopului Artemie. Ele aduc, totodata, cateva informatii importante care intregesc tabloul evenimentelor premergatoare caterisirii episcopului Artemie – dan.camen.]

Monstersandcritics.com/ 19 noiembrie 2010

Belgrad, 19 noiembrie a.c. – Biserica Ortodoxă Sârbă, deja divizată, a intrat vineri sub o si mai mare presiune venita din partea un episcop renegat [?! – n.m.], care a ocupat o mănăstire din Kosovo şi a savarsit acolo, contrar canoanelor Bisericii, o slujba religioasa – a informat presa locală.

În februarie a.c., Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe l-a forţat pe episcopul Artemie sa se pensioneze, luandu-i autoritatea asupra Eparhiei Kosovo din cauza discutabilelor sale afaceri şi a „incapacitatii lui de a guverna (conduce)” Eparhia.

Preocupat de faptul că Artemie şi susţinătorii lui, proveniti din aripa radicala a Bisericii, ar putea scinda unitatea fragilă existenta, Sinodul B.O.S. i-a interzis lui Artemie, de asemenea, sa savarseasca slujbe religioase.

Clericul a respins decizia conducerii Bisericii şi a cerut săptămâna trecută Sinodului, care s-a reunit miercuri la Belgrad, sa-l reinstaleze in nou in Eparhia sa.

Sinodul i-a respins insa cererea şi a numit in schimb, in locul lui, un alt episcop (Teodosie).

Însoţit de un grup de călugări radicali care-l sustin, Artemie a intrat vineri în mănăstirea Zubin Potok din nordul provinciei Kosovo şi a savarsit acolo Sfanta Liturghie, provocand in mod direct Sinodul.

Aflat inca in sedinta de lucru, Sinodul mai are timp sa-i raspunda provocarii lui Artemie. [stirea este postata inaintea afisarii pe internet a comunicatului Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, care a decis, in cele din urma, prin vot, depunerea episcopului Artemie din treapta – n.m.].

Biserica Ortodoxa Sarba este divizata din cauza mai multor probleme importante, legate inclusiv de relaţiile pe care le are cu Vaticanul, de legăturile cu bisericile ortodoxe schismatice din Macedonia şi Muntenegru, şi cu privire la modul în care slujbele ar trebui savarsite.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1600159.php/Disgraced-Kosovo-bishop-launches-mutiny-against-Serbian-church

~~~+~~~

Biserica Sârbă il depune din treapta pe

fostul episcop de Kosovo

Monstersandcritics.com/ 20 noiembrie 2010

Belgrad – Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a depus din treapta pe fostul episcop de Kosovo, Artemie, dupa ce acesta a ocupat o mănăstire din Kosovo şi a savarsit acolo un serviciu religios, sfidand ordinele conducerii Bisericii – a informat presa locală sâmbătă, 20 noiembrie. […]

[…] Vineri seara Sinodul B.O.S. l-a exclus pe Artemie din rândurile sale şi l-a retrogradat la statutul de călugăr, spunand, de asemenea, ca il va da si in judecata pentru „uzurparea” proprietăţii Bisericii Ortodoxe Sarbe. […]

[…] Disputa dintre Artemiie şi Patriarhia Sarba reflectă ruptura existenta intre moderaţii şi traditionalistii din Biserica Ortodoxa Sarba. Actualul patriarh Irineu este considerat a fi un moderat, în timp ce Artemie este anti-Vest şi conservator *(traditionalist).

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1600336.php/Serbian-church-strips-ex-Kosovo-bishop-of-his-title

~~~+~~~

Episcop de Kosovo inlaturat ameninta

ca se desparte de Biserica Sârbă

Monstersandcritics.com/ 12 noiembrie 2010

Belgrad – Episcopul inlaturat Artemie a cerut să fie repus în drepturi ca si chiriarh de Kosovo, avertizând că daca nu se va intampla asa, va face o „nouă biserică” – a declarat cotidianul Blic vineri, 12 noiembrie a.c..

Un grup de călugări radicali de la două mănăstiri din Kosovo, care acoperă o buna parte din sudul Serbiei, s-a răzvrătit împotriva Patriarhiei Sarbe după înlăturarea lui Artemie.

Acum Artemije, „scriind din exil în mănăstirea Sisatovac” din nordul Serbiei, spune ca a fost „condamnat fără judecată şi fara vina” – a citat cotidianul Bilc din scrisoarea lui Artemie adresata Patriarhiei Sarbe.

Ameninţările lui Artemie vin înaintea reuniunii Sinodului B.O.S. din 17 noiembrie a.c.. Patriarhia Sarba, care în mod tradiţional îşi propune să tina departe de treburile sale opinia publica, nu a comentat inca scrisoarea lui Artemie.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1598491.php/Disgraced-Kosovo-bishop-threatens-to-split-from-Serbian-church

foto>

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSMQN2GS7Atx-6A5fb-hwqIZ6F4-wyoGVqygcC6BZ5JQkXVzTiE

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 23, 2010 în articole, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

Viitorul Papă va fi italian?

The Telegraph – Religion/ 19 noiembrie 2010

Vatican – Vineri, 19 noiembrie a.c., a avut loc o intalnire destul de rara a Papei Benedict al XVI-lea cu cardinalii sai din intreaga lume, ordinea de zi avand ca subiecte de discutie rapoartele privitoare la cazurile de pedofilie sesizate in intreaga lume, libertatea religioasa (in special cea din China, unde zilele trecute a fost hirotonit un episcop fara permisiunea Papei, dar si cea din tarile majoritar musulmane), precum si recentele converitiri la catolicism ale unor episcopi si preoti anglicani.

Intalnirea s-a desfasurat cu usile inchise si precede ceremonia “Consistoriului” de sambata, 20 noiembrie, in care Papa Benedict va numi 24 de noi cardinali. 10 dintre acestia sunt italieni, facand ca numarul cardinalilor italieni din Conclav sa ajunga la 25, oferindu-le astfel o pondere foarte mare cand se va alege noul Pontif.

“Italianizarea” ierarhiei Bisericii Catolice a alimentat deja speculatiile cum ca dupa actualul papa german Benedict al XVI-lea si a predecesorului sau polonez Ioan Paul al II-lea, pastorirea celor peste un miliard de catolici va reveni din nou unui papa italian.

Ultimul papa de origine italiana – Ioan Paul I – a fost ales in august 1978, dar a murit 33 de zile mai tarziu, moartea lui fiind invaluita in mister, acest lucru dand nastere multor teorii ale conspiratiei.

Prin numirea de duminica a noilor prelati, Colegiul Cardinalilor se mareste, ajungand sa numere 203 de cardinali, dintre care 121 au sub 80 de ani, avand astfel drept de vot pentru alegerea viitorului Pontif.

Aproape jumatate dintre cardinalii europeni sunt italieni, iar noua “infuzie” de prelati ridica la 40% procentul cardinalilor conservatori, asemeni Papei Benedict, lucru care va garanta ca noul Pontif nu va schimba radical directia Bisericii Catolice.

In afara italienilor, restul cardinalior din grupul celor 24 care vor fi numiti sambata sunt atât din Europa (mai putin din Irlanda si Marea Britanie), cat si din intreaga lume.

trad.dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

surse>

http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/religion/the-pope/8147164/Pope-appoints-24-new-cardinals-Italian-set-to-be-next-pope.html

http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/11/19/world-cardinals-hold-rare-vatican-meeting-on-abuse-converts/

http://www.reuters.com/article/idUSTRE6AI1Q720101119

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 20, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Sfântul Marcu Evghenicul: despre papa şi statutul catolicilor

Despre papă şi statutul catolicilor [1]

“Şi noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar şi aceasta, dacă este ortodox”[2]. Aşa bine-vesteşte dumnezeiescul părinte tuturor ortodocşilor de pretutindeni. Şi afirmă răspicat: “Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel care-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit”[3]. Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale Sinoadelor Ecumenice. “Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie”[4]. Papa intră şi el sub deciziile canonice. El nu este nici mai presus de sinoade, nici nu are vreo investire de sus în acest sens. El rămâne cu un primat onorific numai atâta timp cât ţine dreapta credinţă. „Dacă cineva vă bine-vesteşte altceva decât aţi primit, chiar dacă ar fi înger din cer, să fie anatema (Gal. 1, 8). Priviţi în chip proorocesc la chiar dacă ar fi înger din cer, ca nu cumva cineva să [ne] pună înainte superioritatea papei”[5]. Sfântul îi recunoaşte această întâietate în cinstire, numindu-l “cel dintâi dintre preoţii Lui [lui Hristos]”[6]. Pentru a nu crede că Sfântul era dur în afirmaţiile sale în mod nejustificat şi că atitudinea lui era dictată de resentimente etnice sau de stereotipuri monahale şi zelotiste, iată ce spune despre patriarhul unionist al Constantinopolului: “Nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care şi el le-a primit, şi cei ce sunt cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latineşti] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul distrugerii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt încredinţat cu deamănuntul că pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, fie la înmormântarea mea, fie la parastasele pentru mine, însă nici la [înmormântarea sau pomenirile] făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri”[7]. După cum reiese de aici, motivaţia care stabilea comuniunea lui cu alţii era dreapta credinţă. De altfel, din Cuvântarea către papa Eugeniu se vede că nu avea, precum poate majoritatea bizantinilor din acea epocă, nici o pornire preconcepută şi mizantropă faţă de pontiful roman[8]. Căuta din partea aceluia doar dreapta credinţă. De aceea nici modul în care îi cataloghează pe latini drept eretici nu trebuie să ne şocheze azi, căci Sfântul o făcea din dragoste de adevăr, pentru mântuirea şi a ortodocşilor, şi a latinilor. Ce mai spun ei? “Niciodată”, zice Sfântul Marcu, “nu i-am avut pe latini ca eretici, ci numai ca schismatici”. “Aceasta aţi luat-o chiar de la latini, pentru că ei ne numesc schismatici, neavând să ne învinovăţească cu nimic în ce priveşte credinţa noastră[9], ci doar că ne-am rupt de supunerea pe care, după socotinţa lor, le-o datoram. Dar trebuie văzut dacă şi noi, la rândul nostru, socotim acest lucru drept în ceea ce-i priveşte şi dacă nu îi învinovăţim cu nimic pentru credinţă. Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei[10], ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat le iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, afară numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că cugetă lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei. Căci pentru ce altceva ne-am despărţit? Că legile iubitoare de dreapta credinţă zic: Eretic este, şi se supune legilor împotriva ereticilor cel care fie şi puţin se abate de la dreapta credinţă. Prin urmare, dacă latinii nu se abat cu nimic de la dreapta credinţă, degeaba i-am tăiat pe ei, după cât se pare. Dar dacă se abat cu adevărat – şi fac aceasta în ceea ce priveşte teologia Duhului Sfânt, a Cărui hulire este cea mai cumplită dintre primejdii (cf. Mt. 12, 31) – atunci sunt eretici, şi ca pe nişte eretici i-am tăiat. Şi de cei îi şi ungem cu Mir pe cei dintre ei care vin la noi? Nu e limpede că deoarece sunt eretici? Căci zice canonul 7 al Sinodului al II-lea Ecumenic: Pe cei dintre eretici care se adaugă Ortodoxiei şi părţii celor ce se mântuiesc îi primim după obiceiul şi rânduiala de mai jos: pe arieni, şi macedonieni, şi sabatieni, şi novaţieni, care îşi zic şi catari şi stângaci, şi pe quartodecimani, adică pe tetradiţi, şi pe apolinarişti îi primim dacă dau libellum[11] şi anatematizează orice erezie care nu cugetă cum cugetă Sfânta, Soborniceasca şi Apostoliceasca Biserică a lui Dumnezeu, pecetluindu-i, adică ungându-i mai întâi cu Sfântul Mir şi pe frunte, şi pe ochi, şi pe nas, şi pe gură, şi pe urechi, şi când îi pecetluim, zicem: Pecetea darului sfântului Duh”. Fără îndoială par cuvinte dure şi foarte tăioase, dar, aşa cum am spus, această atitudine împotriva ereticilor este comună întregii patristici, pentru că Sfinţii Părinţi aveau foarte clar în minte că fără dreapta credinţă nu există nici dreapta vieţuire şi deci nici mântuire. Şi continuă Marcu: “vezi cu cine îi rânduim pe aceia dintre latini care vin la noi? Aşadar, dacă aceia toţi sunt eretici, e limpede că şi latinii. Dar pentru ce şi preaînţeleptul patriarh al Antiohiei, Teodor Valsamon, în răspunsurile către Marcu, Preasfinţitul Patriarh al Alexandriei, scrie despre acestea: Prizonierii latini şi alţii, venind în bisericile noastre soborniceşti, caută să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Aşadar, căutăm să aflăm dacă este îngăduită această situaţie. «Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte» (Mt. 12, 30). De aceea, fiindcă cu multă vreme mai înainte s-a rupt vestita adunare a Bisericii de Apus, adică a Romei, de părtăşia cu ceilalţi patru preasfinţiţi Patriarhi, fiind separată prin obiceiuri şi dogme străine de Biserica Sobornicească şi de ortodocşi (căci pentru aceasta nici nu s-a învrednicit papa de pomenirea comună la dumnezeieştile slujbe împreună cu numele patriarhilor), nu trebuie neamul latinesc să se sfinţească din mâna preoţească prin dumnezeieştile şi neprihănitele Taine dacă nu a declarat mai înainte pe faţă că se desparte de dogmele şi obiceiurile latineşti şi dacă nu a fost catehizat după canoane şi nu s-a făcut deopotrivă cu ortodocşii[12]. Auzi că s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci şi prin dogme străine de ortodocşi (iar cele străine de ortodocşi sunt întru totul eretice), şi că trebuie catehizaţi după canoane şi trebuie să se facă deopotrivă cu ortodocşii[13]? Iar dacă trebuie catehizaţi, e limpede că trebuie şi unşi cu Mir. Aşadar, de unde ni s-au arătat dintr-o dată că sunt ortodocşi cei care de atâta vreme şi de atâţia Părinţi şi dascăli au fost judecaţi ca eretici? Cine i-a făcut aşa de uşor ortodocşi? Aurul, dacă vrei să spunem cele adevărate, şi câştigurile tale. Ba mai degrabă nu i-a făcut aurul pe aceia ortodocşi, ci, făcându-te pe tine asemenea lor, te-a aruncat în partea ereticilor[14].”

____________________


[1] Subcapitol extras din Studiul teologic realizat asupra operei şi persoanei Sf. Marcu Evghenicul din cartea Sfântul Marcu EvgheniculOpere, Volumul I (ediţie bilingvă), coordonator Pr. Cristian Chivu, introd., note, trad.: Marcel Hancheş, Cristian Chivu, Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Cristina Rogobete, Emanuel Dumitru, Marios Pilavakis şi Caliopie Papacioc, Editura Pateres, Bucureşti, 2009, pp. 132-137. Notele de subsol sunt cele originale.

[2] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, PO 17, p. 320

[3] Către Teofan din Evripos, p. 343

[4] Despre adăugirea din simbolul de credinţă, PO 17, p. 282

[5] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p. 320

[6] Către Eugeniu al IV-lea, PO 17, p. 198

[7] Ultimele cuvinte ale lui Marcu Evghenicul al Efesului, PO 17, p. 349

[8] În ce măsură resentimentul anti-papal era un act asumat conştient şi dogmatic sau doar o lozincă prin care grecii se delimitau etnic şi cultural de cei din Apus credem că este o problemă destul de nuanţată şi necesită un studiu atent şi mai ales o minte curăţită de patimi.

[9] E limpede că se referă la credinţa dogmatică în Dumnezeu.

[10] În germene aceasta s-a petrecut poate mult mai devreme, pe timpul Sfântului Fotie, când erezia filioquistă a fost dată anatemei, mai întâi în Sinodul de la Constantinopol din 867, fiind prezenţi delegaţi ai tuturor patriarhilor răsăriteni. În 879 se ţine un alt sinod la Constantinopol (socotit ca al VIII-lea Ecumenic), fiind prezenţi în plus şi delegaţii papei Ioan al VIII-lea. Acest Sinod a confirmat Sinodul din 867 şi a dat din nou anatemei adăugirea Filioque.

[11] Scrisoare de mărturisire a dreptei credinţe.

[12] Răspunsuri la întrebările lui Marcu, 15, PG 119, 1048. Acestea au fost scrise în jurul anului 1195.

[13] Să aibă aceeaşi învăţătură dogmatică şi canonică, lucru dobândit în urma catehizării.

[14] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p. 315

____________________

foto>

http://www.freeinquiry.gr/upload/files/mark-eyge-280.jpg

http://bdkteq.bay.livefilestore.com/y1pjNax3rtoEjaaeQ1SyjTqqhJ3WlcvzBTN-E_OycYlKW7vlL2ac7hY2mp0bM2R3gWlb507Xn

QUmagw2L5_0MLAIfl2cfZFr5QR/01.19_sv_mark_efeski.jpg

 
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Statuia lui Lenin retopită şi folosită pentru statuia unui episcop greco-catolic

Risu.org.ua /30 August 2010

La o recentă şedinţă a Consiliului Local al oraşului Uzhorod (Ucraina) din 27 august a.c., s-a hotărât transmiterea cu titlu gratuit a statuii lui Lenin, care era aplasată în piaţa Narodna, către parohia Mukachevo, ce aparţine de Biserica Greco-Catolică Ucrainiană (UGCC).

Conform portalului de ştiri ucrainian Viza.uz.ua, monumentul va deservi ca material pentru realizarea statuii episcopului Andrei Bachynskyi şi va fi amplasată în piaţa Episcopului Andrei de lângă Catedrala UGCC din Uzhhorod.

Nu este pentru prima dată când materialul preluat din statuile închinate fostului dictator soviet au deservit realizării monumentelor cu caracter religios. Un exemplu în acest sens îl reprezintă şi statuia din bronz a lui Lenin folosită la ridicarea monumentului “Mama Ucraină” şi la cel intitulat “Maica Domnului – Oranta” (Închinătoarea) din oraşul Sambir. Iniţiativa a aparţinut primarului oraşului, Mykhailo Kit, care s-a legat de prilejul împlinirii pe 28 august a.c. a 769 de ani de la prima atestare documentară a urbei pe care o conduce. Monumentul “Mama Ucraină” a fost deja dezvelit în piaţa Rynok de lângă primăria oraşului Sambir. Conform portalului Zaxid.net, costul ridicării acestui monument a fost de 1 milion de UAH (1 Hryvna ucrainiană = 0.42 RON), iar cheltuielile au fost acoperite din donaţii strânse. Noul monument a fost înălţat exact pe locul unde statuia lui Lenin a fost odată amplasată, folosindu-se pentru cea nouă de la aceea până şi vechea fundaţie.


sursa>

http://risu.org.ua/en/index/all_news/state/church_state_relations/37671/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 4, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , ,

PS Irineu Slatineanu: „Invierea a stat la baza formarii poporului roman“

PS Irineu Slătineanu: „Învierea a stat la baza formării poporului român”

Preasfintitul Irineu Slatineanul

EVZ a stat de vorbă cu Prea Sfinţia Sa Irineu Slătineanu, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, despre Paşte şi provocările ortodoxiei în lumea modernă.

Prea Sfinţia Sa Irineu Slătineanu se recomandă modest: „Sunt doar un călugăr”. Dar nu e unul oarecare. E doctor în teologie la Paris, specialist în dogmatică, dar îi place şi grădinăritul. Are adresă de Yahoo! Messenger, vorbeşte mai multe limbi străine şi a pus pe picioare, într-un mic sat oltenesc, un Colegiu Naţional pentru fete orfane, unic în ţară.


Pledează pentru întoarcerea Bisericii la popor, pentru refacerea spiritului misionar al purtătorilor de reverendă. PS Irineu provine dintr-o familie în care fraţii îi sunt preoţi şi surorile măicuţe. Tatăl său a fost cântă reţ în biserică şi apropierea de Cele Sfinte a venit firesc pentru cel născut cu numele de Ioan. La 16 ani a început să păşească pe calea monahismului. La Mănăstirea Frăsinei. E doar una dintre poveştile frumoase ale ortodoxiei româneşti, prea puţin cunoscută. Mulţi pariază pe viitorul său în structurile foarte înalte ale Bisericii Ortodoxe Române. Când vine vorba despre asta, PS Irineu rămâne la fel de modest: „Sunt doar un călugăr. Mereu o să am chilia mea”.


„Nu am declaraţie de dragoste la Securitate”

EVZ: Prea Sfinţia Voastră, cum aţi ajuns la mănăstire, la Frăsinei? Ştiu că aţi intrat de tânăr…


PS Irineu Slătineanu: Da, la 16 ani am intrat. Exista o vocaţie pe care numai bunul Dumnezeu o ştie. El ştie pentru ce am fost chemat. La vârsta de 15 ani am mers prima oară la Mănăstirea Frăsinei, în vizită. Asta se întâmpla de Buna Vestire. Apoi, de Sfânta Parascheva, în 1974, am intrat efectiv la mănăstire, la Frăsinei, o mănăstire care aşa de mult mi-a plăcut şi m-a pătruns, că oriunde m-am dus în lumea asta n-am visat alt loc pentru mine. Mănăstirea mi-a fost călăuză invizibilă.


Bine, mănăstirea e unică în lume, Athosul românesc…
Şi nu numai asta, simţeam o responsabilitate, simţeam o chemare care mă şi angaja.

Cine v-a tuns la mănăstire? Ioan vă e numele de botez…
Ioan, Ion, da. Părintele stareţ de acolo m-a tuns şi mi-a dat numele Irineu.


Irineu ce înseamnă?
„Aducător de pace”, „Făcător de pace”. Stareţul a vrut să-mi pună altfel numele, dar aşa a vrut Dumnezeu să-mi spună Irineu, un sfânt pe care eu îl iubeam în mod deosebit.

Aţi făcut teologia la Bucureşti, după care aţi plecat la Paris…
Am făcut, după teologia de la Bucureşti, masterul în istorie. Am lucrat cu Părintele Alecse, un om special, foarte serios.

Cum aţi ajuns în Franţa?


S-a întâmplat ca Ambasada Franţei să dea anumite burse unor studenţi de la diverse confesiuni. Şi cum dăduseră la diverse confesiuni neoprotestante, s-au gândit să dea şi la ortodocşi, fiindcă ortodocş ii rămăseseră cam ultimii. Şi cum terminasem masteratul, de fapt studii asimilate doctoratului, terminasem cu zece, Părintele Alecse m-a propus ca să merg acolo. Atunci regimul era cum era, mi-au dat încuviinţrea să plec, dar cu vreo trei luni după ce începuseră cursurile în Franţa, la Grenoble.


Nu v-a descumpănit?


Eu nu m-am supărat absolut deloc, pentru că pe mine mă deranja oarecum, eram un călugăr care dorea să scape de lucrurile astea. Şi la facultate spuneam: „Doamne, nu mai termin odată?”. Nu-mi doream decât să mă întorc în chilia mea, să fiu un călugăr cât se poate de bun. Am studiat cu multă sete patristica, mistica Sfinţilor Părinţi, nu istoria lor, pur şi simplu, ci trăirea lor, un fel de sinteză duhovnicească a Părin- ţilor. Când am terminat facultatea, mi s-a zis: „Nici să nu te gândeş ti că te întorci la chilie, mergi la doctorat!”. Am fost la duhovnic, la mănăstire, şi mi-a zis: „Categoric, sunt de aceeaşi părere!”. Şi m-am apucat să învăţ. Întotdeauna mi-am zis că vreau să mă pregătesc, nu să ajung ceva mare, ci să fiu capabil să-L slujesc, atunci când Domnul mă cheamă.


Până în 1989, din câte ştim noi, aţi refuzat să veniţi în ţară. Eraţi aşa un „fan al comunismului”, ironic vorbind, că n-aţi vrut să mai veniţi…
Nu puteam veni în ţară.

De ce?


Eu nu mai puteam veni, pentru că n-am plecat cu aprobarea „lor”. Deci, eu nu am dosar, nu am „declaraţ ie de dragoste” la Securitate. Nu vreau să spună cineva… sau să creadă că am un merit în faţa altora care au căzut pradă acestor păcate. Aşa s-a întâmplat că eu n-am plecat doar cu aprobarea lor, că am plecat prin Ambasada Franţei. Patriarhia a fost de acord, mi-au dat binecuvântarea.

Unul dintre cei ce şi-a pus cuvântul pentru mine a fost, Dumnezeu să- i dea sănătate, Mitropolitul Nifon.


Ajutat de Chirac

Şi cum a fost la Paris? V-a surprins Occidentul?

Când am ajuns la Paris, n-am fost marcat de chestia asta, n-am fost şocat, pentru că eu nu eram un tip monden, eu eram un călugăr. Am văzut într-adevăr o lume pestriţă, care putea să fie comentată. Şi de acolo, imediat, am ajuns la Grenoble.

La Grenoble aţi făcut „limba franceză”, după care, la „Saint Serge”…


La Grenoble am făcut „Literele” şi, prin bunăvoinţa celor de la „Saint Serge”, am rămas în Franţa. Ei m-au ajutat când mi-a expirat viza, că nu mai aveam nici de România, nici de Franţa la un moment dat. Rectorul de la „Saint Serge” era foarte bun prieten de familie cu Jacques Chirac, şi aşa am ajuns eu să primesc repede „carte de sejur”.


A refuzat Parisul

Deci nu cetăţenia franceză, cum s-a vorbit…


Nu, pentru că nu am vrut să fac rău nimănui. Un om care îşi vede de teologie, un călugăr, n-are nevoie de atâtea, decât strictul necesar. Faptul de a avea un paşaport francez nu-mi spunea mie prea multe lucruri.


V-aţi luat doctoratul la „Saint Serge”, aţi fost profesor, a căzut comunismul ăsta nenorocit…
În ‘90 am făcut prima vizită în ţară.

Eraţi hotărât să vă mai întoarceţi?


Sigur că da, niciodată n-a fost gândul meu să rămân la Paris. Eu gândeam că pentru a sluji poporul român trebuie să o faci din interior. N-a fost niciodată o comoditate. Mi-era foarte uşor la Paris, aveam un salariu de invidiat, eram chemat la conferinţe, fiind socotit unul dintre tinerii profesori de perspectivă. În ‘90 se hotărâse de către Sfântul Sinod să rămân arhiepiscop la Paris. Patriarhul Teoctist decisese cu Sinodul.

Dar eu m-am întors.

DATORIE


„În ziua de azi, omul Bisericii trebuie
să coboare în mijlocul oamenilor”

Ca om care a fost şi pe „afară”, ca om care a văzut multe, la ce provocări credeţi că trebuie să răspundă Biserica? Mai putem sta aşa scolastici, băţoşi?


Clar, categoric, Biserica trebuie să dea nişte răspunsuri. Ea trebuie să revină la popor. În spiritul evanghelic, Biserica trebuie să facă faţă şi să se adapteze la condiţiile de viaţă actuale, în sensul că omul bisericii trebuie să treacă din amvon în agora, să coboare în mijlocul oamenilor.


Frumos spus!


…să vină în sprijinul oamenilor. La Biserică vine omul deja credincios sau care are necazuri. Însă, pe mine, ca om al bisericii, mă interesează şi directorul de întreprindere, trebuie să merg şi la profesorul universitar, şi la inginer, până la ultimul muncitor. Altă predică mai frumoasă decât de a fi în mijlocul credincioşilor şi de a-i iubi aşa cum sunt ei nu există! Să-i iubim pe oameni aşa cum sunt, cu păcatele lor. De fapt, noi ce vrem? Vrem să-l iubim pe om şi să-l ridicăm, prin prezenţa noastră, la o nobleţe pe care el a uitat-o. Şi să îl facem şi pe ăla care e pătimaş să fie virtuos, să-l facem şi pe ăla care e zgârcit să fie darnic, şi aşa mai departe.


Este o provocare a străzii, a urbanului pentru Biserică?


Nu, n-aş spune că e o provocare. E altceva: e o înţelegere concretă. Biserica trebuie să înţeleagă concret problemele vieţii. Nici ideatic, nici în sensul acesta de „Vai de mine, cum era pe vremuri…”. Trebuie să lăsăm vremea noastră ca istorie şi să ne apucăm de vremea noastră ca timp. „Iată vremea Mântuirii”, spune Scriptura. Trebuie să facem în aşa fel încât tot omul să se simtă prezent, să simtă căldura Bisericii. Pentru aceasta trebuie să dezvoltăm spiritul misionar al Bisericii. Trebuie să-l facem şi pe cel care este la politică, şi pe cel care este în stradă, care este necăjit şi amărât, şi pe cel bogat, şi pe cel sărac, trebuie să-i facem să înţeleagă că Biserica are ochiul aţintit asupra lui.

Dar nu un ochi care să atenţioneze, să judece, ci un ochi care să iubească şi să plângă cu ei.

Dacă nu o să avem o deschidere reală faţă de celelalte culte, o să asistă m la o ghetoizare a ortodoxiei?


În chestiunea ecumenismului trebuie făcute câteva precizări. Eu sunt un profesor care, cum s-ar spune, ştiu bine lecţia respectivă şi trebuie să fac preciză rile de la început, să înţeleagă fiecare student ce are de făcut. Ecumenismul are o dimensiune cu totul aparte. Când vorbeşti despre ecumenic, ai putea să spui în loc de ecumenic şi economic. E tot o relaţie între oameni, ecumenicul acesta e o relaţie între oameni, o relaţie între parteneri, care trebuie bazată pe principiul frăţietăţii, pe principiul bunului-simţ şi pe educaţie. Am impresia că mulţi confundă ecumenismul cu dialogul teologic. Dialogul teologic e altceva, el este făcut de specialişti.


Are nevoie Biserica de o reformă administrativă? Există modelul grecesc, există modelulrusesc. Nu e nevoie de mai mulţi vlădici în mijlocul nostru?


Eu cred, totuşi, că modelul românesc este cel mai bun. Este adevărat că ne-am putea însuşi anumite idei, principii, de la confraţii care au fost acolo, însă sunt convins că şi cei dinaintea noastră ştiau despre modelul grecesc, ştiau şi de modelul rusesc, dar totuşi au adaptat un model românesc.

Şi cred că acest model este specific latin.

Dar este inadmisibil să ai mitropoliţi sau vlădici bătrâni, paralizaţi, care de zece ani n-aumai văzut…


Nu, nu… Asta nu ţine de organizare. Eu n-aş intra în asemenea discuţii, pentru că acestea sunt strict tehnice. Eu vorbesc despre organizare: organizarea bisericească actuală este una care, efectiv, corespunde spiritului românesc. Imaginea aceasta idilică, grecească, mitropolii în fiecare judeţ, are totuşi mari lipsuri, în sensul că nu mai dă posibilitatea ca o regiune să se organizeze şi chiar să lucreze eficient.


E mai bine pe „zone”?


Noi avem, de pildă, zona Olteniei, în care cred eu că se poate mult mai bine lucra în grup mic, pentru că ne ştim problemele noastre. Macro, poţi să lucrezi la Bucureşti, dar degeaba spui: „Ştiţi, oltenii nu prea vin la biserică”, pentru că vine cel din Moldova şi spune – „La mine vin!”.

Lucrurile sunt complementare.

CV

Preasfintitul Irineu Slatineanul 2 Cine este Irineu Slătineanu?

> PS Irineu s-a născut pe 16 noiembrie 1957, în localitatea Perişani (judeţul Vâlcea), cu numele de botez Ioan Popa;

> La 16 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei;

> În 1980 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul”;

> A urmat studii de teologie la Paris, obţinând titlul de doctor în teologie la Institutul „Saint Serge”;

> Prea Sfinţitul Irineu Slătineanu este arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului (din 1991);

> Este decanul Facultăţii de Teologie din Craiova.

Când vine vorba despre amestecul lui Dumnezeu în „politichie”, Irineu îl citează pe părintele Cleopa: „Şi politicienii sunt tot de-ai noştri, mânca-i-ar Raiul!”

CREDINŢĂ

„Noi ne-am născut pascal”

Acum, trecând la perioada aceasta superbă, de sărbătoare, vreau să vă întreb cum trăiescromânii Paştele? Patriarhul spunea că îl trăiesc liturgic…


Sărbătoarea la români este un complex de trăiri serioase, concrete, care sunt pătrunse chiar ontologic, legat de fiinţa noastră. Noi ne-am născut pascal. Învierea mântuitorului Iisus Hristos este centrul de gravitaţie al lumii şi al cosmosului. Faptul că ne-am încreştinat încă din primele veacuri, faptul că la noi a pătruns mai uşor creştinismul se datorează predicii despre Înviere.


Învierea ne-a creştinat pe noi?
Da. Apostolii au pornit la drum după Înviere şi au vorbit despre Iisus Hristos cel Înviat.

Predicile au fost primite mai uşor de geto-daci, care credeau şi ei în nemurirea sufletului şi…
Sigur că da! Învierea este aluatul care a stat la baza formării poporului român!

Aşadar, nu faptele bune ale apostolilor au impresionat cel mai mult…


Faptele bune sunt produsul a ceea ce eu cred. Atâta vreme cât eu nu cred, fapta mea bună poate fi cel mult o faptă etică. Dar, dacă eu cred, fapta mea bună este o faptă morală şi eu îi spun virtute! Are esenţă, are sens, are tot… Dar aceste lucruri nu se nasc decât dintr-o profundă convingere că Iisus Hristos cel Înviat a înviat şi sufletele noastre. Şi dacă pe temelia Învierii noi suntem zidiţi, în mod sigur că noi trăim această credinţă în Învierea Mântuitorului cu totul şi cu totul altfel faţă de alte popoare. De exemplu… „Resurectio”. „Resurectio” nu înseamnă neapărat „in vita”, înseamnă că cineva s-a născut dintr-o moarte clinică. Învierea nu înseamnă doar că Iisus Hristos a înviat, dar i-a făcut vii pe toţi cei care sunt ai Lui. Noi suntem „in vita”, cuprinşi de viaţă, în viaţă.

Nu suntem anesteziaţi, după aceea reanimaţi.

Şi totul se învârte în jurul unui mormânt gol… De acolo începe constatarea, de acolo începe Învierea…


Mormântul acesta este unul dătător de viaţă. Părinţii au înţeles Învierea ca pe o cuprindere totală în fiinţa lui Hristos. Ultima intrare a lui Iisus în Ierusalim cuprinde toată creaţia, la ea participă şi animale, şi faună… Această intrare în Ierusalim atrage după sine şi copilul care vorbeşte, şi adolescentul care tresaltă de bucurie, şi bătrânul care poate plânge. De la acest tablou al intrării în Ierusalim, trecerea în Săptămâna Patimilor este tocmai demonstraţia că Iisus Hristos este împărat şi că El luptă pentru înviere. Dar nu preia alaiul acesta cu El, ci El însuşi luptă singur.

Şi nu numai, nu luptă ca să zdrobească.


Totul este creaţia Lui, cum poate El să zdrobească tocmai creaţia Lui? Iisus Hristos cuprinde, dintr-o dată, generalul, ca şi particularul, în acelaşi timp. Toate lucrurile sunt cuprinse în El, dar lucrează în fiecare dintre noi. Vocaţ ia pascală a poporului român este o vocaţie ontologică, nu e o vocaţie de suprafaţă, nu e o vocaţie evenimenţială. Orişice om participă la Înviere, de aceea mă bucur aşa de mult că la slujbă vine şi ăla care poate n-a călcat niciodată în Biserică în timpul anului, vine şi ăla care a stat toată ziua în Biserică, vine şi ăla care a parcurs tot Postul Paştelui, vine şi cel care a mâncat carne cu câteva ore înainte şi a băut şi… vine şi acela! Vine toate lumea… Adevărat a grăit Ioan Gură de Aur când a vorbit şi „de cei care aţi postit, şi cei care n-aţi postit. (…) Bucuraţi-vă!”. E o bucurie care a fost descrisă excepţional: „Hristos a Înviat, bucuria mea!”.


Lumea modernă obligă Biserica la tot felul de compromisuri?
Vorbim despre o lume modernă, dar de fapt ne referim la aspectul exterior al lumii. Dar lumea fără individ, fără persoană, n-are nicio valoare, este o lume anonimă, o noţiune abstractă.

Occidentul nu este astăzi, oarecum, desacralizat?
Eu nu am aceeaşi impresie. Pentru mine nu există sacru şi profan, există doar sacru. Omul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu nu poate să fie profan. Nu există spaţiu dincolo de care Dumnezeu să nu existe!

De Crăciun, copiii văd la televizor un Moş Crăciun, un individ gras şi cu barbă albă. De Paşte vine iepuraşul. E scos Hristos din ecuaţ ie, se transformă sărbătorile în ceva păgân, consumist?


Aş vrea să mă reîntorc cu câteva secole în urmă. Biserica, atunci când a apărut într-un spaţiu grecoroman, a întâmpinat foarte multe tradiţii. Şi atâta inteligenţă a avut Biserica, şi atâta spirit de convergenţă şi sinteză, încât nimeni nu s-a simţit în afara Bisericii. Noi trebuie să avem această capacitate de a explica şi pe Moş Crăciun, de a explica şi pe Sfântul Valentin, de a explica toate lucrurile acestea. Trebuie să nu lăsăm omul de astăzi, pe fratele nostru, să confunde exteriorul cu interiorul. Lipseşte comunicarea, noi lipsim din comunicare. În familie nu mai există comunicarea dintre soţ şi soţie, în spitale nu mai există comunicare, în şcoală nu mai există comunicare, în Biserică nu mai există comunicare.


E un monolog?
Nu mai există nici monolog. E un dialog al surzilor şi al muţilor. Preotul vorbeşte, credinciosul nu înţelege. Credinciosul vorbeşte, preotul nu înţelege! Trebuie neapărat să legăm forma dialogică dintre om şi om, şi această formă se petrece numai în spirit.

Trebuie să ajungi la inima omului.
Ca să ajungi la inima lui, trebuie să depui inimă. Dacă nu te jerfeşti, dacă nu vrei să dai nicio picătură de sudoare când vorbeşti, nu poţi să faci nimic.

Mai au creştinii de azi spiritul acesta al sacrificiului?


În primul rând, să ştiţi că e ca în lucrarea lui Tarkovski. Pentru mine, „Călăuza” a fost o revelaţie, „Călăuza” în care societatea era prezentată ca un handicapat, dar oamenii aveau o forţă a spiritului extraordinară. Toată lumea voia să ajungă la „camera fericiţilor”. Toată lumea vrea fericire. Ei bine, această fericire nu ţi-o dă materia. În clipa în care noi dăm în Creaţie, şi o lovim din toate părţile, se va produce un efect de bumerang şi… „pac, în cap!”. Şi în viaţa noastră dacă nu iubim societatea… Eu sunt adeptul voluntariatului. „Măi, copii, voi faceţi asistenţă socială, vreau să văd şi eu un program”, leam zis studenţilor mei. „Dacă mi-l aduceţi aici, eu vă dau banii, eu vă sponsorizez programul”. Şi au venit copiii, a doua săptămână – extraordinari au fost -, şi mi-au prezentat: „Uite, vrem să mergem la spitalul din Craiova şi să îngrijim de copiii bolnavi de SIDA”. „Cât vă trebuie buget?” „Păi, ne trebuie 120 de milioane”. „Poftim aici 120 de milioane.”

Le-am făcut rost, de la fiii mei duhovniceşti.

Aşa uşor?


Eu nu merg pe relaţia aceasta: mă duc la cineva să cer bani. Îi întreb: „Matale eşti prieten cu Mântuitorul Iisus Hristos? Matale te spovedeşti?”. „Nu prea”, zic ei. „N-are nimic. Şi începutul are început”, le spun eu. Şi sunt directori mari, de întreprinderi… De ce preotul azi n-are curaj, de ce un episcop n-are curaj să-i spună preşedintelui Consiliului Judeţean: „Tu ce vrei să faci cu viaţa ta? Bolnav eşti, soţia te-a părăsit, copilul nu te ascultă. De ce nu te spovedeşti, măi, copile?”. Şi atunci stai de vorbă cu el şi îi explici cum trebuie făcut: „Vezi bine, omule, că doctorii îţi spun că nu mai trăieşti. Eu, uite, îţi spun că trăieşti, pentru că spovedania are harul acesta regenerator. Dacă vrei să te faci bine, roagă-L pe acela care te poate face bine. Degeaba te duci la doctori, că şi aceia vin şi se roagă tot lui Iisus.”


Şi de ce credeţi că suntem în încrâncenarea asta fără seamăn? Din cauza comunismului?
Nu.

A lenei noastre?
Nici atâta. Suntem într-o perioadă de reprecizare a ideilor.

Ce părere aveţi despre politicienii aceştia care se folosesc de Dumnezeu în campanie electorală, pozează în mari creştini doar când e şi presa de faţă…


Sunt şi ei ca toţi oamenii. Nu cred eu că politicienii sunt nişte indivizi care sunt paraleli cu societatea noastră, sunt tot produsul societăţii noastre. „Sunt tot de-ai noştri, mânca-i-ar Raiul!”, vorba părintelui Cleopa. Biserica ar trebui să fie singura instituţie dezinteresată, Biserica trebuie să formeze şi politicienii, nu neapărat într-un spirit evanghelic, dar măcar într-un spirit al omului. Să fie om! Când ai spus de cineva „ăla e om” înseamnă că n-are apucături animalice…


„BUNA VESTIRE”

Colegiu de orfane


De la începutul noului mileniu, PS Irineu s-a dedicat unui vis mai vechi: să ajute orfanii. În ciuda opoziţiei cu care s-a confruntat chiar în sânul Bisericii, opoziţie venită din partea unor părinţi mai puţin deschişi la ideile „revolu- ţionare” ale lui Irineu, Prea Sfinţia Sa n-a renunţat. Şi astăzi, în comuna oltenească Grădinari stă ascunsă o mică minune. „Aşeză mântul Buna Vestire”, fundaţia condusă de Irineu, a ridicat, de la zero, Colegiul Naţional „Buna Vestire”, dedicat fetelor orfane. La îngrijirea şi educarea celor 160 de fete din centrele de plasament îşi vor da sprijinul mai multe măicuţe, dar şi profesori care, promite Irineu, vor primi lefuri mari – „duble faţă de stat”.


„Vom fi ca şi părinţii lor”


Aici, într-o şcoală care îmbină arhitectura britanică şi cea franţuzească, şcoală care va fi gata, cel mai probabil, anul viitor, elevele (de gimnaziu şi liceu) vor avea parte de tot confortul. „Totul, cu utilaje, cu serele pe care le avem, ne-a costat peste patru milioane de euro”, mărturiseşte PS Irineu. N-a ţinut cont de preţuri. „Am pus întâi pe hârtie ce vrem să facem, doar lucruri de calitate, apoi ne-a preocupat cum strângem banii. Ne-au ajutat mulţi oameni cu avere. De fapt, nu ne-au ajutat pe noi, ci nişte copii orfani, care au valori inestimabile şi ar fi păcat să se piardă. Aici fetele vor avea tot: dispensare, bucătării, săli de mese, vor fi ca o mare familie”, spune arhiereul.

„Nu e mult, e o picătură de apă într-un ocean, dar fetele acestea, pe care noi le vom ajuta şi să se căsătorească, vom fi ca şi părinţii lor, vor duce mai departe fundaţia”, speră Irineu. „De aici vor ieşi cu o diplomă recunoscută în ţară, vor învăţa limbi străine, vor învăţa şi o meserie. Vrem să redăm unor copii orfani demnitatea de a fi oameni. Colegiul va scoate specialiste în matematică şi arhitectură”, încheie Prea Sfinţitul. El avertizează că vor rămâne în colegiul-pension doar fetele care vor avea rezultate bune la învăţătură şi purtare aleasă. Irineu nu exclude posibilitatea ca şi fete sărace, dar nu orfane să studieze la „Buna Vestire”. Nici pe aceea ca oameni cu mulţi bani să plătească pentru a le oferi odraslelor o educaţie strictă şi serioasă la Grădinari.

sursa> http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801430/PS-Irineu-Slatineanu-Invierea-

a-stat-la-baza-formarii-poporului-roman/

Prealuare de la> Razboi intru cuvant *(Intre Lumina Invierii su spectrul foamei)

 

Etichete: , , , , , , ,

Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Ips Teofan slujind Dumnezeiasca Liturghie

Inaltpreasfintitul Teofan

Mitropolitul Olteniei

este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

 

05.martie.2008

 

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, el fiind votat, miercuri seară, de 32 de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Contracandidatul său în turul doi de scrutin – Preasfinţitul Casian – a primit 13 voturi.

Pentru scaunul vacant de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei au candidat Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Casian al Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Teofan, mitropolit al Olteniei, şi Preasfinţitul Calinic Botoşeneanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

În urma primului tur de scrutin, IPS Teofan a primit 20 de voturi, PS Casian – 16, PS Ioan – şapte, iar PS Calinic două voturi.

Pentru că în primul tur de scrutin niciunul din cei patru candidaţi nu a obţinut jumătate plus unu din voturile membrilor Sfântului Sinod al BOR, a fost organizat al doilea tur, în care au candidat doar IPS Teofan şi PS Casian.

*ÎPS Teofan a fost preferat de 32 de membri ai Sfântului Sinod, în timp ce Preasfinţitul Casian a avut 13 susţinători în cel de-al doilea tur de scrutin.(evz.ro)

Rezultatul alegerii vor fi consemnate într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate de cei 45 de membri ai Sfântului Sinod.

Scaunul de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, Ips Daniel a fost validat in functia de patriarch al Bisericii Ortodoxe Romane.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) i-a ales, miercuri seară, si pe cei şapte episcopi pentru scaunele vacante ale episcopiilor din ţară şi străinătate.

Preasfinţitul Sebastian Ilfoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a fost ales episcop al Slatinei. Pentru scaunul vacant de episcop al Slatinei a candidat şi Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanu, arhiereu vicar al Episcopiei Huşilor.

Preasfinţitul Petroniu Sălăjanul, arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei a fost ales episcop al Sălajului. Pentru acest scaun a mai candidat şi preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Preasfinţitul Visarion Răşinăreanu vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost ales episcop pentru Episcopia Tulcei. El a candidat pentru acest scaun alături de Preasfinţitul Irineu Slătineanul, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului.

Preasfinţitul Siluan Marsilianul, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, el fiind unicul candidat

Preacuviosul părinte arhimandrit Mihail Filimon, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Australia şi Noua Zeelandă.

Preacuviosul protosinghel Macarie Drăgoi a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa de Nord şi Preacuviosul părinte arhimandrit Timotei Lauran a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania şi Portugalia.

sursa 1> http://www.mediafax.ro/social/ips-teofan-este-noul-mitropolit-al-moldovei-si-bucovinei.html?1688;2434723

http://www.mediafax.ro/social/sfantul-sinod-i-a-ales-pe-cei-sapte-episcopi-pentru-episcopiile-din-tara-si-strainatate.html?1688;2434900

*sursa2>http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/794483/Surpriza-la-alegerile-BOR-PS-Teofan-noul-mitropolit-al-Moldovei/

 
2 comentarii

Scris de pe martie 5, 2008 în citadela, ecclesia, oameni, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Filmulet video – Canonizarea Sfantului Ioan Maximovici, episcop de San Francisco

 Canonizarea Sfantului Ioan Maximovici, episcop de San Francisco

petrecută la 19 iunie 1994 în biserica Maicii Domnului ‘Bucuria tuturor scârbiţilor’ din San Francisco

despre viata acestui sfant puteti citi AICI 

 

sursa Youtube> http://www.youtube.com/watch?v=LkZ9w5R7hyk

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 20, 2007 în sfinti, Videos

 

Etichete: , , , , , , , ,