Sinaxa Intaistatatorilor vechilor Biserici Ortodoxe din Est si viitorul Sinod Pan-Ortodox

[Sinaxa de la Istanbul din 1-2 septembrie de anul acesta a reunit pe intaistatatorii de limba greaca a vechilor patriarhii grecesti din Est: Alexandria, Antiohia si Ierusalim, cu toate ca a doua *(Antiohia) a fost reprezentata de episcopul Isaac de Apameea si nu de patriarhul Igantie al IV-lea, care nu a putut veni din cauza situatiei politice instabile momentane din Siria. De asemenea, la intalnire a fost invitat si primatul grec al Bisericii Autocefale din Cipru, Arhipiscopul Hrisostom, deoarece Biserica pe care o conduce si-a primit autocefalia la Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431, ea aflandu-se pana atunci sub jurisdictia Patriarhiei Antiohiei. Sedinta a fost prezidata de gazda – Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a avut alaturi de el, de-a dreapta si de-a stanga, pe Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si pe Mitropolitul Emmanuel Adamakis din Franta, presedintele AEOF *(Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta). S-au dezbatut, in principal, doua mari teme: situatia crestinilor din Orient si viitorul Sinod Pan-Ortodox. Spun in principal, deoarece de pe site-ul AEOF aflam si amanuntul cum ca Patriarhul Teofil al Ierusalimului a pus in discutie, pe langa obisnuitele probleme legate de situatia politica a Palestinei si a crestinilor din Tara Sfanta, si recenta criza care exista momentan intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Cu alte cuvinte, patriarhul Teofil a facut cunoscut in mod public si oficial intaistatatorilor patriarhatelor din Est situatia „anticanonica” (- asa cum o numeste) a Asezamantului Romanesc de la Ierihon. Bineinteles ca a facut acest lucru in mod unilateral, deoarece Patriarhia Romana nu a fost invitata sa ia parte la aceasta intalnire. Deci, principial, patriarhul Teofil nu ar fi trebuit sa faca acest lucru, decat numai la o reuniune comuna la care sa participe si Patriarhia Romana, ca sa-si poata expuna si ea punctul de vedere. Totodata, aceasta expunere publica a problemei si celorlalti patriarhi orientali poate constitui, din partea Patriarhiei Ierusalimului, si un demers de oficializare a actului ruperii de comuniune cu Patriarhul Daniel al Romaniei, sau de convingere a celorlalti intastatatori sa faca acelasi lucru ca si Patriarhul Teofil. Discursul Patriarhului Bartolomeu la aceasta intalnire il puteti citi in greaca AICI. Comunicatul final al intalnirii il aveti in integralitate in engleza AICI. Punctele 3, 4 si 5 din acest comunicat oficial sunt cele mai importante. Punctul 3 – anunta ca pregatirile pentru viitorul sinod pan-ortodox trebuiesc accelerate si confirma faptul ca in luna februarie a.c. la Chambessy s-a creat un „impas”, iar acesta din cauza dispozitiilor din regulamentul de functionare al conferintelor inter-ortodoxe pregatitoare pentru marele sinod pan-ortodox, care prevad luarea deciziilor in unanimitate/ consens. Prin urmare, membrii sinaxei au prezentat o propunere patriarhului ecumenic de a convoca o intalnire a tuturor intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale in vederea revizuirii acestor dispozitii. Cu alte cuvinte, din comunicat se intelege faptul ca nu se mai urmareste neaparat unanimitatea/ consensul, principiu fundamental in Ortodoxie, ci doar trecerea peste orice eventual obstacol *(chiar si unanimitatea/ consensul in decizii) in vederea convocarii cat mai rapide a sinodului. Dar de ce aceasta graba? Iarasi, de ce trebuiesc schimbate regulile tocmai acum, la final; n-au fost ele bune pana acum? Sau se merge pe principiul „scopul scuza mijloacele”? La punctul 4 se vorbeste despre o viitoare convocare a liderilor religiosi in zona Marii Mediteraneene care ar putea prilejui la final si emiterea unei „Carta Mediterana” ecologice, care sa vina ca o contributie si ca un apel la eforturile de protejare a mediului natural si de cooperare pasnica a religiilor din regiune. Punctul 5 se refera, cred, si la criza care exista astazi intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana, punctul acesta intrand pe agenda sinaxei „ca urmare a unor evenimente recente din cadrul Bisericii Ortodoxe”. Astfel, se face apel la toate Bisericile Ortodoxe ca „sa respecte si sa adere strict la granitele geografice ale jurisdictiilor lor, asa cum au fost stabilite de Sfintele Canoane si de Constitutiile lor fondatoare”. UPDATE> La final am inserat cateva fragmente din recentul interviu acordat de Mitropolitul Ilarion, de Volokolamsk despre viitorul Sinod Pan-Ortodox si despre mentinerea principiului unanimitatii/ consensului care trebuie sa ramana singurul criteriu de adoptare a deciziilor de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe locale – dan.camen.]

~~~+~~~

Conducători ortodocşi deschid calea către Sinodul Pan-Ortodox

Doxologia.ro / 13 septembrie 2011

Patriarhii a trei vechi Biserici Ortodoxe s-au întâlnit în Istanbul în 1 și 2 septembrie pentru a discuta situația minorităților creștine în Orientul Mijlociu și mișcările necesare pentru organizarea cât mai curând a Sinodului pan-ortodox, întâlnire istorică pentru toată lumea ortodoxă.

Sinodul pan-prtodox este privit cu mare interes de către Bisericile ortodoxe, multe dintre ele în regiuni instabile din Orient, care se confruntă cu revoluții sau în zone de tranziție post-comunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică.

Cei trei patriarhi prezenți, Patriarhul Constantinopolului, Patriarhul Alexandriei și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Arhiepiscopul Ciprului au declarat dorința lor de a organiza acest sinod pan-ortodox și sprijină inițiativa Patriarhului Ecumenic în această direcție, a spus Mitropolitul Elpidifor de Prusa, fostul Secretar general al Biroului Sinodal al Patriarhiei Ecumenice.

Întâlnirea, numită sinaxă a vechilor patriarhate, a reunit pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului. Patriarhul Antiohiei a fost reprezentat de un episcop.

Reprezentanții celor 14 Biserici ortodoxe s-au întâlnit la Chambesy, Elveția, în februarie a.c., dar nu s-au putut pune de acord în câteva probleme printre care dipticele și acordarea autocefaliei.

Episcopul Elpidifor a spus că răspunsul majorității Bisericilor ortodoxe a fost că se poate organiza un sinod pan-ortodox fără a fi căzut de acord asupra celor două problemne în dezbatere.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa:http://www.ekklesia.co.uk

sursa>

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/conducatori-ortodocsi-deschid-calea-catre-sinodul-pan-ortodox

~~~+~~~

Sinaxa întâistătătorilor vechilor Biserici Ortodoxe

Doxologia.ro/ 24 august 2011

Ziua de 1 septembrie, care marchează începutul anului bisericesc, a fost aleasă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru a convoca o întâlnire de mare importanță, Sinaxa Primaților Vechilor Biserici Ortodoxe.

Pentru aceasta, a invitat pe întâistătătorii vechilor Patriarhate ortodoxe: Alexandria, Antiohia, Ierusalim, și Arhiepiscopul de Cipru. Deși Ciprul nu este patriarhie și ocupă locul 10 în dipticele eclesiastice, primatul său a fost invitat în Fanar pentrucă își datorează autocefalia unui Sinod Ecumenic. În scrisoarea sa pe care a adresat-o acestor primați ai Bisericilor vechi ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu a spus: „Vechile patriarhate ale Bisericii Ortodoxe au văzut, împreună cu Preasfânta Biserică a Ciprului, autocefalia lor confirmată de un Sinod Ecumenic, ele trebuind să se preocupe mai intens de problematica relațiilor ortodoxe, pentru că ele reprezintă trunchiul comun al structurii și al articulației Bisericii Ortodoxe, fără a exclude alte Biserici Ortodoxe de la deciziile pan-ortodoxe, ci din contra, de a facilita unitatea pan-ortodoxă”.

Cele trei patriarhii și arhiepiscopul de Cipru au răspuns pozitiv la invitația patriarhului ecumenic. Sinaxa primaților se va ocupa de două teme care sunt fixate în scrisoarea patriarhului ecumenic Una dintre ele este dezvoltarea evenimentelor în Orientul Mijlociu, care aduce mare îngrijorare creștinilor ortodocși și eterodocși din această zonă. Patriarhul ecumenic a subliniat necesitatea unui „efort comun pentru situația Bisericilor noastre în circumstanțele actuale pentru ajutorul fratern reciproc”. Cea de a doua temă de dezbatere este o schimbare de viziuni asupra „progresului către sfântul și marele sinod al Bisericii Ortodoxe”. Sinaxa primaților vechior Biserici Ortodoxe va avea loc în zilele de 1 și 2 septembrie. În același timp, Patriarhul ecumenic va co-rezida Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar pentru a marca începutul anului bisericesc.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati, Sursa: Amen.gr

sursa>

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/sinaxa-intaistatatorilor-vechilor-biserici-ortodoxe

~~~+~~~

Fragmente in engleza din comunicatul final al Sinaxei

Patriarchate.org/ 3 septembrie 2011

„[…] 3. In the context of its deliberations, the Synaxis also discussed the subject of the Holy and Great Council, deciding that it should hasten its preparation in order to permit its convocation in the foreseeable future. The Synaxis regretfully ascertained that the impasse created last February in the process of the long-prepared convening of this Council is due to provisions in the Regulations Governing the Panorthodox Preconciliar Consultations regarding unanimous decisions. Therefore, the Synaxis submitted a proposal to His All-Holiness the Ecumenical Patriarch, that he should convene a Synaxis of Their Beatitudes the Patriarchs and Presidents of the Orthodox Autocephalous Churches in order to review these provisions, thereby promptly advancing and fulfilling the preparation of the Great Council.

4. The Synaxis adopted the proposal of the Ecumenical Patriarchate that an encounter of religious leaders in the near future should be held in the region of the Mediterranean, during which a form of ecological “Mediterranean Charter” could be issued and declared as a contribution to the effort for the protection of the natural environment, but also to the peaceful coexistence and cooperation of religions in the region.

5. Furthermore, as a result of recent events within the Orthodox Church, the Synaxis underlined the need for all Orthodox Churches to respect and adhere strictly to the geographical boundaries of their respective jurisdictions, as these have been established by the Sacred Canons and their Founding Constitutions.

Finally, Their Beatitudes the Heads of the Churches and His Grace, the representative of the Patriarchate of Antioch, expressed their gratitude to the Ecumenical Patriarch for the invitation extended to them to visit the Sacred Center of Orthodoxy and deliberate in common on matters concerning their Churches during this critical time, and decided that they should meet more regularly on matters pertaining to the Orthodox Church.

At the Phanar, September 3, 2011″

sursa>

http://www.patriarchate.org/documents/announcement-synaxis-of-their-beatitudes-the-heads-of-the-ancient-orthodox-patriarchates-and-the-church-of-cyprus

~~~+~~~

UPDATE 18 sept. 2011

Mitropolitul Ilarion:

NU VĂ TEMEŢI, SINODUL PAN-ORTODOX NU VĂ REZERVĂ NICIO MARE SURPRIZĂ!

PelerinOrtodox/ 16 septembrie 2011

Într-un interviu publicat în urmă cu câteva zile, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului Afacerilor Externe al Patriarhiei Moscovei, a adus lămuriri importante legate de viitorul Mare Sinod Pan-Ortodox, vorbind despre pregătirile legate de acesta, despre obiectivele sale, oferind chiar şi unele detalii de ordin practic. În rândurile de mai jos, serviciul de presa LONews va ofera traducerea integrală a acestui interviu, realizată de contributor Ing. Catalin Ion.

[…]

– Frecvenţa ridicată a reuniunilor dintre Întâistătătorii Bisericilor din această regiune se justifică doar prin circumstanţele politice? La şedinţa Primaţilor, la Istanbul, se vor discuta problemele regionale şi, de asemenea, problemele cu dimensiuni pan-ortodoxe?

– Pusesem această întrebare celor trei Patriarhi. Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a spus că reuniunea este dedicată în primul rând problemelor din Orientul Mijlociu. Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului mi-au confirmat acest lucru. Patriarhul Teofil, de asemenea, a adăugat că, în cadrul întâlnirii, vor putea discuta toate aspectele care îi afectează. Dacă discută şi despre tema Sinodului Pan-Ortodox, eu nu pot şti. Dar cred că problemele pan-ortodoxe urmează să fie discutate de către toate Bisericile Ortodoxe locale, astfel încât să nu se creeze impresia că un grup de Biserici încearcă să ia decizii în numele tuturor Bisericilor locale, în absenţa lor.

– Aţi vorbit despre viitorul Sinod Pan-Ortodox şi despre pregătirea acestuia, cu Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului?

– Da, am abordat această problemă. Este important să se discute cu Întâistătătorul Patriarhiei de Constantinopol şi cu aceste Biserici configuraţia posibilă a Sinodului, tematica sa, modul în care el va reprezenta Bisericile, în ce mod vor fi luate deciziile. Astăzi, în contextul colaborării inter-ortodoxe, singura metodă de luare a deciziilor este consensul; doar acesta poate sta la baza cooperării între Bisericile Ortodoxe locale. Acesta este metoda de rezolvare a problemelor, în spiritul iubirii fratesti şi armoniei, pentru a lămuri problemele aflate în litigiu. Recent, câteva voci s-au ridicat, propunând să se renunţe la această metodă. Pentru unii, deciziile conferinţei inter-ortodoxe ar trebui să fie luate prin asigurarea unei majorităţi simple. O schimbare atât de radicală în activitatea organismelor inter-ortodoxe ar avea consecinţe serioase: în cazul în care o Biserică s-ar pronunţa împotriva unei anumite decizii iar opinia sa ar fi ignorată prin vot, atunci am asista în mod inevitabil la divizări ale familiei Bisericilor Ortodoxe. Şi, dacă divizarea nu este depăşită, în mod clar aceasta se va răsfrânge în mod direct şi asupra Sinodului Pan-Ortodox. Prin urmare, este imposibil să se propună astăzi orice altă metodă în afara consensului.

[…]

– În opinia dumneavoastră, unde şi când ar putea avea loc Sinodul Pan-Ortodox?

– Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu şi-a exprimat speranţa că acest Sinod ar trebui să aibă loc la Istanbul, în biserica Sf. Irina, unde a avut loc, în anul 381, şi Sinodul al II-lea Ecumenic. Cred că acest Sinod ar putea avea loc în viitorul apropiat, cu condiţia să fi fost discutate şi rezolvate toate problemele legate de reprezentare, protocol şi ordinea de zi.

– Putem spune că, dacă s-ar fi ajuns la un acord privind toate aceste aspecte, Patriarhia Moscovei s-ar pronunţa astăzi pentru convocarea Sinodului?

– Ne declarăm în favoarea convocării Sinodului, date fiind problemele cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă din întreaga lume, întrucât trebuie să se facă auzită vocea unităţii şi a solidarităţii Ortodoxiei. Acesta este motivul pentru care este foarte important să fie depăşite toate diferenţele, în etapa pregătitoare, astfel încât viitorul Sinod să fie un factor unificator, nu un factor de dezbinare. Prin urmare, este imperativ ca, aşa după cum se şi practică deja în colaborarea inter-ortodoxă, varianta consensului să rămână singura metodă de luare a deciziilor.

– Unii reprezentanţi ai lumii ortodoxe se aşteaptă la altceva: cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic să se întrunească şi să suprime toate deciziile celor 7 Sinoade precedente…

– Aceste temeri sunt nefondate. În primul rând, pentru că Sinodul nu va lua nicio decizie care să nu fi fost deja formulată pe parcursul ultimilor cincizeci de ani de către Comisia pregătitoare. Deciziile Comisiei pregătitoare sunt cunoscute, nu le ascunde nimeni: documentele şi protocoalele întâlnirilor din cadrul acestor comisii pot fi puse la dispoziţia celor care doresc asta. O mare parte din documentele Comisiei pregătitoare a fost publicată chiar şi în Jurnalul Oficial al Patriarhiei Moscovei, în anii 1970-1980. În plus, în cazul în care va fi luată decizia convocării Sinodului Pan-Ortodox (mi-ar plăcea să subliniez, şi ar tebui să reţineţi, că această decizie nu poate fi luată decât de către toate Bisericile Ortodoxe locale), toate temele care au fost discutate în cincizeci de ani vor fi studiate din nou. Acesta va face doar corecţiile necesare, ţinând seama de circumstanţe; deciziile luate vor fi cunoscute în avans: nu există niciun motiv să ne aşteptăm la surprize din partea acestui Sinod.

– Putem spune că respectarea principiului consensului în desfăşurarea Sinodului ar exclude orice decizie care ar putea fi luată împotriva Sfintei Tradiţii Bisericesti, după cum se temeau unii dintre credincioşi?

– Da, este exclus, deoarece principiul consensului necesită acordul tuturor Bisericilor în faţa deciziei. Daca o Biserică nu este de acord, ea are motivele ei, motive bazate pe Tradiţia unei Biserici locale în special. Trebuie spus că nu există nicio diferenţă doctrinară sau niciun dezacord în domeniul dreptului canonic între Bisericile Ortodoxe locale. Toate dificultăţile cu care ne confruntăm sunt, în primul rând, de ordin politic. Ele pot fi depăşite printr-un dialog între Bisericile locale, între care au intervenit dezacorduri, sau la nivel inter-ortodox. În ceea ce priveşte cele 10 teme introduse pe ordinea de zi a Sinodului Pan-ortodox, sunt cele din cei 50 de ani şi am ajuns deja la un acord asupra a 8 dintre ele. Ultimele două sunt de ordin, aş spune, tehnic. Acestea se referă la semnarea unui tomos privind autocefalia, în cazul în care aceasta se acordă unei Biserici, şi la ordinea în care Bisericile sunt trecute pe listele oficiale de pomenire, diptice. Aceste probleme, aş dori să subliniez în mod special, nu au nicio dimensiune doctrinară, putând fi rezolvate în urma Sinodului Pan-Ortodox.

– lucrare – traducere, interpretare si redactare, pentru serviciul LONews, contributor: Ing. Catalin Ion

sursa:http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/news/pf-parinte-patriarh/mitropolitul-ilarion-sinodul-pan-ortodox-nu-ne-rezerva-nicio-mare-surpriza.html

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/09/16/mitropolitul-ilarion-nu-va-temeti-sinodul-pan-ortodox-nu-va-rezerva-nicio-mare-surpriza/

foto>

http://www.buzznews.ro/wp-content/uploads/2011/06/ilarion.jpg

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk: „Nu putem fi de acord cu ideea că un grup de Biserici Ortodoxe este văzut ca un soi de nucleu al lumii ortodoxe. Există riscul de a împărţi în două ‘clase’ Biserica”

Intr-un recent interviu acordat portalului de stiri Interfax-Religion.ru (17 iunie 2011), intitulat „Escaladarea crestinofobiei in Orientul Mijlociu ameninta Ortodoxia„, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Moscovei *(D.E.C.R.), a raspuns la cateva intrebari legate de amenintarea la adresa Ortodoxiei in Orientul Mijlociu pe care o provoaca fanatismul religios, „dusmanul comun al Islamului si al Crestinismului”.

Cu aceasta ocazie a vorbit si despre viitoarea intalnire de anul acesta a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu intaistatatorii vechilor patriarhate ortodoxe *(Alexandria, Antiohia, Ierusalim si Cipru) spunand ca, in contextul recentelor revolutii arabe, cand situatia politica a devenit tensionata, intalnirea aceasta isi are relevanta ei. Cu toate acestea, pe ordinea de zi, aminteste mitropolitul, sunt incluse, spre dezbatere, si unele probleme cu caracter pan-ortodox, in vederea pregatirii viitorului Mare Sinod Panortodox. Mai mult decat atat, includerea acestor probleme pe ordinea de zi este motivata de „rolul deosebit al Bisericilor cu autocefalia confirmata de Sinoadele Ecumenice” si care constituie un fel de „nucelu al lumii Ortodoxe”. Mitropolitul rus nu este de acord cu aceasta conceptie, pentru ca „exista pericolul de a imparti Biserica in doua categorii” (una superioara si alta inferioara): una a bisericilor cu autocefalie veche, si cealalta, a bisericilor care au primit autocefalia in cel de-al doilea mileniu crestin.

De asemenea, referindu-se la declaratiile primatului Bisericii Ortodoxe din Cipru – Arhiepiscopul Hrisostom -, care doreste ca Biserica lui sa inainteze in diptice pana pe locul cinci (loc ocupat actualmente de Biserica Ortodoxa Rusa), Mitropolitul Ilarion a spus ca cipriotii au sustinut mereu aceasta idee la conferintele presinodale inter-ortodoxe, invocand principiul vechimii, fiindca Biserica din Cipru este biserica apostolica. Dar, spune mitropolitul, aplicarea acestui principiu in general ar duce la „revizuirea in mod radical a Dipticelui ortodox”. Astfel, prima din lista ar fi Patriarhia Ierusalimului, ca Biserica-mama; apoi Patriarhia Antiohiei si Biserica Ciprului (ca biserici apostolice); apoi Patriarhia Alexandriei (recunoscuta ca scaun patriarhal inca din primele trei veacuri crestine); apoi Patriarhia Constantinopolului si celelalte Biserici Ortodoxe locale.

Intocmirea Dipticelui s-a facut insa, in timpul istoriei, dupa alte criterii, astfel ca in sec. IV Biserica din Constantinopol, ca si capitala de imperiu, a fost asezata inaintea bisericilor apostolice din Antiohia si Alexandria, iar Biserica Ierusalimului a fost socotita a cincea, dupa ce Ierusalimul a fost reconstruit pe ruinele vechii capitale iudaice. Dupa aceasta, seful DECR a amintit faptul ca sinoadele de la Constantinopol din 1590 si 1593 au consfintit Bisericii Ortodox Ruse locul al cincilea in diptice. Din punctul lui de vedere, orice initiativa de revizuire a Dipticelui nu-si are rostul, iar discutiile pe aceasta tema nu fac decat sa amane timpul convocarii Marelui Sinod Panortodox, de la care „oamenii asteapta raspunsuri la intrebarile despre felul cum crestinii trebuie sa traiasca intr-o lume moderna” si nu care va fi ordinea in Diptice a intaistatatorilor ortodocsi. 

La final, mitropolitul rus a vorbit despre situatia Bisericii Ortodoxe din America si despre eventuala recunoastere a statutului ei de biserica autocefala la nivel inter-ortodox. Interviul il gasiti integral AICI, iar fragmente si opinii despre el gasiti si pe Pravmir.ru, Romfea.gr sau Orthodoxpress.com

dan.camen.

foto>

http://www.mospat.ru/wp-content/uploads/2010/12/DSC_0414.jpg

http://www.mospat.ru/ru/2011/06/19/news43316/

 

Rusia va finanta impodobirea cu mozaicuri a Catedralei Sf. Sava din Belgrad (Serbia)

[In contextul recentelor comunicate de presa transmise pe internet Patriarhiei Romane atat de Patriarhia Ierusalimului *(de intrerupere a comuniunii cu Patriarhul Daniel, din cauza statutului „necanonic” al Asezamantului romanesc de la Ierihon), cat si de Patriarhia Serbiei *(ca ultimatum, in ceea ce priveste intruziunea necanonică a unor episcopi şi clerici romani în Estul Serbiei), nu putem sa nu ne gandim si la varianta implicarii in ascuns a rusilor, lasandu-i pentru un moment pe greci *(vezi posibilele motive ale lor). Ar avea si de ce… pentru ca din 2008 am redeschis „frontul Basarabiei” prin reactivarea de jure a trei episcopii istorice romanesti, sufragane Mitropoliei Basarabiei (fapt pentru care atat Patriarhia Serbiei, cat si Patriarhia Ierusalimului au dezaprobat atunci public initiativa Patriarhiei Romane, dand „dreptate” Rusiei). Mai nou, Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Basarabiei (24 mai a.c.) si-a dat avizul in vederea formarii circumscripţiilor electorale pentru alegerea Adunărilor Eparhiale ale Episcopiei de Bălţi şi Episcopiei Basarabiei de Sud, fiind amanate pentru alta data alegerile pentru Episcopia Dubăsarilor şi a toată Transnistria (care include raionul Dubăsari şi toate satele din stânga Nistrului). Cu alte cuvinte, este pasul premergator alegerii de episcopi in respectivele episcopii vacante. Sarbii sunt, dupa cum vedeti, „indatorati” rusilor (lucru confirmat si de neinvitarea papei Benedict la Nis in 2013 – cum isi dorea Patriarhul Irineu, care s-ar fi lovit in cele din urma de refuzul categoric al rusilor in aceasta problema), iar pe Patriarhul Teofil al Ierusalimului inca il mai leaga de Rusia anumite amintiri, ramase din perioada cand in 2001 a fost trimis de Sinodul grecesc in calitate de comisar patriarhal la Moscova. De fapt atitudinea rusofila a acestuia este scoasa in evidenta cu spaima chiar de greci, care tare s-au mai mirat atunci cand Patriarhul Teofil a ales sa indeparteze toate steagurile grecesti de la Locurile Sfinte, pe motiv ca Patriarhia Ierusalimului este „Patriarhia tuturor credinciosilor si nu doar a grecilor”, si pentru ca nu le-a mai dat Sfanta Lumina de Pasti, preferandu-i mai degraba pe… rusi. Cu toate acestea, este demn de semnalat si faptul ca, Patriarhia Romana, la ultima intalnire a Comisiei Inter-ortodoxe pentru pregatirea Marelui Sinodului Pan-Ortodox, desfasurata anul acesta la Chambesy, s-ar fi dat de partea Moscovei, iar Biserica Serbiei – de limba slava, din contra, i-ar fi urmat pe greci (informatii partial confirmate la greci). De asemenea, Patriarhia Serbiei ar avea si un motiv direct pentru acest ultimatum – influenta si organizarea tot mai puternica a romanilor din Valea Timocului prin achiziţionarea de catre Patriarhia Romana in 2010 a un imobil în oraşul Negotin din Serbia, pentru sediul Protopopiatului Daciei Ripensis si ridicarea de biserici pentru romanii de acolo *(ex. Malainita etc.). Probabil ca timpul va arata, in cele din urma, care sunt adevaratele interese care se ascund in spatele atitudinilor „ortodoxiste” ale celor doua patriarhate fata de romani, afisate public la scurt timp una de cealalta – dan.camen.]

Pravmir.ru / 23 mai 2011

Belgrad – Guvernul rus a fost de acord să finanţeze împodobirea cu mozaicuri a Catedralei St. Sava din Belgrad a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Negocieri în acest sens au fost purtate în ultimii opt ani, dar decizia finală a fost luată în timpul ultimei vizite la Belgrad din luna martie a acestui an a lui Vladimir Putin. Suprafaţa totală a mozaicurilor este de 17.000 mp, iar costul total al lucrărilor este estimat la 40 mil. euro. Se presupune că finanţarea va veni treptat, pe măsură ce se finalizează lucrarea.

În timpul recentei sale vizite în Serbia, şeful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Rusiei (DECR), Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a confirmat disponibilitatea Bisericii Ruse de a promova finanţarea rapidă a lucrărilor, obţinută din Rusia.

Prima etapă presupune crearea a 3.100 mp de mozaicuri pentru domul principal, arcadele şi coloanele din naos. […] Potrivit profesorului Vojislav Milovanovic, concursul pentru alegerea celui mai bun proiect de mozaic trebuie să dureze şase luni, şi punerea în aplicare a proiectului selectat – optsprezece luni. […]

trad.dan.camen.

Citeste si>

Vladimir Putin a primit “Ordinul Sf. Sava” din partea Patriarhiei Sârbe

Mass-media sârbească afirmă că Biserica Ortodoxă Rusă s-a opus venirii papei Benedict la Nis in 2013 

sursa>

http://www.pravmir.ru/rossiya-profinansiruet-sozdanie-mozaik-v-belgradskom-kafedralnom-sobore-sv-savvy/

~~~+~~~

Fragment din Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit în sesiune ordinară de lucru la Belgrad, între 16 şi 27 mai 2011, sub preşedinţia Patriarhului Irineu:

Razboi intru Cuvant / 30 mai 2011

Printr-o reuniune a Comisiei Centrale pentru încheirea lucrărilor la Catedrala Sf. Sava de pe Vraciar – (cea mai mare catedrală sârbă, situată în centrul Belgradului n.n.), Sinodul a salutat cu aleasă recunoştinţă frăţească disponibilitatea Bisericii Ortodoxe Ruse şi a mărinimosului stat rus de a ajuta pline de însufleţire la pictura interioară a Catedralei; după şedinţa sinodală, s-a făcut o slujbă de pomenire pentru ctitori, donatori binefăcători şi miluitori.

 tr.din lb sarba Gh. Ciocioi

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/05/30/patriarhia-serbiei-se-raliaza-ierusalimului-si-da-ultimatum-patriarhiei-romaniei-se-confirma-astfel-presiunea-moscovei-in-jocul-periculos-de-a-rupe-comuniunea/

foto>

http://i.pbase.com/u35/vmarinkovic/large/31830228.HramR.jpg

http://v6.cache2.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/7329931.jpg?redirect_counter=2

 

Presa Ortodoxa din Grecia despre demersurile provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

[Ca sa vezi, Presa Ortodoxa din Grecia il acuza pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si pe Patriarhul Ierusalimului Teofil de lipsa de patriotism! Pe primul din cauza ecumenismului exacerbat pe care-l practica chiar la Fanar, incalcand canoanele (va sa zica ecumenismul bate elenismul), iar pe cel de-al doilea ca e rusofil, fiindca le permite rusilor sa primeasca Sfanta Lumina si grecilor nu, si pentru ca a decis indepartarea steagurilor grecesti de la patriarhie si de la manastiri, deoarece: „Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui… o notă discordantă” si ca: „Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor„. Drept urmare, antologic, grecii se intreaba nostalgic: „Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Teofile?”. Ultima parte a articolului este o mostra de elenism in starea lui pura, pentru care orice fel de comentariu in plus este de prisos – dan.camen.]

Demersuri provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

Preluare de la 

GraiulOrtodox.wordpress.com / 19 mai 2011

• Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.
• Patriarhul Ierusalimului, pe 25 martie a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal. În declaraţiile sale a subliniat că trebuie coborât steagul grecesc şi de pe mănăstirile Patriarhiei Ierusalimului.
• Un comportament inadmisibil faţă de pelerinii ortodocşi greci în timpul Săptămânii Mari. I-au îngrămădit în curtea bisericii Sfinţii Constantin şi Elena şi au urmărit coborârea Sfintei Lumini pe un ecran video. La mila tâlharilor mănăstirile.

Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil. Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.

Patriarhul Ierusalimului

Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:

„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă.

În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei! În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru, dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.

Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci.

În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.

Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare

Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:

„300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil …

Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?

Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic…

Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!

Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!

Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.

Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare… Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?

Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.

Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”

La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti

La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului.

Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!

Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.

În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului.

Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.

Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului.

Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.

Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”

Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7                Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/05/19/demersuri-provocatoare-ale-patriarhului-ecumenic-si-ale-patriarhului-ierusalimului/ 

foto>

http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2010/04/patriarch-theophilos-of-jerusalem-at-the-phanar-snaps/

http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/S9ZBYxAK-EI/AAAAAAAAGPI/pwQ7SNDE-vc/s400/theophilos+holy+light.jpg

 

Primatul Bisericii Ortodoxe din Cipru contestă locul atribuit bisericii sale în Dipticele ortodox

[Doreste cumva Hrisostom al II-lea sa creeze o noua Pentarhie, in contextul convocarii viitorului Sinod Panortodox, de data aceasta insa in intregime elinofona (in locul vechii Biserici a Romei, care desi ocupa primul loc in vechea Pentarhie, din anul 1054 s-a rupt de Ortodoxie si a devenit „Catolica”; iar acum, in locul Bisericii Ruse, care este de orginie slava, si ocupa locul 5 in Diptice)?… Cel putin asta reiese din recentele comentarii facute de el unui post de televiziune grecesc, unde a spus ca Biserica sa ar trebui sa ocupe locul 5 in Dipticele ortodox, inaintea Patriarhiei Moscovei. Aceleasi pretentii le-a manifestat si delegatia sa la ultima intalnire a Comisiei presinodale inter-ortodoxe de la Chambesy, din luna februarie a.c. Argumentul pe care se sprijina pretentia lui este legat de vechimea Bisericii Ciprului, de originie apostolica, ierarhul ignorand insa realitatea crunta in care se afla astazi Ciprul: o tara de aprox. 1 milion de oameni rupta practic in doua, cu 20% musulmani, care controleaza intreg nordul teritoriului. Daca ne gandim mai bine, discursul de tipul acesta, care se axeaza pe vechime si traditie si nu pe contextul si necesitatile actuale, este specific intaistatatorilor bisericesti de limba greaca care, in ciuda realitatii, ignora situatia dificila in care se afla bisericile pe care le pastoresc, doar pentru a-si mentine si consolida locul in Diptice la intrunirea viitorului Sinod Panortodox. Invitarea papei Benedict al XVI-lea in Cipru anul trecut (4-7 iunie 2010) confirma pretentiile de acum ale lui Hrisostom in acest sens. De fapt, invitarea papei intr-o tara ortodoxa parca a devenit simbolul acestei lupte tacite de a castiga un loc mai sus in Dipticele ortodox. Noi am fost primii care am facut acest lucru in 1999 (vizita „fericitului” papa Ioan Paul al II-lea in Romania, 7-9 mai), insa situatia ne-a permis, fiind o tara majoritar-ortodoxa, a doua ca numar de credinciosi ortodocsi dupa Rusia. Biserica Serbiei vrea si ea o vizita papala in 2013, cu „ocazia” implinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan, care a consfintit ortodoxia ca religie licita in imperiul roman. Biserica Rusa nu ramane nici ea in urma la acest capitol, partea rusa pregatind terenul pentru o astfel de vizita a papei in Rusia, neavand insa pentru aceasta inca un prilej anume. Ca sa vedeti cat de ciudata este propunerea aceasta a lui Hrisostom, ganditi-va ca Biserica Ciprului ocupa in prezent locul 10 in Diptice, dupa cele patru patriarhii traditionale, apoi cea Rusa, Sarba, Romana, Bulgara si Georgiana; ultima dintre ele cerand si ea ocuparea locului sase in Diptice. O fi fost indemnata in acest demers de Biserica Rusa sau a fost doar o pretentie egoista? Lucru foarte important de stiut, deoarece noi ocupam actualmente locul 7 si, in problema proclamarii autocefaliei unei biserici ortodoxe – discutata recent la Chambesy, am luat partea partea rusilor si a celorlalte biserici slave (mai putin Serbia), in detrimentul celor de limba greaca – dan.camen.]

Vezi alte doua declaratii ale Arhiepiscopului Hrisostom din acelasi interviu AICI si AICI

OrthodoxPress.com / 9 mai 2011

Într-un recent interviu acordat canalului grecesc de televiziune Sky, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea de Noua Justiniana (Nicosia), contestă locul atribuit bisericii sale în „Diptice” (ordinea canonică traditională a patriarhiilor), calificându-l „nedrept” , în timp ce pretinde că Biserica sa are „o fundatie apostolică”.

Potrivit Arhiepiscopului Hrisostom II, Biserica din Cipru ar trebui sa vina în diptice imediat după cele patru patriarhate vechi orientale (Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim), înaintea Patriarhiei Moscovei, care ocupă locul 5, inca de la crearea ei în 1589. „Ruşii au primit creştinismul tocmai în secolul 10, noi, în primul secol creştin. Biserica noastră este mai veche decât Biserica Rusă cu o mie de ani. Cerem să fim trataţi cu respect. Noi credem că ar trebui să ocupăm al cincilea loc in diptice„, a spus el în mod explicit în interviu. Fragmente din acesta au fost publicate apoi pe 9 mai, pe site-ul rusesc de ştiri religioase Pravoslavie i Mir („Ortodoxia şi Lumea”).

De asemenea, Arhiepiscopul Ciprului a remarcat faptul că diferenţa de titluri acordate primaţilor Bisericilor Ortodoxe locale (de “arhiepiscop” sau “patriarh”) nu ar trebui să afecteze locul respectivelor biserici în dipticele ortodox: „Care este diferenţa aceasta între patriarhul unei biserici autocefale şi arhiepiscopul altei biserici autocefale? Niciuna, ambii sunt capii unor biserici independente”, insistă el. Hrisostom al II-lea a spus că aceste întrebări au fost adresate de delegaţia sa în timpul ultimei sesiuni a Comisiei inter-ortodoxe presinodale care a avut loc în luna februarie 2011 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, de lângă Geneva.

„Am fost gata să facem o concesie Bisericii Ruse, în măsura în care Patriarhia Moscovei ocupa locul 5 în diptice de mai multe secole, în timp ce celelalte patriarhate au apărut doar în secolul 20. Dar cred că a fost o greşeală din partea noastră. Biserica din Cipru trebuie să ocupe locul 5, imediat după cele mai vechi patriarhii, imediat după Ierusalim. Chiar dacă suntem o biserică mică, avem o moştenire mare (indelungata)” a spus ierarhul.

Potrivit informaţiilor neoficiale disponibile, ultima sesiune inter-ortodoxă de la Chambésy nu a reuşit să depăşească dificultăţile apărute ca urmare a solicitărilor unor delegaţii de la mai multe biserici de a le fi revizuit locul în dipticele ortodox.

trad.dan.camen.

Citeste si>

Arhiepiscopul Ciprului afirmă ca majoritatea bisericilor locale sunt “fiice” ale Fanarului

Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, da vina pe principiile nationaliste din bisericile locale pentru esecul dialogului inter-ortodox

sursa>

http://www.orthodoxpress.com/index.php?group=display&action=info&page=705 

sursa originala>

http://www.pravmir.ru/arxiepiskop-kiprskij-xrizostom-vozlagaet-na-russkuyu-cerkov-otvetstvennost-za-sryv-mezhpravoslavnogo-dialoga/

foto>

http://fr.rian.ru/images/18839/87/188398791.jpg

http://1.bp.blogspot.com/_NfsdvUxYGkI/SxQo_ROmNJI/AAAAAAAARpE/foW2k2dndOY/s1600/3C8P6343.jpg

http://nimg.sulekha.com/others/original700/benedict-xvi-chrysostomos-ii-2011-3-28-10-50-23.jpg 

http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/TAwVqaoeEAI/AAAAAAAAHOY/iO8gKl93gJc/s1600/pope+and+synod.jpg

 

Patriarhia Ierusalimului a RENEGAT Biserica Ortodoxă Română. Ce se află pe cei 3.000 de metri de teren de la care a început RĂZBOIUL

Gandul.info / 11 mai 2011

„Este o şicană sau o nevoie de bani la mijloc. Cine ştie ce vor să obţină de la Patriarhia Română” explică pentru gândul Ion Antonescu, proprietarul primei agenţii de turism care i-a dus după 1990 pe români în pelerinaj în Ţara Sfântă.

Antonescu nu-şi explică altfel decizia Patriarhiei Ierusalimului de a rupe legăturile cu Patriarhia Română şi nu crede în motivul invocat – că aşezământul românesc de la Ierihon a fost construit fără binecuvântarea Patriarhiei de la Ierusalim. „E absurd. Nu poţi spune că ai văzut doar de câteva luni o construcţie care există de 11 ani„, mai spune Ion Antonescu, fost secretar de stat la Ministerul Culturii.

40.000 de români merg anual în pelerinaj în Ţara Sfântă

Aşadar, „mărul discordiei” este un aşezământ alcătuit dintr-o biserică, un paraclis, o casă de oaspeţi pentru pelerini şi o bibliotecă, toate ridicate pe un teren de 3.000 de metri pătraţi şi finalizate în proporţie de 95%, potrivit lui Antonescu. Anual, aici ajung peste 40.000 de turişti, potrivit statisticilor Ministerului de Turism din Israel, iar 10% dintre ei se cazează la arhondaric, în casa de oaspeţi a aşezământului, în special cei care vizitează Ierihonul prin birourile de pelerinaj ale Patriarhiei Române. 4.000 de români dorm aici într-un an, potrivit estimărilor şi sunt cazaţi în casa de oaspeţi structurată pe trei niveluri. Cu toţii dorm în cele 50 de camere clasificate la 2 stele, cu două sau trei paturi după caz, dotate cu aer condiţionat şi baie. Toate însă au terasă, de la care „se vede tot Ierihonul cu livezile sale bogate de arbori cu fructe exotice recunoscute pentru aroma lor în tot Israelul”, potrivit site-ului aşezământului. „De asemenea se pot vedea şirul munţilor dimprejur şi de dincolo de Iordan până la Marea Moartă. Priveliştea minunată văzută de aici ne prezintă, după cuvântul Scripturii, toate împărăţiile lumii şi slava lor„.

Un aşezământ construit pe o donaţie

Iniţial, construcţia aşezământului românesc a început pe un teren de 800 de metri pătraţi, donaţie de la român stabilit în Ierihon. El a lăsat prin testament Patriarhiei Române pământul, „cu scopul de a servi ca metoc”, un aşezământ dedicat pelerinilor care vor vizita locurile sfinte. Pentru că terenul nu era suficient, Patriarhia a cumpărat şi pământurile limitrofe, ajungând azi să deţină 3.000 de metri pătraţi pe care se desfăşoară aşezământul.

„Drumul demersurilor şi stăruinţelor diplomatice început de la eliberarea primului act de proprietate şi autorizaţia de construcţie şi funcţionare a Aşezământului din Ierihon şi până la realizarea proiectului şi ridicarea efectivă a construcţiilor ce se pot vedea astăzi, a fost foarte dificil„, se arată pe pagina oficială a aşezământului”. Având în vedere raportul dintre amploarea construcţiilor şi resursele umane şi materiale foarte reduse primite în timp şi cu multe sacrificii, numai providenţa divină ne-a ajutat să realizăm proiectul până la stadiul actual. Nu de puţine ori, în situaţiile limită, au apărut oameni trimişi parcă de Dumnezeu care ne-au ajutat financiar sau cu muncitori sau cu materiale de construcţii pentru a suplini lipsurile apărute”.

Construcţii şi binecuvântări verbale

În 2000 însă este sfinţit altarul paraclisului de la aşezământul de la Ierihon (n.r. unul dintre cele trei pe care Patriarhia Română le are în Ţara Sfântă: Ierusalim, Ierihon şi Iordan) în prezenţa patriarhului român Teoctist, dar şi a altor membri ai Sinodului BOR aflaţi în Ierihon.

Din delegaţie făcea parte şi actualul cap al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel. Construcţia se ridicase după ce ierarhii români obţinuseră binecuvântarea lui Diodor, patriarhul de atunci al Ierusalimului, a declarat pentru gândul părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. „Fără binecuvântarea patriarhului Diodor nu puteau începe lucrările la aşezământul românesc de la Ierihon. Mai mult, fără binecuvântarea acestuia nu s-ar fi putut face sfinţirea paraclisului respectivului aşezământ de către patriarhul Teoctist şi membri ai Sfântului Sinod„, mai spune acesta.

Cum a început conflictul

În ultimele luni, Patriarhia Ierusalimului a semnalat faptul că nu există niciun acord scris în legătură cu Aşezământul românesc de la Ierihon şi a solicitat Patriarhiei Române să clarifice situaţia acestuia. În acest context, ierarhii români l-au desemnat pe Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, să demareze dialogul cu prelaţii din Israel, unul „bilateral frăţesc între cele două Patriarhii”.

În 9 mai însă, ierarhii români află de pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului că s-au rupt relaţiile cu Patriarhia Română. „E o decizie unilaterală„, explică Constantin Stoica. „Suntem surprinşi de anunţul postat pe site-ul oficial al instiuţiei, cu titlul «Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română», întrucât suntem la începutul unui dialog„, a mai declarat purtătorul de cuvânt. El a precizat că problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, precum şi relaţiile dintre cele două biserci vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al BOR din 19-20 mai.

Guvernul a dat 1 milion de lei pentru aşezământul de la Ierihon

În 11 ani, aşezământul de la Ierhon s-a ridicat din donaţii, din contribuţii ale credincioşilor, din investiţii, vânzare de obiecte religioase, dar şi din bani proveniţi de la Guvern. De altfel, Executivul a şi suplimentat, în aprilie 2011, cu un milion de lei bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte. Banii provin din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului, potrivit documentului care a fost publicat în Monitorul Oficial.

„Eu cred că şi bisericile trebuie sprijinite în România. Fără credinţă în Dumnezeu, cred că nimeni din ţara aceasta nu poate face nimic. Este o prioritate la fel cum sunt priorităţile pentru investiţii”, a declarat la acel moment premierul Emil Boc.

sursa>

http://www.gandul.info/news/patriarhia-ierusalimului-a-renegat-biserica-ortodoxa-romana-ce-se-afla-pe-cei-3-000-de-metri-de-teren-de-la-care-a-inceput-razboiul-8262401

 

“Maica Bisericilor” – târâtă în luptele pentru putere

Gandul.info / 11 mai 2011

Istoria Patriarhiei Ierusalimului începe din anul 451. Peste ea, în cursul vremurilor, au trecut perşii, arabii, cruciaţii, turcii. Astăzi, jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice se întinde asupra eparhiilor din Israel, Teritoriile Palestiniene şi Iordania. Fraţia Sfântului Mormânt a avut grija că, din anul înfiinţării (1543) să aducă în fruntea Patriarhiei episcopi greci, deşi creştinii arabi şi-au cerut şi ei, întotdeauna, drepturile, măcar în virtutea faptului că, între cei aproape 100.000 de credincioşi, arabii sunt în majoritate.

Decizia de rupe legăturile cu Biserica Ortodoxa Română vine ca urmare a unui litigiu jurisdicţional. E drept, aşezămintele româneşti de la Ierihon, a căror construcţie a început în urmă cu zece ani, n-au avut niciodată aprobarea scrisă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului. Temelia lor a fost pusă pe vremea Patriarhului Diodoros I – un ierarh destul de controversat, mare amator de înţelegeri verbale. În ultimul an an vieţii, suferind, obişnuia să adoarmă în mijlocul câte unei discuţii. Apropiaţii săi spuneau: „Întreabă-l care e cursul shekel/dolar. Se va trezi şi-ţi va răspunde instantaneu”… Irineos I, care i-a urmat, n-a pus niciodată problema asezămintelor de la Ierihon. În 2005, a fost depus din scaun, împotriva tuturor canoanelor (un patriarh nu poate fi îndepărtat, decât dacă împotriva sa există dovezi de blasfemie, de erezie sau în cazul în care – invocând motive de sănătate, acceptă paretisis-ul – adică retragerea de bună voie). Acuzaţiile care i s-au adus lui Irineos I au fost că ar fi pertractat cu nişte investitori evrei din străinătate (probabil americani) vinderea, pe milioane de dolari, a două terenuri ale Bisericii din zona Porţii Jaffa (zona locuită preponderent de arabi). S-a spus atunci că Episcopul de Tabor, actualul Patriarh Teofilos al III-lea, ar fi fost întronizat cu ajutorul… fostului şef al CIA, George Tenet, o rudă îndepărtată a Preafericirii Sale. Cert este că acum fostul Patriarh Irineos I se află, bine păzit, din ordinul lui Teofilos, într-un fel de arest la domiciliu. Şi cert este că parte dintre grecii înşişi cred că actualul Patriarh e necanonic.

De şase ani, de când arhipăstoreşte, Patriarhul Ierusalimului n-a fost tulburat de aşezământul nostru de la Ierihon. Demonstraţia de forţă pe care Teofilos al III-lea o face cu Biserica Ortodoxă Română (care, până în ultimul moment, i-a cerut să dialogheze, să se poată ajunge la o înţelegere) nu e străină de lupta pentru putere care macină Ortodoxia. Unul dintre motive este tot jurisdicţional. Biserica Ortodoxa Rusă – (Teofilos al III-lea e considerat mai mult decât un simpatizant al acesteia, după cei doi ani petrecuţi acolo) – acuză Biserica Ortodoxă Română pentru recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei şi a eparhiilor sufragane. Patriarul Kiril visează la a treia Romă, fapt pentru care relaţiile sale cu Patriarhia Ecumenică sunt din ce în ce mai tensionate. La rândul său, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I îl acuză pe patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, de „tendinţe hegemonice”.

Problema bisericilor ortodoxe din diaspora (care, canonic, ţin de Patriahia de la Constantinopol) s-a acutizat, odată cu migraţia românilor la munca în Vest. Patriarhia Ecumenică se teme de ce se teme şi Patriarhia Ierusalimului: că romanii au intenţia de a-şi crea episcopii în zonele lor de jurisdicţie canonică (respectiv in Europa Occidentala şi în Ţara Sfântă). Toate aceste neînţelegeri izbucnesc acum, când avansează pregătirile pentru Sinodul Panortodox (al VIII-lea Ecumenic), care ar trebui să redeseneze puterea şi zonele de influenţă în lumea Ortodoxă.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, e târâtă şi ea în aceste jocuri bizantine.

Lelia Munteanu

sursa>

http://www.gandul.info/puterea-gandului/maica-bisericilor-tarata-in-luptele-pentru-putere-8262448

 

Sfintirea altarelor bisericilor Asezamantului Romanesc de la Ierihon si a unei placi comemorative pentru Casa de Pelerini de catre Patriarhul Teoctist cu ocazia pelerinajului din 2000 la Locurile Sfinte

„Pelerinajul in Tara Sfanta din luna ianuarie 2000 a fost rodul dorintei Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist de a se afla in Pestera Nasterii lui Hristos din Bethleem, dar a fost cauzat, ca actiune concreta, de un moment pan-ortodox de mare importanta. La chemarea Sanctitatii Sale Diodor I, Patriarhul Ierusalimului, intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe din intreaga lume, inconjurati de ierarhi, preoti si credinciosi din Bisericile lor, s-au prezentat, ca simpli prieteni, pentru a multumi lui Dumnezeu pentru doua milenii de crestinatate si a-I cere ajutorul si pentru vremurile nu tocmai usoare care le stau in fata.

 – fragmente – 

[…] In dupa-amiaza aceleiasi zile [miercuri, 5 ianuarie 2000 – n.m.], delegatia Bisericii Ortodoxe Romane s-a indreptat spre orasul biblic Ierihon, pentru a participa la sfintirea unei placi memoriale a Asezamantului destinat pelerinilor romani.

Constructia Asezamantului romanesc de la Ierihon a inceput in anul 1999, luand contur o initiativa mai veche a Patriarhiei Romane de a avea si in teritoriile palestiniene o casa proprie pentru pelerini, Biserica si alte cladiri anexe.

La intrarea in Asezamant, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a fost intampinat de P.C. Arhim. Ieronim Cretu, care se ocupa indeaproape de lucrarile de constructie. De fata erau numerosi romani care muncesc in Tara Sfanta, lucratori de la Asezamant si grupul nou de pelerini, ierarhi, clerici si credinciosi, veniti in pelerinaj cu delegatia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane.

In incinta Asezamantului, a avut loc o mica slujba de sfintire a unei placi comemorative, fiind de fata si Domnul Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei, si alti membri ai delegatiei prezidentiale. Dupa slujba, a fost dezvelita placa amintita, care are inscris pe ea urmatorul anunt:

INSCRIPTIE

„Doamne Dumnezeule, Ziditorule si Facatorule a toate, Care ai facut cerul cu intelepciune si ai intemeiat pamantul pe taria lui, cauta spre locul acesta si-l binecuvanteaza cu puterea tariei Tale, ajuta ca sa se ridice aici casa pentru gazduirea pelerinilor romani din tara si de pretutindeni, care vor veni ca sa se inchine la locurile sfinte ale mantuirii noastre, dupa adevarata mantuire a Sfintei Evanghelii, despre care Insusi Domnul a proorocit ca va vorbi de indata ce se vor muta Apostolii intru slava, alaturi de Domnul lor.

Ne rugam deci, Prea Bunule Stapane, binecuvanteaza sa se inalte spre zidire acest nou Asezamant romanesc din orasul biblic Ierihon, intarindu-l pe el pe piatra cea tare, pentru ca, dupa glasul cel dumnezeiesc al Evangheliei Tale, nici vantul, nici apa, nici cutremurul, nici focul si nici altceva sa nu-l poata strica.

Ajuta ca aceasta noua intemeiere Romaneasca, ridicata pelerinajului romanesc organizat cu prilejul sarbatoririi aici, in Palestina, a 2000 de ani de la Intruparea si Nasterea Fiului si Cuvantului Tau Celui preaiubit, a Domnului nostru Iisus Hristos, sa se inalte pana la capat, spre odihna, imbunatatirea sufleteasca si bucuria poporului Tau binecredincios, pe care pazeste-l de toate bantuielile cele potrivnice. Ca a Ta este stapanirea si a Ta este Imparatia, puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Lasam marturie aceasta memorabila piatra de temelie a caminului de pelerinaj, al Asezamantului romanesc din orasul biblic Ierihon, Palestina, ca sa aminteasca peste veacuri cum, cu voia lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, s-a pus piatra de temelie a acestui camin al Asezamantului romanesc pentru pelerinaj, organizat in orasul biblic Ierihon, in ziua de miercuri, 5 ianuarie 2000, de catre Prea Fericirea Sa Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, dimpreuna cu Excelenta Sa, Domnul Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei si cu Excelenta Sa, Domnul ministru Said Baricat, reprezentantul personal al Excelentei Sale Yaser Arafat, Presedinitele Palestinei.

Binecuvantat fie acest cel mai frumos dar, care se face acum poporului romanesc!”

[…]

Au fost vizitate apoi diferitele cladiri ale Asezamantului, ale caror lucrari de constructii incepusera deja, si anume; biserica centrala, paraclisul, staretia, precum si locul unde va fi asezata casa de pelerini.

Prezenta delegatiei romane la Asezamantul de pelerinaj de la Ierihon a fost un moment de bucurie aleasa. Romanii au, in comparatie cu iudeii sau cu rusii, putine locuri de inchinare proprii in Tara Sfanta. De aceea, constructia Asezamantului de la Ierihon are semnificatia sa aparte.

In jurul orelor 17.30, delegatia Bisericii Ortodoxe Romane a revenit la Ierusalim, pentru a participa, impreuna cu delegatiile celorlalte Biserici Ortodoxe surori, la inca trei momente incluse in programul celei de-a doua zi de pelerinaj in Tara Sfanta.

[…]

Sfintirea sfintelor mese din altarele celor doua biserici ale Asezamantului romanesc din Ierihon.

Evenimentul a avut loc sambata, 8 ianuarie. Dis-de-dimineata, incinta Asezamantului era deja neincapatoare. Sute de romani aflati la munca in Israel, lucratorii de la asezamant si multi pelerini asteptau sosirea Prea Fericitului Parinte Teoctist si a insotitorilor sai. In jurul orelor 9.00, inaltii oaspeti din Romania au sosit la Ierihon, intampinati de P.C. Arhim. Ieronim Cretu, superiorul Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta. Erau de fata si Ambasadorul Romaniei la Tel-Aviv, Dl. Gheorghe Popescu, Dl. Marin Albu, reprezentant roman pe langa Autoritatea Palestiniana, Dl. Saic Barat, reprezentantul Dlui. Yasser Arafat, Presedintele Autoritatii Palestiniene.

Sfintele mese ale altarelor bisericii principale si paraclisului au fost sfintite in acelasi timp. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, inconjurat de ierarhii, preotii si diaconii prezenti, a sfintit dupa randuiala Sfanta Masa din altarul bisericii celei noi cu hramul Nasterea Domnului. Altarul paraclisului din incinta viitoarei staretii a fost tarnosit de P. S. Episcop Teofan Sinaitul, Vicar Patriarhal.

Dupa slujbele de sfintire, a urmat celebrarea Sfintei Liturghii in biserica principala, cantarile liturgice fiind executate de corul condus de Pr. Arhid. Sebastian Barbu Bucur. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, subliniind semnificatia speciala a momentului, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a spus:

„Minunat esti Doamne si niciun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”.

Cu adanca emotie, acum, cand am sfintit primul altar romanesc din Ierihon, un gand de recunostinta catre Milostivul Dumnezeu, pentru ca m-a invrednicit sa implinesc aceasta sfanta randuiala. Datoram aceasta unica bucurie vredniciei inaintasilor nostri, ierarhi, credinciosi, domnitori si monahi, care au facut din evlavia lor o permanenta cale spre Hristos si spre Locurile Sfinte, unde au daruit ofranda credintei lor. Personal, ma bucur astazi ca am avut in jurul meu pe inalt Prea Sfintitii Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei, Nicolae al Banatului, pe Prea Sfintitul Episcop Casian al Dunarii de Jos, arhimandriti, diaconi, monahi, monahii si credinciosi pelerini din Romania. Insasi prezenta si lucrarea noastra de astazi arata nesfarsita bunatate a lui Dumnezeu, care se arata neincetat, minunat, intre sfintii Sai. Invrednicindu-ne sa imploram Duhul Cel Sfant peste lucrarea de zidire a acestui Camin romanesc si peste Sfanta Masa, Jertfelnicul aducerii Euharistiei in aceasta biserica, intrezarim aici manifestarea iubirii lui Dumnezeu fata de noi si de neamul nostru romanesc. Traim comuniunea cu toti Sfintii romani, din randul ocrotitorilor acestui sfant locas, intre care se afla si Cuviosul monah de la manastirea Neamt, Ioan Iacob, care si-a sfintit viata si trupul in aceste parti. Iubitii mei, prin stralucirea fetelor dumneavoastra de dimineata si pana acum, la terminarea slujbei de sfintire si a Sfintei Liturghii, ne-ati adus noua, slujitorilor altarului, bucuria dumneavoastra launtrica. Numai apropierea nevazuta, dar reala de Mantuitorul nostru Iisus Hristos cunoaste o asemenea bucurie. Si aceasta, cum ne invata El, nu se va lua de la noi.

Acest inceput de intemeiere a Sf. Altar, loc de Jertfa si de rugaciune aici, in Ierihon, si deci aceasta bucurie o datoram si Prea Fericitului Patriarh Diodor I al Ierusalimului, pentru binecuvantarea sa, cum am auzit din documentul asezat la piciorul Sfintei Mese, precum si autoritatii palestiniene, pentru autorizatia de constructie a Caminului pentru pelerinii romani. […]

A consemnat,

+ TEOFAN SINAITUL

Episcop vicar-patriarhal,

Secretarul Sfantului Sinod

sursa>

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/romanii-tara-sfanta/anul-2000-pelerinaj-tara-sfanta-prea-fericitului-parinte-teoctist-82406.html

foto>

http://www.crestinortodox.ro/reportaj/asezamantul-romanesc-la-ierihon-72406.html

 

Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea cu Patriarhul Daniel al Romaniei

[Doua chestiuni sunt neclare la acest comunicat patriarhal: prima este legata de intreruperea comuniunii – desi titlul spune ca Patriarhia Ierusalimului intrerupe comuniunea cu toata Patriarhia Romana, continutul comunicatul arata ca, de fapt, este intrerupta comuniunea doar cu Patriarhul Daniel si Arhim. Ieronim Cretu, superiorul asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Ierihon (slujitor cu care Patriarhia Ierusalimului, din aceeasi pricina, nu mai avea demult comuniune), dar credinciosii romani piosi pot in continuare sa frecventeze Tara Sfanta si bisericile Patriarhiei Ierusalimului, adica, cu alte cuvinte, cu ei nu este intrerupta comuniunea, daca poposesc in lacasurile grecesti. A doua chestiune neclara: caterisirea Arhim. Ieronim Cretu – din cate stiu acest lucru nu se poate face de catre greci, deoarece el este slujitor/ reprezentantul Patriarhiei Romane, si nu al Patriarhiei Ierusalimului. Este, deci, impropiu spus ca Patriarhul Teofil l-a „caterisit” pe Arhim Ieronim, ci doar ca a intrerupt comuniunea cu el, cum deja era stiut de mult timp. De asemenea, comunicatul de presa arata partinitor doar scrisoarea Patriarhului Teofil catre partea romana si nu si raspunsul cu argumentele Patriarhului Daniel trimis prin PS Cirpian Campineanul, care s-a deplasat personal pentru acest lucru in luna aprilie in Israel, raspuns in care PF Daniel, considera partea greaca, n-a căutat, nici n-a dorit o „rezolvare canonică a problemei şi păstrarea unităţii în Hristos”, oferind, spun in mod jignitor grecii, „doar argumente slabe şi netemeinice pentru legalizarea şi stabilizarea stării create”. In acelasi timp, se spune indirect ca intreruperea comuniunii nu este definitiva, ci doar „pentru restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti”. Totodata, cu de la sine putere si nu in spirit ecumenic – sobornicesc, Patriarhia Ierusalimului catalogheaza situatia in care se afla asezamantul romanesc din Ierihon ca fiind una „antincanonica”, prin care se incalca „hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale”, lucru pe care doar un Sinod al Intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale l-ar putea stabili, sau un eventual Sinod Panortodox. Cred ca un raspuns oficial al Patriarhiei Romane in aceasta problematica mai devreme de reuniunea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 19-20 mai a.c. nu o sa vedem, lucru normal, dealtfel, mai ales daca ne gandim ca acest comunicat de presa al Patriarhiei Ierusalimului survine in urma unei sedinte sinodale – dan.camen.]

~~~+~~~

Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea cu Patriarhia Romana

Preluare de la

Pelerin Ortodox / 9 mai 2011

Sfântul şi Sfinţitul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului întrunindu-se astăzi, luni, 26 aprilie/9 mai 2011, în şedinţa sa regulată, a analizat printre alte teme şi soluţionarea problemei bisericii ridicate anticanonic în Ierihon de către Patriarhia României.

Sfântul şi Sfinţitul Sinod cercetând detaliat şi în profunzime această problemă, într-un singur glas şi cu tristeţe a hotărât întreruperea pomenirii Preafericitului Patriarh al României, kir Daniel şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei României în Ierusalim, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu.

Motivele pentru luarea unei astfel de hotărâri sunt că în ultimii ani ai deceniului 1990, Patriarhia României a început şi a finalizat construirea unei biserici cu hotel în Ierihon, fără aprobarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, în jurisdicţia căreia se află Ţara Sfântă.

Patriarhia Ierusalimului se află într-o poziţie dificilă din cauza acestui lucru. A văzut graniţele sale canonice, consfinţite de Sinoadele Ecumenice şi Locale, ameninţate samavolnic şi nedisimulat în faptă.

Patriarhia Ierusalimului a explicat Patriarhiei României că dacă afirmaţia ei că biserica aceasta a fost construită pentru pelerinii din România în Ţara Sfântă e acceptată, ea va transforma jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în câmp deschis pentru toate Bisericile Ortodoxe pentru ridicarea de biserici, câteva dintre ele deja cerând acest lucru.[deci nu suntem singurii, si alte biserici ortodoxe surori ar dori reprezentante in Tara Sfanta… – n.m]

Deoarece, cu toate acestea, Patriarhia României nu a arătat sensibilitatea bisericească necesară, Patriarhia Ierusalimului l-a pus întru neîmpărtăşire pe cel ce şi-a asumat şi a dus până la capăt această iniţiativă, Arhimandritul Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei României în Ţara Sfântă, ier recent pentru a impulsiona rezolvarea problemei, Preafericirea sa Părintele nostru şi Patriarhul Ierusalimului kir Theofilos a trimis către Preafericitul Patriarh al României kir Daniel următoarea scrisoare, în care se expun analitic toate laturile acestei probleme şi poziţia Patriarhiei Ierusalimului:

„Preafericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Locţiitor al Cezareeei Capadochiei, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Arhiepiscop al Bucureştilor kir Daniel, frate iubit în Domnul şi coliturghisitor al Smereniei Noastre, sfântă îmbrăţişare în Hristos Iisus.

În zilele predecesorilor Noştri, fericitul întru adormire Patriarh al Ierusalimului Diodor şi fericitul întru adormire Patriarh al României Teoctist, s-a luat de către Patriarhia României iniţiativa ridicării unei sfinte biserici în Ierihon, cu locuinţe de hotel în jurul ei, fără aprobarea şi permisiunea canonică a Bisericii Locale a Sfintelor Locuri, adică a Patriarhiei Noastre a Ierusalimului.

Împotrivirile şi protestele Patriarhiei Noastre nu au putut să întrerupă ridicarea bisericii respective. Dimpotrivă, acestea au fost ignorate şi biserica s-a finalizat, iar astăzi şi funcţionează.

Preafericirea Voastră, deosebit de onorată şi profundă, distinsă prin pregătirea şi educaţia teologică nu puţină, ştie bine că acest act constituie o încălcare grosolană al principiului evanghelic, expus de către Apostolul neamurilor Pavel, „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20), precum şi a Sfintelor Canoane: 31 al Sfinţilor Apostoli, 5 al Sinodului din Antiohia şi 10 al Sinodului din Cartagina, care condamnă ridicarea vreunui altar, desconsiderând pe episcopul locului. Argumentul că Biserica Română doreşte să aibă propria ei biserică în Ţara Sfântă, nu stă în picioare, pentru că ea are o biserică în Ierusalim, Ţara Sfântă fiind încredinţată spre ocrotire şi păstorire Patriarhiei Ierusalimului de către Primul Sinod Ecumenic, care a hotărât prin al 7-lea canon al său: „…Episcopul din Elia (Ierusalim) să se cinstească (să se bucure de cinste) şi să aibă urmarea (continuarea) cinstei (acesteia)…”, de către cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care a hotărât prin actul al 7-lea al său: „Pe Iuvenalie, preacuviosul episcop al Ierusalimului a avea sub stăpânire cele trei Palestine” şi de către Sinodul Quinisext, care prin al 36-lea Canon al său, aşează Tronul Cetăţii Ierusalimului între Patriarhiile Străvechi.

Dacă şi celelalte Biserici Ortodoxe vor urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci vom avea în Ţara Sfântă reprezentanţe a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ şi în contradicţie cu cele hotărâte omofon de către toate Bisericile Ortodoxe la cea de-a IV-a Conferinţă Presinodală de la Geneva din anul 2009.

Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, părintele Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze.

Aşteptând suficient timp, chiar patru ani de la alegerea împreună-cu-Dumnezeu a Preafericirii Voastre în respectabilul Tron al Patriarhiei României şi nevăzând vreo mişcare esenţială a Preafericirii Voastre spre rezolvarea acestei probleme, din fapte ne mişcăm, ca să ridicăm noi de acum acest lucru, ca fără nicio întârziere să se vindece şi să se cicatrizeze această rană deschisă în trupul bisericesc, conform cu dumnezeieştile şi sfintele canoane, şi ca să nu ajungem la indezirabila caterisire a Părintelui Arhimandrit Ieronim sau la întreruperea pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României.

În urma acestora, încheiem îmbrăţişând-O (BOR) de aici, de la Preasfântul şi de-Viaţă-Izvorâtorul Mormânt cu sărutare sfântă.

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 2011, ianuarie 27.

Al Preadoritei Voastre Preafericiri,

iubit în Hristos frate,

THEOFILOS AL III-LEA,

Patriarhul Ierusalimului”.

Ca răspuns, Patriarhul României, kir Daniil, a transmis ca reprezentant al său în această problemă, în vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr 2/15 aprilie 2011, pe Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanul, care a adus cu el o scrisoare.

În această scrisoare nu se arată nicidecum dispoziţia pentru o rezolvare canonică a problemei şi pentru păstrarea unităţii în Hristos, ci dimpotrivă prin argumente slabe şi netemeinice încearcă legalizarea şi stabilizarea stării create.

Pentru respectarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale asupra Locurilor de Închinare ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă, Sfântul şi Sfinţitul Sinod a purces la această hotărâre dureroasă pe de o parte, dar necesară pe de alta, dorind pe mai departe restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti.

Precizăm că în pofida întreruperii comuniunii bisericeşti, evlavioşii pelerini din România sunt bineprimiţi la Sfintele Locuri de Închinare şi în Sfintele Mănăstiri ale Patriarhiei (s.tr.).

Din partea Arhi-Secretariatului.

(traducere: http://acvila30.wordpress.com/)

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/05/10/%CF%84%CE%BF-%CF%80%CE%B1%CF%84%CF%81%CE%B9%CE%B1%CF%81%CF%87%CE%B5%CE%B9%CE%BF%CE%BD-%CE%B9%CE%B5%CF%81%CE%BF%CF%83%CE%BF%CE%BB%CF%85%CE%BC%CF%89%CE%BD-%CE%B4%CE%B9%CE%B5%CE%BA%CE%BF%CF%88%CE%B5/

~~~+~~~

UPDATE

RELAŢIILE PATRIARHIEI ROMÂNE CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI, PE AGENDA ŞEDINŢEI

SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN 19-20 MAI 2011

Basilica.ro / 9 mai 2011

Referitor la comunicatul postat în ziua de 9 mai 2011 pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului, cu titlul: „Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română”, precizăm:

Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală.

Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şirelaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/brelatiile_patriarhiei_romane_cu_patriarhia_ierusalimului_pe_agenda_

sedintei_sfantului_sinod_al_bisericii_ortodoxe_romane_din_19_20_mai_2011b_3890.html

~~~~+~~~

Preluare de la

Razboi intru Cuvant / 9 mai 2011

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului s-a reunit în şedinţă sinodală ieri, 9 mai, unde, printre altele, a luat o hotărâre în «problema anticanonică a Bisericii din Ierihon» (Aşezământul românesc al Patriarhiei Române).

«În unanimitate şi cu părere de rău», Sf. Sinod a hotărât întreruperea pomenirii Patriarhului Daniel al României şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei Române la Ierusalim, Arhimandritul Ieronim Creţu. Temeiul luării unui astfel de hotărâri este construirea în ultimul deceniu a bisericii Aşezământului românesc (loc de găzduire a pelerinilor) fără încuviinţarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, sub omoforul căreia se află bisericile ortodoxe din Ţara Sfântă, încălcându-se astfel hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale.

Astfel, spune Patriarhia Ierusalimului, prin pretenţia Patriarhiei Române că biserica a fost ridicată pentru pelerinii români din Ţara Sfântă, se transformă jurisdicţia Ierusalimului într-un «câmp deschis» pentru ca orice altă Biserică locală să-şi clădească biserici.

După epistola Patriarhului Theofil III către Patriarhul Daniel, acesta din urmă l-a trimis pe PS Ciprian Câmpineanul la Ierusalim cu o epistolă de răspuns, pe 15 aprilie – care însă «n-a căutat, nici n-a dorit o soluţionare canonică a problemei şi păstrarea unităţii în Hristos, ci doar argumente slabe şi inutile» în favoarea situaţiei existente. Astfel, se spune din nou, «Sfântul Sinod s-a văzut silit cu durere», «pentru păstrarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă» să ia hotărârea de întrerupere a comuniunii eclesiastice, «pentru restabilirea rânduielii bisericeşti».

Se mai spune că, în ciuda aceste întreruperi a comuniunii, «evlavioşii pelerini din România sunt bineveniţi în Ţara Sfântă şi în sfintele lăcaşuri patriarhale».

traducere: R.H.

Comunicatul integral al Patriarhiei Ierusalimului (gr.): http://www.jp-newsgate.net/gr/2011/05/09/3352/

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/05/10/patriaria-ierusalimului-a-rupt-comuniunea-cu-patriarhia-romana/

foto>

http://acvila30.files.wordpress.com/2011/05/teofil-patriarhul-ierusalimului1.jpg

 

Sfanta Lumina la Biserica Sfantului Mormant, Ierusalim, 2011

Mii de pelerini aflați la Mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim au primit Lumina Sfântă astăzi, 23 aprilie, la orele 14:13.

Credincioşii împreună cu Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, şi cu un sobor de ierarhi şi preoţi au înconjurat de trei ori Sfântul Mormânt la orele 12.30.

O delegatie a Patriarhiei Romane la Ierusalim, care este condusa de PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va aduce in ţară Lumina Sfântă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cu un avion special.

 

Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai evidentă dintre minunile creştine are loc în Biserica Ortodoxă

Mediafax.ro / 22 aprilie 2011

Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt” este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, patriarhul ortodox din Ierusalim neavând un tipic scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea acesteia, dar având în schimb tipărită rugăciunea specială.

„Sfânta Lumină de la Ierusalim sau «Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, care a oferit detalii mai puţin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Sâmbăta Mare.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment.

În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.

În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor 20 ai secolului trecut, şi alta aparţinândlui Ioanna Tsekoura, din anii 90 ai aceluiaşi secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.

Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă.

Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt, durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate care încep la ora 10.00 şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”.

Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă.

În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.

După ce rosteşte această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt şi cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărţi credincioşilor.

La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la uşă şi când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoţilor copţi şi iacobiţi, precum şi celorlalţi care aşteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reşedinţa sa.

Despre momentul suprem, părintele Constantin Galeriu, care a participat la Învierea de la Ierusalim, povestea că acolo toată lumea e într-o încordare şi într-o aşteptare unică, divină. „Am înaintat de la altarul bisericii până în pragul ei, la câţiva metri de uşa capelei Sfântului Mormânt în acea stare de har, de rugăciune. Doamne, m-ai învrednicit să ajung aici, am spus.

Deodată, din întuneric au trăsnit săgeţi de lumină, ca nişte fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Şi, deodată, un glob de lumină a trăsnit dinăuntrul capelei şi a fugit către Biserica Golgotei. Când am privit atunci spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse.

Această lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Vom încerca să tâlcuim de ce pe urmă îşi schimbă chipul. Nu ea se schimbă, ci contactul cu lumea o face să se schimbe. La început ea nu arde, aşa încât unii îşi dădeau cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin ea. Chiar la sfeşnicul pe care îl aveam eu mulţi veneau şi puneau mâna în flacără. Însă, după câteva minute, când ea se uneşte cu firea noastră – noi toţi avem harul lui Dumnezeu în noi, dar de multe ori ne depărtăm de el prin păcatele noastre, şi firea noastră parcă nu mai arată întotdeauna că purtăm har – datorită contactului cu lumea de aici, începe să capete şi chipul lumii acesteia. E o unire între cer şi pământ, între lumina divină şi lumina noastră. Aşadar, până în ziua de astăzi se petrece taina aceasta pe care am văzut-o cu ochii mei”, spunea părintele.

Toţi credincioşii din România primesc Lumina Sfântă de Înviere, adusă de la Mormântul Sfânt de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Delegaţia este aşteptată la aeroport de preoţii din Arhiepiscopie.

În Noaptea de Înviere ea este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropită cu vin „Paşte”.[…]

(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/lumina-de-la-ierusalim-cea-mai-evidenta-dintre-minunile-crestine-are-loc-in-biserica-ortodoxa-8183029/

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_SqhhJb_P3Kk/TIVEz7S2T6I/AAAAAAAAMzM/hT1H_lEi-Q8/s1600/Holy+Fire.jpg

http://i1.mailcdn.com/708/358708,h=425,pd=1,w=620.jpg

http://news.xinhuanet.com/english/2009-04/19/xin_49204061909220151729017.jpg

http://nimg.sulekha.com/others/original700/aptopix-ml-mideast-israel-palestinians-holy-fire-2009-4-18-12-52-38.jpg

http://standeyo.com/NEWS/07_Faith/07_Faith_pics/070408.Jerusalem.Easter2.jpg

 

PS Ciprian Câmpineanul se află în Ţara Sfântă într-o vizită irenică la Patriarhia Ierusalimului

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul la Locurile Sfinte

[Se pare ca Patriarhia Romana isi mentine in continuare pozitia in privinta celor doua asezaminte romanesti de la Ierusalim si Ierihon, deoarece „credincioşii români vor simţi nevoia mereu de a se ruga în propria limbă, în bisericile pe care le-au ctitorit” -dan.camen.]

Basilica.ro / 14 aprilie 2011

În Duminica Floriilor, Presfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica Aşezământului Românesc de la Ierusalim.

Alături de Preasfinţia Sa a slujit Înaltpreacuviosul Părinte Ipopsifiu Ieronim Creţu, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, precum şi un sobor de preoţi, după cum ne-a mărturisit Ilie Chişcari, corespondent Basilica la Locurile Sfinte. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ciprian a rostit, după rânduială, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de copaci, care au fost apoi împărţite credincioşilor prezenţi la slujbă.

În cuvântul rostit la sfârşit, Preasfinţia sa a subliniat importanţa acestei duminici pentru importantul eveniment pe care îl comemorează. Aflat pentru prima dată în Ţara Sfântă, a mărturisit dificultatea de a mai adăuga un cuvânt simplului fapt al prezenţei în locul în care au avut loc evenimentele legate de Intrarea Domnului în Ierusalim. Aceste evenimente dobândesc o semnificaţie cu totul nouă, greu de înţeles pentru cei care nu păşesc pe Locurile Sfinte. Drept aceea, şi-a exprimat mulţumirea pentru faptul că românii au în aceste locuri două locaşuri, cel de la Ierusalim şi cel de la Ierihon. Deoarece, după cum a observat Preasfinţia Sa, chiar dacă vizităm aceste locuri şi participăm la slujbele ce se desfăşoară în bisericile care le păstrează memoria, credincioşii români vor simţi nevoia mereu de a se ruga în propria limbă, în bisericile pe care le-au ctitorit. Cu acest prilej, a lansat un îndemn pelerinilor români de a susţine lucrările care se desfăşoară în Aşezămintele Româneşti, fie şi doar prin simplul fapt de a fi prezenţi în ele atunci când vin să se închine la Sfintele Locuri.

Preasfinţitul Ciprian, în calitatea sa de Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se află în aceste zile într-o vizită irenică în cadrul Patriarhiei Ierusalimului. Cu acest prilej, vineri, 15 aprilie, a avut o întrevedere cu Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, şi cu membrii Sinodului Permanent al Patriarhiei Ierusalimului. În cadrul acestei întâlniri, Preasfinţia Sa a transmis un mesaj frăţesc din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. S-a hotărât o mai strânsă colaborare între cele două Biserici Ortodoxe surori, în scopul promovării credinţei ortodoxe în lume şi a susţinerii pelerinajului românesc la Locurile Sfinte.

Preasfinţia Ciprian, efectuează în aceste zile şi un pelerinaj în principalele locuri ale Ţării Sfinte, aflându-se pentru prima dată aici. Pelerinajul va continua şi în zilele următoare, urmând ca miercuri, 20 aprilie, Preasfinţia Sa să se întoarcă în România.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_ciprian_campineanul_la_locurile_sfinte_5057.html

~~~+~~~

Episcopul Ciprian Câmpineanul se află în Ţara Sfântă pentru negocieri

Romfea.gr / 18 aprilie 2011

În Ierusalim se găseşte de ieri, conform informaţiilor exclusive ale „Romfea.gr”, Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanu al Patriarhiei României.

Episcopul Ciprian a ajuns în Ţara Sfântă după conflictul care a izbucnit între cele două patriarhii referitor la construcţia bisericii şi paraclisului la casa de oaspeţi a Bisericii Române.

Informaţiile „Romfea.gr” arată că Episcopul Ciprian a transmis Patriarhului Theofilos gândurile Patriarhului Daniel pe această temă.

De asemenea, aceleaşi informaţii arată că Patriarhia României încearcă să găsească o soluţie într-un mod irenic şi diplomatic, cu toate că biserica a fost construită fără permisiunea Patriarhului Ierusalimului.

Cu toate acestea, Patriarhia, în ciuda avertismentelor continue, încearcă să rezolve problema ivită pe baza Dreptului Canonic pentru evitarea unei rupturi între cele două Biserici.

”Românii prin această acţiune violează Sfintele Canoane şi ating tema imixtiunii într-o eparhie străină”, a declarat către Romfea.gr un membru al Frăţiei Sfântului Mormânt.

Merită să semnalăm că arhiereii comentează că nu este improbabil ca în cazul în care confruntarea ajunge la extreme din cauza atitudinii intransigente a Patriarhiei României, să se şteargă din Dipticele (Pomelnicul) Patriarhiei Ierusalimului numele Patriarhului Daniel.

Cu toate acestea, şi participarea Preasfinţitului Episcop Ciprian la Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Învierii de sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a fost comentată negativ.

TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com

sursa>
http://acvila30.wordpress.com/2011/04/18/episcopul-ciprian-campineanul-in-tara-sfanta-pentru-negocieri/

sursa originala>

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=7871:2011-04-17-23-28-40&catid=13

~~~+~~~

UPDATE

PATRIARHUL ROMÂNIEI INSISTĂ ŞI …

PROVOACĂ PENTRU BISERICA DIN IERIHON

Data publicării în greacă: 19 aprilie 2011

De Nikos Papahristos

După cum arată toate, creşte tensiunea în ceea ce priveşte relaţiile dintre Patriarhiile Ierusalimului şi României în legătură cu problema bisericii şi a casei de oaspeţi pe care le-a construit, fără permisiune şi anticanonic, Biserica Română în Ierihon, teren canonic şi jurisdicţie a Bisericii Sionului.

Patriarhul României, într-o scrisoare de răspuns în mai multe pagini către Patriarhul Theofilos, nu a ezitat să-l acuze nici mai mult, nici mai puţin decât de „superficialitate”, deoarece kir Theofilos – protejând drepturile Bisericii Ierusalimului – l-a chemat să rezolve problema conform cu Sfintele Canoane, pentru a evita eventualitatea încetării „pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României”. Îl cheamă dar pe Patriarhul Ierusalimului să-şi dea binecuvântarea casei de oaspeţi româneşti şi bisericii construite fără permisiunea lui!

Patriarhia Ierusalimului, de vineri, de când a primit scrisoarea Patriarhului României, a evitat să-şi arate cărţile şi menţine o stare de aşteptare. Cel mai probabil se va ocupa de scrisoarea lui kir Daniel Sfântul şi Sfinţitul Sinod, când se va hotărî şi modul în care va reacţiona Străvechea Patriarhie. În acelaşi timp, factori care simpatizează cu Biserica Română par satisfăcuţi de poziţiile exprimate în scrisoarea Patriarhului Daniel.

„Patriarhul României revendică în esenţă să acceptăm desfiinţarea ordinii canonice, să acceptăm co-administrarea în cadrul Străvechii noastre Patriarhii. Şi după ce a purces la un şir de acţiuni anticanonice Biserica sa, acum îl acuză pe patriarhul nostru de superficialitate. Şi crede că această atitudine provocatoare şi pretenţiile lui vor fi acceptate de Aghiotafiţi?” – a comentat pentru Amen.gr un dinamic monah din Ţara Sfântă.

În scrisoarea de răspuns către Patriarhul Ierusalimului, stufoasă şi tăioasă în anumite puncte, Patriarhul României îşi exprimă regretul că kir Theofilos a folosit, cu mare „superficialitate” (acest cuvânt este folosit, conform informaţiilor n.n.) expresii ameninţătoare şi tăioase, înţelegând referirea (în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului) la o eventuală „caterisire” a clericului român care s-a îngrijit de ridicarea bisericii româneşti sau despre eventuala „încetare a pomenirii” Bisericii Ortodoxe a României. Trebuie semnalat că Patriarhia Ierusalimului a impus deja canonul neîmpărtăşirii (necomuniunii) rerspectivului cleric român. (Acesta este P.Cuv. Arhim. Ieronim Creţu, Episcop-vicar patriarhal ales recent de Sinodul BOR, dar nu şi hirotonit deocamdată – n. trad.)

Kir Daniel susţine, conform informaţiilor, că nu contestă nici o secundă jurisidicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului asupra Sfintelor Locuri. În ciuda acestor revendicări totuşi, Patriarhul român pare să interpreteze după bunul său plac – dacă nu să conteste în practică – întinderea şi amploarea jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului. Şi aceasta pentru că – potrivit aceloraşi informaţii – susţine că ridicarea „aşezământului” românesc (care cuprinde o biserică – n.n.) nu este destinată creştinilor ortodocşi indigeni care aparţin Patriarhiei Ierusalimului – care cuprinde doar credincioşi greci sau arabi, ci este destinată pelerinilor ortodocşi români.

Conforma aceloraşi informaţii, Patriarhul Daniel susţine că prin „Aşezământul” românesc din Ierihon doreşte să sprijine Patriarhia Ierusalimului în primirea pelerinilor ortodocşi la Sfintele Locuri. Aduce drept exemplu şi ajutorul acordat de Biserica sa Patriarhiei Ecumenice, atunci când a trimis un cleric român la Constantinopol pentru deservirea locuitorilor români din Turcia, dar şi pentru turiştii români care vizitează Patriarhia Ecumenică, precum şi – aşa cum scrie – ruinele creştin-ortodoxe. Susţine şi faptul că în urma discuţiilor pe care le-a avut el însuşi cu Patriarhul Ecumenic, preotul român pomeneşte la Dumnezeieştile Liturghii numele ambilor (!) Întâistătători, pentru a se arăta, după cum susţine, colaborarea şi coresponsabilitatea frăţească a Întâistătătorilor celor două Biserici Ortodoxe surori.

Evident, dorind să facă Patriarhia Ierusalimului să se simtă obligată faţă de Biserica Română, kir Daniel pare să reamintească în scrisoarea sa că predecesorul său, fericitul întru adormire Teoctist, a cerut autorităţilor israeliene să-l recunoască pe kir Theofilos. De asemenea, aminteşte că atunci când Patriarhul Ecumenic a încetat pomenirea în Diptice a numelui Patriarhului Ierusalimului Diodoros, Patriarhul României Teoctist nu l-a urmat.

Merită să semnalăm că Patriarhul Daniel vede ca singură soluţie a problemei acordarea binecuvântării scrise din partea Patriarhului Theofilos şi a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului pentru existenţa Aşezământului românesc şi funcţionarea bisericii româneşti.

Cercuri ale Frăţiei Sfântului Mormânt par profund deranjate de tonul tăios al scrisorii lui kir Daniel.

„Jurisdicţiile nu se referă la credincioşii de o anumită apartenenţă naţională, ci la toţi creştinii ortodocşi, care trăiesc în cadrul unor limite precis stabilite de Sinoadele Ecumenice. Orice altă abordare favorizează imixtiunea şi anti-canonicitatea şi prin aceasta conduce inevitabil la tensiuni” – semnalează pentru Amen.gr unul din clericii aghiotafiţi.

De amintit că Patriarhul Ierusalimului Theofilos a fost obligat să expună el însuşi problema Patriarhului Daniel, pentru că Biserica Română a arătat indiferenţă faţă de rezolvarea problemei create în interiorul jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului.

„Contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au fost capabile să oprească construirea bisericii. Acestea dimpotrivă au fost ignorate şi biserica a fost terminată, iar astăzi, desigur, funcţionează” – semnalează Patriarhul Theofilos în scrisoarea trimisă în ianuarie trecut Patriarhului României.

„Dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi dovada unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…” – a accentuat kir Theofilos şi a adăugat: „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.

traducere>

http://acvila30.wordpress.com/

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/04/21/patriarhul-romaniei-insista-si-%E2%80%A6-provoaca-pentru-biserica-din-ierihon/

amen.gr

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Lady Gaga, in noul single Judas, in rolul Mariei Magdalena: „Sunt indragostita de Iuda”

[Iata, deci, cum satanismul din muzica iese din cadrul lui natural (rock si heavy metal) si se impune tot mai mult prin cantece accesibile publicului, mai comerciale. Daca in videoclipul Alejandro ea se imbracase ca o calugarita in latex, facand apologia homosexualilor, acum Gaga merge mai departe cu blasfemia, ca deh, doar asa poti ramane in topuri intr-o lume desfranata si desacralizata, si imbraca „rolul” Mariei Magadalena. Evident, ea denatureaza voit realitatea si inchipuie in cantec o aventura desfranata intre Maria si Iuda. In acest asa-zis nou „rol”, ea spune> „Sunt indragostita de Iuda”, „Iisus este virtutea mea/ Iuda este demonul caruia ma agat/alatur”, „Sunt doar o sfanta proasta…”, sau „In sensul cel mai biblic/ Sunt dincolo de pocainta/ Prostituata celebra, tarfa ce-si varsa mintea/ Dar in sens cultural/ Eu vorbesc doar la timpul viitor/ Saruta-ma Iuda daca te-am jignit/ Sau poarta prezervativ pentru ureche data viitoare”. „Blasfemia” ei nu ma mai socheaza, ci imi confirma si mai mult „religiozitatea” imorala si perversa pe care o are, tot mai prezenta in zilele noastre la aceste staruri – dan.camen.]

Noul single Lady Gaga scapă pe internet şi şochează

lumea creştină: „Sunt îndrăgostită de Iuda”.

Gandul.ro / 17 aprilie 2011

După ce a jucat într-un videoclip rolul unei banale călugăriţe cu un aer satanic care înghite un rozariu, Lady Gaga a trecut la nivelul următor şi şi-a adjudecat un rol mai greu din istoria creştinismului. Potrivit Huffington Post, cântăreţa s-a transformat în piesa şi în videoclipul „Judas” în Maria Magdalena.

„Atunci când vine la mine sunt gata/ Îi voi spăla picioarele cu părul meu dacă e nevoie”, cântă Lady Gaga în piesa al cărei refren este „Sunt îndrăgostită de Iuda”. Single-ul i-a înfuriat pe creştini încă de dinainte să aibă ocazia să o asculte. „Lady Gaga încearcă să continue să-i şocheze pe catolici şi pe creştini în general. Se îmbracă precum o călugăriţă, înghite rozariul. .. S-a transformat într-o caricatură a ei înşeşi„, a declarat Bill Donohue, preşedintele Ligii Catolice din SUA.

„Am creat un nou Ierusalim”

Laurieann Gibson, coregrafa lui Lady Gaga, spune că echipa nu a vrut ca piesa şi videoclipul să jignească pe cineva. „Au existat câteva schimbări şi dezbateri în toiul nopţii pentru că la un moment dat erau două viziuni complet diferite. A mea era: <<Eu sunt o persoană credincioasă, nu vreau să mă lovească fulgerul>>„, a povestit ea pentru Hollywood Reporter. Şi a vorbit despre felul în care a ieşit videoclipul cu mulţumirea unui apostol care a reuşit să salveze un suflet de la pieire. „Nu vrem să ne atingem de lucruri pe care nu avem niciun drept să le atingem ci să arătăm că poţi ajunge din părţile întunecate ale sufletului tău, din partea care seamănă cu Iuda, într-o minunată lumină. Este o piesă despre inspiraţie şi despre faptul că nu trebuie să renunţi niciodată. Am creat un nou Ierusalim„, a mai spus Gibson.

Raluca Ion

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/noul-single-lady-gaga-scapa-pe-internet-si-socheaza-lumea-crestina-sunt-indragostita-de-iuda-asculta-aici-piesa-acuzata-de-blasfemie-8165483

 

Intrarea Domnului in Ierusalim – Predica Sf. Ignatie Briancianinov

“Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: 

iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar“ (Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).

Neîmblânzitul mânz s-a îmblânzit sub minunatul Calaret.

Pe mânz, Apostolii si-au pus hainele; multimea de popor care iesise în întâmpinarea Domnului si-L însotea striga, saltând de bucurie: “Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 21, 9; Luca 19, 3 8 ). Dupa voia Domnului a fost vestit ca împarat în numele Domnului, nu la întâmplare, nu dupa stiinta si voia omeneasca! Acelasi popor, dupa patru zile, striga despre Cel pe care astazi L-a numit împarat: “Rastigneste-L, rastigneste-L pe El; nu avem împarat, fara numai pe Cezarul” (Luca 23, 21; In.19, 15).

Ce sa însemne intrarea Domnului în Ierusalim pe mânz neîmblânzit de asina?

Acest fapt are, potrivit tâlcuirii Sfintilor Parinti, un înteles adânc, prorocesc. Atoatevazatorul nostru Domn vazuse deja venirea apostaziei de pe urma, de acum nestramutate, a iudeilor. El a prevestit aceasta apostazie înca din vremea când a fost data israilitenilor Legea în Sinai – a prevestit-o prin gura de Dumnezeu insuflatului Legiuitor. “Gresit-au”, graieste Moise, ca despre un lucru deja savârsit, despre pacatul pe care aveau sa-l savârseasca iudeii împotriva Dumnezeu-Omului, “nu sunt ai Lui fiii cei cu prihana: neam îndaratnic si razvratit, au acestea Domnului rasplatiti? Neam ce si-a pierdut sfatul este, si nu este întru dânsii stiinta, n-au gândit sa înteleaga. Din via Sodomei este via lor, si vita lor din Gomora”.

Dimpotriva: “Veseliti-va, ceruri, împreuna cu El” – cu Fiul lui Dumnezeu -”si sa se închine Lui toti îngerii lui Dumnezeu: veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui, si sa se întareasca Lui toti fiii lui Dumnezeu” (Deut. 32, 5, 28, 32, 43).

Intrarea în Ierusalim pe asin neînvatat la calarit este o repetare a prorociei lui Moise – repetare nu prin cuvinte, ci prin simboluri. Moise a prevestit ca neamurile se vor veseli de Domnul, iar iudeii vor fi lepadati: aici, asinul neîmblânzit, “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, îi închipuie pe pagâni.

Hainele Apostolilor sunt învatatura lui Hristos, cea predanisita de ei neamurilor, si S-a asezat duhovniceste pe neamuri Domnul, facându-Se Dumnezeul lor. El i-a adus în Ierusalim: în sânul Bisericii Sale, în vesnica, nefacuta de mâna cetate a lui Dumnezeu, în cetatea mântuirii si fericirii. Iudeii lepadati erau de fata. Ei vesteau cu gura: “împaratul lui Israil”, iar în sufletul, în Sinedriul lor, hotarâsera deja uciderea Mântuitorului.

“Mânzul asinei” mai înseamna si altceva. Aceste cuvinte arata spre fiecare om mânat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de împatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Învatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de împlinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, îsi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savârseste pe el intrarea în Ierusalim.

Asta înseamna: dupa ce paraseste viata pacatoasa, omul este adus la Evanghelie si îmbracat, ca în niste haine apostolesti, în cea mai amanuntita si mai subtire cunoastere a lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratându-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste în el, precum a binevoit a fagadui: “Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvântul Meu va pazi; si Eu îl voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu îl va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dânsul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Venirea Domnului este însotita de pacea mai presus de cuvânt si de întelegere, de pacea harica, vrednica de Datatorul ei, Care este Domnul.

Aceasta pace nu sufera asemuire cu linistea fireasca a omului cazut, care poate simti liniste si multumire si în urma desfatarii trupesti, care poate socoti drept liniste chiar nesimtirea sa, însasi moartea sa vesnica. Domnul Se asaza pe însusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a însusit învatatura Lui cea atotsfânta, si îl aduce, sezând pe el, în cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, în cetatea pacii, în Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Sufletul care îl poarta pe Domnul este hiritisit [felicitat -n.m.] de Sfântul Duh. Acesta îi da bucurie duhovniceasca, nestricacioasa, vesnica. “Bucura-te, si bucura-te foarte, fiica Sionului”, fiica a Sfintei Biserici: fiindca nu esti a altcuiva, decât numai a lui Dumnezeu. “Propovaduieste, fiica Ierusalimului! Iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar”.

Tu, simtind în tine pacea harica a lui Hristos si facându-te fiica a acestei paci, te-ai înnoit cu tinerete duhovniceasca si cunosti din cercare împaratia lui Hristos.

În tine sunt de acum potolite patimile prin puterea harica a Calaretului care te cârmuieste: însusirile tale cele firesti nu pot sa calce legile firii lor, nu pot sa treaca si sa se prefaca în patimi fara frâu! Luând de la Domnul toate gândurile, toate simtamintele, toata lucrarea ta, tu poti si esti îndatorata sa spui numele Domnului fratilor tai, în mijlocul bisericii sa-L lauzi pe Domnul (Ps. 21, 24). Tu, fiind nascuta de Sfântul Duh si fiica a Duhului, esti în stare sa vezi umbletul haric al împaratului tau, esti în stare sa vezi dreptatea împaratului tau.

El este “blând si smerit cu inima” (Matei 11, 29), si “va îndrepta pe cei blânzi la judecata, învata-va pe cei blânzi caile Sale” (Ps. 24, 10).

Dumnezeul nostru este Duh, Duh neasemuit cu nici un duh zidit, la fel cum în toate celelalte privinte se deosebeste nesfârsit de toate fapturile: sfintele duhuri zidite sunt scaunele si carele Lui.

El sade si umbla pe heruvimi; El sade si umbla pe acele fericite suflete omenesti care I-au supus Lui si I-au adus Lui ca ardere de tot însusirile lor firesti. Pe aceste suflete umbla împaratul intrând în sfânta cetate a lui Dumnezeu si aducând în ea sufletele sfinte. “Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat cel ce vine, împaratul lui Israil”. Amin.

din “Predici la Triod si Penticostar”, Sfantul Ignatie Briancianinov 

sursa>

http://www.voscreasna.com/72/despre-intrarea-domnului-in-ierusalim-sfantul-ignatie-briancianinov/

foto>

http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/09/244-204.jpg

 

Sfânta sobornicitate în ecumenicitate…

Un articol provocator intitulat „Romanul Daniel il ameninta pe Patriarhul Ecumenic” a fost postat de doamna Maria Antoniadou pe popularul site de stiri ortodoxe din Grecia Romfea.gr joi, 7 aprilie a.c., articol in care se face referire la presupusele pretentii hegemonice ale Patriarhului Daniel in defavoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si cel al Ierusalimului, Teofil.

Autoarea condimenteaza constant articolul cu diversi termeni stradali, neconformi in tratarea obiectiva a unui astfel de subiect, cum ar fi: „sferă de influenţă”, „ameninţare”, „pericol”, „atacă”, „putere”, „puternic”, „încăierare”, „luptă”, „capcană” şi altii asemanatori acestora.

Ea pleaca de la rezultatul discutiilor ultimei intalniri a Comisiei Inter-ortodoxe de pregatire a Marelui Sinod Panortodox, care s-a reunit intre 22 si 26 februarie 2011 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy (Geneva), sedinta in care reprezentantul Patriarhiei Romane, D-l George Grigoriţă, secretarul Cancelariei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, zice-se, ar fi luat partea Patriarhiei Ruse in privinta modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Mai mult decat atat, Patriarhia Romana nu si-ar fi ascuns atunci intentiile hegemonice, mai ales in ceea ce priveste spatiul diasporei ortodoxe. Asadar, prin asta Patriarhul Daniel ar fi dat „sah” Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

Apoi, dansa aminteste de recenta telegrama WikiLeaks, care il prezinta pe Patriarhul Daniel ca fiind „un suflu nou adus Bisericii” si un om pregatit, cu o vasta experienta, fiind pe deplin constient de puterea pe care o are ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Dupa ce trece in revista faptul ca Biserica Ortodoxa Romana are 20.000.000 de credinciosi (daca or mai fi atatia), 14500 preoti, 9000 de studenti la teologie si sute de calugari si calugarite, deci o adevarata „forta” in spatiul bisericesc (ca sa folosesc limbajul dansei), concluzioneaza ca Patriarhul Daniel reprezintă o noua mare putere in spatiul ortodox, care „ameninta jurisdictia si drepturile intaistatatorilor de limba greaca” – in speta pe pe cele ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si ale Patriarhului Teofil al Ierusalimului.

Partea de final a articolului face o retrospectiva a ultimelor „ciocniri” din diaspora ortodoxa, pe de-o parte dintre Patriarhia Romana si Patriarhia Ecumenica, iar pe de alta parte cu Patriarhia Ierusalimului. Sunt amintite, asadar, doua cazuri:

– cel legat de situatia Manastirii Sf. Ioan din Sudul Italiei, unda au intervenit si carabinierii; ulterior aceasta a fost data romanilor, si

– cel legat de „orasul discordiei”, Ierihon, unde asezamanatul romanesc de acolo ar fi fost pus in zona de „jurisdictie spirituala” a Patriarhiei Ierusalimului.

Fraza de final este probabil si cea mai dura la adresa Patriarhului Daniel si, implicit, la adresa Patriarhiei Romane, semanand mai mult cu o amenintare: „In cazul in care Biserica Ortodoxa Romana nu se conformeaza, Ierusalimul ameninta sa rupa comuniunea cu Patriarhul Daniel, asa cum a procedat la jumatatea anului 2000 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu Arhiepiscopul Hristodul al Greciei, care avea pretentii teritoriale”.

~~~+~~~

Cam acesta ar fi rezumatul articolului in cauza. Este adevarat ca Biserica Ortodoxa Romana este, dupa cea a Rusiei, ca numar de credinciosi, a doua in spatiul ortodox si ca, din acest punct de vedere, Patriarhia Ecumenica si cea a Ierusalimului se afla, din pacate, la polul opus, cu toate ca ultimele doua sunt in diptice mai sus decat primele. Daca tot vorbim in Ortodoxie de pliroma Bisericii, haideti sa nu o obiectivam! Ortodoxia se centreaza pe persoana, nu pe titulatura. Mantuitorul nu S-a intrupat si rastignit de bunavoie, pentru ca astazi sa existe pe hartie un Patriarh Ecumenic (a toata lumea) de Constantinopol, dar fara credinciosi. Daca eram in Vechiul Legamant intelegeam ca lucrurile trebuie sa ramana asa cum sunt, pentru ca avea sa vina Mesia pe pamant, dar in perspectiva Eshatonului noi nu mai trebuie sa gandim evreieste, fiindca aceste lucruri nu mai conteaza, deoarece il avem deja pe Hristos cu noi si, in decursul timpului, s-au tot infiintat si desfiintat eparhii. Dupa Schisma din 1054 Biserica Romei nu a mai fost vreodata reactivata in mod patriarhal in spatiul ortodox, desi se implineste aproape un mileniu de atunci. Acest lucru ne arata ca nu este imperios necesar sa mentii peste veacuri o titulatura doar ca sa se implineasca „numarul”. Viata bisericeasca din Apus isi continua insa mai departe drumul. In Franta, de exemplu, exista numeroase diaspore ortodoxe care vietuiesc in armonie, iar intaistatatorii lor de diferite nationalitati au creat impreuna un sinod care depaseste granitele nationalismului. Au nu este aceasta ecumenicitate? In America situatia se prezinta aproximativ la fel, desi niciodata acolo nu a existat inainte o eparhie ortodoxa. Sau ce, am atins problema nationalismului, iar pe greci ii doare? Au ajuns se se considere, ca oarecand evreii, popor ales, iar celelalte neamuri? Dar toata lumea stie cat de mult rau poate provoca nationalismul exacerbat Ortodoxiei. Vezi situatia din Muntele Athos, unde romanii nu sunt lasati sa se „inmulteasca”, ca nu cumva grecii sa ramana minoritate. In acelasi timp, pretentiile Patriarhiei Rusiei sunt intemeiate pana la un punct, dupa care risca sa promoveze, sub o alta forma, gandirea hegemonica a Patriarhiei Ecumenice de azi. Sintagma, inca din anii 1500, a lui Filoteu din Pskov, destinata cneazului Vasile al III-lea: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra”, a fost transpusa de nostalgicii rusi in spatiul bisericesc, desi acela cand spunea Roma se referea la Rusia, nu la Moscova si, in acelasi timp, nu cred ca Moscova reprezinta astazi ceea ce era Constantinopolul altadata. Poate ca vremurile de acum fac ca principiul primus inter paters sa fie inteles exact asa cum trebuie, un adevarat primat duhovnicesc de respect in colegialitate, si nu cum a fost inteles mai inainte, pentru ca trebuie sa recunoastem, autoritatea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol, exercitata de-a lungul secolelor, a depasit in unele situatii aceasta sfanta sobornicitate, principiul suprem de guvernare bisericeasca. Probabil ca aceasta este adevarata problema care ar trebui luata in discutie la acest sinod Panortodox, de la care, cred, se vor rezolva si celelalte.

dan.camen.

~~~+~~~

UPDATE

Traducerea integrala din greaca a articolului de mai sus

Pelerin Ortodox / 8 aprilie 2011

Patriarhii şi Arhiepiscopii elinofoni îl urmăresc cu nelinişte pe Patriarhul României care revendică noi „sfere de influenţă”. O nouă „ameninţare” apare în ultima perioadă de timp în Ortodoxie.

Este vorba de apariţia dinamică şi revendicativă a Patriarhului României, kir Daniel, care prin atitudinea sa îl „ameninţă” pe Patriarhul ecumenic, kir Bartolomeu, torpilând încercările acestuia de a convoca Sfântul şi Marele Sinod, primul de după Schisma Bisericilor din Răsărit şi Apus, din 1054.

Concomitent încearcă să obţină noi sfere de influenţă, „declanşând atacuri” la adresa Ţării Sfinte şi „ameninţând” jurisdicţia duhovnicească a Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.

Kir Daniel pare că s-a pregătit ani de zile pentru promovarea Patriarhiei României ca putere suverană.

Semnificative sunt rapoartele ambasadorului american la Bucureşti, dl. Ν. F. Τaubman, care într-o telegramă difuzată pe WikiLeaks declară: „După deceniile patriarhatului lui Teoctist există un nou suflu în Biserica Română”.

Desigur, aşa cum a adăugat, „Patriarhul Daniel are o mare experienţă, vorbeşte fluent engleza şi alte limbi, şi totodată este pe deplin conştient de puterea şi influenţa Bisericii în formarea opiniei publice”.

Întâlnirea Întâistătătorului Bisericii Române cu ambasadorul american a avut loc în 2007, la scurt timp după alegerea sa, iar principala temă a întâlnirii a fost modul de abordare a prostituţiei şi a traficului de arme.

De atunci au trecut trei ani şi cu importanta forţă a 20 de milioane de credincioşi, a 14.500 de preoţi, a 9.000 de studenţi ai Facultăţilor de Teologie, Seminariilor şi Şcolilor Bisericeşti şi, mai presus de toate, a sute de monahi şi monahii, Patriarhul României, kir Daniel, constituie noua, marea şi puternica forţă a ortodocşilor, care vine să ameninţe drepturile şi jurisdicţiile Întâistătătorilor elenofoni şi mai ales ale Patriarhului ecumenic, k. Bartolomeu, şi ale Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.

Prima demonstraţie ostentativă şi de facto neliniştitoare pentru elinofoni a puterii şi a revendicărilor Bisericii Române a avut loc la sfârşitul lui februarie, la Geneva, când reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe au discutat despre modul de acordare a autocefaliei în încercarea de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod, care va fi primul sinod al ortodocşilor de după Schismă.

Toţi reprezentanţii Bisericilor elinofone şi mai ales ai Bisericilor Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului şi Atenei, erau gata să facă faţă eventualelor argumente ale slavofonilor sub conducerea Patriarhiei Rusiei.

Dar brusc a izbucnit un „nou fulger” şi un prieten s-a transformat în adversar. Era vorba de reprezentantul Patriarhiei României, un mirean, lector de Drept Canonic, care, conform clericilor greci, a trasat o direcţie proprie. Pentru prima dată, Patriarhia României a părut că nu acceptă privilegiile speciale ale fiecărui patriarh ecumenic.

Astfel, a refuzat să accepte propunerea Mitropolitului de Pergam, k. Ioannis, ca de fiecare dată când i se acordă autocefalie unei Biserici Ortodoxe, fiecare întâistătător al Bisericii Constantinopolului să semneze primul cu menţiunea „hotărăşte” şi să urmeze semnăturile celorlalţi patriarhi şi arhiepiscopi cu menţiunea „împreună-hotărăsc”.

Primele tensiuni între elini şi români au apărut în sudul Italiei cu prilejul cazului Mănăstirii Sfântului Ioan Secerătorul şi, conform presei italiene, a fost nevoie de intervenţia carabinierilor pentru evitarea unui conflict.

Cu toate acestea, mănăstirea, după intervenţia şi a administraţiei locale din regiune, a trecut în administrarea Patriarhiei României, în ciuda apelurilor elinilor referitoare la prezenţa lor îndelungată în regiune.

Astăzi, Italia, Spania şi Portugalia sunt cele trei ţări din Europa de Vest, în care trăiesc mii de imigranţi români din motive economice, care au părăsit România după căderea regimului Ceauşescu.

Mitropoliţii şi episcopii lor, care sunt desemnaţi de Patriarhia Română în aceste ţări, sunt de obicei impetuoşi şi revendicativi, fapt care de multe ori are drept consecinţă conflicte cu ierarhii Patriarhiei Ecumenice, care au un rol coordonator între ortodocşi.

„Lupta este dură şi există posibilitatea să-l vedem pe episcopul român că se întâlneşte de unul singur cu regele şi regina Spaniei, iar mitropolitul Patriarhiei Ecumenice să afle despre audienţă din comunicate”, subliniază cu înţeles, vorbind ziarului „Vima”, un mitropolit din Europa Centrală.

Totul depinde, după cum declară, de capacitatea şi de forţa fiecărui mitropolit al Patriarhiei Ecumenice de a evita „capcanele”… Şi „oraşul discordiei”, Ierihon, cel mai vechi oraş din Ţara Sfântă, cunoscut în întreaga lume din Vechiul Testament, constituie azi „oraşul discordiei” între Patriarhiile Ierusalimului şi României.

Motivul disputei, care a izbucnit între cele două Biserici, îl constituie biserica pe care a construit-o Patriarhia Română, biserică în care se slujeşte, deşi regiunea face parte din jurisdicţia duhovnicească a Patriarhiei Ierusalimului.

Biserica a început să fie construită acum aproximativ zece ani şi, după cum se spune în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului, „contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au putut să oprească construirea bisericii”.

Conform lui k. Theofilos, „dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…”.

Până acum, aşa cum a declarat lui k. Daniel Patriarhul (Theofilos) „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.

Dar dacă Biserica Română nu se conformează, Ierusalimul amenință să întrerupă pomenirea lui k. Daniel, așa cum a făcut în mijlocul deceniului anului 2000, Patriarhul ecumenic k. Bartolomeu cu fericitul (întru adormire) Hristodoulos, cu prilejul cazului aşa-numitelor Ţări Noi.

(TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com/)

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/04/08/cand-se-ciocnesc-patriarhii-patriarhul-daniel-il-ameninta-pe-patriarhul-ecumenic-patriarhul-ierusalimului-il-ameninta-pe-patriarhul-daniel/

foto>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/08/conflict-intre-patriarhii-pe-motive-de-hegemonie-patriarhia-ierusalimului-ameninta-cu-intreruperea-comuniunii-patriarhia-romana/#more-14621

 

Patriarhia Ierusalimului a închiriat terenuri statului israelian pentru următorii 140 de ani

Doxologia.ro / 31 martie 2011

Potrivit unui articol din cotidianul Haaretz, Patriarhia Ortodoxă Greacă a vândut săptămâna trecută dreptul de leasing la cele mai multe dintre terenurile sale din Ierusalim unui grup de investitori evrei. Acordul de 80 milioane de dolari pune capăt unor dezbateri furtunoase pe această temă, cel puțin pentru următorii 140 de ani.

Vânzarea include 85 de parcele localizate în cele mai scumpe zone ale Ierusalimului. Sute de proiecte au fost deja realizate pe aceste terenuri, inclusiv proiecte rezidentiale și comerciale. Proprietăţile includ Turnul Wolfson care se află lângă clădirea Knesset-ului, Parlamentul israelian, Muzeul Israelian, parcul Liberty Bell, Sinagoga Mare, staţii de tren, hoteluri, birouri si locuinte.

Theofil al III-lea, Patriarhul ortodox grec, a semnat acordul împreună cu consilierul său pentru problemele financiare.

Povestea merge înapoi până la fondarea statului Israel în 1947. Patriarhia, proprietarul istoric al terenului în cauză, a semnat un contract de leasing cu JNF (Jewish National Fund). Ţara nou născută avea nevoie de noi terenuri pentru a-și dezvolta noua capitală, dar Patriarhia a refuzat categoric să-şi vândă vreun teren, acceptând doar să îl închirieze.

În 1952 Patriarhia Ortodoxă Greacă a semnat acordul prin care a fost lăsată cu proprietatea formală a terenurilor, dar toate drepturile de a utiliza şi dezvolta acele terenuri au fost transferate printr-un contract de închiriere pe termen de 99 de ani către JNF, până în 2051. Condiţiile iniţiale au permis JNF să subînchirieze terenurile pentru dezvoltatorii imobiliari, care au construit pe proprietăţile Patriarhiei mii de case. Pentru a preveni o situaţie posibilă în care locuitorii şi alții care folosesc proprietăţile să fie puşi în situaţia de a negocia individual cu Patriarhia în viitor, statul israelian a desfăşurat negocieri secrete, de zeci de ani, în încercarea de a-l convinge pe fostul Patriarh Diodoros I să fie de acord să prelungească contractul de închiriere. Dar presiunile politice, în cea mai mare parte venite din partea grupurilor palestiniene, au împiedicat acest lucru până în momentul de față.

(Traducerea şi adaptarea: Petru Avram)

sursa>

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/patriarhia-ierusalimului-inchiriat-terenuri-statului-israelian-pentru-urmatorii-140

foto>

http://farm2.static.flickr.com/1273/1346240955_7611bfd22b_o.jpg

 

Procesiune in Ierusalim dedicata Adormirii Maicii Domnului

Procesiunea din fiecare an de pe strazile orasului vechi al Ierusalimului dedicata Adormirii Maicii Domnului (calendar vechi/ nou – 12/ 25 august), in care icoana Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este purtata de la Biserica Invierii pe Via Dolorosa catre biserica Adormirii Maicii Domnului de la baza Muntelui Maslinilor.

foto>

http://www.daylife.com/photo/035s0Feey00Mq?q=procession+jerusalem

 

Misterul Manuscriselor de la Marea Moartă, rezolvat?

Ziare.com/ 1 august 2010

Recenta decodificare a unui text de pe un pocal vechi de peste 2000 de ani, excavarea unor tuneluri antice în Ierusalim şi alte indicii arheologice ar putea ajuta la rezolvarea unuia dintre cele mai mari mistere biblice

Noi indicii arheologice arată că Manuscrisele de la Marea Moartă, care includ unele dintre cele mai vechi texte biblice cunoscute, ar reprezenta vestigii textuale ascunse în timpul războaielor şi ar putea fi chiar parte din „marea comoară din Templul din Ierusalim”, unde era păstrat Chivotul legământului, menţionat în Biblie că ar conţine tăbliţele de lut pe care sunt scrise cele 10 porunci.

O parte din artefacte datează din anul 70 d.Hr.

Manuscrisele de la Marea Moartă au fost descoperite cu peste 60 de ani în urmă, în peşterile din apropierea oraşului antic Qumran, din Israel. S-a stabilit că pergamentele au fost scrise de membrii unei secte evreieşti numită Essenes, care a ocupat Qumranul între secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Însă noile cercetări sugerează că multe dintre Manuscrisele de la Marea Moartă îşi au originea în altă parte şi au fost scrise de mai multe grupuri de evrei, unele datând din anul 70 d.Hr, din perioada asediului roman împotriva Ierusalimului, când a fost distrus şi legendarul Templu. „Evreii au scris Manuscrisele, dar se pare că nu a fost un grup anume. Poate fi vorba de mai multe grupuri”, spune arheologul Robert Cargill, în documentarul „Scrierea Manuscriselor de la Marea Moartă”, ce urmează a fi difuzat de postul National Geographic Channel marţea aceasta.

În 1953, arheologul francez Roland de Vaux a condus o echipă internaţională de cercetători, care să studieze nişte pergamente descoperite de păstorii beduini în 1947. De Vaux a stabilit că autorii pergamentelor au locuit în Qumran, deoarece 11 dintre acestea au fost găsite în peşterile din vecinătatea acestui oraş antic.

Descoperirile recente ale arheologului Yuval Peleg, care cercetează zona Qumran de 16 ani, conţin noţiuni provocatoare cu privire la autorii Manuscriselor de la Marea Moartă. Artefactele descoperite de echipa lui Peleg în timpul excavărilor de la Qumran sugerează că aici a funcţionat o fabrică antică de ceramică.

Posibilii autori – preoţi ai Ierusalimului autoexilaţi

Arheologii au mai descoperit şi decriptat recent o frază inscripţionată pe un pocal vechi de 2000 de ani. Cuvintele „Dumnezeul meu, m-am întors”, înscrise pe marginile cupei, sunt criptate într-un cod similar celui folosit în Manuscrisele de la Marea Moartă. Pentru unii experţi, acest lucru arată că liderii religioşi din Ierusalim au autorizat scrierea a cel puţin unei părţi din pergamente. Astfel se conturează teoria conform căreia membrii sectei Essenes erau, de fapt, preoţi ai Templului din Ierusalim care s-au autoexilat după ce regii Ierusalimului au început să-şi asume şi rolul de Mari Preoţi. De asemenea, se pare că unele pergamente nu au fost scrise la Qumran, ci au fost aduse aici de la Templu, pentru a fi păstrate în siguranţă, după cum afirmă arheologul Robert Cargill. „Noile dovezi schimbă dramatic percepţia anterioară cu privire la Manuscrisele de la Marea Moartă, dacă ne gândim la faptul că acestea ar putea fi scrise de preoţi”, explică Robert Cargill. „Chivotul legământului este pierdut. Nu vom găsi niciodată Arca lui Noe sau Sfântul Graal. Dar se poate să ne aflăm în posesia documentelor de la Templul din Ierusalim. Ar putea fi vorba chiar de marea comoară a Templului”, conchide Cargill.

sursa [rom]>

http://www.gandul.info//magazin/misterul-manuscriselor-de-la-marea-moarta-rezolvat-6750755

source [eng]>

http://news.nationalgeographic.com/news/2010/07/100727-who-wrote-dead-sea-scrolls-bible-science-tv/

 

Pourqoui la Burqa?

Am gasit de curand pe Hotnews.ro cateva reactii la hijab, burqa si niqab pe care le incerc sa le inteleg si le consider pertinente si argumentate. Prima este a profesorului Omid Safi, expert in studii islamice, iar ce-a de-a doua este de fapt o stire in care se arata reactia rabinilor din Ierusalim privind extinderea ingrijoratoare a burqai in randul evreicelor. Ambele sunt redate mai jos, dupa scurtul meu comentariu care vine sa le intregeasca.

Impartasesc oarecum o parte din argumentele fiecarora, incercand sa ma situez cumva pasnic la mijloc si cautand mai degraba echilibrul. Personal apreciez femeile musulmane care poarta cuviincios vălul, tocmai pentru a nu produce ispite, insa care nu-si ascund chipul – ma refer deci la cele care poarta hijab. Ca si ortodox consider ca haina monahala ortodoxa ar putea servi drept inspiratie pentru musulmani, si ma refer aici nu la adoptarea unor anumite haine cu o forma speciala, ci la modul de imbracare care sa permita femeilor musulmane sa poata sa-si ascunda formele trupului in mod cuviincios si sa-si acopere capul, dar, in acelasi timp, sa-si poata arata la vedere chipul. Este si aici un inteles tainic, cel putin pentru mine, in acela de a-ti arata chipul – asa cum probabil au inteles-o si calugarii si calugaritele noastre. Poate acest lucru ar trebui sa-l inteleaga si musulmanii, mai ales cand sunt minoritari intr-o tara cu un popor de alta religie.

Intr-adevar, occidentalismul a permis libertinajul in manifestare a femeilor, mai ales acum cu miscarea feministelor, astfel ca vezi tot felul de celebritati care se dezbraca, de exemplu, pentru tot felul de asa-zise campanii umanitare sau ecologice. Tot de adevarat este ca in Europa libertatea se confunda de multe ori cu imoralitatea fiind permise foarte lejer din ce in ce mai desele parade ale homosexualilor (adevarata problema), avorturile, plajele pentru nudisti si prostitutia legala. Exista si o anumita impunere a majoritatii venita pe fondul neintelegerii minoritatii si de multe ori majoritatea se baga in treburile interne ale minoritatii. De asemenea, in UE ideologia drepturilor omului este impusa oricui, indiferent daca o minoritate doreste sa-si exercite drepturile oferite sau nu.

Consider justificata, de asemenea, intr-o oarecarea masura, si atitudinea rabinilor de la Ierusalim, care au vazut in burqa o forma extrema de manifestare in societate si familie. Pana la urma societate este si comunitate, iar familia iti este „casă”, iar cei din casa iti sunt „familiari”.

Consider ca problema aceasta poate fi depasita usor daca fiecare parte intelege sa lase un pic din ideologia si/ sau rigurozitatea cu care au fost invatate si sa inteleaga ca imbracamintea impodobeste trupul, nu si sufletul credintei.

dan.camen.

~~~+~~~

Omid Safi: Continentul care vrea sa interzica burqa

accepta plajele pentru nudisti si prostitutia legala

Hotnews.ro/ 29 iulie 2010

In ultimii ani, discutiile despre hijab, burqa si niqab au starnit dezbateri aprinse in multe tari europene. Politicieni si oameni de rand, imami si simplii credinciosi s-au grabit sa aprobe valul traditional musulman sau, dimpotriva, sa ceara scoaterea lui in afara legii. Sustinatorii burqai afirma ca e dreptul femeii musulmane sa poarte obiectul vestimentar si ca suntem martorii unei islamofobii ce cuprinde Europa. Opozantii sustin insa ca valul este o „inchisoare mobila”, un simbol al umilintei femeii, o respingere a valorilor occidentale si chiar o provocare religioasa. HotNews.ro a vrut sa afle ce cred expertii in Islam despre „controversata burqa”.

Profesorul Omid Safi, expert in Studii islamice, a declarat urmatoarele pentru HotNews.ro:

„Recentele controverse din Europa legate de burqa reprezinta un alt semn al valului de xenofobie care strabate astazi Europa. Aceasta neliniste nu e legata de Coran sau de interpretarile concurente ale Islamului, cat mai ales de teama pe care multi europeni o resimt fata de tendintele demografice in schimbare ale continentului european.

La urma urmei, purtatul burqai afecteaza un numar foarte mic de femei din Europa, probabil cateva mii (n.red. potrivit unor statistici neoficiale, mai putin de 2.000 de femei poarta burqa in Franta). Interdictia purtarii valului se refera la incercarile infatuate ale statelor puternice de a defini parametrii prin care o minoritate opresata nu-si poate exprima propria intelegere a cerintelor sale religioase. Ganditi-va ca acesta este acelasi continent unde exista, in diferite tari, plaje pentru nudisti si prostitutie legala.

Exista o lunga traditie ca oamenii sa-si concentreze discutiile, in mod obsedant chiar, asupra femeilor musulmane. La sfarsitul zilei insa, diferitele forme de hijab (din care burqa este cea mai drastica) sunt semnificative doar la nivelul pe care oamenii insisi il stabilesc. Daca vrem sa stim ce reprezinta burqa pentru femeile musulmane, ar trebui sa le intrebam pe ele si nu sa le impunem noi interpretarile noastre”.

Omid Safi – unul dintre intelectualii musulmani de marca * profesor de Studii islamice la University of North Carolina at Chapel Hill * este specializat in gandire islamica contemporana si istorie islamica medievala * este directorul departamentului de Studii ale Islamului din cadrul Academiei americane de Religii, cea mai mare organizatie internationala dedicata studiului academic al religiei * este editorul volumului „Progressive Muslims: On Justice, Gender, and Pluralism (Oxford: Oneworld Publications, 2003) * printre lucrarile sale se numara „Politics of Knowledge in Premodern Islam” (UNC Press, 2006), „Voices of Islam: Voices of Change” (Praeger, 2006), „Memories of Muhammad” (HarperCollins) * pregateste o carte despre miscarea reformatoare din Iran si un volum despre poetul persan Rumi.

Controversa burqa in Europa:

• in aceasta saptamana, realizatorul emisiunii Top Gear, Jeremy Clarkson, a provocat un val de nemultumiri dupa ce a povestit, in cadrul unei emisiuni in care cei trei prezentatori discutau despre pericolele de la volan, ca a vazut din taxi o femeie musulmana careia burqa i-a fost ridicata atunci cand s-a impiedicat si a cazut, dezvaluind o lenjerie provocatoare
• in urma cu cateva zile, scotianul William Baikie a fost condamnat la doi ani de inchisoare dupa ce a rupt valul traditional purtat de o femeie musulmana. Incidentul s-a produs la 27 aprilie, la Glasgow
• la mijlocul lunii iulie, o avocata franceza in varsta de 60 de ani i-a smuls valul de pe fata unei femei musulmane in ceea ce politia locala a descris ca fiind primul caz de acest fel produs in Franta
• liderii partidelor de opozitie de la Madrid au anuntat la 18 iulie ca parlamentarii spanioli vor dezbate propunerea de lege care interzice purtarea valului islamic in public, pe motiv ca articolele vestimentare care acopera tot corpul sunt degradante pentru femei
• un sondaj realizat in Europa si SUA de Pew Research Center (cu sediul in Washington) a indicat faptul ca o larga majoritate dintre germani, spanioli, francezi si britanici sustine interzicerea valului musulman. Cei mai multi dintre americani se opun interzicerii purtarii burqai
• la 13 iulie, Camera inferioara a Parlamentului francez a aprobat un proiect de lege care va interzice femeilor sa poarte in public valul islamic de tip burqa, ce le acopera intregul corp in afara de ochi si maini. Documentul urmeaza sa ajunga la Senat
• la 25 iunie, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat in unanimitate o rezolutie care se opune interzicerii purtarii valurilor musulmane in public, pe motivul ca astfel se neaga un drept de baza al femeilor care doresc sa isi acopere fetele. In cadrul rezolutiei se subliniaza ca valurile, cunoscute sub numele de burqa sau niqab, ar putea fi interzise atunci cand se pune in discutie siguranta publica sau obligatiile profesionale
• in iunie, primarul Jordi Hereu a anuntat ca Barcelona intentioneaza sa fie primul mare oras din Spania care va interizce purtarea traditionalului val islamic in cladirile publice. Decretul se va aplica in toate spatiile publice, precum Primarie, pietele acoperite sau in crese. Alte opt orase si comunitati spaniole au interzis burqa
• la inceputul lunii mai, o tanara de 26 de ani, Mamei Marmouri (imigranta din Tunisia), a fost prima femeie amendata in Italia pentru ca purta val islamic in public. Incidentul s-a petrecut in Novara, in nordul peninsulei. Amenda: 500 de euro
• in 2 mai, vicepresedinta Parlamentului European a cerut interzicerea purtarii valului musulman in intreaga Europa. Silvana Koch-Mehrin a afirmat ca burqa este un atac asupra drepturilor femeilor
• Camera inferioara a Parlamentului belgian a aprobat la 29 aprilie o lege care interzice purtarea in public a valului islamic si a altor obiecte de imbracaminte care acopera fata femeilor. Documentul trebuie sa fie validat si de catre Senatul de la Bruxelles. Un eventual vot pozitiv al senatorilor ar face ca Belgia sa fie prima tara europeana care interzice burqa
• in Olanda, controversatul politician Geert Wilders a cerut insistent in campania electorala interzicerea burqai si a moscheelor. Cantonul elvetian Aargau a cerut interzicerea la nivel national a valului, in timp ce Partidul austriac al Libertatii (FPÖ) din Oberösterreich a esuat recent in tentativa de a impune o lege similara la nivelul statului
• in aprilie, o femeie care purta valul islamic in timp ce se afla la volan a fost amendata de politia franceza, pentru „conducere inconfortabila si lipsa a vizibilitatii”. Amenda de 22 de euro aplicata de politistii francezi a fost bazata pe o regula a Codului Rutier care obliga orice sofer la o suficienta libertate de miscare si un camp vizual larg, pentru a fi in masura sa efectueze comod si fara intarziere toate manevrele necesare
• in ianuarie 2010, ministrul italian de interne, Roberto Maroni, a anuntat ca parlamentul italian intentioneaza sa impuna o interdictie privind purtarea valului islamic, folosit de femeile musulmane pentru a-si acoperi fata
• in august 2009, un purtator de cuvant al Partidului Conservator din Danemarca a anuntat ca formatiunea sa solicita interzicerea purtarii traditionalului văl musulman burqa in public
• in august 2009, oficialii francezi au interzis unei femei musulmane sa inoate intr-o piscina publica deoarece era imbracata in burqini, un costum de baie care acopera intreg corpul, cu exceptia fetei, mainilor si picioarelor. Personalul piscinei aflata in estul Parisului i-au interzis femeii accesul in apa, citand „grija pentru igiena”.

Adrian Novac

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-7639415-profesorul-omid-safi-continentul-care-vrea-interzica-burqa-accepta-plajele-pentru-nudisti-prostitutia-legala.htm

~~~+~~~

Israelul, ingrijorat de extinderea burqai in randul evreicelor: Rabinii vor emite un edict prin care declara burqa fetis sexual

Hotnews.ro/ 29 iulie 2010

Rabinii israelieni vor emite un edict prin care vor declara ca purtarea burqai reprezinta un fetis sexual la fel de promiscuu ca tinutele extrem de sumare, in incercarea de a stavili numarul tot mai mare de evreice care recurg la aceasta tinuta, asociata in general cu regimurile islamiste represive, relateaza The Daily Telegraph.

Un grup redus de ultra-ortodocsi evrei din orasul Beit Shemesh a ales sa se invesmanteze cu burqa, in urma cu trei ani. De la acel moment, obiceiul s-a raspandit in alte cinci orase, provocand ingrijorare in randul liderilor israelieni ultra-ortodocsi, desi numarul israelienelor care poarta aceste haine nu este mai mare de cateva sute.

„Este un pericol real ca prin exagerare sa ajungi la rezultatul opus a ceea ce sperai, generand incalcari grave in materie sexuala”, spune Shlomo Pappenheim, un membru al autoritatii rabinice care pregateste acest edict, la insistentele mai multor soti ale caror femei adoptasera burqa.

Prin traditie, femeile ultra-ortodoxe trebuie sa se imbrace conservator si sa apara cu capul acoperit in public.

Ulterior, au aparut voci care au afirmat ca purtatul capului acoperit nu este suficienta, ci este necesara acoperirea fetei cu un val si purtarea a mai multor randuri de haine, pentru ascunderea formei corpului.

Femeile care au ales sa poarte burqa povestesc ca, din acel moment, au inceput sa fie denumite de vecini „arabi puturosi” iar soldatii israelieni au inceput sa le ceara actele de identificare, pentru a vedea daca sunt sau nu musulmane.

Aceasta moda a creat tensiuni si in viata familiala. Un barbat a apelat la un tribunal rabinic pentru a obtine o decizie prin care sotia sa sa fie obligata sa nu mai poarte burqa.

Si planul a functionat. Potrivit deciziei Curtii, comportamentul femeii a fost declarat „extrem” si s-a ordonat obtinerea unui divort religios imediat.

R.M.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-7648152-israelul-ingrijorat-extinderea-burqai-randul-evreicelor-rabinii-vor-emite-edict-prin-care-declara-burqa-fetis-sexual.htm

 

Site-ul Asezamintelor Romanesti de la Ieusalim, Ierihon si Iordan

Site-ul Asezamintelor Romanesti de la Ieusalim, Ierihon si Iordan

Pentru cei care au de gand sa mearga anul acesta sau in viitorul apropiat la Ierusalim, cel mai bun lucru este a gasi sediul asezamintelor romanesti din Israel. Pentru a va putea informa mai bine inainte de a pleca acolo, e bine sa consultati site-ul Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim, Ierihon si Iordan. Aceasta este adresa site-ului>

http://www.jerusalem.ro/ierihon.htm

 

sau direct pe imaginea de mai jos

 

Ps. Are un design special si informatii foarte utile.

fotos> http://www.jerusalem.ro/zoom/ierusalim_i1z.jpg