RSS

Arhive pe etichete: familie

Bucuria Invierii Domnului, in Sfanta Liturghie – Pastorala la Învierea Domnului (2012) a IPS Laurentiu Streza

[Ultima parte a pastoralei este si cea mai acida, facand referire la generalizarea desfraului in mass media si criza familiei. Totodata, legatura noastra cu Hristos a devenit de „circumstanta” din cauza crestinismului nostru formal, practicat la scara larga.- dan.camen.]

BUCURIA ÎNVIERII DOMNULUI, ÎN SFÂNTA LITURGHIE

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI 

†LAURENŢIU

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP
AL SIBIULUI ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept‑credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul
să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută
şi cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, Bucuria cea veşnică.

(Stihiră din Canonul Învierii)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Cuvintele sfinte ale cântărilor liturgice, care ne încălzesc sufletele, ne îndeamnă ca, în această „noapte de mântuire”, să ne bucurăm de noianul cel negrăit şi de neînţeles pentru mintea omenească al iubirii lui Dumnezeu, ce se revarsă iarăşi peste noi şi ne face părtaşi tainicului ospăţ al darurilor deosebitei Sale purtări de grijă pentru noi. Astăzi e bucurie în cer şi pe pământ, astăzi toate s-au umplut de lumină, astăzi şedem cu Hristos la Cina Împărăţiei veşnice, unde El se face dulcea noastră hrană, scumpa noastră băutură.

În săptămâna ce a trecut am trăit împreună cu Hristos Sfintele Pătimiri pe care El le-a îndurat din dragoste pentru noi, am văzut vânzarea Sa, am simţit durerea batjocoririi şi a răstignirii Sale, am fost copleşiţi de durere şi de vinovăţie, ştiind că pentru iertarea păcatelor noastre a fost nevoie de o jertfă atât de sângeroasă şi de o moarte atât de nedreaptă. Toate aceste evenimente petrecute acum peste 2000 de ani le putem retrăi şi noi, pentru că ele sunt mereu vii în Persoana Mântuitorului Hristos, iar noi vorbim cu acest Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel răstignit şi înviat, şi menţinem legătura cu El prin rugăciuni, imne şi cântări. La rândul Său, Hristos comunică şi împărtăşeşte fiinţei noastre toate stările prin care umanitatea Sa curată a trecut şi ne face astfel contemporani cu El, în drumul Său împlinit pe pământ pentru noi sau, mai bine spus, El Se face contemporan cu noi, în acest drum străbătut de El.

Această împreună călătorie a lui Hristos cu noi, prin întreg cultul Bisericii, este realitatea tainică a acestei „nopţi de mântuire”, care ne-a umplut sufletul de bucurie. Această negrăită bucurie o primim de la El, de la Cel răstignit şi înviat, devenind părtaşi şi noi la Învierea Sa, la biruinţa asupra morţii, asupra diavolului şi asupra păcatului. Astăzi, prin El, simţim şi noi aceeaşi fericire pe care Apostolii şi ucenicii au gustat-o când li S-a arătat Mântuitorul. Simţim şi noi, în interiorul nostru că Hristos a înviat, că El este viu şi că noi nu vom muri niciodată, pentru că moartea nu mai are stăpânire peste noi.

Iată de ce Sfânta Biserică, în această „aleasă şi sfântă zi, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, ne ajută să retrăim toate aceste evenimente tainice prin intermediul slujbei Învierii şi a Sfintei Liturghii. La chemarea îngerească: „Veniţi de luaţi lumină!”, am venit cu toţii şi ne-am aprins făcliile, din faţa sfântului altar, care preînchipuie simbolic mormântul învierii lui HristosMântuitorul lumii. Am alergat apoi, împreună cu femeile mironosiţe, cu făclii aprinse în mâini, înconjurând biserica, ca să ducem în lumea întunericului vestea Învierii Domnului, cântând: „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învrednicşte cu inimă curată să Te slăvim. Am purtat cu noi: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi icoana Învierii, ca mărturii ale realităţii celei mai mari minuni săvârşite pe pământ.

În afara bisericii, în faţa uşilor de la intrare, am auzit proclamarea Evangheliei Învierii„ca un fel de trâmbiţare a veştii minunate a Învierii Domnului în toată lumea”. Cel care „citeşte Evanghelia închipuie acum pe femeile mironosiţe, care, după ce văzuseră mormântul gol, au alergat, pline de bucurie, să spună ucenicilor că Domnul a înviat[1].

A urmat apoi preamărirea Sfintei Treimi, prin binecuvântarea Învierii: „Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi…”. Asemenea martorilor Învierii Domnului şi noi am fost pătrunşi de fiorul bucuriei nespuse, când am intonat pentru prima dată minunatul imn pascal: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” Apoi, cădindu-se împrejurul icoanei Sfintei Învieri, se repetă acest imn, împreună cu versetele psalmistului: „Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe El! Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iară drepţii se veselesc. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!” (Ps 67, 1-3).

Biruinţa asupra morţii şi asupra puterii diavolului şi zdrobirea porţilor iadului, de către Hristos, sunt reprezentate simbolic prin dialogul din faţa uşilor de intrare în biserică, împrumutat din rânduiala sfinţirii noului locaş de închinare. Arhiereul sau preotul, simbolizând pe Hristos Care a zdrobit ferecăturile de aramă ale iadului, bate în uşă, purtând un dialog cu o persoană din biserică, prin cuvintele psalmistului:„Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este Acesta Împăratul slavei? // Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. // Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este Acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei” (Ps. 23, 7-10).

Apoi, cu mare bucurie se intră în biserică şi se cântă troparul pascal, continuându-se Utrenia Învierii. „Reintrarea clerului şi a credincioşilor, din întunericul de afară, în biserica luminată, simbolizează lumina Învierii, care a strălucit la mormânt[2].

Slujba Utreniei este plină de fericirea pascală, exprimându-se prin cântările liturgice această împreună trăire cu Hristos a bucuriei Învierii, care ne pregăteşte pentru marea întâlnire a noastră cu Fiul lui Dumnezeu, de la Cina euharistică. Sfântul Ioan Gură de Aur ne cheamă pe toţi la acest ospăţ al Fiului de împărat, care este pregătit în cer pentru noi şi la care suntem invitaţi să participăm, acum şi aici, prin Sfânta Împărtăşanie: „Masa este bogată, spune Sfântul Ioan, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că, din mormânt, iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului[3].

Iubiţi fraţi creştini,

Prin participarea noastră la Sfânta Liturghie simţim cu toţii că „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea[4], că dragostea lui Dumnezeu ne copleşeşte şi ne mângâie. Nimeni nu mai e acum sărac sau bogat, nimeni nu mai este întristat sau suferind, căci toţi suntem fiii lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos, în Împărăţia veşnicei Sale iubiri. Cu această simţire îndrăznim să ne apropiem de preacuratele Taine, prin care Fiul lui Dumnezeu ni Se dăruieşte nouă cu Trupul Său preacurat, în care sunt cuprinse toate simţirile sufletului Lui, iar aceste simţiri curate se imprimă în toţi cei care se împărtăşesc cu vrednicie, căci „în Trupul Lui dat mie, spune părintele Dumitru Stăniloae, se simte mila Lui…, care este însăşi dragostea Lui care mi se împărtăşeşte prin Trupul Lui mereu frânt spiritual pentru mine. Trupul viu al cuiva este un mijloc de comunicare al simţirilor lui sufleteşti. Cu atât mai mult Trupul Cuvântului dumnezeiesc, în care mereu Îşi trăieşte, cu o simţire ce întrece orice simţire omenească, frângerea din milă pentru noi[5].

Simţirile bucuriei curate ale sufletului Său îndumnezeit, pentru învierea şi răscumpărarea noastră din tirania păcatului, a diavolului şi a morţii ni le dăruieşte nouă la fiecare Sfântă Liturghie, la fiecare împărtăşire cu scumpul Lui Trup şi Sânge. Ele devin în noi „izvor de bunătăţi, viaţă, nepătimire”, „foc şi lumină care arde spinii păcatului şi care umple de mireasma dumnezeirii[6], şi aduc în noi pregustarea din fericirea vieţii viitoare, „scufundarea existenţei noastre în viaţa infinită a lui Dumnezeu şi, prin aceasta, sorbirea unei vieţi nemuritoare şi plenare[7].

Iubiţi credincioşi,

Sfânta Euharistie, ca mod plenar de împărtăşire cu Hristos, este un dar care angajează, care presupune şi aşteaptă un răspuns din partea noastră, căci în viaţa liturgică a Bisericii se petrece un schimb necontenit de daruri între Dumnezeu şi om, schimb care este vizibil în Sfânta Liturghie prin aducerea ca ofrandă de către credincioşi a prescurilor, la altar. Pâinea care devine ofrandă este cea care întreţine viaţa noastră şi acest gest al aducerii ei la sfântul altar indică, simbolic, dăruirea întregii noastre existenţe lui Dumnezeu. Miridele scoase la proscomidie, prin pomenirea numelui fiecăruia, reprezintă predarea noastră tainică lui Dumnezeu, după asemănarea lui Hristos, jertfirea egoismului nostru, dăruirea întregii noastre existenţe lui Dumnezeu, pentru ca El să ne-o dăruiască înapoi plină de Duhul Sfânt şi de puterea Învierii Lui.

Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la care participăm la fiecare Sfântă Liturghie, jertfă care a adus în existenţa noastră puterea Învierii, ca un şuvoi de viaţă nouă care ne preschimbă şi ne pregăteşte pentru tainele lumii viitoare, este un dar care însă ne şi responsabilizează. Jertfa aceasta a lui Hristos aşteaptă jertfa noastră, ca o rodire a ei în noi, prin puterea Învierii Lui şi prin viaţa noastră de asceză şi de practicare a virtuţilor, ca moarte a egoismului nostru personal şi ca predare cu totul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Faţă de atâtea binefaceri pe care le-am primit noi de la Hristos, Dumnezeul nostru, nimeni nu poate să rămână nepăsător. O astfel de iubire jertfelnică aşteaptă răspunsul dragostei noastre. Din păcate însă noi ne purtăm urât cu Hristos, uităm repede ceea ce a făcut El pentru noi, şi prinşi în iureşul materiei şi al poftelor lumii acestei Îl batjocorim, Îl hulim, şi doar atunci când avem nevoie alergăm la El. Legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă. Alergăm la biserică doar atunci când avem nevoie, iar creştinismul nostru formal este cauza a tot răul material şi spiritual ce vine asupra noastră. Nu punem în lucrare şi nu folosim ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, nu dorim darurile Sale plătite cu scumpul Sânge al Fiului Său, ci ne alipim de bunurile şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi, jignind bunătatea Dăruitorului nostru. Necinstea, răutatea, invidia, egoismul, neîncrederea intoxică societatea noastră. Tinerii noştri sunt acum educaţi de mass-media, părinţii lor sunt plecaţi să îşi câştige existenţa în alte ţări.

Familia creştină suferă, ca şi societatea, de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează. Şi cum altfel ar putea sta lucrurile, când desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun, dar şi în care ne complacem să trăim. Putem oare să avem o viaţă creştină, spurcându-ne mintea cu imaginile deşănţate din reviste, ziare şi televizor? Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copii, noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?

Nu trebuie să ne revoltăm pentru viaţa tot mai grea pe care am ajuns să o avem. Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia. Bunăoară, i-am închinat noi oare Domnului primele noastre gânduri ale fiecărei zile şi sufletul nostru curăţit permanent de întinarea păcatului prin Sfânta Taină a Spovedaniei? Trăim noi oare cu dorul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului? Unde sunt frica de Dumnezeu, milostenia, smerenia şi dragostea creştinească?

Şansa noastră nu poate fi alta decât să ne întoarcem cu toată inima la Hristos. Trebuie multă răbdare în necazuri şi pocăinţă înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, Care aşteaptă să-I dăm inimile pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său celui Sfânt. Să ne străduim să punem în lucrare darurile Învierii şi să nădăjduim că puterea lui Hristos cel răstignit şi înviat va revigora şi va trezi neamul nostru atât de încercat. Mai mult ca niciodată greutăţile ne apasă şi ştim că doar mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem stăruitor, cu lacrimi, cu umilinţă şi cu post, ne poate scoate din toate necazurile, ispitele şi încercările ce ne împresoară. Nu avem altă nădejde decât prezenţa vie şi lucrătoare a lui Hristos cel înviat, în noi! Să nu o ignorăm, să nu o dispreţuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos, în fiecare dintre noi. Să cultivăm legătura noastră strânsă cu Dumnezeu, să ne îngrijim de frumuseţea noastră interioară, să dăm Chipului pe cel după chip, să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, nu doar propovăduitori ai lui, pentru ca toţi împreună să ne desfătăm de bunurile gătite în Împărăţia cerurilor celor ce curat L-au iubit pe Dumnezeu.

Hristos a înviat!

Sărbători fericite! Întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

Al vostru al tuturor,

de tot binele voitor şi pururea rugător către Hristos, Învierea noastră,

† Dr. Laurenţiu Streza,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului


[1] Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica specială, Bucureşti, 1980, p. 117.

[2] Ibidem, p. 118.

[3] Joannes Chrysostomus Scr, Sermo catecheticus in pascha, PG 59, 723A, edit. J.-P. Migne, Paris, 1857-1866.

[4] Penticostar, Bucureşti, 1999, p. 15.

[5] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, p. 5-12, 344.

[6] „Canonul de pregătire pentru împărtăşanie”, în Ceaslov, Bucureşti, 1979, p. 631.

[7] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică… vol. III, p. 87.

________________________________

sursa>
http://www.mitropolia-ardealului.ro/actualitati/act.php?id=1948 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Socant! Un bebelus promoveaza homosexualitatea in plin centrul Timisoarei pe un panou publicitar! S-a iscat un adevarat scandal

[Dimpotriva, homosexualitatea este pe atât alegere liberă *(de aceea îi şi zice „orientare”), pe cât este şi boală psihică *(cu implicaţii sexuale), fiindcă ce este împotriva firii nu poate să fie şi predestinat *(asa cum tacit sugereaza panoul), dupa cum dealtfel nu există nici predestinare. – dan.camen.]

OpiniaTimisoarei.ro / 15 aprilie 2011

Reclama scandaloasa la Timisoara! Un panou publicitar urias infatisand un nou-nascut cu o bratara la mana pe care scrie “homosexual” si cateva inscrisuri despre orientarea sexuala a aparut in plin centrul orasului iscand o adevarata revolta in randul timisorenilor si nu numai. Mai ales ca in apropiere sunt mai multe scoli si institutii.

Primaria nu stie al cui este suportul publicitar, iar Politia Locala incearca sa afle cine este proprietarul si cine a montat afisul.

Reclama este pe un panou aflat la inaltime, in imediata vecinatate a hotelului Continental. Langa fotografia bebelului sta scris faptul ca publicitatea vine “in sprijinul comunitatii gay din Romania”. Apare si numele unei asociatii de promovare a homosexualitatii “Eu sunt, tu?”, din Bucuresti, care insa nu are pe site-ul de prezentare decat un formular de contact. Nimic altceva.

Pe afis se pretinde ca actiunea ar fi finantata, citam “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”.

Nu se stie cui apartine panoul pe care se gaseste reclama de promovare a homosexualitatii. Suportul metalic nu are niciun element de identificare, asa cum cere legea.

Alertati, politistii locali au mers sa analizeze situatia la fata locului, insa nu stiu daca pot sa faca ceva pentru ca acea reclama sa dispara: daca nu are autorizatie, va disparea. Daca are, va ramane acolo pana in ziua in care expira autorizatia.

Reprezentantii Primariei Timisoara s-au aratat uluiti, dar nu stiu al cui este acel panou. “Cei care au acel panou sunt responsabili de ce au pus acolo, nu noi. Politia Locala sa mearga sa verifice”, spune Lacramioara Condea, purtator de cuvant al Primariei Timisoara.

Amenda intre 1.000 si 2.000 de lei

“Politistii locali s-au deplasat la solicitarea dumneavoastra pe teren pentru a identifica si a lua masurile legale impotriva celor care au pus acest panou pe domeniul public. In cazul in care acestia nu au autorizatie eliberata si emisa de Primaria Municipiului Timisoara risca o amenda intre 1000 si 2000 potrivit HCL 371 / 2007. In cazul in care au atorizatie, acest panou poate sa ramana pe domeniul public”, spune Nicoleta Popa, purtator de cuvant al Politiei Locale Timisoara.

Revoltat de aparitia reclamei s-a aratat si deputatul de Timis, Marius Dugulescu. Din functia sa de vicepresedintele al Comisiei pentru drepturile omului, din Camera Deputatilor, Dugulescu a incercat sa sensibilizeze autoritatile sa reactioneze la o astfel de sfidare. Acesta a facut hartii peste hartii atat la Primarie, cat si la Protectia Copilului, insa pana la aceasta ora afisul nu a disparut.

Eu le recunosc drepturile, insa sa si le tina in spatiul intim nu in spatiul public, in centrul Timisoarei. Eu am ramas stupefiat de acel afis, din care vad un copilas purtand acea inscriptie ca si cand ar avea catuse. In timp ce toti crestinii se sfiintesc si se pregatesc de Paste, aceasta minoritate imprastie mizeriile in spatiul public. Eu nu agreez promovarea de acest gen inaintea praznicului Invierii Mantuitorului”, spune Dugulescu.

Mitropolia Banatului condamna promovarea de acest fel pe care o socoteste drept una extrem de agresiva, mai ales ca sunt implicati copii. “Este regretabil ca exista astfel de promovari “agresive” ale homosexualitatii, care implica inclusiv fiinte nevinovate, precum sunt copiii. Dupa cum se stie, Biserica dezaproba pacatul “impotriva firii”, tratand insa cu toata grija pastorala pe cei care au cazut, cu voia sau fara voia lor, intr-un astfel de pacat. Homosexualitatea nu poate fi acceptata sub nicio forma ca normalitate sau firesc, in ciuda unor campanii care atenteaza la bunul simt al oamenilor si la buna cuviinta a majoritatii crestine a acestui popor”, spune Marius Florescu, purtator de cuvant al Mitropoliei Banatului.

Protectia Copilului Timis: nu e varianta potrivita pentru a face o campanie antidiscriminare folosind imaginea unui copil

“Am incercat sa luam legatura cu organizatia Population Services International, care apare pe afis, dar nu am reusit sa identificam datele de contact, pentru ca site-ul acestei organizatii este in reconstructie. Consideram ca nu este varianta tocmai potrivita pentru a face o campanie antidiscriminare folosind imaginea unui copil. Pentru a transmite mesajul dorit, organizatia ar fi putut alege o alta modalitate grafica”, a declarat pentru http://www.opiniatimisoarei.ro Sorina Bucurescu, sef Serviciu Relatii Publice din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis.

“Dumnezeu ne-a lasat Adam cu Eva, nu Adam cu Adam sau Eva cu Eva”

Oamenii care trec pe acolo se opresc, arunca un ochi peste panou si citesc mesajele. Unii injura printre dinti, iar altii isi fac cruce. Cert este ca reactiile sunt foarte diferite.

“Nu sunt eu de acord cu asa ceva. Cum sa fiu. Dar cu tineretul din ziua de astazi nu te pui. Nu ar fi normal ca ei, homosexualii sa se bage in viata noastra, asa cum o fac acum”, spune Ariclia Florescu, o timisoreanca trecuta bine de prima tinerete.

Nu e normal, chiar nu e normal. Eu ca om normal nu ma duc in casa lor de homosexuali sa le arat cum se fac copii si din astea. Asa ca sa nu vina nici ei la mine in casa. Lor si se pare normal, dar nu e asa. Normal e cum ne-a lasat Dumnezeu, Adam cu Eva, nu Adam cu Adam sau Eva cu Eva. Homosexualii prezinta aceasta boala ca pe ceva acceptabil si chiar ca pe un model de urmat de catre tineri”, spune Dorinel Matei.

“Mi se pare revoltator, agresiv. N-am nimic cu homosexualii, dar sa nu ma agreseze vizual cu astfel de imagini absolut deranjante. Sa faca bine sa dea jos reclama aceea”, ne-a spus Amalia Tache.

“Aceasta arata degradarea in care am ajuns. De ce nu se face reclama pentru promovarea familiei, candva celula de baza a societatii? Imi spuneti mie? Peste tot oricum vad numai homosexuali si divorturi la televizor. Divorteaza Columbenii, Pepe si Oana, si mai stiu eu cine. Mi-e scarba”, a adaugat Lucian Manciu.

Noua Dreapta Timisoara: e o ofensa adusa familiei normale!

“Este de un prost gust, fara masura, sa te folosesti de un bebelus pentru a-ti promova orientarea sexuala. Acest afis este o ofensa adusa familiei normale si nu cred ca are alt scop decat acela de a soca”, a declarat pentru http://www.opiniatimisoarei.ro Bogdan Popa, presedintele Noua Dreapta Timisoara.

Se pare ca acea reclama face parte dintr-o campanie care se deruleaza tocmai acum cand la Brasov are loc “Mister Gay Europe”. Reprezentantii organizatiei Noua Dreapta au amenintat cu proteste la Brasov.

 Caius Seracin

sursa>

http://www.opiniatimisoarei.ro/socant-bebelus-promoveaza-homosexualitatea-plin-centrul-timisoarei-pe-panou-publicitar-s-a-iscat-adevarat-scandal/15/04/2011

~~~+~~~

UPDATE

Identitatea pruncului folosit în campania homosexuală din România

Ierom. Savatie Bastovoi / 16 aprilie 2011

Presa română a intrat în alertă după ce orașul Timișoara a fost împînzit ieri cu panouri de propagandă homosexuală nemaipomenite pe teritoriul României. Panoul înfățișează un prunc abia născut care în loc de nume are la mînă o brățară pe care scrie “homosexual”. Astfel de afișe nu au mai apărut în Europa din timpul nazismului, cînd anumiți ideologi fasciști încercau să demonstreze superioritatea de rasă pe criterii sexiste, în speță homosexualitatea.

Ceea ce și-au permis homosexualii pe teritoriul României este o tentativă de legitimare a celei mai odioase dintre perversiuni: pedofilia. Urmînd logica acestui afiș copilul din imagine putea deveni “homosexual” doar prin viol, dată fiind absența impulsurilor sexuale la o vîrstă atît de fragedă.

Gravitatea faptei impune demararea unei anchete menite să identifice autorii panoului prin care să iasă la fotograf și prin fotograf să stabilească identitatea pruncului folosit în această campanie fascistă. Să se afle cine sînt părinții copilului, dăcă și-au dat acordul pentru ca imaginea pruncului lor să fie folosită în acest scop, dacă au fost plătiți și care sînt pedepsele legale pentru un asemenea comerț. Dacă pruncul a fost abandonat, să fie sancționată instituția care l-a vîndut. În orice caz, identitatea pruncului trebuie stabilită și autorii odiosului panou, fie că au acționat cu acordul părinților, a unei maternități sau azil de copii, fie că au acționat cu de la sine putere, să fie anchetați și trași la răspundere.

De asemenea, trebuie să se cerceteze dacă există vreo legătură între sponsorii panourilor de propagandă homosexuală de tip fascist de la Timișoara, organizatorii concursului “mister gay Europa” desfășurat în aceste zile la Brașov și sondajul comandat de Soros și apărut zilele trecute în presa din SUA prin care tinerii români au fost acuzați de vedere “xenofobe și homofobe”. Și, nu în ultimul rînd, dacă toate aceste “coincidențe” (prea multe pentru o minoritate) pot fi corelate cu campania de impunere a legii “antidiscriminare” desfășurate în această primăvară la Chișinău și care urmează să fie reluată la începutul lui iunie.

sursa>

http://savatie.wordpress.com/2011/04/16/a-fost-stabilita-identitatea-pruncului-folosit-in-campania-homosexuala-din-romania/

 
11 comentarii

Scris de pe Aprilie 15, 2011 în articole, citadela, diverse, Homosexualitate, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk: astăzi este o mare nevoie de o „alianta strategica” cu catolicii si protestantii pentru apararea valorilor crestine autentice

Interfax Religion/ 28 februarie 2011

Moscova – Situaţia morală şi demografică a Rusiei ridică semne de întrebare privind viitorul ei, a spus Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, şeful Departamentului Sinodal pentru Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse.

„De multe ori spun că astăzi este o mare nevoie de o „alianţă strategică” între creştinii ortodocşi şi catolici, membrii vechilor biserici răsăritene şi protestanţii tradiţionalişti, adică cu toţi cei care apără adevaratele valori creştine – familia, creşterea copiilor, indisolubilitatea căsătoriei, valoarea vieţii umane de la începuturile ei şi până la moarte”, a spus mitropolitul într-un interviu publicat luni [28 februarie a.c. – n.m.] în revista Pravda Komsomolskaya.

Toate aceste noţiuni sunt „complet revizuite, iar noi trebuie să ne opunem acestui lucru”, a spus el. „În caz contrar, atât Rusia, cât şi Creştinismul în general, nu peste mult timp îşi vor pierde „sarea” şi imaginea lor şi vor rămâne doar un subiect de studiu pentru istorici şi arheologi”.

Rusii „au început să se obişnuiască cu criza demografica severă din ţara lor”, a spus ierarhul. Întrebat ce poate sa sugereze Biserica pentru a schimba această situaţie, el a amintit de recenta iniţiativă majoră a Patriarhului Kirill, care implică un set de propuneri pentru a lupta împotriva avorturilor, pentru a sprijini familiile cu mulţi copii, pentru a ajuta copiii rămaşi fără părinţi şi propunerea legislativă pentru a proteja familiile şi copilăria.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=dujour&div=1

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,