COMUNICAT DE PRESĂ
CINSTIREA GIULGIULUI DE LA TORINO
Pe tot parcursul zilei de miercuri 28 aprilie 2010, crendincioşii din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei şi din întreaga Mitropolie a Europei Occidentale şi Meridionale, precum şi din Episcopia Europei de Nord, vor avea bucuria de a cinsti Giulgiul Mântuitorului care se află la Torino.
Curia arhiepiscopală din Torino a pus la dispoziţie pelerinillor veniţi din Italia şi din Europa occidentală şi de nord două mii de bilete care să le permită intrarea în capela care adăposteşte faimoasa relicvă care se expune o dată la câteva zeci de ani.
Programul acestei zile va fi următorul:
8.30 – Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la parohia Sf. Cuv. Parascheva (Torino I), după care credincioşii programaţi pentru ora 11h se vor îndrepta spre capela care adăposteşte Giulgiul.
10.30 – Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la parohia Sfânta Cruce (Torino II) pentru credincioşii care au cinstit Giulgiul începând cu ora 8h30.
21.00 – Vecernia ortodoxă în limba română şi italiană la care va participa şi Eminenţa Sa Cardinalul Poletto de Torino.
La acest eveniment vor participa Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfinţitul Episcop Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preafinţitul Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord.
DEPARTAMENTUL DE INFORMARE ȘI MASS MEDIA AL
EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A ITALIEI
sursa> http://episcopia-italiei.it/
Dupa cum ati putut citi mai sus in comunicatul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, nu cu mult timp in urma, pe 28 aprilie a.c., crestinii ortodocsi din Italia si nu numai au putut „cinsti” Giulgiul din Torino, care ar pastra imaginea originala a Mantuitotului Iisus Hristos. Curia arhiepiscopala din Torino a pus la dispozitie pelerinilor veniti din Italia si Europa Occidentala si de Nord 2000 de bilete *(cf. Credinta strabună, an XX, nr. 5 (290), mai 2010, p. 11) pentru a putea intra in capela ce adaposteste faimoasa, dar controversata „relicva”. De pe site-ul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale, cu sediul la Paris, aflam ca invitatia a venit din partea Arhiepiscopiei Catolice de Torino. Mai multe despre istoria acestui giulgiu puteti afla AICI. Mi se pare ciudata acordarea aceastei „cinstiri” Giulgiului de la Torino, deoarece autenticitatea acestuia este pusa deseori in discutie. Nici macar catolicii nu s-au pronuntat in mod oficial asupra autenticitatii, iar unii episcopi catolici in 1370 si 1389 infirma autenticitatea lui, spunand ca nu este decat un fals, „menţionând chiar şi numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul”. De asemenea, rezultatele stiintifice realizate prin metoda datarii cu Carbon 14 in trei laboratoare renumite din lume au aratat acelasi lucru, cum ca giulgiul ar data din perioada 1260-1390, adica imediat dupa Marea Schisma si cruciade, binestiindu-se interesul cavalerilor templieri pentru obiectele sfinte, interes care nu-i impiedica deseori sa „fabrice” relicve doar pentru a-si spori patrimoniul sacru. Domne, daca s-ar fi dus acolo doar din curiozitate era inca ceva, insa sa spui ca au mers acolo ca sa „cinsteasca” giulgiul, arata ca cei de la Episcopia Italiei chiar cred in autenticitatea giulgiului. Intrebarea care se pune acum este urmatoarea> E periculos sa cinstesti acest giulgiu?… Chiar daca acesta nu este autentic, si sa apelezi doar la valoarea pedagogica si pioasa pe care o impune vederea unui chip rastignit pe panza? Sau macar din curiozitate?… cred ca multi dintre voi v-ati pus aceaste intrebari, macar si in treacat. Eu zic ca nu este folositor acest lucru. Am sa va explic imediat de ce… Fiindca reprezinta o denaturare a adevarului, iar „Calea, Adevarul şi Viata” este Hristos (In. 14, 6). Mai mult decat atat, dupa cum o sa vedeti, e un atac la Invierea Mantuitorului…
In toata iconografia bizantina giulgiul este reprezentat ca luând forma trupului Mantuitorului, fiindcă ucenicii au facut dupa cum era obiceiul la iudei (In. 19, 40), infasurand trupul cu giulgiu si miresme. Ori acele miresme faceau ca giulgiul sa se lipeasca de trup si sa se pietrifice, devenind ca un corset, ca sa ne exprimam mai plastic. Aici este miracolul invierii Mantuitorului, fiindca Petru, cand a intrat sa vada mormantul, zice evanghelistul ca „a vazut giulgiurile singure zăcând” (Lc. 24, 12), ceea ce nu era de mirat daca trupul Mantuitorului ar fi fost infasurat precum arata giulgiul din Torino, insa imediat evanghelistul spune, la fel de uimit ca si Petru, ca acesta „a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase” (Lc. 24, 12). Cu alte cuvinte, lui nu-i venea sa creada cum giulgiurile „zac singure”, adica pastreaza forma trupului, aratand prin aceasta invierea miraculoasa. De asemenea, mahrama este mentionata ca fiind pusa deoparte de giulgiuri, fiind „infasurata”, dupa cum zice evanghelistul> „Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc” (In. 20, 7). Verbul „a infasura” arata tocmai acest lucru: acoperirea stransa de jur-imprejur a conturului capului cu o panza pentru a-l cuprinde.
Imobilitatea pe care o oferea giulgiul infasurat cu miresme si mahrama infasurata pe cap se poate vedea lamurit si la invierea lui Lazar: „Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă” (In 11, 44). Aici este frumusetea invierii lui Hristos!… fiindca a biruit moartea si a inviat lasand giulgiurile si mahrama asa cum fusesera puse de ucenici cand a fost ingropat, adica a lasat pecetile intregi. Si ale mormantului si ale giulgiurilor si a mahramei. Asadar, „chipul” reprezentat pe giulgiul din Torino nu are cum sa fie cel adevarat al Mantuitorului, deoarece mahrama, dupa cuvintele evanghelistilor, era cea care acoperea capul si care a fost dupa inviere „infasurata” si pusa „la o parte, intr-un loc”. Astfel ca Giulgiul din Torino vine si contesta cuvintele evanghelistilor, nerespectand deloc obiceiul iudeilor dupa care fusese ingropat Mantuitorul deoarece, dupa cum se observa in imagine, giulgiul din Torino acoperea pe „de-a lungul” trupul, nu pe „de-a latul”, ca la iudei. Astfel se explica de ce apare chipul acela imprimat pe giulgiu si nu pe mahrama, asa cum ar trebui. Iarasi, giulgiul din Torino este doar o singura bucata de panza de in, in schimb peste tot in Evanghelii cuvantul „giulgiu” este trecut la plural> ” Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos” (In. 20, 5).
In acest sens, chiar si simpla „curiozitate” care l-ar mâna pe crestin sa plateasca biletul de intrare pentru a vedea faimoasa „relicva” nu este intemeiata, iar daca ne mai gandim si la faptul ca papa Clement al VII-lea, ignorand la doar un an acuzele care negau autenticitatea giulgiului, încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerarii giulgiului şi aceasta pentru obţinerea de venituri prin vânzare de indulgente. Prin aceste comunicate ale Episcopiei Italiei si Mitropoliei de la Paris nu putem decat sa observam cu mahnire cat de putin stim despre Invierea Mantuitorului si cat de putin citim Sfanta Scriptura… ce sa mai ceri sa mai si combati, cand tu nu esti nici macar intarit in cele ale credintei. Ma surprinde insa participarea la aceasta „cinstire” a Giulgiului din Torino a unui intreg sobor de ierarhi ortodocsi romani din diaspora in frunte cu IPS Mitropolit Iosif si format din PS Siluan al Italiei, PS Timotei al Spaniei si PS Macarie al Europei de Nord. Sa fie din diplomatie, sau din evlavie?… ramane de vazut!
dan.camen.
foto> http://www.nikolaitsai.us/gallery.html#
Theologhia 
