RSS

Arhive pe etichete: iasi

MNIR: EXPONATUL LUNII IULIE – STEAGUL LUI ŞTEFAN CEL MARE


Bucureşti/ 4 iulie 2011

Muzeul Naţional de Istorie a României este onorat să anunţe faptul că în luna iulie, în cadrul seriei de micro-expoziţii „Exponatul lunii”, va fi prezentat publicului, un obiect liturgic excepţional, cunoscut sub denumirea de „Steagul lui Ştefan cel Mare”.

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc miercuri, 6 iulie 2011, ora 11.00 în prezenţa unor distinşi diplomaţi, Excelenţa Sa Henry Paul, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Franceze în România şi Excelenţa Sa Iurie Reniţă, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în România, respectiv a oficialilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Vernisajul va fi urmat de o prezentare de specialitate privind complexul proces de restaurare întreprins pentru acest obiect textil excepţional.

Exponatul amintit este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită.

Broderia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripţii – una în limba slavonă cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe – şi alta în limba greacă „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia” care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mânăstirea Zographou de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care ulterior a fost trimis Legaţiei României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864–1927). În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar. Steagul lui Ştefan cel Mare a fost supus unui complex proces de restaurare care a durat mai bine de şapte ani. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare care a afectat starea originară a piesei. Astfel, după o perioadă îndelungată, Steagul lui Ştefan cel Mare poate fi din nou admirat în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii la Muzeul Naţional de Istorie a României”, în luna iulie, de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.

sursa>

http://www.mnir.ro/ro/Evenimente/Eveniment.aspx?IDEveniment=144

~~~+~~~

Epopeea aducerii din Athos a unui steag al lui Ştefan cel Mare

Florin Sinca

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general român la Salonic, G.C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat de la Mănăstirea Zografu, din Sfântul Munte Athos, un steag al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din anul 1500.

Drapelul rămăsese la Zografu nu mai puţin de 417 ani. Era „cel mai preţios odor” donat de domnitorii români la Athos. Situată în partea nord-vestică a peninsulei atonite, Mănăstirea Zografu a fost întemeiată în veacul al XI-lea de trei călugări bulgari veniţi din Ohrida (Macedonia). Prădat de piraţi, dar şi de cruciaţi, lăcaşul a fost refăcut în 1466-1502 de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), care a zidit biserica actuală cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Zografu este a IX-a în ierarhia celor 20 de mănăstiri atonite şi singura „bulgărească”.

Cum arată steagul?

Din mai multe rapoarte şi descrieri ale diplomaţilor noştri putem spune că steagul marelui voievod are 1,17 m pe 0,92 m, era ornat cu 16 pietre, roşii, verzi şi albe. Unele erau atunci pierdute. Este brodat cu fir de argint şi de aur şi îl reprezintă pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe stând pe tron, ţinând o sabie, cu mânerul în mâna dreaptă şi cu vârful în stânga. Are chipul brodat în mătase, iar sub picioare are un dragon cu trei capete. Doi îngeri ţin cu mâna dreaptă deasupra capului sfântului o coroană, iar cu stânga, unul un paloş, iar celălalt, o coroană în formă de inimă. De jur împrejur este o inscripţie slavonă cu rugăciunea voievodului către Sf. Gheorghe, anul realizării (1500), în al XLIII-lea an de domnie. Însă inscripţia nu pomeneşte că a fost dăruit de voievod la Athos, aşa cum se obişnuia. Broderia este de mătase roşie, ştearsă de ani, peste care, nu din rea voinţă, ci din neştiinţă, călugării bulgari puseseră atunci o catifea de proastă calitate.

Consulul G.C. Ionescu văzuse steagul nestricat de călugări încă din 1903, iar în 1914 l-a întrebat pe stareţul de la Zografu care ar fi preţul pentru restituirea către România. Acesta a cerut moşia Dobrovăţul din judeţul Iaşi, moşie care fusese dăruită mănăstirii de către Ştefan cel Mare şi care i-a fost luată la secularizarea averilor mănăstireşti (1863). Consulul mai semnala că la Mănăstirea Zografu se mai afla un steag, un prapur, care ar fi fost tot de la Ştefan cel Mare, precum şi o icoană a Sfântului Gheorghe. În urmă cu câţiva ani, un grup de englezi, profesori la Londra, a oferit lăcaşului o sută de mii de franci pentru el, însă nu a fost dat. Laudă călugărilor bulgari!

Ionel Brătianu cere obţinerea nepreţuitului simbol

Iniţiativa recuperării preţiosului trofeu a aparţinut celui mai mare om politic pe care l-a avut România, Ion I. C. Brătianu (1864-1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor străine, a trimis următoarea telegramă Legaţiei României de la Atena: „Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare”. Un demers a venit la 26 februarie şi din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Străine (MAS) pentru a face demersurile în vederea aducerii în ţară.

La 4 martie 1917, prin ministrul României la Atena, Nicolae N. Filodor, a comunicat MAS personal vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri Tache Ionescu, că este informat de consulul României la Salonic, D. Buracu, despre existenţa la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos, acum sub ocupaţia trupelor ruse, a unui steag care a aparţinut domnitorului Ştefan cel Mare. „Existenţa acestui drapel, care are o inscripţie, este cunoscută Academiei Române”. În circumstanţe favorabile, Gidel, căpitan din Statul Major francez, din arma jandarmeriei, profesor de drept internaţional la Universitatea din Sorbona, a promis concursul său pentru ca România să reintre în posesia acestui „preţios obiect care face parte din istoria naţională”.

Lucrurile au intrat pe un făgaş favorabil. Astfel, la 6 martie 1917, ministrul N. Filodor expedia telegrama nr. 121, prin care informa că, în urma intervenţiei la generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, şi cu concursul amintitului căpitan Gidel, generalul a dat ordin detaşamentului franco-rus de la Sf. Munte să ia drapelul şi să-l expedieze la Statul Major francez. Nu mult după aceasta, la 14 martie, generalul francez era deja în posesia drapelului. La 8/21 aprilie 1917, Legaţia României din Atena informa Preşedinţia Consiliului de Miniştri că primise drapelul încă de la 13 martie.

La 25 martie, de Buna-Vestire, aveam într-adevăr o veste bună: consulul general al României la Salonic, G.C. Ionescu, comunica MAS că generalul francez i-a predat drapelul, pe care consulul îl păzeşte şi aşteaptă ordine de la autorităţile române competente. Gidel şi Ditch au fost decoraţi cu „Coroana României” în grad de comandor.

Epopeea aducerii în ţară a steagului începe de fapt la 1 aprilie 1917. MAS i-a răspuns consulului Ionescu să trimită drapelul la bordul unui vas de război francez, la Legaţia României de la Paris. România a dovedit o oarecare neglijenţă, ca să nu spunem mai mult, drapelul fiind transportat de… uşierul legaţiei, Gaj Taşcu, într-o „cutie de tenechea”, e adevărat sigilată cu sfoară şi ceară roşie, iar la 24 aprilie, tot prin mijlocirea generalului Sarrail, a fost încredinţat maiorului S. Dilon, probabil căpitanul unui vas militar francez. Într-un final fericit, la 29 aprilie, a fost luat în primire la Paris de ministrul Alexandru Em. Lahovary. El a propus atunci să-l depună la o bancă, fiind periculos să expedieze „acest preţios trofeu de aici la Iaşi”. Ţara era sub ocupaţia Puterilor Centrale.

În sfârşit, acasă

La 25 martie 1917, generalul Sarrail a comunicat Consulatului General Regal Român de la Salonic: „Am onoarea să vă remit această glorioasă amintire, bucuros că pot răspunde astfel dorinţei unei naţiuni aliate. Primiţi asigurarea înaltei mele consideraţii şi celor mai bune sentimente”.

Despre locul unde s-a aflat steagul în perioada scursă până la sfârşitul războiului nu avem ştiri. Mult după aceasta, la 20 noiembrie 1919, Dimitrie Onciul, directorul Arhivelor Statului, întreba MAS unde se află drapelul, iar la 6 decembrie, ministrul nostru la Paris, Raoul Bossy, menţiona că obiectul a fost încredinţat curierului Koslinsky, de la Corpul II Armată. Dar, ajuns la Bucureşti, curierul nu l-a dus la MAS, ci la Ministerul de Război, aşa cum informa, la 26 decembrie 1919, şeful de cabinet de la Secretariatul General, lt.-col. Skelety. În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul ştefanian a fost înaintat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar, unde şi-a găsit, în sfârşit, locul.

Omagiu celor care au făcut posibilă aducerea steagului

În prezent, această nepreţuită relicvă a unui trecut de luptă şi de credinţă strămoşească, rămasă de la viteazul apărător al Creştinătăţii Ştefan cel Mare şi Sfânt, se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie, după ce, până în 1970, a fost expus la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” din Bucureşti. A părăsit muzeul găzduit în fostul Palat al Poştei doar de trei ori, fiind expus la Muzeul Metropolitan din New York, apoi la Londra, pentru ca, în aprilie-mai 2009, să ajungă la Muzeul de Istorie din Suceava.

Se cuvine în final să omagiem ataşamentul pentru un simbol de luptă şi un simbol ortodox al călugărilor de la Zografu, care nu l-au înstrăinat, deşi sigur aveau nevoie de bani, apoi râvna consulului G.C. Ionescu, care a depus toate eforturile pentru a-l vedea în ţară şi limpezimea gândirii lui Ionel Brătianu. Deloc de neglijat a fost aportul generalului francez Maurice Sarrail. Ce-a fost acesta, decât un binefăcător de care istoria noastră a dus lipsă de atâtea ori!

sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1513;1;52160;0;Epopeea-aducerii-din-Athos-a-unui-steag-al-lui-Stefan-cel-Mare.html

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Afisele despre homosexualitate, date jos de pe panourile din Iasi

Ziarul de Iasi / 21 aprilie 2011

In mai multe zone din oras au fost montate afise care reprezentau un bebelus care avea legata de mina o eticheta „homosexual”. Panourile respective au stirnit dezbateri aprinse si nemultumirea Bisericii. In rindurile de mai jos cititi reactia Mitropoliei.

Afisele care promovau sexualitatea prin intermediul imaginii unui bebelus au fost retrase ieri [20 aprilie – n.m.] de pe panourile publicitare din Iasi. Asta dupa ce la inceputul acestei saptamini in zona centrala a Iasului au fost montate afise care ilustrau un bebelus avind legata la mina eticheta „homosexual”, alaturi de care era scris textul „orientarea sexuala nu este o alegere, nu este boala”. Acest afise, care au fost montate in cele mai mari orase din tara, au stirnit o serie de controverse la nivel national si nemultumirea Bisericii. Panourile au aparut in cadrul unei campanii de educare, initiata de organizatia PSI Romania. […]

sursa>

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/afisele-despre-homosexualitate-date-jos-de-pe-panourile-din-iasi~ni79rb

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

O provocare regretabilă la adresa creștinilor, chiar în preajma Sfintelor Paști

MMB.ro / 19 aprilie 2011

COMUNICAT DE PRESA:

Având în vedere faptul că în municipiul Iași, într-o zonă intens circulată, s-a afișat, pe un panou publicitar, o imagine cu un copil având de mână eticheta ”homosexual”, alături de care este textul ”orientarea sexuală / nu este o alegere / nu este boală”, aducem la cunoștința opiniei publice următoarele:

Este regretabil ca într-un loc public să fie expus un astfel de panou, întâmplător sau nu, chiar în perioada în care creștinii ortodocși (majoritari în municipiul Iași) se pregătesc să serbeze Sfintele Paști.

Homosexualitatea (ca și alte devieri în comportamentul sexual) nu reprezintă o orientare înnăscută, cum sugerează panoul respectiv, existând și studii ale unor specialiști care combat această idee.

Sfânta Scriptură, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, condamnă în mod clar și fără echivoc orice fel de comportament sexual deviant. În cartea Leviticului, Dumnezeu le spune fiilor lui Israel ”Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (capitolul 18, versetul 22). Iar Sfântul Apostol Pavel scrie într-una din epistolele sale: ”Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor” (Romani 1, 26-27).

Este evident, așadar, că pentru un creștin (dar și pentru alte religii monoteiste) homosexualitatea este un păcat. Cei care au căzut într-o astfel de patimă au însă șansa de a se ridica, prin pocăință și spovedanie, iar Biserica se roagă pentru îndreptarea lor, condamnând însă cu fermitate păcatul, indiferent de contextul social sau de ideile care sunt la modă la un anumit moment.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor

sursa>

http://www.mmb.ro/ro/stiri/comunicat_presa_o_provocare_regretabila_la_adresa_cretinilor_chiar_

in_preajma_sfintelor_pati.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Biserica împrumută bani credincioşilor, la Iaşi

Realitatea.net/ 5 martie 2011

Dacă sunteţi creştini ortodocşi şi aveţi nevoie de bani, vă puteţi împrumuta la biserică. Mai exact, la Casa de Ajutor Reciproc a Clericilor şi Mirenilor înfiinţată la Iaşi de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Primele împrumuturi, docamdată de maximum 5.000 de lei, şi cu o dobândă de doar 6% pe an, vor fi acordate de săptămâna viitoare. Ca să obţină un imprumut de la CAR-ul Mitropoliei, enoriaşul trebuie doar să completeze o cerere şi să îndeplinească două condiţii, să aibă un venit constant şi să fie creştin ortodox.

Preotul care coordonează instituţia este convins că vor avea multe cereri datorită dobânzii mici şi a încrederii de care se bucură biserica în rândul oamenilor. „Funcţionează ca o instituţie financiar non-bancară şi se pot înscrie în această asociaţie toţi clericii şi mirenii creştini-ortodocşi. La înscriere se plăteşte o taxă de înscriere de 35 de lei, în care sunt incluse formularele, iar cotizaţia lunară este de 30 de lei, la care se adaugă 2 lei pentru constituirea unui fond de ajutor„, a explicat preşedintele CAR al Clericilor şi Mirenilor.

Până acum s-au înscris doar 14 persoane, mireni si feţe bisericeşti, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Credincioşii se arată şi ei interesaţi. „Este foarte bine, este foarte corect să facă Mitropolia aşa ceva. Dobânda de 6% este bună, pomana curată dom’le, şi ceea ce fac feţele bisericeşti nu poată să facă nimeni. Aş avea încredere în ei„, a spus un enoriaş.

La Iaşi a mai funcţionat în trecut o instituţie asemănătoare, dar mai marii Mitropoliei şi-au dat seama că tocmai feţele bisericeşti nu aveau acces uşor la împrumuturi. Astfel, cu 300.000 de lei, bani acordaţi de Mitropolie, au pus bazele noului CAR.

Tudor Florea

sursa>

http://www.realitatea.net/biserica-imprumuta-bani-credinciosilor-la-iasi_810733.html

foto>

http://www.mmb.ro/ro/stiri/inaugurarea_casei_de_ajutor_reciproc_a_clericilor_si_mirenilor_iasi.html

~~~+~~~

UPDATE

[Iata si reactia Patriarhiei, destul de incisiva. – dan.camen.]


CAR: Ajutor colegial, nu câştig financiar

Basilica.ro/ 9 martie 2011

Întrucât Statutul de organizare şi funcţionare al Caselor de Ajutor Reciproc de la eparhii a fost aprobat de către Sfântul Sinod în urmă cu câteva decenii, pe ordinea de zi a viitoarei şedinţe sinodale va fi inclusă problema actualizării acestui statut.

Ca atare, este necesar ca toate eparhiile Patriarhiei Române să acţioneze în comuniune şi solidaritate, astfel încât să se exprime unitatea bisericească şi atunci când este necesară înnoirea unor prevederi din vechiul Statut.

Principiul funcţionării Caselor de Ajutor Reciproc este acela al ajutorării salariaţilor unei instituţii, iar nu obţinerea unui profit material.

Dacă Biserica doreşte să ajute populaţia săracă ea trebuie să o facă şi prin promovarea întrajutorării în interiorul ei, cu atât mai mult cu cât există foarte multe familii de preoţi sărace, în special în mediul rural, iar salariile personalului clerical şi neclerical sunt foarte modeste, întrucât sprijinul financiar primit de la bugetul de stat este foarte mic.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/bcar_ajutor_colegial_nu_castig_financiarb_5124.html

 
3 comentarii

Scris de pe martie 5, 2011 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Patriarhul Daniel: Unirea Principatelor Române a fost ‘Unirea de bază’ şi nu ‘Unirea Mică’

Agerpres/ 24 ianuarie 2011

Biserica Ortodoxă Română a aniversat, luni, 152 de ani de la Unirea Principatelor Române printr-o slujbă de Sfântă Liturghie oficiată la Catedrala patriarhală, urmată de un Te Deum, în cadrul căruia Patriarhul Daniel a ţinut un cuvânt de aducere aminte a ceea ce a însemnat rolul BOR în înfăptuirea ”Unirii de bază’‘.

Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române transmis AGERPRES, la Sfânta Liturghie au fost pomeniţi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei şi ceilalţi făuritori ai Unirii Principatelor Române.

În cuvântul rostit la Te Deum-ul de luni, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evocat rolul semnificativ al BOR în înfăptuirea actului Unirii, rememorând şedinţa Adunării elective din 1859 de la Bucureşti, din Dealul Mitropoliei, prezidată de Mitropolitul Nifon, care a ales la 24 ianuarie pe domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza şi domnitor al Ţării Româneşti.

”Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu este ‘Unirea Mică’, cum zic unii, ci ‘Unirea de bază‘, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit România, temelie pentru obţinerea independenţei naţionale româneşti în urma Războiului pentru independenţă din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 şi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918”, a arătat Patriarhul Daniel în cuvântul său.

Totodată, Patriarhul a trecut în revistă binefacerile aduse Bisericii Ortodoxe Române prin înfăptuirea Unirii Principatelor Române, între ele cea mai însemnată fiind temelia pusă la 1859 pentru recunoaşterea oficială a Autocefaliei BOR în anul 1885.

La final, Patriarhul Daniel a adus un pios omagiu de pomenire şi recunoştinţă pentru Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti, Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei şi ”pentru toţi cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române”.

”Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un dar al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre slava Preasfintei Treimi şi binele nostru al tuturor”, îşi încheie mesajul dedicat Unirii Principatelor Române Preafericitul Părinte Daniel.


sursa>

http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/48259-Patriarhul-Daniel-Unirea-Principatelor-Romane-a-fost-Unirea-de-baza-si-nu-Unirea-Mica.html

foto> Fotografia este un tablou din Palatul Patriarhiei care reprezintă Unirea Principatelor Române (Moldova şi Ţara Românească)

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bi24_ianuarie_ziua_unirii_principatelor_romanei

_la_catedrala_patriarhalab_3008.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/biunirea_principatelor_s_a_facut_pe_dealul_mitropoliei

_din_bucuresti_bi_5773.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 26, 2011 în articole, citadela, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Moastele Sfantului Maxim Marturisitorul vor fi aduse la Iasi cu prilejul sarbatorii Sfintei Parascheva

Mana dreapta a Sfantului Maxim Marturisitorul va fi adusa spre inchinare de la Manastirea ‘Sfantul Pavel’ din Muntele Athos la Iasi, in data de 9 octombrie 2010, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, informeaza „Ziarul Lumina”. Delegatia din Grecia cu moastele Sf. Maxim Marturisitorul va ajunge in Romania, (Aeroportul Iasi), in jurul orei 22:25. Duminica, 10 octombrie intre orele 19:00-20:30 va avea loc Pelerinajul ‘Calea Sfintilor’ – procesiune cu moastele Sf. Cuv. Parascheva si a Sf. Maxim Marturisitorul care vor fi depuse pe esplanada din fata Catedralei mitropolitane pentru inchinare.

Din moastele Sfantului Maxim Marturisitorul se pastreaza o parte din mana dreapta, cea pe care imparatul Constans a poruncit sa-i fie taiata in anul 662, in Constantinopol. Nu se stie cand acest odor de mare pret a ajuns in Athos, deoarece cea mai mare parte din arhivele Manastirii ‘Sfantul Pavel’ s-au pierdut in 1307, cand catalanii au pustiit Sfantul Munte, si apoi in cumplitul incendiu care a distrus sfantul lacas in 1902. Este posibil ca acest odor de mare pret sa fi fost adus din Constantinopol in secolul al XI-lea de ctitorul manastirii, Sfantul Pavel Xiropotamitul. O alta posibilitate, care nu trebuie exclusa, este ca mana Sfantului Maxim a fost daruita manastirii de printesa Maro, fiica craiului Serbiei, Gheorghe Brancovici.

Sfantul Maxim s-a nascut in Constantinopol, din parinti drept-credinciosi, de neam ales. A studiat filosofia si teologia. Imparatul Heraclie (610-641) l-a facut sfetnic. Cand a aparut erezia monotelita, a celor ce marturisesc ca este numai o vointa in Mantuitorul Iisus Hristos, si vazandu-l chiar pe imparat cazut in erezie, Sfantul Maxim a intrat in Manastirea Chrysopolis (nu a iesit, aşa cum aleg să facă anumiţi calugări astăzi – n.m.). Dupa cativa ani a fost ales staret. Vazand tulburarea din Biserica din cauza monotelitilor, Sfantul Maxim s-a dus la Roma, deoarece Ierusalimul era ocupat de arabi. In drum a trecut si pe la episcopii din Africa, din cetatile din calea lui, si ii intarea in credinta, iar celor de departe le trimitea scrisori despre dreapta credinta, indemnandu-i sa se pazeasca de erezie. Din porunca imparatului, Cuviosul Maxim a fost prins in Roma, cu ucenicul sau Anastasie, si amandoi au fost dusi la Constantinopol. Supus la multe chinuri Sfantul Maxim a trecut la Domnul in 662, in cetatea Shimara, pe coasta rasariteana a Marii Negre, unde fusese intemnitat, avand varsta de optzeci si doi de ani. La mormantul lui s-au vazut trei faclii, ca un semn ca a fost un om bineplacut Preasfintei Treimi.

De la Sfantul Maxim Marturisitorul ne-au ramas remarcabile opere teologice Intrebari lui Talasie, Ambigua, Liber Asceticus, Capita de Caritate, Mistagogia, Comentarii la Psalmul 59, la Rugaciunea Domneasca, Viata ascetica (una dintre cele mai frumoase opere despre viata si regulile monastice).


sursa>

http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/moastele-sfantului-maxim-marturisitorul-fi-aduse-iasi-prilejul-sarbatorii-sfintei-parascheva-121511.html

foto>

http://solzemli.wordpress.com/2008/12/26/saint-maximus-the-confessor-on-sinful-thoughts/

http://www.ziarullumina.ro/articole;1392;1;46032;0;Sarbatoarea-Sfintei-Parascheva-%EF%BF%BD%EF%BF%BD-2010.html

 

Etichete: , , , , , , , ,

COMUNICAT DE PRESĂ ASCOR/ LTCOR: Proiectul noului Cod Penal – o jignire la adresa valorilor creştine ale poporului român

filocalia_ascor

COMUNICAT DE PRESĂ ASCOR/ LTCOR:

Proiectul noului Cod Penal – o jignire la adresa valorilor creştine ale poporului român

Tinerii filialelor Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi ai Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români din întreaga ţară, întruniţi în Consfătuire Naţională în data de 19-22 martie 2009 la Iaşi, luând act de ultimele modificări de pe scena publică românească, au hotărât să adreseze clasei politice, societăţii civile şi instituţiilor statului – membrilor comisiei de dezbatere al noului Cod Penal, precum şi membrilor Guvernului României, Domnului Emil Boc, Premierul României, Administraţiei Prezidenţiale, Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României –  prezenta scrisoare deschisă prin care avertizează factorii decizionali cu privire la consecinţele noului Cod Penal.

Textul acestei scrisori deschise este următorul:

„Tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români, întruniţi la Iaşi cu ocazia Consfătuirii Naţionale iau act cu surprindere şi nelinişte de proiectul Codului Penal, aflat în dezbaterea Parlamentului României, conform căruia nu sunt incriminate nici incestul, nici prostituţia. Singurele incriminate sunt proxenetismul (art. 211) sau cazul în care relaţia sexuală incestuasă are loc în cadrul unui viol, agresiuni sexuale sau act sexual cu minor (art. 216-218).

Ne exprimăm atât dezaprobarea faţă de acest demers legislativ, cât şi îngrijorarea faţă de consecinţele grave pe care le poate avea asupra societăţii româneşti permisivitatea legii faţă de prostituţie şi incest.

Considerăm că, pentru un stat locuit de un popor ai cărui cetăţeni se declară în marea lor majoritate creştini, este cel puţin ruşinos, dacă nu chiar lipsit de moralitate, o decizie a politicienilor de a susţine ideea că relaţia sexuală incestuală între persoane cu vârsta peste 18 ani, nu prezintă pericol social şi nu este infracţiune, ci cel mult ceva de domeniul patologiei. O astfel de atitudine reprezintă un atac la adresa valorilor creştine care au însoţit şi format conştiinţa poporului nostru şi nesocoteşte importanţa pe care familia întemeiată prin Taina Cununiei, o are în viaţa românilor, ca celulă de bază a societăţii.

Atenţionăm şi asupra agravării procesului de degradare a condiţiei femeii în societatea românească, prin dezincriminarea prostituţiei, conform prevederilor proiectului noului Cod Penal, fapt care va înlesni atât dezvoltarea „turismului sexual”, cât şi o posibilă legalizare a prostituţiei ca mijloc legal de subzistenţă.

Facem apel la dumneavostră să nu acceptaţi dezincriminarea incestului şi a prostituţiei prezente în noul Cod Penal, dezincriminare ce duce la procesul de descompunere morală a societăţii.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Precizăm că am ataşat un exemplar scanat de scrisoare deschisa, ales in mod arbitrar, stampilat de filialele ASCOR si LTCOR prezente la Consfătuire.

Biroul de presă A.S.C.O.R

Referreri>

http://ascoriasi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=230:consftuirea-naional-ascor-ltcor&catid=3:newsflash&Itemid=66

http://ascor.md/?p=349

http://ascorslatina.wordpress.com/2009/03/27/comunicat-de-presa-proiectul-noului-cod-penal-%E2%80%93-o-jignire-la-adresa-valorilor-crestine-ale-poporului-roman/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,