Presa Ortodoxa din Grecia despre demersurile provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

[Ca sa vezi, Presa Ortodoxa din Grecia il acuza pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si pe Patriarhul Ierusalimului Teofil de lipsa de patriotism! Pe primul din cauza ecumenismului exacerbat pe care-l practica chiar la Fanar, incalcand canoanele (va sa zica ecumenismul bate elenismul), iar pe cel de-al doilea ca e rusofil, fiindca le permite rusilor sa primeasca Sfanta Lumina si grecilor nu, si pentru ca a decis indepartarea steagurilor grecesti de la patriarhie si de la manastiri, deoarece: „Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui… o notă discordantă” si ca: „Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor„. Drept urmare, antologic, grecii se intreaba nostalgic: „Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Teofile?”. Ultima parte a articolului este o mostra de elenism in starea lui pura, pentru care orice fel de comentariu in plus este de prisos – dan.camen.]

Demersuri provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

Preluare de la 

GraiulOrtodox.wordpress.com / 19 mai 2011

• Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.
• Patriarhul Ierusalimului, pe 25 martie a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal. În declaraţiile sale a subliniat că trebuie coborât steagul grecesc şi de pe mănăstirile Patriarhiei Ierusalimului.
• Un comportament inadmisibil faţă de pelerinii ortodocşi greci în timpul Săptămânii Mari. I-au îngrămădit în curtea bisericii Sfinţii Constantin şi Elena şi au urmărit coborârea Sfintei Lumini pe un ecran video. La mila tâlharilor mănăstirile.

Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil. Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.

Patriarhul Ierusalimului

Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:

„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă.

În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei! În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru, dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.

Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci.

În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.

Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare

Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:

„300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil …

Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?

Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic…

Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!

Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!

Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.

Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare… Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?

Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.

Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”

La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti

La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului.

Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!

Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.

În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului.

Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.

Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului.

Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.

Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”

Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7                Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/05/19/demersuri-provocatoare-ale-patriarhului-ecumenic-si-ale-patriarhului-ierusalimului/ 

foto>

http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2010/04/patriarch-theophilos-of-jerusalem-at-the-phanar-snaps/

http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/S9ZBYxAK-EI/AAAAAAAAGPI/pwQ7SNDE-vc/s400/theophilos+holy+light.jpg

 

Amenajarea schitului romanesc de pe Muntele Athos costa 3 milioane de euro

Ziare.com / 16 mai 2011

Grupul Ecumemic de Rugaciune din Parlament a depus, luni, la Biroul Permanent al Camerei o informare despre vizita la Muntele Athos, unde se specifica nevoia unei investitii de „circa trei milioane de euro”, pentru amenajarea schitului romanesc Prodromu.

Grupul mai sutine in documentul depus la Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, ca exista nevoia flexibilizarii „acordarii subventiilor de catre Ministerul Culturii si Cultelor ” pentru schitul romanesc de la Athos.

Mai mult, potrivit informarii Grupul Ecumenic de Rugaciune „trebuie reluate demersurile prin care schitul romanesc Prodromu sa fie ridicat la rangul de manastire„.

In acest sens, Nicuale Mircovici, secretarul Camerei, a precizat ca, din partea prelatilor greci de la Athos, exista o disponibilitate ca schitul sa fie transformat in manastire.

In perioada 4-8 mai 2011 o delegatie a Grupului Ecumenic de Rugaciune din Parlamentul Romaniei a efectuat un pelerinaj la asezamintele monahale de pe Muntele Athos (Grecia).

sursa>

http://www.ziare.com/social/biserica/amenajarea-schitului-romanesc-de-pe-muntele-athos-costa-3-milioane-de-euro-1095006

~~~+~~~

Aleşii cer 3 milioane de euro pentru un schit românesc de pe Muntele Athos

Cei cinci parlamentari care fac parte din Grupul Ecumemic de Rugăciune au informat Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor despre modul în care a decurs vizita făcută la mănăstirile de la Muntele Athos.

Deputaţii au petrecut trei zile pe munte şi „s-au conformat tradiţiilor şi ceremonialului vieţii monahale, participând la slujbele religioase şI închinându-se la Sfintele Moaşte şI la Icoanele făcătoare de minuni”.

Parlamentarii n-au pierdut însă prilejul să ceară şi nişte bani, precizând în informarea înaintată conducerii Camerei că schitul românesc Prodromu ar avea nevoie de 3 milioane de euro pentru renovararea clădirilor, fără însă să precizeze de unde ar putea veni banii. Grupul Ecumenic mai susţine că există nevoia flexibilizării „acordării subvenţiilor de către Ministerul Culturii şi Cultelor” pentru schitul românesc de la Athos şi că schitul ar trebui ridicat la rangul de mănăstire.

Parlamentarii participanţI la vizită spun că şi-au suportat singuri cheltuielile de deplasare. Din Grupul Ecumenic fac parte deputaţii Cristian Dumitrescu (PSD), Anghel Stanciu (PSD), Florin Iordache (PSD), Victor Cristea (PSD) şi senatorul Avram Crăciun (PSD).

MONICA IORDACHE APOSTOL

sursa>

http://www.jurnalul.ro/stiri/politica/alesii-cer-3-milioane-de-euro-pentru-un-schit-romanesc-de-pe-muntele-athos-578162.html

foto>

http://cutsinger.net/images/athos_2007/prodromos.JPG

http://www.kunst-phantastisch.de/assets/images/Athos-Skite_Prodromou.jpg

 

Două biserici ortodoxe din Tanzania sunt ctitorite de credincioşi din România

Doxologia / 16 mai 2011

În perioada 7-11 mai 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a efectuat o vizită în Tanzania, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Dimitrie, Mitropolit de Irinoupolis şi Seychelles, din cadrul Patriarhiei Alexandriei, informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Moldova. În cadrul acestei vizite, IPS Teofan a vizitat şi sfinţit şi cele două biserici construite prin efortul financiar al unor persoane fizice sau juridice din Moldova şi din ţară.

Decizia de a sprijini ridicarea acestor lăcaşuri de cult a fost luată de Înalt Preasfinţia Sa la precedenta vizită în Tanzania, din perioada 13-21 ianuarie 2010, când a constatat cât de mare este nevoia de biserici pentru comunităţile de ortodocşi în continuă creştere din această ţară. Cele două biserici vor avea ca patron spiritual pe Sfântul Ioan Botezătorul, respectiv pe Sfânta Parascheva de la Iaşi. 

Ca şi la precedenta vizită, la solicitarea IPS Dimitrie, chiriarhul locului, IPS Părinte Mitropolit Teofan, însoţit de părintele protosinghel Nicodim Petre, a participat la slujba de botez a câtorva sute de persoane care au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, respectiv la săvârşirea Tainei Cununiei pentru 18 familii botezate în acea zi. La solicitarea şi cu binecuvântarea IPS Dimitrie, au mai rămas în Tanzania, pentru o perioadă de două luni, un monah împreună cu două monahii, urmând a se implica în diverse activităţi misionare şi filantropice, cum ar fi catehizarea celor care urmează a primi Taina Botezului.

Tanzania este o ţară africană extrem de săracă, de aproximativ 40 milioane de locuitori, cu capitala politică la Dodoma (oraşul Dar es Salaam fiind, însă, principalul centru economic), în care trăiesc şi mai multe zeci de mii de creştini ortodocşi. În această ţară, unul din cinci copii moare de SIDA, iar alte boli, precum malaria, fac numeroase victime, încât speranţa de viaţă se situează, undeva, în jurul vârstei de 45 de ani. Accesul la educaţie este extrem de redus, întrucât guvernul susţine salariul unui profesor, dar nu poate susţine construcţia de şcoli, acest lucru depinzând de puterea financiară a fiecărei comunităţi în parte.

Într-o ţară cu atât de multe nevoi materiale şi spirituale, există o misiune ortodoxă susţinută în special de generozitatea unor organizaţii şi credincioşi din Grecia. Această misiune urmăreşte atât propovăduirea Evangheliei, cât şi oferirea de ajutoare materiale, mai ales asistenţă medicală, IPS Dimitrie declarând, pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din Tanzania, că, ‘la a doua Sa venire, Iisus Hristos s-ar putea să nu ne întrebe de câte ori ne-am rugat sau ne-am pocăit, dar cu siguranţă El ne va întreba dacă am oferit apă celor însetaţi, hrană celor flămânzi, medicamente celor bolnavi sau un adăpost celor orfani‘.

Pr. Constantin Sturzu

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/doua-biserici-ortodoxe-din-tanzania-sunt-ctitorite-de-credinciosi

 

Mitropolitul Nikolaos Mesogaias – Scurt interviu

Preluare de la

PresaOrtodoxa.wordpress.com / 8 mai 2011

Care este sensul Paştelui?

Cred că este întreit. Primul sens este că, prin Înviere, avem dovada dumnezeirii lui Hristos; al doilea … se desfiinţează moartea, iar al treilea, în cadrul definit de celelalte două, este provocarea la o viaţă nouă.

Mielul fript ne îndepărtează de sensul Paştelui?

Dacă cineva sărbătoreşte Paştele doar cu miel, este un Paști mărginit. Pe de altă parte, omenesc este să prăznuim şi prin mijloace materiale.

Învierea lui Hristos nu este o provocare la adresa capacităţii noastre raţională?

O aruncă în aer. Învierea nu are deloc logică.

Şi atunci, de ce să mai credem?

Credinţa este ceva mai înalt decât capacitatea raţională, decât canonul moral, decât aşteptările emoţionale. Credem ceea ce este dincolo de raţiune.

Poate fi cineva creştin ortodox şi să considere Învierea o simplă „poveste”?

Da, se poate găsi în cultura şi civilizaţia ortodoxă, dar, după cum zice apostolul Pavel, după o predanie seacă. Predanie seacă şi viaţă seacă.

Dumneavoastră credeţi în Înviere?

Cu toate celulele mele. Singurul lucru pe care-l cred este Învierea. Iar credinţa în Înviere îi dă omului capacitatea de a ieşi din sine. Nu mai ai nevoie de minuni şi de dovezi, ci te linişteşti şi pătrunzi în alt univers, care este Biserica.

Dat fiind faptul că mai toate religiile propovăduiesc viaţa de după moarte, este posibil ca astfel, pur şi simplu, să fie potolită o nevoie psihologică a omului?

S-ar putea, pentru că o astfel de nevoie există. Dar, mai întâi se crede, apoi vine certitudinea. Şi este atât de frumos acest lucru.

Dacă v-aţi fi născut mai la est sau mai la vest, nu aţi fi aparţinut altei religii?

Se poate … Să fi fost muftiu … Sau cardinal.

Şi atunci, de ce să credem că Ortodoxia este unicul adevăr?

Pentru că, întâmplându-se să ne naştem aici, s-a dovedit acest lucru înlăuntrul nostru. Nu ştiu ce-ar fi fost dacă m-aş fi născut altundeva.

Câţi dintre creştinii ortodocşi din Grecia sunt creştini cu adevărat?

Cred că numărul acestora este foarte mic. Iar pentru acest lucru suntem vinovaţi ca Biserică, deoarece ne-am complăcut şi laicizat, mai simplu spus, funcţionăm instituţional, nu mistagogic. Adică, să-i luăm altfel pe oameni şi, încetul cu încetul, să-i conducem spre taina lui Dumnezeu.

Vă deranjează faptul că cei mai mulţi ajung la biserică cu jumătate de oră înainte de Înviere şi pleacă după „Hristos a înviat”?

Nu mă deranjează, dar este ca şi cum s-ar duce la o nuntă şi, imediat după ce apare mireasa şi începe nunta, ei pleacă. E păcat. Se nedreptăţesc pe ei înşişi.

Sfânta Lumină se aprinde singură, de-adevăratelea, sau cu chibrituri?

Omul contemporan, în numele ştiinţei, crede că universul a luat fiinţă din nimic. De ce nu ar putea Sfânta Lumină să ia naştere din nimic? Cea mai mare semnificaţie a Sfintei Lumini este că toţi luăm lumină din aceeaşi sursă. Acest lucru este foarte important. De ce să-l pierdem?

Dacă trupul omenesc, mai puţin al lui Hristos, şi-aşa se descompune, de ce se opune Biserica arderii celor morţi?

Deoarece arderea nu permite descompunerea fiziologică. Nu vrem să facem ceva brusc şi, cu respect faţă de îngroparea lui Hristos, prezentăm fiecărui om evenimentul Îngropării şi Învierii.

Aţi refuza să daţi binecuvântarea voastră cuiva care ar vrea să fie ars?

Aş face ceea ce hotărăşte, în cele din urmă, conştiinţa Bisericii.

În Grecia, Biserica nu constituie un sistem care, de multe ori, cultivă fanatismul?

Mă tem că aveţi dreptate. Desigur, sunt şi multe alte ocazii în care Biserica eliberează omul cu adevărat.

De ce aţi înapoiat statului elen salariul dumneavoastră?

Ceea ce e cu adevărat interesant este faptul că statul elen este incapabil până şi să-mi taie salariul. Încă sunt plătit, iar salariul merge la fundaţii. Măcar de mi-ar suspenda calitatea de funcţionar public. Nu doresc să fiu funcţionar al Statului.

Aşadar, sunteţi pentru separarea Bisericii de Stat?

Da. Biserica, cu cât este mai dezlegată de Stat, cu atât este mai Biserică. Devine mai apropiată de mesajul pe care îl propovăduieşte. În acest moment, făcând parte din sistemul politic, se prăbuşeşte împreună cu acesta.

Şi cum vor trăi preoţii, fără salariu?

Mult mai bine. Impozitarea Bisericii este o măsură antipopulară. Lumea dă câte ceva la pangar şi se adună nişte bani. Dacă Biserica Greciei hrăneşte zilnic 50.000 de persoane – după cum a făcut cunoscut, cu câteva zile mai-nainte, Sfântul Sinod -, şi este impozitată cu 20%, cineva va trebui să găsească o sursă de hrană pentru 10.000 de oameni.

Dumneavoastră aveţi alte surse de venit?

Nu am nevoie.

Şi ce mâncaţi?

Nici nu vă puteţi imagina. Îmi aduc de la mânăstiri cele mai bune ouă.

Ştiinţa v-a făcut să vă îndoiţi de existenţa lui Dumnezeu?

Din contră. Pe când eram în America mă înfruptam din cele mai bune părţi ale ştiinţei, şi cu toate acestea, am simţit că ea nu mă poate sătura. Deplinătate mi-a dat nevoia de a transgresa moartea, degradarea, timpul.

Ştiinţa ar putea descoperi vreodată începuturile universului, ceea ce a fost înainte de Big Bang?

Înainte de Big Bang nu exista timp, aşadar, nu există „înainte de”. Ştiinţa este o unealtă extraordinară care ne arată frumuseţea lumii materiale. Dar este mult prea limitată pentru a ne arăta limitele omului.

Crucea dumneavoastră personală?

Cel mai rău este sinele meu. Dificil lucru sinele omului.

Publicat de Romfea, în Duminica Paştilor 2011

sursa>

http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/05/08/mitropolitul-nikolaos-mesogaias-scurt-interviu/

 

Biserica Rusiei si a Greciei se opun introducerii cardului electronic de identitate

Traducere Razboi intru Cuvant

The Christian Century: Orthodox churches object to national identity cards

Bisericile Rusa si Greaca se opun planurilor din cele doua tari de a se introduce carduri electronice de identitate menite rationalizarii birocratiei si, in cazul Greciei, facilitarii integrarii in Uniunea Europeana (? -n.n.).

Oficialii Bisericii cer studierea in detaliu a cardurilor si, de asemenea, cer autoritatilor sa le faca optionale. Ei sustin ca informatiile personale si financiare ce vor fi stocate pe microcipurile din carduri pot fi manipulate pentru a discrimina credinciosii.

Intr-un interviu acordat luna trecuta Rossiiskaya Gazeta, un ziar oficial guvernamental, Mitropolitul Ilarion de Volokomlamsk, seful Departamentului de Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei, a afirmat: ”cardurile de credit pe care o persoana le foloseste pentru a ridica bani din bancomat sau pentru a plati intr-un magazin, sunt ceva, iar un card personal in care toate informatiile despre viata si activitatile unei persoane vor fi stocate, despre conturile sale bancare, sanatatea sa, calatoriile sale, sunt cu totul altceva. Sunt grade diferite de control asupra oamenilor.”

Aripile conservatoare si nationaliste din interiorul bisericilor au tinut demonstratii la Athena si Moscova sustinand ca aceste carduri vor compromite identitatea nationala si religioasa. Multi merg pana acolo incat sa sustina ca numerele de identitate cum ar fi 666 sunt ”semnul fiarei” din Cartea Apocalipsei. In cadrul unei demonstratii tinuta la Moscova, pe 16 aprilie, nationalistii ortodocsi si-au unit fortele cu membri ai Partidului Comunist. Comunistii se opun, la randul lor, Cardului Universal Electronic, programat sa fie introdus in Rusia anul viitor.

Segodnia.ru, o publicatie online ce acopera deseori subiecte religioase si nationaliste, comentand asupra demonstratiilor, spune ca ”introducerea CUE face posibila construirea unei nemaiauzite dictaturi electronice super-totalitare, in care fiecare persoana devine un bio-obiect controlabil de la distanta, un robot pentru tot felul de activitati practice, cu un cod de bare pe corpul sau sau un microcip sub piele.”

Patriarhul Bisericii Ruse, Kirill II, a afirmat in cadrul unei intalniri a Sinodului, in februarie, ca ”biserica intelege pozitia oamenilor care nu vor sa fie supusi unui control ce face posibila culegerea unei informatii cuprinzatoare despre viata lor privata, putand, pe termen lung, sa fie folosita pentru a discrimina cetatenii pentru viziunea pe care o au asupra lumii.”

Pe 27 martie, miide preoti ortodocsi, calugari, calugarite si mireni au marsaluit prin Atena spre Parlament pentru a protesta. In Aprilie, Sinodul Bisericii Grecesti si-a exprimat ingrijorarea asupra cardurilor, afirmand ca va avea intalniri cu oficiali guvernamentali de rang inalt. Mitropolitul Prokopie de Filipi, Neapolis si Thasos, ce prezideaza comisia sinodala de probleme dogmatice si canonice, a raportat ca, in urma discutiilor preliminare avute cu oficiali guvernamentali, biserica a primit asigurari ca, printre altele, numarul 666 nu va aparea pe carduri sub nicio forma. (…)”

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/28/semne-promitatoare-in-bisericile-surori-greaca-si-rusa-critici-la-nivelul-cel-mai-inalt-al-ierarhiei-bisericii-ruse-fata-de-proiectul-cardului-electronic-parintele-theodor-zisis-si-ips-serafim-din-p/

 

În Atena 150.000 de greci au protestat timp de patru ore împotriva cardului cetățianului (potrivit celor declarate de Părintele Nektarios Moulatsiotis)

Un nou protest împotriva actelor de identitate biometrice

Graiul Ortodox / 28 martie 2011

Atena, 27 martie 2011, Pedio Areos şi Piaţa Syntagma:

Zeci de mii de oameni din multe părţi ale Greciei au răspuns la apelurile Comisiei Panelene a Clericilor şi Laicilor pentru Lupta împotriva Cardului Cetăţeanului şi s-au adunat duminică, 27 martie 2011, în Pedio Areos, după care au mers în marş paşnic către Parlamentul Elen. Estimările cele mai modeste vorbesc de cel puţin 30.000 de manifestanţi, în timp ce Părintele Nektarios Moulatsiotis, preşedintele acestei Comisii de Luptă împotriva Cardului Cetăţeanului, a anunţat prezenţa a 100.000 de oameni. Importanţă însă nu are atât numărul participanţilor, cât prezenţa dinamică a oamenilor, atât în ​​discursurile ţinute la Pedio Areos, cât şi în marşul către Parlament.

Dintre vorbitori trebuie menţionaţi reprezentanţii INKA-ΓΟΚΕ (Ιnstitutul Consumatorilor/Federaţia Generală a Consumatorilor din Grecia, organizaţie membră a Comisiei Europene pentru Sănătatea şi Protecţia Consumatorilor, http://www.inka.gr)%5B1%5D, experţi în ştiinţele economice care au prezentat riscurile actelor cu cip şi ale îndosarierii datelor personale. Domnul Stathis Adamopoulos, specialist în ştiinţe economice, membru al INKA, a semnalat în discursul său că „în esenţă, cardul va înregistra toate acţiunile individului cu rezultatul că va modifica fundamental sistemul de valori al societăţii noastre”, adică omul va fi supus unei urmări continue, 24 de ore din 24, şi a completat că aceste date care ţin de viaţa privată a omului vor putea fi extrase în orice moment, fapt care va constitui un obstacol major în dezvoltarea personalităţii umane. În declaraţia făcută Agenţiei Ateniene de Ştiri şi Agenţiei Macedoniene de Ştiri, ΑΠΕ-ΜΠΕ, acelaşi Stathis Adamopoulos susţine că: „chiar dacă toate aceste temeri nu ar fi reale, adevărul este că noul act de identitate care ni se pregăteşte presupune un sistem birocratic complex şi costisitor, care va deveni o importantă sursă de venituri, fapt care, spre exemplu a determinat guvernul australian să renunţe la introducerea lui”.

Părintele Nektarios Moulatsiotis, la rândul său, a subliniat într-una din intervenţiile sale că „acest card al cetăţeanului este în dezacord flagrant cu Constituţia Greciei şi cu Dreptul European”.

Reprezentanţii PR.A.O.S. (Iniţiativa Luptătorilor pentru o Conştiinţă Ortodoxă) au analizat în detaliu, atât din perspectivă tehnologică, cât şi religioasă, tema cardului de cetăţean.

Mitropolitul Pireului, Serafim, în numele Bisericii locale a Pireului, a exprimat neliniştea sa profundă faţă de intenţia introducerii cardului cetăţeanului în mesajul transmis manifestanţilor prin reprezentantul său, protopresviterul Hristos Hritodoulou. A subliniat că actuala evoluţie a tehnologiei devine un adevărat blestem pentru om şi instrument al unei dictaturi fără precedent în istoria omenirii. Omul îşi va pierde identitatea în cadrul sistemului de urmărire continuă care se va realiza prin cardul cetăţeanului. S-a menţionat de asemenea că se aşteaptă luarea oficială a poziţie e Sinodului Bisericii Greciei imediat ce guvernul va da publicităţii proiectul de lege privitor la introducerea cardului cetăţeanului, specificându-se că s-a constituit deja o comisie juridico-teologică a Sinodului care investighează toate datele legate de cardul cetăţeanului.

În repetate rânduri vorbitorii au invocat trecutul glorios al poporului grec care a fost un promotor al libertăţii umane, prin aceasta îndemnându-i pe contemporani să urmeze exemplul înaintaşilor lor care nu s-au temut să lupte şi să-şi dea viaţa pentru credinţa şi patria lor. S-au făcut referiri la Constantinopolul bizantin, ca simbol al elenismului creştin, şi la 25 martie, una dintre cele două zile naţionale ale Greciei, care marchează începutul revoluţiei de eliberare e grecilor de sub jugul otoman, din 1821, în care Biserica a avut un rol decisiv.

În ansamblul lor, discursurile s-au dorit un semnal de alarmă adresat poporului elen şi în acelaşi timp tuturor creştinilor, care se află în pericolul de a-şi pierde libertatea de acţiune şi spirituală prin acest nou sistem de înrobire, „anticreştin, antipopular, antidemocratic, antiuman şi satanic”, după cum a subliniat unul dintre vorbitori, „un sistem pe care Noua Ordine doreşte să îl impună Greciei”. De asemenea, manifestaţia s-a dorit o avertizare a ocârmuitorilor ţării, care se vădesc a nu fi „nici greci, nici creştini”, ci slujitori ai intereselor Noii Ordini Mondiale. S-a subliniat că guvernanţii nu doresc să prezinte clar ce înseamnă cardul cetăţeanului şi riscurile pe care le presupune, ei se exprimă în mod ambiguu, echivoc, în ce priveşte condiţiile şi implicaţiile introducerii noului sistem de identificare, fapt care dovedeşte o dată în plus caracterul antipopular al măsurii.

La sfârşitul discursurilor s-a citit rezoluţia manifestaţiei adoptată de către toţi participanţii.

Apoi manifestanţii au pornit în marş paşnic către Parlamentul Grecilor strigând lozinci precum “NU cardului cetăţeanului!”, „Grecia creştinilor Ortodocşi”, „Grecia înseamnă Ortodoxie!”, „Afară masonii din Parlament!” şi cântând imnul naţional şi „Apărătoare Doamnă”. Puternică a fost prezenţa tinerilor care cu vocile lor viguroase au dat un ton diferit marşului. Trebuie să îi felicităm pe aceşti tineri, pentru că mulţi dintre ei s-au implicat în organizarea şi desfăşurarea evenimentului prin distribuirea de pliante şi postarea de panouri etc.

Odată ajunşi în faţa Parlamentului, rezoluţia manifestaţiei a fost înmânată unui reprezentant al Parlamentului. Protestatarii şi-au manifestat dezacordul faţă de măsurile şi atitudinea guvernanţilor şi parlamentarilor în actuală criză economică şi politică şi au afirmat că nu îi consideră reprezentanţi ai poporului elen, tocmai pentru că nu acţionează spre binele material şi spiritual al poporului, ci sunt adevăraţi trădători de neam şi luptători împotriva Bisericii şi a credinţei creştine.

Mitropolitul Ieremia al Gortinei şi Megalopoleos a transmis telefonic în direct mesajul său de solidaritate şi de susţinere a cauzei manifestaţiei.

Mesaje de solidaritate au fost citite în faţa Parlamentului de reprezentanţi ai unor organizaţii creştine de pe tot cuprinsul Greciei.

În sfârşit, trebuie să semnalăm că protestatarii şi-au anunţat intenţia de a organiza şi alte demonstraţii de protest împotriva introducerii cardului cetăţeanului atât în Atena, cât şi în alte oraşe ale Greciei.

Părintele Nektarios Moulatsiotis: ”după afirmațiile polițiștilor suntem 150.ooo de oameni„

Traducere: Mihail Ilie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa postarii:

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/28/32-in-atena-150-000-de-greci-au-protestat-timp-de-patru-ore-impotriva-cardului-cetatianului-potrivit-celor-declarate-de-parintele-nektarios-moulatsiotis/

Sursele traducerii:

http://thriskeftika.blogspot.com/2011/03/blog-post_8832.html

http://aktines.blogspot.com/2011/03/27-2011.html

http://panayiotistelevantos.blogspot.com/2011/03/blog-post_5764.html

http://www.orthodoxia-ellhnismos.gr/2011/03/blog-post_7912.html#more

http://www.newpost.gr/ellada/item/33411

http://www.filoumenos.com/index.php?option=com_content&view=article&id=2704:Megalei%CE%BFdis-i-sygkentrosi-gia-tin-karta-politi-27-Martioy&catid=51:amka-ekam&Itemid=76

 

Schitul Prodromu din Athos are un nou egumen: Ierom. Atanasie Floroiu

[Decizia retragerii Parintelui Petroniu Tanase de la egumenia schitului e motivata prin doua motive: suferinta trupeasca si varsta inaintata de 96 de ani… Instalarea noului egumen va avea loc Duminica, 13 februarie 2011 – dan.camen.]

Basilica.ro/ 8 februarie 2011

Ieromonahul Atanasie Floroiu este noul egumen ales al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos. Alegerile au avut loc duminică, 6 februarie, în urma retragerii din egumenie a părintelui protosinghel Petroniu Tănase, informează ‘Ziarul Lumina’.

În urmă cu două săptămâni, părintele protosinghel Petroniu Tănase, din cauza unei suferinţe trupeşti şi a vârstei înaintate de 96 de ani, şi-a anunţat retragerea din ascultarea de egumen al Schitului Prodromu. În urma alegerilor care s-au desfăşurat duminică, cel mai mare număr de voturi l-a obţinut părintele ieromonah Atanasie Floroiu, provenit din obştea Mănăstirii Sihăstria, unde a intrat la 5 decembrie 1975.

‘Părintele Atanasie face parte din grupul de călugări care în anul 1977 a plecat în Sfântul Munte, împreună cu părintele Petroniu Tănase, pentru revigorarea vieţii duhovniceşti şi administrative din Schitul românesc Prodromu. S-a remarcat printr-o ascultare desăvârşită, a fost hirotonit ulterior preot, dar s-a ocupat în special de treburile gospodăreşti sau administrative ale comunităţii româneşti de la Muntele Athos. Instalarea lui în ascultarea de egumen va avea loc duminica următoare, 13 februarie, şi va fi săvârşită de către conducerea Mănăstirii Lavra de care aparţine schitul românesc‘, a declarat părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Părintele arhimandrit Timotei Aioanei a vorbit şi despre schimbările care s-au produs în viaţa Schitului românesc Prodromu odată cu venirea monahilor români în anul 1977.

‘În a doua jumătate a secolului XX, Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos s-a confruntat cu o profundă criză, cu o perioadă de regres. La insistenţele unor călugări români care doreau ca schitul românesc, precum şi unele chilii din Muntele Athos, să nu se piardă, au insistat pe lângă patriarhul Justinian Marina şi pe lângă autorităţile de atunci ale României, care au încuviinţat ca un grup de monahi români să meargă la Sfântul Munte în anul 1977 şi în anul următor. Printre aceşti călugări care au plecat atunci în Sfântul Munte s-a numărat şi părintele Petroniu Tănase, vestitul egumen al Schitului Prodromu, care împreună cu câţiva părinţi au refăcut în anii următori situaţia de la Prodromu. El a fost numit egumen în anul 1984, iar de atunci şi până acum s-au făcut numeroase lucrări de restaurare, dar şi de reorganizare din punct de vedere duhovnicesc. De la cei câţiva călugări pe care i-a găsit atunci, acum Prodromu are mai mult de 20 de vieţuitori, preoţi şi diaconi, cu o bună rânduială a slujbelor religioase, dar, mai ales, cu o deosebită aşezare din punct de vedere duhovnicesc şi gospodăresc. Când au ajuns acolo călugării români, schitul era în ruină, ploua în biserică, chiliile erau complet deteriorate şi era o lipsă acută a hranei şi a celor necesare unei vieţi obişnuite. Au reparat biserica, au refăcut pictura, catapeteasma, mobilierul, după aceea biblioteca, trapeza, chiliile pentru monahi şi arhondaricul. Paraclisele şi gropniţa au fost restaurate, iar grădinile, gospodăria şi atelierele mănăstirii au fost reorganizate. Astăzi, mănăstirea are un atelier de pictură, un altul de sculptură, iar altul de dulgherie‘, a spus părintele arhim. Timotei Aioanei.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/schitul_prodromu_din_athos_are_un_nou_egumen_7745.html

foto>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1510;1;51991;0;Schitul-Prodromu-din-Athos-are-un-nou-egumen.html

~~~+~~~

Noul egumen al Schitului Prodromu felicitat de

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Basilica.ro/ 8 februarie 2011

Mesajul de felicitare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru noul egumen al Schitului românesc Prodromu-Muntele Athos:

Preacuvioşiei Sale,

Preacuviosului Ieromonah Atanasie Floroiu,

Egumenul ales al Schitului Românesc Prodromu,

Muntele Athos, Grecia

Preacuvioase Părinte Egumen,

Cu prilejul alegerii Preacuvioşiei Voastre în ascultarea de egumen al Schitului românesc Prodromu, Vă felicităm şi-L rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate această nouă lucrare, spre folosul monahilor români care se nevoiesc în Grădina Maicii Domnului din Sfântul Munte Athos.

Împreună cu venerabilul Părinte Protosinghel Petroniu Tănase, care a condus cu multă înţelepciune şi demnitate Schitul Prodromu vreme de 25 de ani, aţi ostenit cu râvnă sfântă alături de alţi monahi români pentru zidirea duhovnicească şi gospodărească a Schitului Prodromu, pe care l-aţi aflat într-o stare de degradare când aţi venit aici de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ, în anul 1977.

De asemenea, adresăm cuvânt părintesc de preţuire Preacuviosului Părinte Protosinghel Petroniu Tănase, care a rămas permanent un bun monah şi un bun român.

Cu preţuire şi binecuvântare,

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/noul_egumen_al_schitului_prodromu_felicitat_de_

preafericitul_parinte_patriarh_daniel_7057.html

 

Mitropolitul Serafim al Pireului: ”grecoteii NOII EPOCI marginalizează Facultăţile de Teologie”

Graiul Ortodox/ 9 ianuarie 2011

Cu scopul deconstruirii caracterului religios al Noului Elenism[1] grecoteii[2] „Noii Epoci” marginalizează Facultăţile de Teologie.

• Le anulează independenţa, le subordonează ca departamente şi ulterior ca simple programe de studii în cadrul Facultăţilor de Filozofie.

• Anulează caracterul mărturisitor al Şcolilor de Teologie şi le împinge către degradarea lor la nivelul de simple programe de studii religioase.

• Face apel la vigilenţă din partea Arhiepiscopului, a Sinodului Permanent şi a poporului credincios.

O nouă surpriză a primit din partea guvernului Biserica instituţională, conformistă în majoritatea ei zdrobitoare, „linia” Arhiepiscopului mut[3] şi gruparea care îl susţine. Guvernul, exploatând muţenia Bisericii instituţionale, a scos de la dosar o chestiune care vizează fenomene extreme de nepotism din cadrul Departamentului de Teologie Socială (a Universităţii din Atena, n.tr.). Acest tip de fenomene este cunoscut în întreaga Grecie de doi sau trei ani, adică din perioada în care a fost condamnată la mulţi ani de închisoare o comisie de profesori ai Universităţii Panteio, acuzată de abuz şi delapidarea unei mari sume de bani. Guvernul, timp de 13 luni nu s-a atins de această chestiune. S-a atins de ea abia în această fază când se studiază (proiectul) „Noii Şcoli” în care nu mai are loc religia, teologia şi ora de religie. Guvernul a abordat această chestiune – în ciuda faptului că în momentul de faţă un secretar de stat şi soţia sa deţin catedra de Statistică din cadrul Universităţii – nu pentru a înlătura abuzul, ci pentru a stabili, sub pretextul înlăturării abuzului, etapele desfiinţării Facultăţilor Universitare Teologice şi ale încorporării acestora în cadrul Facultăţilor de Filozofie. Proiectul mârşav al acestora îl aduce la cunoştinţă Mitropolitul Pireului Serafim. Potrivit comunicatului acestuia:

Mitropolitul Pireului, Serafim:

„Cu dezgust şi mânie faţă de diriguitorii grecotei ai «Noii Epoci» care, în miezul teribilei crize economice pe care au orchestrat-o şefii lor şi sub greutatea căreia geme poporul, au găsit ocazia, sub pretextul, chipurile, eliminării din viaţa publică a acestui abuz, să înceapă punerea în practică a planului lor mârşav de deconstruire a caracterului religios al Noului Elenism. Planul viclean începe prin distrugerea şi marginalizarea Facultăţilor Teologice de tip universitar din cadrul Universtităţii Kapodistriene din Atena, care, istoric vorbind, au primatul înfiinţării.

Documentul ruşinos al Guvernului adresat Senatului Universităţii Kapodistriene referitor la desfiinţarea Departamentului de Teologie Socială[4] şi la fuzionarea acestuia cu Departamentul de Teologie, sub pretextul derizoriu, neîntemeiat şi perimat al stigmatizării, chipurile, nepotismului – ca şi cum nu ar exista în sistemul nostru de justiţie proceduri legale pentru blamarea, înlăturarea şi pedepsirea unor asemenea practici! – are ca unic scop, în virtutea dispoziţiilor în vigoare ale Legii, desfiinţarea independenţei Facultăţilor Teologice, subordonarea acestora ca Departamente şi ulterior ca simple programe de studii ale Facultăţile Filosofice. Desăvârşirea acestui plan mârşav şi ticălos va fi anularea caracterului mărturisitor al Facultăţilor de Teologie din Grecia şi decăderea lor la statutul de programe de studii religioase.

Mă întreb, pe temeiul cărei logici Guvernul nu acţionează în acelaşi mod şi în cazul Universităţii Panteio de Ştiinţe Sociale şi Politice – unde au avut loc condamnări la închisoare pentru sustrageri de sume uriaşe – subordonând-o Facultăţilor de Drept similare.

Sperăm că Senatul Universităţii din Atena se va ridica la înălţimea situaţiilor şi se va opune proiectului mârşav al Guvernului, altfel, atât Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Grecii, Ieronim, care se remarcă pentru înţelepciunea sa pastorală şi pentru sensibilitatea sa de Întâi-stătător, cât şi Sinodul Permanent şi cinstita Ierarhie a Bisericii Greciei şi poporul iubitor de Dumnezeu şi evlavios, ne vom opune prin toate mijloacele legale, fără să luăm în seamă scuipările şi defăimările lor.

† Mitropolitul Pireului Serafim

Traducere a fost făcută din săptămânalul Ortodoxos Typos, 3.12.2010, nr. 1856, p. 1 de catre Mihail Ilie

____________________

[1] Conceptul „Noului Elenism” se regăseşte în proiectul de lege «Το Νέο Σχολείο», ‘Noua Şcoală’, prin care se intenţionează reformarea generală a sistemului de educaţie, şi se referă la generaţiile viitoare de greci şi la viitorul culturii elene. (n.tr.)

[2] Am optat în traducere pentru termenul de “grecotei” pentru subst. gr. “γραίκυλος”, ‘grec cu un comportament nevrednic de numele de grec’ (Έλληνο-Γαλλικό Λεξικό, Librairie Kauffmann 2002). (n.tr.)

[3] «Ὁ Ἄφωνος Ἀρχιεπίσκοπος», ‘Arhiepiscopul mut‘, este titlul unui articol anterior din Ὀρθόδοξος Τύπος, care face referire la tăcerea Arhiepiscopului faţă de marile probleme actuale ale societăţii. (n.tr.)

[4] Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena cuprinde două mari departamente, Departamentul de Teologie şi Departamentul de Teologie Socială. (n.tr.)

sursa: Graiul ortodox via Pelerin Ortodox

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/10/mitropolitul-serafim-al-pireului-%E2%80%9Dgrecoteii-noii-epoci-marginalizeaza-facultatile-de-teologie%E2%80%9D/

 

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CĂTRE POPOR”

„CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Traducere Mihail Ilie

__________________

http://www.zoiforos.gr/

http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm

__________________

sursa postarii> Razboi intru Cuvant, 29 decembrie 2010

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/12/29/marturisire-esentiala-profetica-a-sinodului-bisericii-greciei-despre-cauzele-crizei-economice-planul-de-inrobire-mondiala-si-remediile-sale-duhovnicesti-si-despre-o-prima-strategie-diversionista-d/

 

Guvernul lui Papandreou si Biserica greaca au intrat in conflict pe seama acordului cu UE si FMI

Greek Reporter/ 21 decembrie 2010

Guvernul socialist din Grecia, condus de Giorgios Papandreou, a intrat recent în conflict cu Biserica Ortodoxă Greacă după puternicile critici clericale adresate clasei conducătoare.

Se spune ca clasa conducătoare a transformat Grecia într-o „ţară aflata sub ocupaţia” creditorilor UE-FMI.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Giorgios Petalodis, răspunzând criticilor într-un mesaj pastoral care a circulat duminica trecuta in toate bisericile, a declarat că cererile episcopilor ortodocşi „nu au nici o legatura cu realitatea”.

Criticile derivă din faptul că clericii „aparent nu par să înţeleagă deosebita importanţă a eforturilor depuse de guvern” pentru scoaterea Greciei din criză şi pentru modernizarea ţării.

El a invitat Biserica să ia în considerare „schimbarile şi nevoile noilor timpuri”.

Reacţia puternica a Guvernului, spun observatorii, se datorează faptului că Biserica a ales un moment delicat pentru Grecia de a se alătura corului de critici venite din partea intregii opoziţii formata din partidele politice de dreapta şi de stânga, din uniunea sindicatelor, precum şi din multele sectoare ale societăţii, care se opun planului de austeritate.

Episodul acesta vine pe fondul nesfarsitelor greve şi proteste facute împotriva masurilor Guvernului.

În ciuda faptului că mesajul Sfântului Sinod sprijina numai parţial pretenţiile opoziţiei politice şi ale uniunii sindicale la memorandumul de acord cu UE şi FMI, totusi el a fost criticat de către opozitia de stânga şi, în special, de către Partidul Comunist (KKE).

Principala forţă de opoziţie, cea de centru-dreapta – Partidul Noua Democraţie (ND), a apreciat „sfânta intervenţie ” a episcopilor, spunând că aceasta evocă trecutul mult mai militant al ierarhiei grecesti.

trad.dan.camen.

sursa>

http://greece.greekreporter.com/2010/12/21/government-church-clash-on-eu-imf-memo/

foto>

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=6620:2010-12-14-18-51-36&catid=25:2009-12-18-08-37-46

~~~+~~~

Este interesant de citit si articolul „Inceputul separarii Bisericii de Stat. Problema salariilor clericilor” postat pe site-ul Romfea pe 14 decembrie a.c., in care se spune ca Guvernul grec va proceda la o separare completa, dar treptata, de Biserica Greciei. Este amintita si declaratia prim-ministrului grec Giorgios Papandreou din 6 noiembrie a.c., in care arata ca este de acord cu o astfel de separare si ca dialogul in acest sens cu Biserica Greciei deja a si inceput. Castigarea autonomiei proprii a fost motivatia lui principala. De asemena, in articol s-a amintit si de intentia unor oficiali ai Uniunii Europene de a impune  statului grec sa mai plateasca salariile preotilor, iar daca o va face in continuare, sa dea si la reprezentantii celorlalte culte recunoscute. Conform stirii, surse de la Bruxelles spun ca aceasta problema va fi urmatoarea  care va fi dezbatuta in cadrul acestui „dialog”.

Intr-un alt articol Romfea aflam ca Arhiepiscopul Ieronim si unii sinodali au fost deranjati de tonul dur al Scrisorii Pastorale „Catre popor”, distribuita in multe biserici ale Greciei, dar ca nu si-au exprimat aceasta mahnire in mod public> AICI

dan.camen.

 

Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos despre „Cardul Cetăţeanului Ceresc”

Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos:

“Cardul Cetăţeanului Ceresc”

[Postare preluata de la fratele Silviu Cluci (Cidade de Deus), postata initial in engleza de John Sanidopoulos (Mystagogy), in care este tradusa superba omilie tinuta de  Mitropolitul Hieroteos Vlachos la praznicul Sf. Ap. Andrei in Patras – dan.camen.]

În cele de mai jos veţi putea citi un fragment dintr-o omilie ţinută de Kir Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie în Catedrala Sfântul Andrei din Patras în timpul Sfintei Liturghii solemne pe 30 noiembrie 2010. În această parte a predicii el abordează problema Cardului Cetăţeanului, care este programat să fie pus în aplicare în Grecia luna viitoare şi împotriva căruia au protestat foarte mulţi greci. Fundamentul temerii cu privire la acest card se învârte în jurul întrebării dacă acesta (cardul) poartă sau nu numărul 666 şi, astfel, să fie premergător la semnul fiarei proorocit în Cartea Apocalipsei. Unii clerici şi monahi au atras atenţia cu privire la această teamă, în timp ce alţii au încercat să aibă o atitudine mai rezervată faţă de problemă (a se vedea aici şi aici ). Această situaţie a făcut ca Sfântul Sinod al Bisericii Greciei să abordeze această problemă. Mitropolitul Hierotheos, ca unul dintre cei mai respectaţi ierarhi ai Bisericii din Grecia, a prezentat sobru reflecţiile sale în mijlocul unei mulţimi de mii de oameni care merită să fie reflectată de către toţi creştinii ortodocşi. Predica întreagă poate fi citită aici în limba greacă care are ca subiect principal viaţa şi misiunea Apostolului Andrei.

” Hristos a spus ucenicilor săi: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10, 28).

Cu această credinţă, Sfântul Andrei a înfruntat moartea şi a devenit un om ceresc, fără teamă în Hristos. Apostolul Pavel a explicat această situaţie când a scris: „Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 8, 38-39). Hristos a sălăşlui în el şi nu a fost biruit de nici o teamă.

Într-un pasaj minunat din secolul al doilea din Epistola către Diognet această credinţă este prezentă printre creştini: „Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi cetăţeni (oameni) nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini”[1]. Pentru că „cetatea noastră este în ceruri” (Filipeni 3, 20).

Şi acest lucru se întâmplă pentru că, din nou, după cum găsim în Epistola după Diognet, „locuiesc pe pământ dar sunt cetăţeni ai cerului.[2] Se supun legilor rânduite de stat[3], dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile.”[4]

Este extrem de uimitor Sfântul Ioan Gură de Aur când spune despre creştinii că nu sunt pur şi simplu „cetăţenii” acestei lumi, ci „călători” (trecători) spre cetatea cerească. El scrie: „Nu spune «Eu am această cetate» sau «acea cetate». Nimeni nu are nici o cetate. Cetatea noastră este o cetate cerească…”. Prin urmare, în realitate, suntem „călători” (trecători) spre cetatea cerească. Acest lucru este în acord cu ceea ce Sfântul Pavel spune: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14). Noi suntem “călători spre cer” şi “cetăţeni cereşti”.

Cu toate acestea, noi, creştinii contemporani, fraţii mai mici ai unor astfel de mari sfinţi şi învăţători soborniceşti, dacă nu avem sfinţi precum Sfântul Andrei, trăim în mare sărăcie, suntem fricoşi, ne temem de cel mai mic vrăjmaş, chiar şi de propria noastră umbră. Suntem prizonierii egoismului nostru, ne închidem noi înşine în celule înguste, suntem stăpâniţi de nesiguranţă.

Ne temem de aproapele nostru, pentru că noi considerăm pe fiecare om o ameninţare. Ne temem de Diavolul şi de Antihrist, ceea ce nu a fost preocuparea sfinţilor. Oricine se uneşte cu Hristos şi iubeşte fraţii şi surorile sale nu poate să se teamă de nimeni, deoarece, conform Sfântului Ioan Evanghelistul: „iubirea desăvârşită alungă frica” (1 Ioan 4, 18.).

Un scriitor cunoscut vorbeşte despre anxietatea omului modern pe care o compară cu Fotie Kontoglou, artist bine-cunoscut creştin, care a fost inspirat de dragostea lui Dumnezeu. El scrie:

„Traversezi drumul şi vezi mii de oameni şi spui: «Acest drum este un cimitir de mers pe jos şi. Toţi aceşti oameni au murit sau vor muri. Precum oile, precum păsările, la un moment dat călca praful şi trotuarele şi în clipa următoare vor fi pierdute, ca şi cum ei nu ar fi existat.». Şi deodată vezi pe cineva şi te cutremură cu bucurie. Spui: «Acesta nu va muri. Acesta are un suflet. El ia materia şi o transformă în spirit. I-a fost dată puţină viaţă trecătoare şi o face veşnică. Ochii săi strălucesc şi mâinile lui sunt pline de nerăbdare si putere. Şi atunci când este copleşit de amărăciune, el începe să cânte un tropar: „Apărătoare Doamnă” sau „Să tacă tot trupul omenesc”. Şi amărăciunea este alungată şi pământul se schimbă şi Kontoglou, cu părul creţ şi ochi săi mari, intră întreg în Paradis.”

Acesta este modul în care vieţuiesc sfinţii, fără teamă, fără nesiguranţă, dar cu puterea şi plinătatea vieţii. În acest fel ei înfruntă încercările vieţii şi astfel ei înfruntă cu tărie frica morţii.

Iubiţii mei,

Mulţi dintre noi îşi pun întrebări cu privire la Cardul Cetăţeanului care este pe cale să apară. Desigur, Sfântul Sinod este deja angajat în această problemă. Membrii aleşi din Sfântul Sinod Permanent, dintre care unii sunt prezenţi astăzi în această Sfântă Liturghie solemnă, au un profund sentiment de responsabilitate, posedă o judecată ecleziastică şi o conştiinţa ortodoxă, şi vor decide cu privire la această problemă în mod responsabil şi serios. Şi trebuie să avem încredere în Sfântul Sinod, nu suntem „oile fără păstori” (Matei 9,36).

Oricum ar fi, ce este mai grabnic de făcut este să primim „cardul de cetăţean ceresc”. Sfinţi, precum Sfântul Andrei, au călătorit pe drumul spre cetatea cerească, depăşind toate încercările din viaţa lor, şi chiar au înfruntat, cu puterea Duhului Sfânt, mâna de fier a Imperiului Roman, care a avut simboluri păgâne de cult şi s-au închinat împăratului ca unui zeu. Sfinţii au primit cardul de cetăţean ceresc şi s-au făcut cetăţeni ai cerului.

Şi noi trebuie să îi imităm, să le urmăm exemplul. Aceasta înseamnă că noi trebuie să ne unim cu Hristos, să punem numele lui Hristos în inimile noastre, după cu cuvintele din Apocalipsa: „Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.” (Apocalipsa 14, 1).

Acest nume al Mielului şi al Tatălui pe fruntea credincioşilor creştini, în conformitate cu Sfântul Areta, Episcopul Noii Cezarei: „Sunt pecetluiţi cu lumina dumnezeiască a Feţei Sale Dumnezeieşti…” Apoi, se vor împlini cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul: „Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.” (I Ioan 4, 4).

Trăind această viaţă în Hristos în cadrul Bisericii, nu ne vom teme de nimeni, vom fi liberi în Hristos, vom călători de la egoism la iubirea divină şi iubirea de semeni, şi micul spaţiu în care trăim se va deschide pentru a deveni universal şi vom fi cetăţeni cereşti. Noi nu vom fi chinuiţi de această „cetate stătătoare”, cu toate fenomenele sale deprimante, ci vom fi însufleţiţi de „aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14), „al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu” (Evrei 11, 10 ). „

Traducere la mâna a doua şi cu multe stângăcii de Silviu Cluci după John Sanidopoulos

______________________

---

[1] Epistola către Diognet V, 1,5 în volumul 15 din colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti” – Scrierile Părinţilor apostolici, traducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, pp. 339-340.

[2] Filipeni 3, 20; Evrei 13, 14: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie”.

[3] Romani 13, 1: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.”; Tit 3, 1: „Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun”; I Petru 2, 13: „Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor”.

[4] Epistola către Diognet V, 9-10, ed. cit., p. 340.

______________________

sursa>

http://cidadededeus.files.wordpress.com/2010/12/hierotheos.jpg?w=318&h=409

 

Directorul general al FMI: Europa are nevoie de o solutie globala, care nu trebuie sa fie aplicata de la tara la tara

[Noi declaratii ale directorului FMI,  Dominique Strauss-Kahn, in favoarea instaurarii Guvernarii Globale *(Noii Ordini Mondiale) – dan.camen.]

Hotnews/ 8 decembrie 2010

Dominique Strauss-Kahn, directorul general al Fondului Monetar International, sustine ca Europa are nevoie o solutie dinamica pentru a rezolva problema datoriei in zona euro, care ar trebui aplicata la nivel global. „Aplicarea acestei solutii de la tara la tara ar fi imperfecta” – a explicat Strauss-Kahn, care s-a declarat increzator ca institutiile europene ar fi capabile sa rezolve aceasta problema. Potrivit France Presse, liderul FMI a facut aceste declaratii la o intalnire cu reprezentantii unei comisii a Parlamentului grec.

Strauss-Kahn a mai spus ca aceasta criza a scos in evidenta un „defect de gestiune” in interiorul zonei euro, iar acest lucru a fost cauzat de absenta unei politici bugetare comune. El a acceptat, totodata, handicapul cu care sunt confruntate politicile in Europa fata de presiunea pietelor, si anume „un timp de luare a deciziilor extrem de lung„.

Totodata, directorul general al FMI a dat si primele asigurari, cu referire la situatia din Germania. „Nu exista riscul de a vedea Germania degajata din zona euro, germanii sunt indiscutabil angajati fata de zona euro” – a adaugat Dominique Strauss-Kahn.

Sorana Mihailescu

sursa>

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8108950-directorul-general-fmi-europa-are-nevoie-solutie-globala-care-nu-trebuie-fie-aplicata-tara-tara.htm

foto>

http://i.telegraph.co.uk/telegraph/multimedia/archive/01385/imf_1385703c.jpg

 

Comunicatul celui de-al doilea Forum Catolic-Ortodox (Rhodos, Grecia). Relaţiile dintre Biserică şi Stat.

[Observ că justificările ecumeniştilor pentru reuniunile lor de orice fel, pe care la fac în fiecare an sau la doi ani odată, au acum la baza cauza şi efectul secularizării. Ele sunt exprimate de obicei în felul următor: „Ne-am reunit ca să aducem mărturie comună unei societăţi secularizate, fără repere morale”. Într-adevăr, societatea mondială este acum guvernată de oameni care aplică în politicile lor principii materialiste şi imorale, iar spiritul secularizării, această cultură laică dominantă zilelor noastre, impregnează tot mai mult duhul Bisericii. Detaşarea, însă, faţă de lumea aceasta secularizată nu se face în acelaşi mod secularizat, doar de faţadă; adică nu poţi spune că lumea este secularizată iar tu nu eşti, chipurile, deloc atins de ea, deşi trăieşti în aceeaşi lume şi lucrezi cu aceiaşi oameni şi de multe ori grijile administrative şi materiale înlocuiesc preocupările bisericeşti de mântuire a sufletului, de misiune şi  cele  intelectuale. Această percepţie domină încă de când Biserică este privită de către mădularele ei drept o instituţie divino-umană (conceptţie venită pe filieră catolică, consemnată şi în manualele de dogmatică ortodoxă actuale) şi nu ca un trup tainic, teandric dacă vreţi, al lui Hristos, aşa cum o vedea Sf. Pavel, Apostolul Neamurilor.  – dan.camen.]

Radio Vaticana/ 25 octombrie 2010

Biserică – Stat: a munci împreună pentru binele umanităţii.

Lucrările celui de-Al Doilea Forum Catolic-Ortodox s-au încheiat cu adoptarea de către cei 17 delegaţi ai Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene, din partea Bisericii Catolice, şi cei 17 reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Europene, a unui text comun prin care doresc să ofere Bisericilor din Europa o contribuţie şi o voce comună asupra temei prezenţei Bisericilor în societatea Europeană.

Misiunea Bisericii, adresată întregii umanităţi, nu este exclusiv eshatologică, ci şi istorică. De aceea, „Comunicatul de la Rhodos” declară că Biserica „este în societate, în deplină solidaritate cu întreaga umanitate şi dezvoltă raporturi specifice cu Statele”. Mai mult, în acest comunicat, participanţii observă cu satisfacţie faptul că respectul pentru libertatea religioasă ca drept fundamental al persoanei umane este în creştere în Europa: un drept care trebuie să fie garantat în mod egal atât Bisericilor, cât şi credincioşilor grupurilor religioase minoritare, atunci când există într-o ţară o Biserică dominantă sau „Biserică de Stat”. În acest document, participanţii cer, printre altele: generalizarea recunoaşterii civile a structurilor bisericeşti sub forma personalităţii juridice; susţinerea educaţiei religioase în şcolile publice şi finanţarea din partea Statului pentru şcolile şi institutele de formare deschise de către Biserici; ca Bisericile să poată participa cu drepturi depline în dezbaterile etice şi morale pe teme ca protejarea vieţii, familie, imigraţie, etc., care privesc viitorul societăţilor; restituirea bunurilor confiscate Bisericilor în timpul regimurilor totalitare.

În cele din urmă, delegaţii au făcut apel, pe de o parte, către cetăţenii din ţările lor, ca să fie atenţi la pericolul pe care îl reprezintă o societate fără puncte de referinţă morale şi fără un proiect demn de persoana umană; pe de altă parte au făcut apel la guvernele lor, pentru ca acestea să se angajeze în garantarea libertăţii religioase în ţările lor şi în lume, împotriva „oricărei forme de discriminare bazată pe religie”, reafirmând dorinţa lor de a colabora pentru binele comun al societăţilor.

Pentru cinci zile (18-22 Octombrie), delegaţii Bisericilor s-au întâlnit pe insula grecească Rhodos pentru a reflecta împreună pe tema: „Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Perspective teologice şi istorice”, la invitaţia Preafericirii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, fiind oaspeţii Înaltpreasfinţiei Sale Chiril, Mitropolitul Rhodosului. Forumul a fost co-prezidat de către Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice, şi Cardinalul Péter Erdő, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).

Întâlnirea, care a avut loc într-o atmosferă de fraternitate şi ascultare, confirmă respectul reciproc şi dorinţa Bisericii Catolice şi a Bisericilor Ortodoxe din Europa de a lucra împreună la oferirea unei mărturii comune a Evangheliei lui Hristos şi a valorilor pe care adeziunea la această Evanghelie le presupune, într-o Europă marcată de secularizare şi aflată în căutarea identităţii sale.

La invitaţia Patriarhului de Lisabona, Cardinalul José da Cruz Policarpo, al treilea Forum Catolic-Ortodox va avea loc în capitala portugheză, în anul 2012.

Redăm, în continuare Comunicatul de la finalul Forumului. [sublinierile şi îngroşările textului îmi aparţin – n.m.]

Al Doilea Forum Catolic-Ortodox
Rhodos, Grecia, 18-22 octombrie 2010

COMUNICAT

La invitaţia Preafericirii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a avut loc în insula Rhodos, Grecia, între 18 şi 22 octombrie 2010, Al Doilea Forum Catolic-Ortodox. Tema întâlnirii a fost „Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Perspective teologice şi istorice”. Forumul a beneficiat de ospitalitatea fraternă a Înaltpreasfinţiei Sale Mitropolitul Chiril al Rhodosului, căruia îi exprimă o vie mulţumire. Forumul a fost co-prezidat de către Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice, şi Cardinalul Péter Erdő, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).

După experienţa pozitivă a „Primului Forum Catolic-Ortodox” (Trento, Italia, 11-14 decembrie 2008), care a avut tema: „Familia: un bine pentru umanitate”, 17 delegaţi ai Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa şi 17 reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe din Europa au discutat despre relaţiile pe care Bisericile lor le au cu Statul, în Europa.

Pe perioada acestor doi ani, conştiinţa necesităţii unei lucrări comune între Bisericile Ortodoxe şi Biserica Catolică din Europa a crescut, după cum mărturiseşte şi această iniţiativă ecumenică. Acest Forum nu înlocuieşte Comisia Mixtă Internaţională de Dialog Teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care funcţionează din 1980.

Scopul acestei întâlniri este mai degrabă de a ne concentra pe chestiunile antropologice, sociale şi culturale, care au o importanţă crucială pentru prezentul şi viitorul Europei şi al umanităţii. Obiectivul acestui Forum este, de asemenea, de a contribui la identificarea de poziţii comune pe probleme sociale şi morale de actualitate. Participând la aceste întâlniri, am putut să ne dăm seama cât de apropiate sunt doctrinele noastre morale şi sociale. În acelaşi timp, am făcut cunoscute Europei şi lumii preocupările Bisericilor noastre.

Zilele petrecute la Rhodos au fost organizate în momente de muncă şi rugăciune, într-un spirit de respect reciproc şi cooperare fraternă.

Cele două delegaţii au discutat mai ales despre viziunea teologică care stă la baza acestor relaţii. Forumul, graţie intervenţiilor diferiţilor delegaţi ai Bisericilor, a luat în considerare diferitele modele şi soluţiile adoptate de către State pentru a încadra juridic Bisericile în ţările lor şi a regla raporturile Statului cu structurile lor pastorale, sociale şi educative. S-a reflectat mai ales asupra aspectelor: raportul Biserică-Stat din punct de vedere teologic şi istoric; modul în care Bisericile îşi desfăşoară relaţiile cu Statul; binele comun şi serviciul/diaconia Bisericii în societate. Forumul a discutat în special următoarele puncte:

1. Având o constituţie teandrică, dar limitată la lumea creată, în mijlocul căreia îşi îndeplineşte misiunea, Biserica uneşte timpul cu eternitatea. Ea nu ignoră, nu refuză şi nu respinge istoria, ci o asumă, pentru că misiunea sa nu este exclusiv eshatologică, ci şi istorică, pentru că omul trăieşte în istorie, într-un timp şi spaţiu limitat din punct de vedere geografic. Biserica este un mister, semn şi mod de prezenţă a lui Dumnezeu în lume, dar este şi o realitate comunitară şi un fapt care se înscrie în istorie. Reunită de către Spiritul Sfânt, ea a primit de la Isus Hristos mandatul de a anunţa în lume Evanghelia tuturor popoarelor, până la sfârşitul timpului (Mt. 28,19). De aceea, în societate, ea este în deplină solidaritate cu întreaga umanitate şi dezvoltă raporturi specifice cu Statele.

2. Participanţii remarcă cu satisfacţie că în Europa s-a răspândit, în conştiinţa popoarelor, respectul libertăţii religioase ca un drept fundamental al persoanei, după cum mărturisesc instrumentele juridice europene, de exemplu: „Convenţia pentru apărarea drepturilor omului” din 1950 – ce se aplică în 47 de ţări membre ale Consiliului Europei, „Carta Drepturilor Omului” de la Nisa (2000) – în vigoare în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, şi un număr mare de constituţii naţionale. Diverse ţări din Europa au adoptat noi constituţii democratice şi legi care privesc libertatea religioasă şi comunităţile religioase, care sunt destinate să ofere tuturor cetăţenilor dreptul de a-şi practica religia, respectând convingerile celorlalţi. Alte ţări europene şi-au adaptat, de asemenea, legislaţia pentru a răspunde mai bine cerinţelor comune pe tema libertăţii religioase, având în vedere mai ales activităţile caritative şi sociale ale Bisericii, ca părţi integrante ale misiunii sale.

3. Aceia dintre noi care aparţin unor State membre ale Uniunii Europene ştiu că, după „Tratatul de la Lisabona” (2007), art. 17, Bisericile sunt luate în considerare după statutul pe care îl au în legislaţia naţională şi sunt recunoscute pentru contribuţia lor specifică la identitatea europeană. În plus, Uniunea Europeană se angajează să menţină cu Bisericile un dialog deschis şi transparent.

De-a lungul istoriei, fiecare naţiune europeană a dezvoltat relaţii specifice cu Biserica şi comunităţile religioase situate pe teritoriul ei. Este de înţeles faptul că, în unele ţări, Biserica marii majorităţi a cetăţenilor continuă să se bucure de o atenţie specială din partea Statului, pentru contribuţia sa din trecut şi prezent în viaţa oamenilor. Bisericile iau act de faptul că dreptul comunitar european consideră, în temeiul principiului subsidiarităţii, că statutul juridic al Bisericilor reiese din fiecare legislaţie naţională, la fel ca şi în cazul problemelor culturale. Orice încercare de unificare sau de egalizare nu va răspunde exigenţelor specifice pe care istoria le-a înscris în relaţiile dintre Biserici şi State.

Participanţii la Forum îşi exprimă convingerea că poziţia de Biserică dominantă sau de Biserică de Stat nu trebuie să facă nici o discriminare juridică asupra celorlalte Biserici sau membri ai grupurilor religioase minoritare, cărora deplina libertate religioasă trebuie să le fie garantată, inclusiv dreptul de a-şi răspândi credinţa, prin mijloace care respectă libertatea persoanei.

4. Cele mai multe dintre ţările noastre au instituit un sistem de înregistrare a comunităţilor religioase. Cu condiţia de a răspunde la un anumit număr de criterii, cum ar fi numărul de credincioşi, anii de prezenţă în ţară, ele obţin calificarea de culte (religii) recunoscute şi personalitatea juridică. În sistemele de separaţie completă dintre Biserică şi Stat, precum şi în unele ţări în care Statul recunoaşte o singură religie oficială, cultele (religiile) sunt obligate să ia în plan civil forma unei asociaţii culturale definită prin lege, uneori în contradicţie cu dreptul la autodeterminare al comunităţilor religioase.

Libertatea corporativă a Bisericii este garantată atunci când Biserica este recunoscută pentru ceea ce este. În cele mai multe legislaţii europene, structurile ecleziastice beneficiază de o recunoaştere civilă ca persoană juridică. Sperăm ca acest tip de recunoaştere să fie generalizat şi aplicat peste tot.

5. În Europa, sistemul de separare cu cooperare dintre Biserică şi Stat este cel mai răspândit. Separarea trebuie înţeleasă în sensul distincţiei dintre domeniul politic şi cel religios, şi nu în sensul unei ignoranţe reciproce, imposibilă de realizat. Biserica şi Statul sunt fiecare, în propriul domeniu, independente şi autonome, unul faţă de celălalt. Independenţa şi autonomia reciprocă trebuie să permită o cooperare specifică şi armonioasă între cele două instituţii. Cooperarea este cerută de însăşi misiunea Bisericii, care nu este limitată la viaţa liturgică, ci include, printre altele, învăţământul, operele de caritate şi slujba pentru binele comun.

Constatăm cu satisfacţie că în multe dintre ţările noastre europene, Bisericile au libertatea de a înfiinţa şcoli şi de a oferi asistenţă spirituală persoanelor din spitale, închisori, sau care sunt angajate în Forţele Armate.

6. Bisericile noastre doresc să poată participa într-un mod mai activ la dezbaterile etice şi morale care privesc viitorul societăţii. Este important să afirmăm că ţările noastre europene nu îşi pot tăia rădăcinile creştine fără a se distruge şi că problemele etice sunt determinante pentru viitorul nostru într-o lume globalizată. Bisericile doresc să îşi facă auzită vocea mai ales în problemele: protecţiei vieţii înainte de naştere, însoţirii persoanelor aflate la sfârşitul vieţii, familiei fondate pe înţelegerea creştină tradiţională a căsătoriei, atenţiei către persoanele marginalizate, primirii imigranţilor, precum şi protecţiei identităţii culturale şi lingvistice a naţiunilor europene. Bisericile au datoria de a deştepta conştiinţa în toate aceste puncte şi de a apăra demnitatea persoanei umane, creată după imaginea lui Dumnezeu. Bisericile reafirmă, în particular, dreptul la obiecţia de conştiinţă pentru personalul medical, pe care nimeni nu-l poate obliga să practice avortul sau eutanasia.

7. Există diferenţe considerabile între Bisericile noastre referitor la condiţiile vieţii materiale. Unele Biserici sunt finanţate de la bugetul de stat, altele au un sistem de impozit ecleziastic impus prin lege, altele se bazează exclusiv pe donaţiile credincioşilor. Pentru multe dintre Biserici, donaţiile credincioşilor rămân principala lor resursă. De câţiva ani s-a răspândit un sistem de impozit care permite contribuabilului să-şi direcţioneze o parte din impozitul pe venit unei Biserici sau unei opere de binefacere. În anumite ţări din Europa, Bisericile aşteaptă încă restituirea bunurilor care le-au fost confiscate de regimul comunist, care să le permită să-şi împlinească misiunea pastorală, caritativă şi socială.

8. Participanţii la Forum insistă asupra libertăţii educaţiei, amintind că datoria de a educa aparţine părinţilor, care trebuie să decidă ce orientare să dea educaţiei copiilor lor. Statul nu trebuie să impună o ideologie prin sistemul şcolar de care este responsabil. În ceea ce priveşte Biserica, ea are un drept înnăscut de a oferi o educaţie conformă cu principiile creştine copiilor familiilor care cer acest lucru. Educaţia religioasă trebuie să fie făcută posibilă în cadrul şcolilor publice, în acord cu Bisericile. Şcolile şi institutele de formare ce aparţin Bisericii ar trebui să fie susţinute financiar de Stat, în aceeaşi măsură ca şi învăţământul public, pentru că aceste şcoli au sarcina de a forma cetăţeni responsabili şi dedicaţi binelui comun.

9. Facem un apel către cetăţenii ţărilor noastre să fie atenţi la pericolul ce îl reprezintă o societate secularizată fără repere morale şi fără un proiect demn al persoanei umane. Nu este posibil a locui împreună fără o relaţie cu realitatea obiectivă a fiinţei umane, a nevoii sale de a se deschide întregii realităţi în care este introdusă, care nu se reduce la urmărirea bunăstării materiale şi care include căutarea sensului vieţii printr-o căutare spirituală continuă. Imaginea omului care apare în discursul public şi în mass-media este adesea străină de căutarea adevărului, dacă se pune exclusiv accentul pe satisfacerea dorinţelor sale subiective. Ordinea juridică pe care sunt construite Statele şi, deci, relaţiile dintre cetăţeni, nu poate depinde de opiniile schimbătoare ale unor persoane, nici de acţiunea grupurilor de presiune. Această ordine trebuie să se fondeze pe valori umane intangibile. Noi afirmăm că aceste valori sunt înscrise în însăşi fiinţa umană. Ele preced dreptul şi Statul. Libertatea religioasă este în centrul drepturilor fundamentale ale persoanei, pentru că garantează oamenilor posibilitatea de a căuta liber adevărul şi de a acţiona în consecinţă; ea pune în lumină planul lui Dumnezeu Creatorul, care a vrut ca noi să ne putem întoarce în mod liber spre El.

La rândul lor, Bisericile noastre se angajează să susţină aceste valori care constituie matricea civilizaţiei şi culturii europene. Ne dorim ca membrii Bisericilor noastre să se angajeze, pe cât posibil, la toate nivelurile vieţii sociale, pentru ca viziunea creştină asupra omului şi societăţii umane să continue să inspire comportamentul persoanelor şi alegerea legislatorilor. Este vorba de a revitaliza patrimoniul valorilor creştine şi de a le aplica exigenţelor şi nevoilor contemporane ale societăţii europene.

10. Cerem fiecare guvernelor noastre şi responsabililor cu viaţa publică să se angajeze hotărât în garantarea libertăţii religioase în Europa şi în promovarea ei în lume şi să lupte împotriva oricărei forme de discriminare bazată pe religie.

În faţa fenomenului dificil de controlat al multiculturalismului în Europa, reamintim urgenţa, pentru fiecare societate, de a găsi în principiile universale ale eticii naturale fundamentul oricărei coexistenţe armonioase.

Ne reafirmăm disponibilitatea de a coopera cu autorităţile publice ale ţărilor noastre pentru binele comun al tuturor cetăţenilor, contribuind, astfel, la întărirea coeziunii civile şi dăruind popoarelor noastre motive de a spera pentru viitorul lor.

În fine, participanţii la Forum se felicită pentru ambianţa fraternă şi stimulatoare din timpul lucrărilor şi speră într-o creştere a sensului responsabilităţii noastre creştine comune, în raport cu locul Bisericilor noastre în viaţa oraşului şi în faţa provocărilor timpului nostru.

Primim cu bucurie invitaţia Eminenţei Sale, Cardinalul-Patriarh al Lisabonei, de a ţine cel de-al treilea Forum Catolic-Ortodox în anul 2012 în Portugalia, unde sperăm să putem să ne apropiem şi mai mult punctele de vedere, plecând de la patrimoniul nostru teologic şi spiritual, pentru binele Bisericilor noastre şi în slujba societăţii.

Rhodos, Grecia, 21 Octombrie 2010
[originalul în franceză]
Biroul de presă al CCEE

La această întâlnire au participat din România PS Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal (Biserica Ortodoxă Română), şi PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea (Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică). Biserica Ortodoxă Bulgară nu a participat la acest Forum Catolic-Ortodox.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=433706

http://www.ccee.ch/index.php?&na=4,1,0,0,e,126134,0,0,

foto>

http://www.mospat.ru/en/2010/10/20/news28367/

http://www.egco.ro/news_221_ro.php

 

Moastele Sfantului Maxim Marturisitorul vor fi aduse la Iasi cu prilejul sarbatorii Sfintei Parascheva

Mana dreapta a Sfantului Maxim Marturisitorul va fi adusa spre inchinare de la Manastirea ‘Sfantul Pavel’ din Muntele Athos la Iasi, in data de 9 octombrie 2010, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, informeaza „Ziarul Lumina”. Delegatia din Grecia cu moastele Sf. Maxim Marturisitorul va ajunge in Romania, (Aeroportul Iasi), in jurul orei 22:25. Duminica, 10 octombrie intre orele 19:00-20:30 va avea loc Pelerinajul ‘Calea Sfintilor’ – procesiune cu moastele Sf. Cuv. Parascheva si a Sf. Maxim Marturisitorul care vor fi depuse pe esplanada din fata Catedralei mitropolitane pentru inchinare.

Din moastele Sfantului Maxim Marturisitorul se pastreaza o parte din mana dreapta, cea pe care imparatul Constans a poruncit sa-i fie taiata in anul 662, in Constantinopol. Nu se stie cand acest odor de mare pret a ajuns in Athos, deoarece cea mai mare parte din arhivele Manastirii ‘Sfantul Pavel’ s-au pierdut in 1307, cand catalanii au pustiit Sfantul Munte, si apoi in cumplitul incendiu care a distrus sfantul lacas in 1902. Este posibil ca acest odor de mare pret sa fi fost adus din Constantinopol in secolul al XI-lea de ctitorul manastirii, Sfantul Pavel Xiropotamitul. O alta posibilitate, care nu trebuie exclusa, este ca mana Sfantului Maxim a fost daruita manastirii de printesa Maro, fiica craiului Serbiei, Gheorghe Brancovici.

Sfantul Maxim s-a nascut in Constantinopol, din parinti drept-credinciosi, de neam ales. A studiat filosofia si teologia. Imparatul Heraclie (610-641) l-a facut sfetnic. Cand a aparut erezia monotelita, a celor ce marturisesc ca este numai o vointa in Mantuitorul Iisus Hristos, si vazandu-l chiar pe imparat cazut in erezie, Sfantul Maxim a intrat in Manastirea Chrysopolis (nu a iesit, aşa cum aleg să facă anumiţi calugări astăzi – n.m.). Dupa cativa ani a fost ales staret. Vazand tulburarea din Biserica din cauza monotelitilor, Sfantul Maxim s-a dus la Roma, deoarece Ierusalimul era ocupat de arabi. In drum a trecut si pe la episcopii din Africa, din cetatile din calea lui, si ii intarea in credinta, iar celor de departe le trimitea scrisori despre dreapta credinta, indemnandu-i sa se pazeasca de erezie. Din porunca imparatului, Cuviosul Maxim a fost prins in Roma, cu ucenicul sau Anastasie, si amandoi au fost dusi la Constantinopol. Supus la multe chinuri Sfantul Maxim a trecut la Domnul in 662, in cetatea Shimara, pe coasta rasariteana a Marii Negre, unde fusese intemnitat, avand varsta de optzeci si doi de ani. La mormantul lui s-au vazut trei faclii, ca un semn ca a fost un om bineplacut Preasfintei Treimi.

De la Sfantul Maxim Marturisitorul ne-au ramas remarcabile opere teologice Intrebari lui Talasie, Ambigua, Liber Asceticus, Capita de Caritate, Mistagogia, Comentarii la Psalmul 59, la Rugaciunea Domneasca, Viata ascetica (una dintre cele mai frumoase opere despre viata si regulile monastice).

sursa>

http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/moastele-sfantului-maxim-marturisitorul-fi-aduse-iasi-prilejul-sarbatorii-sfintei-parascheva-121511.html

foto>

http://solzemli.wordpress.com/2008/12/26/saint-maximus-the-confessor-on-sinful-thoughts/

http://www.ziarullumina.ro/articole;1392;1;46032;0;Sarbatoarea-Sfintei-Parascheva-%EF%BF%BD%EF%BF%BD-2010.html

 

Comunicatul Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni

COMUNICAT

Cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor face următoarele precizări:

– În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;

– În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.

În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:

– În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;

– A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii  este în jurul duhovnicului”;

– A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.

La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.

Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.

Biroul de presă al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor

sursa>

http://www.episcopiaslatinei.ro/2010/10/05/comunicat-privind-parasirea-bisericii-ortodoxe-de-catre-preotul-nichita-pascan-de-la-manastirea-brancoveni/

foto>

http://doarortodox.files.wordpress.com/2010/10/pr-nichita-pascan.jpg

 

Soarta Spaniei va fi decisă de clubul Bilderberg?

România Liberă/ 4 iunie 2010

Pretutindeni în lume, secretarele celor mai bogaţi şi mai puternici au blocat pentru trei zile agendele şefilor lor, rezervate pentru reuniunea anuală – ultrasecretă, ca de obicei – care se desfăşoară în acest an în sudul Spaniei (3-6 iunie). Este vorba despre membrii grupului Bilderberg.

Clubul Bilderberg reuneşte anual, de fiecare dată în alt loc, elitele mondiale cele mai influente şi „young leaders” reperaţi de grup, cărora le rezervă un viitor strălucit. Între 100 şi 130 de participanţi dispar realmente din ochii lumii pentru trei zile, oficial izolându-se pentru a discuta liniştiţi despre salvarea planetei, arată London Times. Scopul principal al grupului este organizarea de lobby pentru a-şi creşte influenţa pe cele două maluri ale Atlanticului, oricum deja imensă. Anul acesta reuniunea are loc în Spania, într-un hotel bine izolat, alegerea lăsând semne de întrebare despre obiectivele clubului după ce reuniunea din 2009 de la Atena a fost bogată în urmări – Grecia a devenit epicentrul seismului financiar mondial. Anul acesta Spania este ameninţată să devină „viitoarea Grecie”, cunoscând dificultăţi similare, şi adepţii teoriei conspiraţiei susţin că totul arată că ţara va fi următoarea „ţintă” supusă unui program de distrugere controlată a economiei. Cu toate că reuniunile Bilderberg au loc sub o pază extraordinară, asigurată de servicii secrete militare, poliţie, gărzi de coastă, unde este cazul, şi alte forţe de ordine, şi secretul discuţiilor este păstrat cu sfinţenie, există „vânători” care au reuşit să penetreze prin scutul misterului, cei mai celebri fiind Jim Tucker şi Daniel Estulin, cel din urmă prezentând Parlamentului European rezultatele cercetărilor sale despre Bilderberg. [vezi transcriptul conferinţei AICI – eng. / n.m.]

Potrivit surselor lui Tucker, conferinţa din acest an se focalizează în jurul prelungirii recesiunii financiare globale şi pe crearea de noi drame economice pentru a susţine pretextul Bilderberg – necesitatea unei reglementări prin guvern economic mondial. „Grupul speră să păstreze recesiunea globală pentru cel puţin un an, continuând să spere în crearea unui departament de finanţe mondial sub egida ONU. Bilderberg a început misiunea în Grecia, dar efortul a fost blocat de naţionalişti din Europa şi SUA, care refuză să cedeze suveranitatea către ONU.” Scopul ultim al Grupului Bilderberg nu s-a schimbat, scrie Tucker – transformarea ONU în guvern mondial, cu „state-naţiune” devenind referinţe geografice. UE va fi o entitate politică singulară, urmată de Uniunea Americană şi Uniunea Pacific-Asia.

Estulin, care dispune de surse din interior, arată că acum principala preocupare a grupului este riscul ca modul lor de a reforma lumea să nu ducă la un scenariu în care Bilderberg şi elita internaţională să fie depăşiţi de evenimente, pierzând controlul. În prezent, din cauza fragilităţii euro, cel mai mare coşmar al membrilor grupului este că membrii UE ar putea reveni la politicile lor naţionale, eroziunea euro putând duce la revenirea recesiunii, radicalizând climatul politic. Estulin dezvăluie existenţa unor divergenţe între membrii Bilderberg, între partizanii liniei dure, care susţin un declin dramatic şi o depresie scurtă, dar severă, şi aripa care susţine că s-a ajuns prea departe şi o recădere în cataclism economic mondial nu poate fi calculată cu exactitate. Cei doi „vânători” arată că la reuniunile Bilderberg se trasează orientări strategice ca debutul unui război, iniţierea unei crize economice sau, dimpotrivă, o fază de creştere, fluctuaţii monetare sau bursiere majore, alternanţe politice în democraţii, politici sociale sau gestionarea demografică a planetei.

Gabriel Anghel

sursa>

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/criza/soarta-spaniei-va-fi-decisa-de-clubul-bilderberg-188912.html

~~~+~~~

[Nu ştiu cât de slobodă şi de neatârnată este acum „România Liberă”, însă cred că putem considera drept un gest de curaj din partea lor publicarea unui asemenea articol, în conditiile în care, în general, acesta ar fi  fost cenzurat de către celălalte medii româneşti. Mai ales că autoarea articolului a spus mai multe decât scria în originalul din London Times. Oricum, de reţinut că bilderbergilor le e frică de naţionalişti, fiindcă le strică jocul şi că au început, odată cu recunoaşterea lor oficială în lume, să se împartă deja în tabere, momentan în două. Poate că unitatea lor, destul de „productivă” până acum, va ţine cât va trăi David Rockefeller, care are deja 95 de ani, fiind creatorul de facto al acestui club elitist, sau poate cât va trăi Henry Kissinger, care are şi el 87 de ani – membru important din cadrul grupului. Un lucru devine certitudine> asupra bilderbergilor planează din ce în ce mai mult suspiciunea că sunt iniţiatorii actualei crize economice mondiale şi că ar avea puterea să provoace oricând un război, precum şi să alterneze politicul din diferitele „democraţii” ale lumii – dan.camen.]

foto>

http://underinformation.files.wordpress.com/2008/04/bilderberg_-_oosterbeek.jpg

 

Fotografii de la intronizarea Ips. Ieronim, Arhiepiscopul Athenei si a toata Grecia (Ellada).

Fotografii de la intronizarea Ips. Ieronim, Arhiepiscopul Athenei si a toata Grecia (Ellada).

Cu oarece intarziere si fara sa caut in acest scop pe net, am gasit fotografii cu intronizarea Ips. Ieronim, Noul Arhiepiscop al Athenei si a toata Grecia cu toate ca atunci cand a fost acest eveniment am cautat foarte mult si tot nu gasisem nicio fotografie cu Inaltpreasfintia sa, nici pe site-ul ecclesia.gr al Bisericii Ortodoxe Grecesti, lucru ciudat de altfel.

Cuatand insa pe un site grecesc foarte bine pus la punct, am dat peste fotografiile care ma interesau mai demult. Am decis astfel ca desi vin cu o oarecare intarziere, sa postez totusi aceste fotografii de la intronizare care poate vor ajuta la o viitoare cautare pe Google a internautilor crestini romani cu privire la Arhiepiscopul Ieronim de Athena.

Asadar ca acum va puteti face o parere la ceea ce a fost la

intronizarea Ips. Ieronim>

sursa>

http://www.apostoliki-diakonia.gr/gr_main/profile/

profile.asp?content=content&main=enthronisi_photos.htm