Arhive pe etichete: Israel

Greek Orthodox Christians renew calls for Arabising church leadership


– un grup de crestin-ortodocsi din Iordania au protestat din nou (acum la Amman), cerand reformarea Patriarhiei Ierusalimului prin „arabizarea” ierarhiei. Ei aduc ca argument hotararea Patriarhiei din 1958, in care se stipula ca Sinodul sa fie format din 18 membri, care sa aiba cetatenie iordaniana, dintre care cel putin doi ierarhi sa fie originari din Iordania. Momentan, in Sinodul Patriarhiei Ierusalimului activeaza doar un singur episcop iordanian. De asemenea, cer ca grecii sa le permita ortodocsilor arabi sa devina monahi *(in cadrul Patriarhiei Ierusalimului).

– Patriarhul Teofil al III-lea este acuzat de protestatari ca nu si-a respectat promisiunile facute Guvernului Iordanian si Autoritatii Palestiniene inca de la alegerea sa, cum ca nu va mai repeta greseala predecesorului sau (fostul Patriarh Irineu, depus din treapta si apoi exilat) de a concesiona (pe multi ani) evreilor pamant in Ierusalim (detinut de Patriarhie, pe care se afla actualmente ridicate imobilele guvernului israelian). Patriarhul isi poate pierde astfel recunoasterea din partea Guvernului Iordaniei, lucru esential pentru legitimarea sa ca Patriarh, el avand in acest sens nevoie de trei recunoasteri: din partea Iordaniei, a Autoritatii Palestiniene si a Israelului *(teritoriul canonic al Patriarhiei).

– In 2009 o companie israeliana a inchiriat de la Patriarhia Ierusalimului 71 parcele de teren situate intre Ierusalim si Betleem, pentru 99 de ani; iar la inceputul acestui an Patriarhia a reinnoit cu partea israeliana contractul de inchiriere pentru terenurile situate in Ierusalimul de Vest, pana in anul 2150. Prin aceste fapte, spun protestatarii, Patriarhul Teofil „garanteaza recunoasterea Israelului”.

– Patriarhia Ierusalimului a catalogat protestul ca facand parte dintr-o „campanie de defaimare a Bisericii”

Citeste si> Patriarhia Ierusalimului a închiriat terenuri statului israelian pentru următorii 140 de ani


Greek Orthodox Christians renew calls for Arabising church leadership

The Jordan Times / 31 may 2011

AMMAN – Jordanian members of the Greek Orthodox Church have renewed calls for Patriarch Theophilus III to step down and for Arabising the leadership of the Greek-led church.

In a protest held outside the Amman archdiocese on Sunday evening, hundreds of Orthodox Christians accused the Greek patriarch of failing to honour previous commitments and marginalising Arabs inside the Church – an umbrella of believers in Jordan, Israel and the occupied Palestinian territories.

They denounced recent accords between Israel and the Jerusalem-based Greek Orthodox Patriarchate to renew contracts leasing Church-owned land on which key Israeli government institutions are situated and called for revoking them.

In 2009, followers of the Church from both sides of the Jordan River took part in a series of protests against Theophilus III, charging he did not meet commitments he made to the Jordanian government and the Palestinian Authority when he came to office six years ago, replacing Irenios I, who was dismissed over sales of church land in Jerusalem to Israeli investors.

Any patriarch has to have the blessings of Jordan, the Palestinians and Israel in order to gain legitimacy. Theophilus III has pledged to stop land sales to the Israelis and present a comprehensive list of all church assets to the Jordanian government.

The Palestine Liberation Organisation (PLO), which is in charge of following up on the Orthodox issue, revealed that earlier this year the patriarchate renewed the lease for land in West Jerusalem until the year 2150.

The headquarters of the Israeli presidency, government and Knesset are situated on the rented land, located in the Talbiyeh neighbourhood, PLO member Hanna Amireh told The Jordan Times over the phone from the West Bank.

“Our position is clear: We condemn this renewal and call on the patriarchate to revoke it,” he said, adding that he believes Theophilus III signed the renewal accord to “guarantee Israel’s recognition”.

In April 2009, an Israeli company rented 71 dunums of land in the Mar Elias area between Jerusalem and Bethlehem from the Orthodox Patriarchate on a 99-year renewable contract, according to the Amman-based Orthodox Society.

We are fed up with the Greek rule… this tyranny should end,” Raouf Abu Jaber, president of the Central Orthodox Council, told the protesters.

Greater say

Arab Orthodox Christians also demand a greater say in the church’s decision-making bodies, and allowing Arabs to become monks. They accuse the patriarchate of violating the 1958 law of the Greek Orthodox Patriarchate of Jerusalem, under which the Holy Synod must be composed of 18 members who hold Jordanian citizenship, with at least two originally Jordanian bishops or archbishops.

There has been only one Jordanian member in the synod, while the patriarchate has claimed the appointment of a second was difficult due to the Israeli occupation.

Minister of State for Media Affairs and Communications and Government Spokesperson Taher Odwan urged the protesters to contact the authorities.

“The congregation should address the government in writing so that they can take suitable measures,” he told The Jordan Times yesterday.

The 2009 protests began after Jordanian Archimandrite Hanna (Christoforos) Atallah was dismissed from his post as the church court’s vice president, which the patriarchate deemed “an internal affair with no personal agenda”.

In 2007, Atallah was one of three Arab clergymen whose salaries were suspended for taking part in a meeting in Amman that called for the revoking Theophilus’ recognition because he did not fulfil his commitments.

The patriarchate has not recognised a convent established by Atallah in 1998 in Dibbeen, near the northern city of Jerash, which also angered the Amman protesters, who came from several cities across the Kingdom.

“For decades we have been calling for legitimate rights that are backed by Jordanian laws,” said Ehab Khoury, a 32-year-old protester, adding that they will not stop demonstrating “until we obtain our rights”.

Arabising the church

Many congregation members also want the Greek leadership of the church replaced by an Arab one who “can better understand our needs and rights”. But for others, what matters are their demands, and not the identity of top clerics in Jerusalem.

Arabising the church is on our list of demands, but is now difficult due to the [Israeli] occupation,” noted Nidal Kakish, member of the Central Council for the Arab Orthodox in Jordan and Palestine.

Amireh explained that since most of the church property is situated in Israel, this “makes it difficult to talk about the Arabisation now”. 

Our goal is to reform this church, not to topple it,” he said.

The patriarchate issued a statement on Monday defending its stance, and describing the protest as part of a “defamation campaign” targeting the church.

“Answers to the questions raised by the protest organisers are clear, and if they included these answers in their sit-in, it would have become a rally in support of the church and its ability to survive in the middle of all the storms,” the statement quoted the patriarchate’s spokesperson, Father Issa Misleh, as saying.

Despite several attempts by The Jordan Times to contact Misleh yesterday, he could not be reached for comment.




Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Parintele Ilarion Argatu si Asezamantul Romanesc de la Ierihon


Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Aberatiile lui Simcha Jacobovic: de la „Mormantul pierdut al lui Iisus” la „Cuiele Crucii”

Simcha Jacobovic, realizatorul unui recent documentar intitulat „The Nails of the Cross” (Cuiele Crucii), sustine ca a gasit doua dintre cuiele folosite la Rastignirea Mantuitorului, cuie care dateaza din sec. I d.Hr.

Notă: Postarea de mai jos cuprinde traducerea unor fragmente din articolele aparute pe net cu privire la aceasta chestiune, dar si adaosuri proprii, care au menirea sa faca lumina acolo unde este nevoie. – dan.camen.

Despre cuie si descoperirea lor

Acestea ar fi fost gasite acum 20 de ani in Ierusalim, intr-un mormant descoperit odata cu efectuarea unor lucrari de constructie pe un deal la cativa km sud de orasul vechi, mormant care se presupune ca ar fi al lui Caiafa, marele preot al Templului din Ierusalim cel care, alaturi de ginerele sau, arhiereul Ana, si ceilalti arhierei evrei ai Sinedriului l-au judecat si batjocorit pe Hristos.

Dr. Zvi Greenhut, azi cel mai cunoscut cercetator al Autoritatii israeliene pentru Antichitati, si Dr. Ronny Reich, azi seful Consiliului pentru Arheologie – cel mai puternic organism din Israel in acest domeniu, au gasit atunci in mormant 12 osuare care semanau cu niste cufere din piatra, in care se pastrau diferite oase. Pe doua dintre osuare era inscriptioant numele „Caifa”, respectiv „Iosif, fiul lui Caiafa”, iar cercetatorii tind sa creada acum ca mormantul apartine familiei personajului biblic novo-testamentar.

Numele Caiafa este destul de rar intalnit in perioada celui de-al doilea templu din Ierusalim, iar descoperirile arheologice care s-au desfasurat nu au revelat pana acum acest nume, decat cu aceasta ocazie. De la descoperirea sa, mormantul lui Caiafa nu a fost deschis publicului, fiind sigilat.

Pe langa cele 12 osuare, in mormant s-au mai gasit si alte „comori”: cateva monede, o sticla de parfum, o lampa de ulei intr-o oala de lut si doua cuie ruginite de 8 cm, cu varfurile indoite. Raportul de atunci al Autoritatii Israeliene pentru Antichitati arata ca unul dintre cuie a fost descoperit pe podea, iar celalalt intr-unul din acele osuare, avand deasupra lui si reziduri de calcar. Cam in acelasi timp Universitatea din Tel Aviv a primit un pachet ce continea doua cuie care se potriveau descrierii facute celor doua cuie gasite in presupusul mormant al lui Caiafa. Profesorul Israel Hershkowitz le-a pus intr-un loc sigur spre pastrare.

In documentarul lui Jacobovic, Hershkowitz afirma: „Potrivit marimii, formei si starii cuielor, este posibil ca acestea sa fi fost folosite la Rastignirea lui Hristos”. Jacobovic spune ca a petrecut doi din viata sa cautand aceste cuie. De-a lungul timpului s-au descoperit zeci de artefacte, inclusiv cuie, care ar fi avut legatura cu Rastignirea lui Iisus. Unele au fost desfiintate imediat, in timp ce altele au fost considerate sfinte.

Insa de atunci si pana acum nu s-a mai stiut nimic despre aceste cuie, ele aparand dintr-o data tocmai in laboratorul din Tel Aviv. Cum explica Jacobovic gasirea acestor cuie dintr-o data, dupa doua zeci de ani de uitare, in laboratorul Universitatii din Tel Avivi? Simplu: „Au fost doua cuie descoperite in mormantului lui Caiafa, care apoi au disparut, si apoi doua cuie care au aparut la Universitatea din Tel Aviv care se potrivesc descrierii si perioadei de timp [in care au fost pierdute – n.m.]”. „Nu pot spune 100% ca aceste cuie sunt cele folosite la Rastignirea lui Hristos, dar am facut conexiunea prin prisma detaliilor, si este cu siguranta posibil”.

Descoperirea de cuie in mormintele evreiesti este foarte rara, atat de rara incat doar intr-un singur loc se pare ca au mai fost descoperite: „Imi vine in minte doar un singur sit arheologic, la Ierihon, unde cuie de fier au fost gasite intr-un mormant evreiesc” – a declarat arheologul israelian Gaby Barkay de la Universitatea Evreiasca, „…si am cercetat peste 1100 de pesteri”.

Cum s-au pierdut insa cuiele nu se stie nici pana acum. In documentar, Gideon Avni de la Autoritatea Israeliana pentru Antichitati, spune ca acest for conduce peste 300 de excavari pe an, cercetari in care se fac zeci de mii de descoperiri si ca astfel este usor de imaginat ca aceste cuie puteau fi foarte repede ratacite. De asemenea, contrar afirmatiilor arheologului Gaby Barkay, Autoritatea Israeliana pentru Antichitati, care a supravegheat excavarea mormantului lui Caiafa, afirma ca niciodata nu s-a certificat ca acel mormant ar fi de fapt al lui Caiafa si ca in mormintele evreiesti se gasesc in mod frecvent cuie. In acest fel, institutia are propriile indoieli cu privire la aceste cuie: „Fara indoiala ca talentatul director Simcha Jacobovic a realizat un film interesant, avand in centru o descoperire arheologica autentica, dar interpretarea prezentata de el in film nu are nicio sustinere”.

Ce spun expertii in domeniu?

Contactati de corespondentii Reuters, cei mai multi dintre expertii si cercetatorii in domeniu au respins interpretarile lui Jacobovic, catalogandu-le ca fiind exagerate, unii dintre ei zicand ca acesta este in goana dupa publicitate si ca e de fapt un „sarlatan”.

Cat priveste osuarul elaborat in design, arheologii isi mentin parerea ca stilul acestuia nu seamana deloc cu mormintele folosite pentru arhiereii Sinedriului.

Cine este Simcha Jacobovic?

Jacobovic s-a nascut in Israel, dar si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Canada. Parintii sai, Iosif si Ida, sunt evrei romani, care s-au mutat in Israel dupa ce au supravietuit Holocaustului, iar din 1962 au plecat in Montreal, Canada. Se zvoneste ca Simcha ar vorbi chiar si limba romana…

Simcha este un personaj controversat, pentru ca acum cativa ani de zile a colaborat cu regizorul de film James Cameron la un film intitulat „Mormantul pierdut al lui Iisus”, film in care afirma ca mormantul descoperit intr-un cartier al Ierusalimului ar fi fost adevaratul mormant al lui Iisus si al familiei sale [!!! – n.m.].

Blasfemia legata de Mormantul pierdut al lui Iisus

In acest film, care a avut premiera la Discovery Channel in data de 4 martie 2007, Jacobovic prezinta teoria conform careia mormantul Talpiot, descoperit in data de 28 martie 1980, intr-un cartier aflat la 5 km sud de Ierusalim, ar fi locul unde s-ar gasi osemintele „familiei” lui Iisus. In mormant s-au gasit atunci 10 osuare, 6 din ele avand inscriptionate epigrafe. Cel mai cunoscut dintre ele este cel pe care se afla inscriptia: „Iisus, fiul lui Iosif” (Yeshua bar Yehosef – aramaica). Alte nume care apar sunt: Maria, Iosif, Iuda (Yehuda – aramaica) fiul lui Iisus, Maramene e Mara (s-ar traduce, dupa Jacobovic, Maria Magdalena), si Matei.

Testul ADN efectuat pe osemintele aflate in osuarul cu numele Iisus si in cel cu presupusul nume al Mariei Magdalena, a aratat ca cele doua persoane nu erau in relatii de sange dupa mama. Astfel, Jacobovic a concluzionat ca acestia doi trebuie sa fi fost casatoriti, fiindca altfel nu se justifica prezenta celor doua persoane in acelasi mormant. Cu toate acestea, testul ADN nu a mai fost efectuat si pe celelalte oseminte gasite in mormant, pentru a se vedea daca exista legaturi de sange intre ele si nici testul cu radiocarbon, pentru a se verifica vechimea osemintelor. In acest caz, expertii au concluzionat ca cele doua persoane cercetate puteau fi tata-fata, veri etc.

De ce este totusi, pentru crestini, acest film o blasfemie? Pentru ca in el Jacobovic contesta:

– Invierea Mantuitorului a treia zi din mormant (presupunand in cel mai bun caz ca a fost o inviere spirituala, si nu corporala),

– locatia actuala a Mormantului Domnului (Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim) si a Golgotei (locul unde a fost rastignit)

– inaltarea dupa moarte a Maicii Domnului cu trupul la Cer (vezi Adormirea Maicii Domnului, conform Sfintei Traditii)

– fecioria Domnului Iisus, spunand ca ar fi avut o sotie, pe Maria Magdalena, si cu ea copii.

– fecioria Maicii Domnului, spunand ca Iisus ar fi avut frati dupa mama, si nu frati vitregi dupa tata, dintr-o casatorie anterioara a aceluia (Iosif), inainte de logodirea cu Fecioara Maria

Mai mult decat atat, Jacobovic se contrazice grozav, fiindca daca in acest film el spune ca Mantuitorul a fost casatorit cu Maria Magdalena si a avut copii cu aceasta, atunci contesta faptul ca Hristos a fost crucificat pentru vina de a Se fi facut pe Sine Dumnezeu si, prin asta, faptul ca a gasit, culmea, tocmai el cuiele Rastignirii! La fel si invers, daca Iisus a fost rastignit, si asa este, atunci de ce minte ca un evreu ce este ca Iisus Hristos fost casatorit si a avut copii?

De ce nu pot fi acestea cuiele Rastignirii lui Iisus?

Am sa redau in cele de mai jos, cuvintele episcopului Teodoret al Cirului care, in a sa Istorie bisericeasca, face referire la descoperirea celor trei cruci de catre Imparateasa Elena, precum si a cuielor cu care Mantuitorul a fost pironit pe Cruce, aratand si cum au fost ele folosite dupa aceea:

„Despre Elena, mama împăratului Constantin cel Mare şi despre râvna ei pentru zidirea dumnezeiescului templu [1]

1. Nimeni altul nu a fost purtătorul acestei scrisori, ci însăşi mama împăratului, aceea care a avut un fiu strălucit şi care este slăvită de toţi credincioşii. Ea a născut această mare torţă de lumină şi l-a hrănit cu dreapta credinţă. Ea a suportat oboseala drumului şi nu s-a gândit la suferinţele bătrâneţii, căci a făcut această călătorie îndepărtată, cu puţin timp înainte de sfârşitul vieţii, care s-a întâmplat la vârsta de 80 de ani.

2. După ce a văzut locul acela unde s-au întâmplat Patimile (Domnului) pentru mântuirea noastră a tuturor, ea a dat poruncă să se dărâme deîndată acel spurcat templu păgânesc şi să se ducă de acolo dărâmăturile. După ce a ieşit la iveală mormântul, care fusese ascuns până acum, au apărut trei cruci, acoperite de pământ, lângă mormântul Domnului.

3. Toţi erau pe deplin convinşi că una dintre aceste cruci a fost cea a Domnului nostru Iisus Hristos, iar celelalte două ale tâlharilor celor ţintuiţi odată cu Acesta. Nu ştiau totuşi care era crucea care s-a atins de trupul Domnului şi pe care s-au prelins picăturile sfântului Său Sânge.

4. Atunci, cel prea înţelept şi cu adevărat dumnezeiesc, întâistătătorul (episcopul) oraşului Ierusalim, Macarie, a înlăturat îndoiala în felul acesta: S-a atins fiecare dintre aceste cruci, cu rugăciune fierbinte, de o femeie de neam bun, care era bolnavă de multă vreme şi s-a cunoscut puterea Crucii mântuitoare, căci aceasta, îndată ce s-a atins de trupul femeii, a înlăturat acea boală grea şi a arătat-o sănătoasă.

5. Astfel, mama împăratului, după ce a aflat ceea ce dorise, a pus la coiful împărătesc o parte dintre cuie, având grijă de capul fiului său ca să alunge săgeţile duşmanului, iar pe altele le-a legat de frâul calului, îngrijindu-se de siguranţa împăratului (în luptă). Cu aceasta s-a împlinit, în fine şi vechea profeţie, căci Zaharia Profetul a strigat mai înainte «Şi va fi pe frâul calului ceva sfânt Domnului Atotputernic» (Zaharia 14, 20).

6. Apoi a împărţit o parte din crucea mântuitoare Reşedinţei imperiale, iar pentru cealaltă parte a făcut o cutie din material de argint şi a dat-o episcopului oraşului, poruncindu-i ca să păstreze pentru generaţiile viitoare cele ce amintesc despre mântuire.[…]”

[1] – Teodoret al Cirului, Istoria bisericească (Cartea Întâi), în PSB 44, traducere de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, EIBMBOR, Bucureşti, 1995, pp. 62-63

Asadar, luand ca exemplu gasirea in chip minunat a Crucii Golgotei de catre Imparateasa Elena, oare aceste cuie fac si ele minuni precum a facut atunci Crucea Domnului la aflarea ei, minune prin care a si fost autentificata fara drept de apel?

Referinte scripturistice legate de arhiereul Caiafa

Iata mai jos cateva dintre versetele Noului Testament, care fac referire la Caiafa. In toate acestea este evidentiat, fara niciun fel de dubiu, rolul pe care l-a avut in punerea la cale a Rastignirii Mantuitorului Hristos:

Sf. Ev. Matei cap. 26, vs. 3-4 si 57/59

– Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă

– Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.[…] Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

Sf. Ev. Luca cap. 3, vs. 2

În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

Sf. Ev. Ioan cap. 11, 49-50; 18, 13-14; 18, 24/ 28

– Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic, Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.

– Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.

– Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.[…] Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.

Faptele Apostolilor cap. 4, 5-7

– Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc, Şi punându-i în mijloc, îi întrebau [pe apostoli]: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta?

Cateva observatii privind reabilitarea lui Caiafa

Ultima „descoperire” a lui Jacobovic nu este deloc intamplatoare, ziarul israelian Haaretz scotand la lumina afirmatiile acestuia, potrivit carora Caiafa trebuie reabilitat. Astfel, Jacobovic lanseaza teoria ca marele preot si-ar fi schimbat ulterior parerea despre Iisus, mai ales dupa rastignirea Lui pe Golgota, devenind chiar membru al comunitatii de iudei-crestini (care il venerau pe Hristos doar ca Mesia, pamantesc, si nu ca Dumnezeu), iar urmasii sai au considerat ca trebuie sa-i puna in mormant, alaturi de alte bunuri, si cuiele lui Hristos. El isi sustine teoria aceasta spunand ca s-au gasit inscriptionate pe osuarul lui Caiafa mai multe simboluri misterioase.

Cu toate acestea, aberatiile lui Jacobovic pot fi demontate foarte usor:

– Din Faptele Apostolilor (vezi versetul mai sus) se vede clar ca atitudinea lui Caiafa nu s-a schimbat nici dupa Rastignirea Mantuitorului, ci a continuat sa-i persecute pe apostoli cat a putut.

– Imparateasa Elena a descoperit cuiele Rastignirii cu mult timp dupa moartea lui Caiafa, atunci cand, la 80 de ani fiind, a mers la Ierusalim sa construiasca pe Golgota Biserica Sfantului Mormant. Deci acest lucru dovedeste faptul ca arhiereul Caiafa nu putea sa fie inmormantat cu aceste cuie si, mai mult decat atat, luat in sens invers, daca adevaratele piroane ale Rastignirii au ramas pe Golgota sute de ani pana la descoperirea lor, atunci aceste cuie obisnuite care au fost gasite in presupusul mormant al lui Caiafa, arata ca acest mormant nu este cel al marelui preot, stricand astfel teoria lui Jacobovic, fiindca nu-si permiteau arhiereii Sinedriului sa puna in mormantul ucigasului de Dumnezeu Caiafa tocmai simbolul Rastignirii Domnului, piroanele, ca sa-l invinuiasca peste generatii posteritatea.

– „descoperirea” aceasta a lui Jacobovic este pusa in lumina la doar cateva saptamani de la recentele afirmatii ale papei Benedict al XVI-lea care, in cea de-a doua parte a cartii sale „Isus din Nazaret”, ii exonereza pe evrei de „vina” uciderii lui Dumnezeu prin răstignire, mergand in principal pe linia trasata de celebrul document Nostra etate al Conciliului Vatican II. El uita, aşadar, de cuvintele evreilor: „Tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mt. 27, 25). Pentru cei care vreti insa sa aflati adevarul, cititi slujba Prohodului Domnului, versiunea necenzurata…

– este adevarat ca, alaturi de Iuda Iscarioteanul, Caiafa reprezinta simbolul tradarii iudaice, al negarii adevarului divin si poate al anti-semitismului, insa tot el este si autorul uneia dintre cele mai celebre „profetii” ale Noului Testament deoarece, fiind in anul acela mare preot la Templul din Ierusalim, a sfatuit pe ceilalti arhierei ai Sinedriului ca: „este mai de folos să moară un om pentru popor [Hristos – n.m.], decât să piară tot neamul [omenesc – n.m.]” (In. 11, 49-50), .


Această prezentare necesită JavaScript.



Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tăbliţe de metal din primele zile ale creştinismului ar putea revoluţiona istoria biblică / 30 martie 2011

Descoperirea a şaptezeci de cărţi din foiţe de metal inscripţionate, legate cu sârmă, ar putea schimba istoria biblică cunoscută până acum. Pentru savanţi, această colecţie antică este o preţioasă comoară, deoarece ar putea aduce lumină asupra primelor zile ale creştinismului, potrivit Daily Mail.

Oamenii de ştiinţă au păreri împărţite asupra autenticităţii lor, dar dacă aceasta este demonstrată, descoperire ar putea avea aceeaşi importanţă ca şi manuscrisele de la Marea Moartă.

Pe unele pagini, nu mult mai mari decât un card bancar, sunt inscripţionate imagini, simboluri şi cuvinte care par să se refere la Mesia şi, posibil, chiar la Răstignire şi Înviere.

Mai multe tăbliţe sunt sigilate, ceea ce a determinat savanţii să presupună că inscripţiile ar putea fi chiar „cărţile de legi, petcetluite” din Cartea Apocalipsei a Bibliei.

Tăbliţele au fost descoperite în urmă cu cinci ani, într-o peşteră din Iordania, în care se presupune că s-ar fi refugiat creştini după căderea Ierusalimului din 70 d.H. Documente importante din aceeaşi perioadă au mai fost găsite anterior acolo.

Potrivit primelor teste, tăbliţele ar fi datate în perioada secolului I d.H. Această estimare se bazează pe urmele de coroziune, despre care experţii spun că ar fi imposibil de realizat în mod artificial.

În cazul în care datarea se va dovedi reală, tăbliţele ar fi printre cele mai vechi documente creştine, anterioare scrisorilor Apostolului Paul.

Perspectiva că aceste tăbliţe ar putea conţine relatări contemporane din ultimii ani din viaţa lui Iisus a încântat oamenii de ştiinţă.

David Elkington, un om de ştiinţă britanic specializat în arheologie religioasă antică şi printre puţinii care au reuşit să examineze cărţile, spune că această descoperire ar putea fi cea mai mare referitoare la istoria creştinismului.

Gândul că aceste obiecte au fost deţinute de primi sfinţi ai Bisericii îmi taie răsuflarea„, a spus Elkington.

Din nefericire tăbliţele nu se află în posesia oamenilor de ştiinţă, descoperirea lor fiind destul de controversată. Ele ar fi fost găsite iniţial de un beduin iordanian, tezaurul fiind preluat ulterior de un nomad israelian. Guvernul iordanian lucrează în prezent la cel mai înalt nivel pentru a repatria şi proteja colecţia.



Iordania solicită Israelului returnarea unor scrieri creştine timpurii

Potrivit BBC News, statul iordanian a solicitat Israelului să returneze ceea ce se crede a fi celmai vechi text creştin care a supravieţuit aproape 2.000 de ani într-o peşteră din Iordania.

Un grup de 70 „cărţi”, fiecare având între 5 şi 15 foi de plumb legate între ele prin inele de plumb, a fost descoperit, se pare, într-o vale aridă din nordul Iordaniei undeva între 2005 şi 2007.

O viitura a expus două nişe din interiorul unei peşteri, una dintre ele marcată cu o Menoră sau sfeşnic cu şapte braţe, simbolul antic al religiei ebraice. Un beduin iordanian a deschis aceste nişe, şi ceea ce el a găsit în interiorul ei ar putea fi nişte relicve extrem de rare ale creştinismului timpuriu. Acesta este punctul de vedere al guvernului iordanian, care pretinde că aceste volume au fost traficate in Israel de către un alt beduin. Beduinul israelian care deţine în prezent cărţile a negat acest lucru şi afirmă că acestea au fost în familia lui de 100 de ani. Jordania spune că va „depune toate eforturile, la fiecare nivel” pentru a obţine relicvele înapoi.

Directorul departamentului de Antichităţi al Iordaniei, Ziad al-Saad, crede că volumele ar fi fost realizate de către urmaşii imediaţi ai lui Iisus, imediat după crucificarea Sa. „Este posibil ca acestea să fie mai importante decât documentele descoperite la Marea Moartă„, a declarat el.

Unul dintre putini oameni care au văzut această colecţie este David Elkington, un savant arheolog, care conduce o echipă britanică în încercarea de a obţine cărţile şi a le conduce în siguranţă într-un muzeu iordanian. El spune ca acestea ar putea fi „descoperirea majoră a istoriei creştine„, adăugând: „este o senzaţie deosebită aceea de a ţine în mână obiecte care ar fi fost deţinute de sfinţii Bisericii timpurii”.

El crede ca dovada cea mai evidentă care pledează pentru originea creştină a documentelor constă în imaginile care decorează coperţile cărţilor precum şi unele dintre paginile lor.

Philip Davies, profesor emerit de Studii ale Vechiului Testament de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, spune ca dovada cea mai puternică ce pledează pentru o origine creştină a cărţilor este accea că pe o placă se află turnată imaginea oraşului Ierusalim cu mormântul lui Hristos şi simbolul crucii.

(traducere şi adaptare: Petru AVRAM)


Această prezentare necesită JavaScript.

Un comentariu

Scris de pe aprilie 1, 2011 în articole, citadela, diverse, Photos, religie, Vesti


Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Patriarhia Ierusalimului a închiriat terenuri statului israelian pentru următorii 140 de ani / 31 martie 2011

Potrivit unui articol din cotidianul Haaretz, Patriarhia Ortodoxă Greacă a vândut săptămâna trecută dreptul de leasing la cele mai multe dintre terenurile sale din Ierusalim unui grup de investitori evrei. Acordul de 80 milioane de dolari pune capăt unor dezbateri furtunoase pe această temă, cel puțin pentru următorii 140 de ani.

Vânzarea include 85 de parcele localizate în cele mai scumpe zone ale Ierusalimului. Sute de proiecte au fost deja realizate pe aceste terenuri, inclusiv proiecte rezidentiale și comerciale. Proprietăţile includ Turnul Wolfson care se află lângă clădirea Knesset-ului, Parlamentul israelian, Muzeul Israelian, parcul Liberty Bell, Sinagoga Mare, staţii de tren, hoteluri, birouri si locuinte.

Theofil al III-lea, Patriarhul ortodox grec, a semnat acordul împreună cu consilierul său pentru problemele financiare.

Povestea merge înapoi până la fondarea statului Israel în 1947. Patriarhia, proprietarul istoric al terenului în cauză, a semnat un contract de leasing cu JNF (Jewish National Fund). Ţara nou născută avea nevoie de noi terenuri pentru a-și dezvolta noua capitală, dar Patriarhia a refuzat categoric să-şi vândă vreun teren, acceptând doar să îl închirieze.

În 1952 Patriarhia Ortodoxă Greacă a semnat acordul prin care a fost lăsată cu proprietatea formală a terenurilor, dar toate drepturile de a utiliza şi dezvolta acele terenuri au fost transferate printr-un contract de închiriere pe termen de 99 de ani către JNF, până în 2051. Condiţiile iniţiale au permis JNF să subînchirieze terenurile pentru dezvoltatorii imobiliari, care au construit pe proprietăţile Patriarhiei mii de case. Pentru a preveni o situaţie posibilă în care locuitorii şi alții care folosesc proprietăţile să fie puşi în situaţia de a negocia individual cu Patriarhia în viitor, statul israelian a desfăşurat negocieri secrete, de zeci de ani, în încercarea de a-l convinge pe fostul Patriarh Diodoros I să fie de acord să prelungească contractul de închiriere. Dar presiunile politice, în cea mai mare parte venite din partea grupurilor palestiniene, au împiedicat acest lucru până în momentul de față.

(Traducerea şi adaptarea: Petru Avram)



Un comentariu

Scris de pe martie 31, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti


Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,




Rugăciune la Nazareth

Cui ne vom ruga, Doamne, în acest loc binecuvântat de pe pământ? Ţie, Cel care Te-ai întrupat aici şi Te-ai numit în viaţa Ta pământească Nazarinean? Sau Preacuratei Fecioare Măria, care, prin vred­nicia sa, a făcut plinirea vremii şi a primit în acest loc pe Sfântul Arhanghel Gavriil şi mesajul dumne­zeiesc de început al mântuirii noastre?

Ne rugăm mai întâi Ţie, Cel care, din desă­vârşită ascultare de Părintele Ceresc, ai primit a Te face om asemenea nouă din nevinovatele sângiuri ale Preacuratei Fecioare, Cel care ai trăit ca un necu­noscut printre nazarineni, Cel care Te-ai supus tutu­ror neputinţelor firii omeneşti ca să ne arăţi prin via­ţa Ta pământească cum poate trăi omul fără de pă­cat, Cel care ne-ai învăţat şi prin cuvânt cu putere multă ce avem de făcut pentru mântuirea sufletelor noastre, ajută-ne să trăim şi noi astfel încât să nu ră­mână zadarnică pilda ce ne-ai dat şi să nu se iro­sească în noi cuvântul Evangheliei Tale.

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care ne-ai făcut liberi şi ne respecţi libertatea atât încât Tu, Cel Atotputernic, nu poţi face nimic împotriva voinţei noastre, Cel care, Dumnezeu desăvârşit fiind, ai răbdat să fii hulit de necredincioşii cândva uimiţi în faţa minunilor Tale, Cel care ai fi vrut, dar nu ai putut să îi ajuţi, din cauza necredinţei lor, pe cei ce Te ştiau şi Te ţineau de fiu al teslarului şi, când le-ai spus adevărul, au vrut să te arunce de pe sprânceana muntelui din marginea acestei cetăţi, nu ne lăsa să rămânem necredincioşi după ce am cu­noscut atâtea minuni ale Tale făcute cu noi şi cu cei din jurul nostru, nu ne lăsa să Te alungăm de la noi prin ridicarea sprâncenei cugetului nostru cel trufaş.

Preacurată Fecioară Măria, ne închinăm şi ţie, cea care în mod obişnuit în Sfânta Sfintelor vorbeai cu îngerii care te hrăneau cu hrană cerească, dar ca­re cu înţeleaptă prudenţă te-ai mirat de închinarea şi de cuvântul adus ţie de Sfântul Arhanghel Gavriil Binevestitorul, cea care prin desăvârşita ta smerenie, când ai zis „Iată roaba Domnului, fie mie după cu­vântul tău” ai putut primi asupra ta umbrirea Du­hului Sfânt, fă-ne prin mijlocirea ta şi pe noi, ca robi ai lui Dumnezeu, înţelepţi şi smeriţi părtaşi ai veni­rii Acestuia şi asupra noastră.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea care ştiai că Cel pe care îl înfăşai şi îl alăptai este Fiul lui Dumnezeu înainte de a fi al tău – căci nu ai uitat, ci ţineai ascunse în inima ta cuvintele îngerului, ale magilor, ale păstorilor, ale Dreptului Simeon -, cea care Îl vedeai pe Dumnezeu trudind ca un om aici, în atelierul bătrânului Iosif, ajută-ne şi nouă să-L cunoaştem pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Împacă-ne cu Fiul tău, dacă I-am greşit şi noi ca nazarinenii. Fă-ne să-L iubim mai mult şi să-I slujim mai bine, ca să nu ne lipsim şi noi, ci să ne bucurăm de minunile Sale de care avem atâta nevoie în neputinţa noastră, aşa cum ne bucurăm şi îi mulţumim acum de închi­narea în acest loc binecuvântat. Amin.


Rugăciune la Sfânta Peşteră a Naşterii Domnului

Doamne Dumnezeule, Fiul Tatălui, Mieluşelul lui Dumnezeu venit spre junghiere, Cel ce cu dum­nezeiasca Ta smerenie ai făcut peştera palat şi pe păstori lăudători, Cel ce ai chemat mărturisitori şi pe magii închinători la stele, primeşte-ne şi pe noi oas­peţi în palatul Tău, căci venim şi noi să ne închinăm Ţie cu toată smerenia de care suntem în stare.

Primeşte şi de la noi, în loc de aur, tămâie şi smirnă, rugăciuni de mulţumire, de slavă şi de ce­rere. Pentru multe avem a-Ţi mulţumi, pentru toate avem a Te slăvi, dar şi multe avem a-Ţi cere, căci am înţeles şi am simţit, Doamne, adevărul cuvântului Tău că fără Tine nu putem face nimic.

Doamne, Cel care în jertfa lui Avraam ai fost preînchipuit şi de Isaac cel nevinovat, dar şi de mie­lul care fără de glas a luat locul omului pe jertfelnic, Cel care ai venit printre păstori ca să ne fii Blând Păstor, ajută-ne şi pe noi să ajungem miei ascultători în turma Ta, ca să ne poţi hrăni din verdeaţa mereu proaspătă a Sfintelor Tale Taine. Bunule Păstor, ia-ne pe umerii Tăi când am vrea, dar nu Te mai pu­tem urma.

Doamne al proorociilor, Cel care pe vremea când omenirea era în întuneric şi în umbra morţii, prin proorocul Isaia ne-ai întărit să nu ne simţim singuri şi deznădăjduiţi, căci vei veni la noi cu nu­mele mângâietor de Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu”, Cel care la plinirea vremii ai împlinit toate proorociile despre Tine şi Te-ai născut din Pururea Fecioara Măria, cu numele de Iisus, care ne spune că Tu eşti „Cel ce mântuieşte”, mântuieşte-ne şi pe noi aceştia care am venit aici dorind după mân­tuirea Ta.

Tu, Hristosul lui Dumnezeu, care prin naşte­rea Ta aici, în Bethlehem, în mod tainic l-ai făcut să fie cu adevărat „casa pâinii”, dă-Te nouă, cum Te-ai făgăduit, ca Pâine a vieţii coborâtă din cer, ca să nu mai flămânzim precum poporul ales care cândva a mâncat cârtind mană în pustie.

Doamne, când ne amintim cuvântul Tău că în inima noastră este împărăţia, nu uităm că unde este împăratul, acolo este împărăţia, deci trebuie să Te avem pe Tine în inimi, iar când vedem în ce peşteră ai binevoit a veni pentru a noastră mântuire, nu ne mai temem pentru că inimile noastre nu sunt lumi­nate palate împărăteşti, ci peşteri întunecoase, ci ne temem pentru că le-am lăsat să devină peşteri de tâlhari. Tu îi poţi alunga, Doamne. Fă şi din peşterile inimilor noastre, ale celor pe care ne-ai primit să ne închinăm la locul Naşterii Tale, palate împărăteşti pentru Tine şi ajută-ne să ne naştem şi noi pentru o viaţă nouă, în care nu noi să mai trăim, ci Tu să tră­ieşti în noi. Amin.


Rugăciune la Râul Iordan

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care din mi­lostivire pentru a noastră mântuire, Dumnezeu de­plin rămânând, ai luat şi firea noastră omenească, făcându-Te întru toate asemenea nouă, dar fără de păcat, Cel care la începutul propovăduirii Evanghe­liei ai venit aici la Iordan, unde Ioan cel proorocit că îţi va fi înaintemergător făcea botezul pocăinţei, Cel care fără de păcat fiind nu aveai nevoie de acest bo­tez, dar Te-ai supus lui pentru a fi descoperit prin el că Tu eşti Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridici pă­catul lumii, ridică, Doamne, şi păcatele noastre.

Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al Tatălui, des­pre care, când Te-ai smerit să intri în apele Iorda­nului, El însuşi a mărturisit că întru Tine a binevoit să facă şi să mântuiască lumea, iar Duhul Sfânt, co­borât asupra Ta în chip de porumb, a adeverit lui Ioan, şi prin el lumii, că Tu eşti Cuvântul întrupat prin care se vor împlini toate proorociile, ajută-ne, Doamne, să primim noi lucrarea mântuitoare pe care ai venit să o faci în lume.

Doamne Iisuse, Unsul lui Dumnezeu trimis nouă ca Mântuitor, Cel care prin intrarea Ta în apele Iordanului ai sfinţit apele şi ai făcut ca botezul cel făcut de Ioan cu apă spre pocăinţă să fie înlocuit cu botezul harului Duhului Sfânt spre sfinţire, trimite şi peste noi, cei veniţi aici, harul curăţitor al Iordanului, ca – după ce, prin iertarea dată în Spovedanie, vei ri­dica Tu povara păcatelor noastre – să fim curăţiţi şi de urma murdăriei lăsate în noi de păcat, şi astfel, cu totul curaţi, purtând haina de lumină a celor bo­tezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, să fim număraţi cu fericiţii chemaţi la cina nunţii Mielului din Împărăţia Cerului.

Sfinte Ioane, Proorocule, Înaintemergătorule şi Botezătorule al Domnului nostru Iisus Hristos, cel care ţi-ai început misiunea ce ai primit de la Dum­nezeu prin cuvintele „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Îm­părăţia Cerurilor”, cuvinte cu care Însuşi Domnul Şi-a început mântuitoarea Sa lucrare în lume, ajută-ne, Sfinte, să facem pocăinţa care ni se cuvine pentru a putea lua iertare pentru păcatele noastre.

Sfinte Ioane, ca cel ce îndeajuns îţi este ţie mărturia Domnului că nu ai pe nimeni mai mare de­cât tine înaintea lui Dumnezeu între cei născuţi din femeie, ştiind noi însă că din smerenie nu S-a referit şi la Preasfânta Sa Maică, aflată deasupra oricărei comparaţii între cele zidite şi care după vrednicie este aşezată de-a dreapta Sa, cel care eşti rânduit să stai la judecată de-a stânga tronului dumnezeiesc, mijloceşte atunci împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie nouă lesne iertător Nemitarnicul Judecător. Amin.


Rugăciune la Carantania

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care, urmând după botez să începi misiunea cu care Tatăl Te-a tri­mis în lume, ca om ai avut nevoie să Te retragi pen­tru a Te întări prin post şi rugăciune spre cele ce aveai a face, prin închinarea noastră în acest loc bine­cuvântat de Tine prin nevoinţa Ta, dă-ne, Doamne, şi nouă înţelepciunea şi puterea de a aşeza postul şi rugăciunea la temelia străduinţei noastre de a ne pregăti să primim mântuirea pe care Tu ne-ai făcut-o.

Mântuitorul nostru, Cel care Dumnezeu fiind, ca om ai primit să fii ispitit de vrăjmaşul tuturor oa­menilor şi ai biruit toată viclenia lui, înţelepţeşte-ne, Doamne, şi pe noi cei nepricepuţi şi slabi la minte să înţelegem toate vicleşugurile lui şi să ieşim nevătă­maţi din meşteşugitele lui capcane.

Dumnezeul nostru cel iubitor de oameni, Tu care ştii slăbiciunea neamului omenesc, nu ne lăsa pradă uşoară celui ce este mai tare decât noi, ci ne arată prin Tine tari în faţa ispititorului, ca să nu cedăm nici noi în faţa insistentelor lui atacuri şi îndepărtându-1 pe el să ţinem aproape pe îngerii Tăi ce ni i-ai dat şi nouă spre ajutor.

Atotputernice Dumnezeule, Cel care l-ai fi pu­tut birui în cuvânt pe diavolul, dar ne-ai arătat că nu merită să ne pricim cu el, ci să găsim mereu răspuns în Sfânta Scriptură, nu ne lăsa să uităm că în învăţă­tura ei trebuie să ne găsim şi noi mereu scăpare; Cel care ne-ai arătat că nu trebuie să facem la îndemnul satanei şi al îngerilor lui întunecaţi nimic din ceea ce am putea face, ajută-ne să ignorăm toate îndem­nurile lor şi să nu folosim puterea ce ne-ai dat spre slujire lui.

Doamne, Atotştiutorule, Cel ce i-ai fi putut spune ispititorului că minte când se lăuda că este stăpân peste cele ale acestei lumi şi le dă cui voieşte el, căci din iubirea Ta de oameni, chiar după căderea omului în păcat, după făgăduinţa făcută lui mai îna­inte, l-ai lăsat stăpân peste lumea aceasta, dar să o stăpânească de acum cu străduinţă şi sudoare, iar diavolul numai înşelându-1 pe om îl jefuieşte şi face el pe stăpânul acestei lumi, ajută-ne, Doamne, să nu fim furaţi de el şi să rămânem stăpâni peste ce ne-ai lăsat în stăpânire.

Învăţătorule Bun, Cel ce, îngăduind să treci prin aceste ispite, ne-ai învăţat că ispitele ne vin prin trup, când, înfometat fiind, Te-a ispitit cu pâine, prin lume, când de pe munte Ţi-a oferit bogăţia deşartă a acestei lumi şi prin chiar diavolul, când Te-a îndem­nat să-L ispiteşti pe Dumnezeu, învaţă-ne şi pe noi cum să le biruim cu harul Tău, ca să se defaime şi prin noi vrăjmaşul Tău şi al oamenilor şi să se slă­vească şi prin noi numele Tău cel sfânt. Amin.


Rugăciune pe Tabor

Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina lumii, Cel care la facerea lumii înainte de toate ai zis „să fie lu­mină”, Cel care l-ai luminat pe proorocul Tău Moise ca în taina rugului aprins să vadă preînchipuit mo­dul minunat în care aveai să Te întrupezi pentru mântuirea lumii şi apoi tot prin el, şi nu fără de foc căzut pe Muntele Sinai, ai dat poporului ales lumina legii, ca să se vădească prin ea păcatul ascuns în în­tunericul necunoştinţei, Cel care l-ai scos pe Moise schimbat la faţă din întunericul ce cuprinsese mun­tele când l-ai făcut văzător de Dumnezeu, atât încât poporul nu se mai putea uita la el, Cel care, prin pro­orocul Tău Ilie, tot prin foc, pe Muntele Carmel, ai pus în lumină dreapta credinţă şi i-ai luminat pe cei ce ajunseseră asemenea întunecaţilor idoli cărora li se închinau, Cel care aici, pe Muntele Tabor, în pre­zenţa acestor luminaţi prooroci, ai arătat oamenilor că dumnezeirea Ta este înainte de toate lumină, lu­minează, Doamne, şi sufletele noastre întunecate de păcat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai venit să arunci foc în lume şi mult doreai să-l vezi aprins, aprinde şi în noi focul arzător al dragostei celei pen­tru Tine, care să curăţească inimile noastre spre a fi număraţi şi noi cu cei pe care i-ai fericit şi le-ai făgăduit că pentru curăţia inimilor lor vor vedea pe Dumnezeu.

Mântuitorul nostru, Cel care ai spus ucenici­lor Tăi că nu ei Te-au ales pe Tine, ci Tu i-ai ales pe ei, Cel care dintre vrednicii Tăi ucenici ai ales pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan ca să le arăţi slava Ta la care vor avea părtăşie şi cei ce vor sta alături de Moise şi de Ilie în împărăţia Ta, îţi mulţumim, Doamne, că dintre atâţia oameni ai acestei lumi care şi-ar dori să se închine Ţie în acest loc binecuvântat de Tine, ne-ai ales pe noi, nevrednicii, să fim părtaşi la această bucurie.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care i-ai făcut pe ucenicii Tăi să Te poată vedea schimbat la faţă, adică aşa cum eşti Tu neschimbat, fă-ne şi pe noi vrednici a vedea în viaţa veşnică lu­mina Ta cea neapropiată a Schimbării Tale la Faţă, schimbându-ne Tu în bine viaţa aceasta, prin trimi­terea asupra noastră a Duhului Sfânt, Care prin harul Său să ne curăţească de murdăria păcatelor trecute şi să ne ridice în viitor la lucrarea poruncilor Tale.

Aşa, Doamne împărate, să nu ne fie nouă fo­cul dumnezeirii Tale văpaie întunecată, ci răcoare lu­minată şi fă să trăim bucuria acestei închinări ca o pregustare a bucuriei viitoare, pusă de Tine deoparte pentru cei mântuiţi ca fii ai Luminii. Amin.


Rugăciune la Golgota

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Unul-Născut dat de Dumnezeu-Tatăl, din nemăsurata Lui iubire de oameni, să Se jertfească pentru mântuirea lumii, Cel care Te-ai arătat ascultător până la moarte şi în­că moarte pe Cruce, Cel care pe Muntele Tabor ai vorbit în faţa ucenicilor Tăi cu Moise şi cu Ilie despre Sfintele Tale Patimi şi prin Evanghelia Ta ne-ai vor­bit şi nouă despre ele, ajută-ne ca ajunşi aici, pe lo­curile Sfintelor Tale Patimi, să înţelegem lucrarea Ta mântuitoare şi să facem şi noi lucrarea ce ni se cu­vine, ca să putem primi şi păstra neluată de la noi mântuirea ce ne-ai făcut-o prin Sfânta Jertfă de pe Altarul Sfintei Cruci.

Dumnezeul nostru cel iubitor de oameni, Cel care în acest loc Te-ai lăsat înălţat pe Cruce, ca de pe ea să poţi îmbrăţişa cu iubire toată lumea, primeşte-ne şi pe noi în îmbrăţişarea Ta şi fă ca, în mod tainic, prin îngenuncherea noastră la picioarele Crucii, să îmbrăţişăm şi noi preasfintele Tale picioare, ţintuite de necredincioşi pe Cruce şi ca femeia păcătoasă să primim şi noi iertarea păcatelor noastre.

Fă, Doamne, ca venirea noastră aici să însem­ne şi urcarea noastră pe Golgota pentru a pune aici, la picioarele Tale, povara păcatelor noastre, şi Tu, Care ai ridicat păcatul lumii, să ridici, Milostive, şi povara păcatelor noastre, ca eliberaţi de ea, din dra­goste pentru Tine, să fim gata a ne răstigni şi noi, mu­rind păcatului şi lumii acesteia şi să nu mai sporim mereu cu neîncetatele noastre păcate povara păcate­lor lumii, pe care de bunăvoie ai luat-o pe umerii Tăi.

Răstignitul nostru Iisus, primeşte-ne în părtăşie la pătimire şi jertfă, ca să putem nădăjdui că vom avea părtăşie şi la înviere şi la viaţă veşnică alături de Tine în Împărăţia Ta.

Ajută-ne, Doamne, să nu rămânem în afara Sfintei şi Mântuitoarei Tale Jertfe şi nu cumva să Te mâhnim, Doamne, pentru că degeaba Ţi-ai frânt Cinstitul Trup şi degeaba a curs Sfântul Tău Sânge pentru mântuirea noastră. Dă-Te nouă cu adevărat prin Sfintele Taine! Hrăneşte-ne cu Sfântul Tău Trup ce S-a frânt aici pe Cruce şi adapă-ne cu Sfântul Tău Sânge ce a curs din coasta Ta însuliţată când Ţi-ai dat sufletul în mâinile Tatălui. Ajută-ne, Bunule, să trăim astfel încât să-Ţi facem bucuria mântuirii su­fletelor noastre.

Crucea Ta cu care, Atotbiruitorule, ai biruit şi moartea, şi în faţa căreia milostivirea Ta a îngăduit ca şi noi păcătoşii să ne închinăm pe locul acesta al înălţării ei, dă-ne-o şi nouă armă de luptă împotriva vrăjmaşului, când ne însemnăm cu semnul ei, în nu­mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.


Rugăciune la Sfântul Mormânt

Dumnezeule, Cel ce în Sfânta Treime eşti în­chinat şi slăvit, ca un Atotputernic în multe feluri ai fi putut ridica neamul omenesc din căderea lui în păcat şi prin păcat în stricăciunea firii şi prin strică­ciunea ei în moarte, dar, ca un iubitor de oameni, în sfatul Sfintei Treimi ai ales calea iubirii jertfelnice şi cu binecuvântarea Tatălui S-a întrupat Fiul spre pa­timă, moarte şi înviere, ca tot omul care va crede şi cu harul dat de Duhul Sfânt va urma lui Hristos, să se mântuiască, mântuieşte-ne şi pe noi, pe care ne-ai primit să ne închinăm pe locurile în care ai făcut mântuirea tuturor.

Fiule al lui Dumnezeu, Cel care, dacă ai primit să vii Tu Însuţi în întâmpinarea noastră, Ţi se cuve­nea să vii ca un Stăpân Atotputernic, dar ai venit ca un rob, Cel ce puteai să vii înfricoşător, dar ai venit blând ca un miel spre a suferi Tu pentru noi patimi înfricoşătoare, Cel ce ne eşti Mântuitor în viaţa aceasta, dar Judecător nemitarnic după moarte, fii no­uă lesne iertător la judecata pe care, după ce vom gusta şi noi moartea şi trâmbiţa ne va ridica din morminte la învierea de obşte, o vom trăi înfricoşaţi din cauza păcatelor noastre ce ne osândesc încă de acum, în chiar conştiinţa noastră.

Să ne fie, Doamne, spre sfinţire atingerea cu trupurile noastre muritoare de mormântul Tău cel mai înfrumuseţat decât raiul şi decât toată cămara împărătească mai luminat, pe care l-ai sfinţit cu tru­pul Tău rămas în el trei zile în aşteptarea sufletului, cu care Te-ai coborât la iad ca să scoţi de acolo pe toţi drepţii ce au trăit înainte de săvârşirea mântui­toarei Tale jertfe pe Cruce.

Cel ce eşti necuprins, toate umplându-le, căci în timpul acesta Tu erai şi cu tâlharul în rai şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul, să ne fie, Doamne, în­tâlnirea cu Tine la Mormântul Tău ca un nou botez în care tainic murim, ne îngropăm şi înviem cu Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru cel răstignit, mort şi înviat, Cela ce eşti şi nu se poate să nu fii, cum s-ar fi putut să fii biruit de moarte!? Cum Te-ar fi putut ţine pe Tine acest mormânt de piatră în faţa căruia ne-ai îngăduit şi nouă a veni spre închinare, ca prin mărturia pietrei celei neînsu­fleţite să primim în taina sufletelor noastre bucuria învierii!? Doamne, Te rugăm, această bucurie nu o mai lua de la noi în tot restul vieţii noastre pământeşti.

Cum îţi vom mulţumi, Tată Ceresc, cum ne vom arăta recunoştinţa, Fiule, cum Te vom bucura Mângâietorule Duhule Sfinte? În locul acestora, pri­meşte, Doamne, făgăduinţa pe care aici, la Mormân­tul cel de viaţă făcător, o facem Ţie că ne vom lupta să rămânem vii, aşa cum Tu ne vrei şi ne-ai făcut să putem fi. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel care eşti plinirea proorociilor şi ai plinit toată rânduiala părintească, umple inimile noastre cu veselia Ta cea nestricăcioasă şi fă ca închinarea noas­tră la Sfântul Tău Mormânt să ne fie spre bucurie duhovnicească, acum şi în viaţa veşnică. Amin.


Rugăciune pe Muntele Măslinilor la locul înălţării

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Arhiereu al nostru Te-ai făcut ca să Te poţi aduce pe Tine În­suţi jertfă pentru răscumpărarea noastră din bleste­mul legii şi din robia păcatului, Cel care înaintea în­fricoşătoarelor Tale patimi în rugăciunea Ta arhie­rească ai cerut „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea”, Cel care la patruzeci de zile de la învierea Ta Te-ai înălţat la Cer din acest loc, ajută-ne ca, la vremea de Tine hotărâtă pentru fieca­re, toţi să fim împreună cu Tine şi să ne bucurăm de vederea slavei pe care Ţi-a dat-o dintru început Tatăl.

Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel care în timp ce Te înălţai de aici la cer ca să şezi de-a dreap­ta Tatălui cu trupul Tău pe care L-ai îndumnezeit, binecuvântând pe ucenicii întristaţi i-ai mângâiat tri­miţând peste ei făgăduinţa Tatălui că cei ce vor sta în cetate vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, îmbracă-ne cu puterea harului şi pe noi, cei care Te aşteptăm stând în Biserica Ta, Ierusalimul cel de Sus, pe care l-ai lăsat nouă creştinilor mai tare decât orice cetate din lumea aceasta, nebiruită nici de porţile iadului. Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care despărţindu-Te de ucenici i-ai făcut părtaşi tainei că Ţi s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ, pe noi cei care, ascultând cele ce ne-ai spus în ultima clipă că trebuie să propovăduim în numele Tău şi altora în urma Ta, ne-am botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, împuterniceşte-ne să păzim mai întâi noi toate câte ne-ai poruncit nouă, ca, prin pilda vieţii, să îi îndemnăm şi pe alţii a face asemenea.

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiul Ta­tălui şi Fiul-Omului, Cel care după desăvârşirea ce­lor necesare pentru mântuirea sufletelor tuturor oa­menilor, ridicându-Te la cerul din care Te-ai coborât ca să faci aceasta, ne-ai asigurat că nu rămânem sin­guri, făgăduind „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”, fii şi cu noi în toate cli­pele vieţii noastre, ca să nu se împuţineze puterile noastre sufleteşti în faţa ispitelor şi să nu cunoaştem deznădejdea. Aducându-ne aminte de cruce, de groapă, de înviere, de înălţarea Ta la cer, Te rugăm, Mântuito­rule, ajută-ne ca păşirea noastră pe urmele Tale să fie spre urmarea Ta şi în duh, în toate, la bine şi la rău, prin împlinirea cuvintelor ce ne-ai lăsat prin Sfântă Evanghelia Ta şi astfel să nu venim goi şi fără de roade când ne vei chema la Tine, ci pe toate ale vieţii noastre să Ţi le putem întoarce şi să le poţi primi ca ale Tale dintru ale Tale. Amin.


Rugăciune la Mormântul Maicii Domnului

Preacurată Fecioară, fiica cea mai vrednică a lui Dumnezeu Tatăl, mama cea smerită a lui Dum­nezeu Fiul şi mireasa cea iubită a Duhului Sfânt, sin­gura între femei care întru naştere fecioria ai păzit, tu, care eşti Biserica cea vie, fă să ne simţim cu ade­vărat ca în cer stând în Biserica Fiului Tău, şi nu nu­mai acum şi aici, ci în tot restul vieţii noastre şi ori­unde vom fi în Sfânta Biserică.

Maica lui Dumnezeu, Cea care la Nazareth ai auzit de la înger „Bucură-te, cea plină de dar, Dom­nul este cu tine” auzi şi de la noi, aici, la locul pune­rii tale în mormântul ce nu te-a putut ţine despărţită de Fiul tău şi Dumnezeul tău şi al nostru: Bucură-te, ceea ce singură meriţi bucuria. Bucură-te, ceea ce ne-ai născut şi nouă bucuria. Bucură-te, ceea ce ai făcut mare bucurie în ceruri. Bucură-te, cea pli­nă de dar că eşti cu Domnul. Fă-L să fie şi cu noi, ajutându-ne mai întâi să fim şi noi cu El.

Nu putea ţine mormântul un trup care nu a cunoscut păcatul, dar prin ridicarea ta la cer lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, deci se cuvine să-ţi mulţumim că nu ne-ai lăsat pe noi or­fani, după ce la piciorul crucii ai primit smerită să ne fii mamă tuturor.

De atunci, ca o mamă iubitoare şi plină de grijă pentru copiii ei, nu încetezi a ne fi ocrotitoare, acoperitoare, povăţuitoare, mijlocitoare şi noi sim­ţim ajutorul tău mereu în toate. Prin ridicarea ta cu trupul la cer încă mai puternică rugătoare în faţa tronului Sfintei Treimi te-ai făcut nouă. Cum ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ din cauza multelor şi grelelor noastre păcate, dacă nu te-ai ruga tu ne­încetat şi cu lacrimi pentru noi!?

Cu adevărat mult poate rugăciunea Maicii înaintea Împăratului!

Maica lui Dumnezeu, îndrăznim să te rugăm să ne primeşti şi pe noi sub omoforul tău, ca pe cei din biserica Vlahernelor, căci sfântul tău omofor pe care, ridicându-te din acest mormânt la cer, l-ai aruncat Sfântului Apostol Toma, s-a întins ca un Sfânt Acoperământ peste tot pământul. Încinge-ne cu brâul tău pe care l-ai lăsat lumii ca împuternicire celor slabi şi, prin el, încinşi cu putere de sus fiind, fă să fíe fără prihană calea noastră.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne să o iubim mai mult pe Preacurata şi Preasfânta Ta Maică. Ajută-ne să nu o mai necăjim cu păcatele noastre şi să ne arătăm fii buni, ascultători şi recunoscători. Ajută-ne să-i facem bucurie prin faptele noastre făcute după îndemnul ei, aşa cum ea se luptă mereu să umple viaţa noastră cu bucuria nestricăcioasă a celor mântuiţi. Amin.


Rugăciune la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce mare eşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu bogăţie de har îi măreşti pe cei ce Te preamăresc pe Tine, mulţu­mim Ţie că ni l-ai descoperit odihnit între Sfinţii Tăi şi pe Părintele nostru Ioan, făcându-ne prin el do­vada mângâietoare că şi astăzi sporeşte mereu nu­mărul Sfinţilor Tăi.

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce Acelaşi eşti, ieri, astăzi şi în veac, mulţumim că ne descoperi prin el că mijloacele prin care s-au sfinţit cei din ve­chime bineplăcute îţi sunt Ţie şi astăzi şi că în viaţa lumii nu există vremuri, ci vreme de mântuire. Mul­ţumim că ne încurajezi prin el că şi astăzi, cerând ajutorul Tău, oamenii împuterniciţi prin har pot îm­plini nevoinţele lăsate ca pildă de Sfinţii Părinţi.

Doamne Dumnezeul nostru, Cel care şi pe pă­cătoşi iubeşti, dar îi ai de prieteni pe Sfinţi, fiindcă şi ei Te iubesc pe Tine, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi întăreşte-ne în iubirea cea pentru Tine, ca să ne nu­meri şi pe noi în ceata de prieteni ai prietenilor Tăi, căci iubindu-i pe ei, pe Tine Te iubim, după cum şi iubindu-Te pe Tine nu se poate să nu-i iubim pe ei.

Sfinte Ioane, laudă ţie pentru felul mântuitor în care ţi-ai trăit viaţa pământească, laudă ţie pentru nevoinţele tale ştiute, dar mai ales neştiute, căci cu smerită grijă ţi-ai ascuns toată viaţa ta, laudă ţie pentru că râvna arătată Casei Domnului te-a mân­cat, dar te-a şi hrănit, laudă ţie pentru că nu ai pus nimic din lumea aceasta între tine şi Dumnezeu, la­udă ţie pentru cuvintele de învăţătură pe care, insu­flat de Duhul Sfânt, ni le-ai lăsat spre folos şi după plecarea ta la Domnul.

Sfinte Ioane, destul îţi este că ai trăit între străini aproape toată viaţa pământească; acum, când eşti încă mai mult decât erai pe pământ rugător pen­tru toată lumea, venind să ne închinăm sfintelor tale moaşte, îndrăznim a-ţi cere să te rogi pentru toţi cei de o seminţie cu tine ca să păstrăm până în sfârşit dreapta credinţă şi unitatea Bisericii şi să ieşim din viaţa aceasta ca mădulare sănătoase ale Trupului lui Hristos, avându-L pe El drept cap.

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce singur eşti sfânt şi toate le sfinţeşti, pentru mijlocirile bine-plăcutului Tău Sfânt Ioan, pe care îl rugăm să în­drăznească a le face pentru noi la faţa Ta, sfinţeşte-ne ca să putem fi şi noi alături de el, căci nimic ce nu este sfânt nu poate intra în împărăţia Ta. Şi de îţi este plăcut Ţie, ascultă rugăciunea poporului român şi întoarce-1 în pământul în care l-ai chemat la viaţă, căci mare nevoie avem de el în aceste vremuri din urmă în care ni se stinge evlavia, Doamne, fiind el unul dintre cei care ne-ar putea ajuta să o ţinem aprinsă. Amin.


[1] Rugăciuni extrase din cartea “Mântuitoarea frică de Dumnezeu” scrisă de Ierom. Grigorie Sandu, Editura Christiana, Bucureşti, 2008, pp. 298-317


Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Papa primeste in Israel o nano-Biblie, mare cat o gamalie de ac


Papa primeste in Israel o nano-Biblie,

mare cat o gamalie de ac | 08 Mai 2009

Presedintele israelian Shimon Peres ii va oferi papei Benedict al XVI-lea, care va merge in vizita in Israel saptamana viitoare, un Vechi Testament pe un suport electronic din siliciu, de marimea unei gamalii de ac.

Vechiul Testament in ebraica a fost gravat pe un suport electronic de 0,5 milimetri patrati de oamenii de stiinta de la Institutul israelian de tehnologie Technion, arata AFP.

Presedintele israelian ii va oferi papei cartea, ce are 308.428 de cuvinte, la sosirea acestuia in Israel luni.

Dispozitivul este pus intr-o cutie de sticla echipata cu o lupa si este insotit de explicatii tehnice in ebraica si in engleza. Primele 13 versete din geneza sunt marite de 10.000 de ori

Peres, in varsta de 86 de ani, este pasionat de nanotehnologie, pe care o considera o metoda de rezolvat problemele de securitate ale Israelului.

Papa Benedict al XVI-lea face primul sau turneu in Tara Sfanta.





Etichete: , , , , , , , ,