Assisi 2011 in imagini

Delegatia Patriarhiei Romane a fost formata din IPS Iosif, mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale si PS Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei. La eveniment a participat si Patriarhul Ortodox Ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol.

Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF) a publicat pe site-ul oficial un comunicat in care se spune ca episcopii „saluta spiritul Assisi, care a marcat acea intalnire istorica [din 1986 -n.m.], spirit care trebuie perpetuat si in lumea de astazi. Ei reamintesc, totodata, importanta cruciala, de-o maniera generala, a tuturor formelor de dialog si a dialogului inter-religios in particular, ca factor de cunoastere reciproca si de recunoastere, de pace, de progres si de respect mutual”.

La Assisi, „Papa a reafirmat că religia trăită în mod corect „este o forţă de pace”; a vorbit despre manipularea terorismului „motivat religios; a amintit că „în istorie şi în numele credinţei creştine s-a făcut recurs la violenţă. „Recunoaştem aceasta, plini de ruşine. Dar este absolut clar că aceasta a fost o utilizare abuzivă a credinţei creştine, în contrast evident cu adevărata ei natură”; a vorbit despre violenţa celor care pretind dispariţia religiei: ’Nu-ul’ spus lui Dumnezeu a produs cruzime şi o violenţă fără măsură, care a fost posibil doar pentru că omul nu mai recunoştea nici o normă şi nici un judecător care să fie deasupra sa, dar se pretindea ca normă doar pe sine însuşi. Ororile lagărelor de concentrare arată în toată claritatea consecinţele absenţei lui Dumnezeu”. „Absenţa lui Dumnezeu duce la decăderea omului şi a umanismului”.

dan.camen.

Foto: Daylife.com

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Comunitate monahală românească apreciată de autorităţile italiene

[Este vorba de manastirea care a facut obiectul disputelor intre putinii greci (ai Patriarhiei Constantinopolului) si numerosii romani din Calabria (Italia), fiind cedata ulterior romanilor de catre autoritatile locale, spre nemultumirea profunda a elinilor. Este interesant faptul ca, intr-o tara din ce in ce mai „romanofoba”, cum este Italia, in ceea ce priveste chestiunea aceasta italienii ii aleg pe romani, in detrimentul grecilor. Acum, Patriarhul Daniel doreste promovarea turistica si publicistica a manastirii si, totodata, cu prima ocazie, o va si vizita in mod oficial – dan.camen.]

Basilica.ro / 8 iunie 2011

În ziua de 8 iunie 2011, la Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a primit în audienţă pe domnul Ernesto Riggio, primarul oraşului Bivongi din regiunea Calabria, Italia. La întrevedere au mai participat părintele Valentin Ilieş, protopop de Sicilia al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei şi domnul Francesco Passarelli, consilier la primăria din Bivongi.

Domnul primar Ernesto Riggio a mulţumit pentru primire şi a subliniat faptul că din momentul în care mănăstirea cu hramul Sfântul Ioan Secerătorul din Bivongi a fost încredinţată în administrare Bisericii Ortodoxe Române (iulie 2008), aceasta a devenit loc de rugăciune şi pelerinaj pentru foarte mulţi dintre cei aproximativ 60.000 de români stabiliţi în Calabria şi cel mai important obiectiv turistic al întregii regiuni.

Mănăstirea, declarată monument naţional de către autorităţile italiene, formată dintr-o biserică în stil bizantin de la sfârşitul secolului al X-lea şi câteva corpuri de chilii, a fost anul trecut vizitată de peste 15.000 de turişti.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit domnului primar Ernesto Riggio pentru sprijinul constant acordat comunităţii monahale ortodoxe române din localitatea Bivongi şi l-a informat despre intenţia Patriarhiei Române de a include mănăstirea în programele sale de pelerinaj şi de promovare a acesteia prin intermediul postului de televiziune TRINITAS, tipărirea unui album şi a altor materiale promoţionale la tipografiile Patriarhiei Române.

În timpul întrevederii, primarul oraşului Bivongi a înmânat Patriarhului României invitaţia oficială de a vizita oraşul şi mănăstirea Sfântul Ioan Secerătorul în timpul unei viitoare vizite a Preafericirii Sale în Italia.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bcomunitate_monahala_romaneasca_apreciata_de_autoritatile_italieneb__4797.html

 

Procesul crucifixului şi al icoanelor

DW-World.de / 21 martie 2011

Autor: Horaţiu Pepine, Redactor: Petre M. Iancu

La sfârşitul săptămânii trecute Marea Cameră a CEDO a dat o sentinţă care, prin implicaţiile ei, oferă protecţie juridică simbolurilor religioase care populează spaţiul public din ţările europene.

Sentinţa Marii Camere a CEDO pune capăt unui proces cu ample semnificaţii politice şi ideologice, care a durat 9 ani de zile. În vara anului 2002, Soile Lautzi, o italiancă de origine finlandeză, a dat în judecată şcoala la care erau înscrişi cei doi fii ai săi, Dataico şi Sami Albertin, invocând violarea principiului laicităţii.

În şcolile din Italia, în virtutea unui decret regal din 1926, toate clasele au obligatoriu câte un crucifix. Soile Lautzi a pretins însă că simbolul creştinismului expus pe peretele sălii de clasă exercită o presiune morală care o împiedică să le insufle copiilor săi propria viziune asupra lumii.

După trei ani de judecată, Justiţia italiană i-a respins cerererile, argumentând că un crucifix reprezintă nu doar un simbol religios, ci şi un „simbol istorico-cultural, având «o valoare identitară» pentru poporul italian şi, totodată, un simbol al sistemului de valori aflat la baza cartei constituţionale italiene”.

Soile Lautzi a depus însă plângere împotriva statului italian la CEDO şi a avut în primă instanţă câştig de cauză. În hotărârea din 3 noiembrie 2009 Curtea a admis că şcolile italiene violează articolul 2 din Protocolul nr 1 (dreptul la educaţie) şi articolul 9 (libertatea de conştiinţă şi religie) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În 28 ianurie 2010 Guvernul Italiei cerea trimiterea cauzei în faţa Marii Camere a CEDO şi i se alăturau guvernele a 10 ţări membre a Consiliului Europei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Federaţia Rusă, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, România şi San Marino.

Ateismul militant

În vara aceluiaşi an a avut loc o audiere la care au fost expuse principalele argumente. Avocatul acuzării a susţinut în esenţă că laicitatea admisă de Constituţia italiană pretinde o perfectă neutralitate a statului faţă de toate cultele religioase sau concepţiile filosofice asupra lumii. Or, câtă vreme statul afişează în şcolile sale un simbol creştin înseamnă că ia partea creştinismului, punând pe minoritari în dificultate.

Mai mult decât atât, statul italian ar institui o „tiranie a majorităţii”, care ar fi începutul unei veritabile „degenerescenţe a democraţiei”. În concluzie, acuzarea a pretins ca pereţii şcolilor şi tuturor instituţiilor publice să rămână goi ca expresie a unei perfecte neutralităţi şi imparţialităţi a administraţiei.

În replică, avocatul guvernului Berlusconi a atras atenţia că problema aflată în discuţie nu ar fi una propriu-zis juridică, ci mai degrabă politică şi ideologică, deoarece nu există nici un prejudiciu real, ci doar o polemică doctrinară alimentată de organizaţiile „ateismului militant”.

Chiar dacă avocatul reclamantei susţinuse că din punctul său de vedere „ateismul nu este o chestiune pertinentă”, reclamanta putând prea bine să fi fost evreică, protestantă sau chiar catolică, intervenţia guvernului italian a atins un aspect sensibil care a reuşit să solidarizeze în jurul său mai multe guverne.

Dacă 10 state membre ale Consiliului Europei au intervenit în acest proces este tocmai pentru că ateismul de stat din fostele regimuri comuniste a lăsat răni încă nevindecate.

Audierea din faţa Marii Camere a CEDO a reprezentat un moment semnificativ în istoria integrării europene deoarece este probabil pentru prima dată când experienţa istorică a Estului comunist (inclusiv Rusia) a reuşit să contribuie la o soluţie politico-juridică valabilă pentru întreaga Europă.

Laicitate şi toleranţă

Dar bătălia decisivă s-a dat în jurul conceptului de „laicitate”. Mandatat în mod colectiv de guvernele petiţionare, Joseph H. Weiler, reputat profesor de drept european la New York University Law School, a pledat în favoarea crucifixului.

A făcut-o nu pentru că ar fi un simbol desacralizat şi inofensiv, trecut în rândul tradiţiilor culturale, ci în numele unei toleranţe egal distribuite între oameni religioşi şi cei nereligioşi. În definitiv, a susţinut Joseph Weiler, în lumea contemporană se cască o prăpastie nu între diferitele confesiuni religioase, ci între credincioşi, pe de o parte, şi raţionalişti agnostici sau atei pe de altă parte.

Or, laicitatea, a continuat el, nu este cu adevărat imparţială, ea fiind parte activă în această dispută; laicitatea nu apără libertăţile religioase sau cultele minoritare, ci perspectiva non-religioasă.

În consecinţă, a susţinut profesorul Weiler, singura soluţie rezonabilă este toleranţa îngemănată cu respectul tradiţiilor politice instituite: dacă în Franţa, acolo unde laicitatea este o nobilă tradiţie care se trage de la Revoluţia franceză, echilibrul se obţine prin învăţarea respectului pentru cei religioşi, în Italia, acolo unde şcoala a rămas ataşată de simbolurile catolice, se cuvine învăţat respectul pentru raţionaliştii necredincioşi.

«Mesajul de toleranţă către celălalt nu trebuie să devină o formă de intoleranţă faţă de propria identitate», a spus profesorul Weiler, ca răspuns la cea mai gravă dilema în care se găseşte astăzi Europa occidentală.

La capătul deliberărilor, Marea Cameră a CEDO a constatat la sfârşitul săptămânii trecute că nu există nici un indiciu privind încălcarea dreptului la educaţie potrivit convingerilor proprii sau a libertăţii de conştiinţă şi a dat câştig de cauză statului italian.

Dar victoria este deopotrivă a ţărilor care au intervenit în proces şi a acelora care, fără să intervină, şi-au exprimat sprijinul pe teren diplomatic. E vorba de 20 de ţări europene care au pledat în favoarea menţinerii simbolurilor religioase în viaţa publică.

Cazul icoanelor româneşti

Sentinţa CEDO are pentru România consecinţe directe. În 2005, profesorul de filozofie, Emil Moise, după modelul italiencei Soile Lautsi, a dat în judecată şcoala de arte plastice la care învăţa fiica sa. El reclama faptul că icoanele de stil bizantin, expuse pe pereţii sălii de curs, ar „periclita dezvoltarea mentală, spirituală şi morală” a copiilor pricinuindu-le „suferinţe directe”.

Profesorul de filozofie, care este şi preşedinte al Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, a dezvoltat pe larg punctul său de vedere care revendica pe de o parte neutralitatea confesională a şcolii, iar pe de alta susţinea că religia ortodoxă este prin ea însăşi discriminatorie, deoarece ar cultiva „valorile de inferiorizare a femeilor”.

Emil Moise a pierdut procesul, dar a sesizat CNCD, care în luna noiembrie 2006 i-a dat câştig de cauză, emiţând o recomandare către Ministerul Educaţiei de a asigura o deplină neutralitate confesională sau, cu alte cuvinte, de a scoate icoanele de pe pereţii şcolilor.

Dar în ciuda faptului că acţiunea lui Emil Moise a fost formulată în termeni aproape identici cu cei ai italiencei Lautsi, situaţia românească e departe de a fi aceeaşi cu cea din Italia. În România nu există nici o lege sau hotărâre de guvern privind afişarea unor însemne religioase.

Icoanele au fost expuse în multe şcoli româneşti prin iniţiative spontane şi locale ca urmare a curentului de recuperare a tradiţiilor interzise de comunism.

Totuşi guvernul, deşi nu a reglementat în niciun fel prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice din România, a refuzat să urmeze recomandarea CNCD, care, în opinia sa, „ar putea contraveni obligaţiei de neutralitate a statului, echivalând cu suprimarea manifestării convingerilor religioase ale unora din cetăţenii săi”.

În cele din urmă, guvernul a cîştigat procesul împotriva CNCD la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dacă nu ar fi existat în prealabil cazul Lautsi vs. Italia am fi asistat, cu siguranţă, la cazul Moise vs. România.

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6477506,00.html

foto>

http://rapcea.ro/wp-content/uploads/2011/03/image-2011-03-18-8404679-41-sala-clasa-napoli.jpg

 

MAE salută decizia CEDO în cazul expunerii crucifixurilor în şcolile publice

MAE.ro / 19 martie 2011

Prin hotărârea din data de 18 martie 2011, pronunţată în cauza Lautsi şi alţii împotriva Italiei, referitoare la expunerea crucifixurilor în şcolile publice, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a constatat că prezenţa acestora în şcolile publice nu conduce la încălcarea dreptului la educaţie, garantat de articolul 2 din Protocolul adiţional nr. 1. Totodată, Marea Cameră a considerat că nu se ridică nicio problemă distinctă în privinţa libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, garantate de articolul 9 din Convenţie.

În această cauză, România a intervenit, criticând hotărârea iniţială a Curţii (din 3 noiembrie 2009), care constata încălcarea dreptului la educaţie precum şi la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, ca urmare a expunerii obligatorii a crucifixurilor în sălile de clasă din şcolile publice.

Pentru a pronunţa hotărârea, Curtea, în acord cu observaţiile formulate de Guvernul României, a avut în vedere faptul că statele se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte concilierea sarcinilor asumate de acestea în domeniul educaţiei, cu dreptul părinţilor ca educaţia copiilor lor să se facă în conformitate cu convingerile lor religioase şi filozofice.

Sub acest aspect, Curtea a precizat că respectă deciziile pe care le iau statele în acest domeniu, cu condiţia ca măsurile astfel adoptate să nu constituie o formă de îndoctrinare. În plus, având în vedere locul preponderent pe care îl ocupă o anumită religie în istoria unei ţări, Curtea a remarcat că acordarea unui spaţiu mai larg acestei religii în cadrul programelor şcolare nu poate fi considerată o formă de îndoctrinare.

În plus, s-a subliniat că nu există indicii conform cărora autorităţile naţionale s-ar fi arătat intolerante faţă de elevii care aveau alte convingeri religioase, faţă de atei sau faţă de elevii care aveau credinţe filozofice neasociate niciunei religii. De asemenea, Curtea şi-a întemeiat hotărârea pe faptul că reclamanta, în calitate de părinte, şi-a păstrat intact dreptul de a-şi educa copiii în conformitate cu propriile sale convingeri filozofice.

Elemente suplimentare

În cadrul observaţiilor sale, Guvernul României a subliniat că prezenţa simbolurilor religioase în şcoli este o chestiune sensibilă, de unde decurge necesitatea de a se recunoaşte statelor o marjă de apreciere largă în acest domeniu, principiu de care nu s-a ţinut cont.

Guvernul României a considerat că recomandarea făcută statului italian în sensul îndepărtării simbolurilor religioase din şcolile publice ar putea contraveni obligaţiei de neutralitate a statului, echivalând cu suprimarea manifestării convingerilor religioase ale unora din cetăţenii săi.

De asemenea, Guvernul României a evidenţiat că, în măsura în care expunerea unui simbol religios nu este asociată cu anumite obligaţii şcolare legate de religie, aceasta nu ar determina atingerea sentimentelor religioase într-o măsură suficient de gravă pentru a se putea constata încălcarea dispoziţiilor din Convenţie invocate.

sursa>

http://www.mae.ro/node/7920

foto>

http://www.bismun.ro/Bismun/Poze/logoMAE.jpg

http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20100712_0033/1.jpg

 

CEDO aprobă simbolurile religioase în instituţiile publice de învăţământ din Italia

CEDO aprobă simbolurile religioase în instituţiile publice de învăţământ din Italia

[Problema este ca am ajuns sa depindem de deciziile CEDO. Daca in 2009 aceasta Curte condamna in termeni categorici prezenta simbolurilor religioase catolice in scolile din Italia acum, dupa doi ani de lobby si proteste internationale, respectivul organism de justitie europeana a incetat in final sa mai condamne insemnele religioase ale majoritatii asa cum cerea minoritatea, de fapt o singura persoana. Alarmanta, din punctul meu de vedere, este justificarea pe are o da acum Curtea in legatura cu prezenta in scoli a acestor însemne crestine, ele fiind considerate decat niste simboluri pasive, nicidecum obiecte de cult, sau însemne religioase care merita sa li se aduca un semn de cinstire. Secularizant, nu-i asa? – dan.camen.]

Basilica.ro / 18 martie 2011

Crucifixele şi celelalte simboluri religioase rămân pe pereţii şcolilor din Italia. Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a admis recursul statului italian la decizia CEDO din 2009 prin care forul european condamna Italia pentru prezenţa însemnelor religioase în instituţiile publice de învăţământ. Hotărârea a fost publicată astăzi, 18 martie, pe site-ul instituţiei, după cum ne informează Radio TRINITAS.

„S-a stabilit în mod clar că simpla prezenţă a simbolurilor religioase ale religiei majoritare în şcolile publice nu încalcă dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri şi nici nu constituie o îndoctrinare. În acelaşi timp Curtea a apreciat că nu se poate lăsa la aprecierea unui număr redus de persoane, care au o părere preconcepută şi subiectivă asupra acestei probleme, respectiv o concepţie antireligioasă precum are reclamanta în cauză, problema amenajării ambientului şcolar care ţine de competenţa autorităţilor statale”, a spus părintele vicar-administrativ patriarhal, Ionuţ Corduneanu, referitor la conţinutul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Decizia CEDO are implicaţii majore şi pentru problemele similare apărute în ţara noastră, consideră părintele vicar-administrativ patriarhal Ionuţ Corduneanu.

„Această soluţie a Curţii Europene a Drepturilor Omului considerăm că tranşează şi în România pseudoproblema prezenţei icoanelor în şcolile publice confirmând că viziunea Bisericii asupra acestei probleme este conformă cu viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aşa zişi apărători ai Drepturilor Omului în România care militează împotriva orei de religie în şcoli şi prezenţei sfintelor icoane sunt dovediţi a fi o simplă minoritate agresivă şi atee, care nu se bazează pe argumente juridice, ci doar pe invective la adresa Bisericii. Ca urmare această hotărâre este deosebit de importantă pe plan internaţional, european, cât şi în ceea ce priveşte situaţia din România”, a mai spus părintele Ionuţ Corduneanu.

Pe 3 noiembrie, 2009, Italia a fost condamnată pentru prezenţa în şcoli a crucifixelor catolice. CEDO considera, atunci, ca aceasta încalcă dreptul la liberă alegere a religiei şi dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în religia dorită. Decizia judecătorilor de la Strasbourg a provocat un val de proteste în peninsulă.

Italia a făcut apel la decizia respectivă, demers în care a fost susţinută de o serie de state europene, între care şi România.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/cedo_aproba_simbolurile_religioase_in_institutiile_publice_de_invatamant_din_italia_6153.html

~~~+~~~

Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice este legitimă

Basilica.ro / 19 martie 2011

Crucifixele şi celelalte simboluri religioase rămân pe pereţii şcolilor din Italia. Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a admis recursul statului italian la decizia CEDO din 2009 prin care forul european condamna Italia pentru prezenţa însemnelor religioase în instituţiile publice de învăţământ. Hotărârea a fost publicată la sfârşitul acestei săptămâni, pe site-ul instituţiei.

„Curtea europeană a considerat crucifixele, corespondentul icoanelor din sălile de curs din România, ca fiind simboluri religioase pasive, adică nu duc la o îndoctrinare şi nu sunt însoţite de o programă şcolară care să încerce să schimbe convingerile sau credinţele unei anumite persoane. Ele sunt simboluri ale unei tradiţii spirituale şi culturale şi nu sunt nişte obiecte de cult în faţa cărora s-ar săvârşi servicii religioase sau ar impune să li se aducă vreun semn de cinstire [Doamne, ce conceptie secularizata! – n.m]. Pentru Italia, precum şi pentru numeroase state europene, această hotărâre este foarte importantă, fiind prima hotărâre care priveşte prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice. Este un câştig pentru că îşi pot menţine propria tradiţie pe care au ţinut să şi-o apere. Aceasta poate că şi explică faptul că li s-a dat câştig de cauză de către Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu 15 voturi pentru şi 2 împotrivă”, a spus părintele Ionuţ Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal, după cum informează TRINITAS TV.

Pe 3 noiembrie 2009, Italia a fost condamnată pentru prezenţa în şcoli a crucifixelor catolice. CEDO considera, atunci, ca aceasta încalcă dreptul la liberă alegere a religiei şi dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în religia dorită. Italia a făcut apel la decizia respectivă, demers în care a fost susţinută de o serie de state europene, între care şi România.

Decizia adoptată este obligatorie pentru toate cele 47 de state semnatare ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/prezenta_simbolurilor_religioase_in_scolile_publice_este_legitima_5365.html

~~~+~~~

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) respectă

tradiţia spirituală a statelor europene

Basilica.ro / 19 martie 2011

Patriarhia Română salută hotărârea din 18 martie 2011 a Marii Camere a CEDO prin care a fost admis, cu 15 voturi contra 2, recursul Italiei în binecunoscuta cauză Lautsi contra Italia privind prezenţa însemnelor religioase în şcolile publice. Această hotărâre respectă tradiţia unei comunităţi majoritare care doreşte menţinerea crucifixelor în spaţiul de învăţământ, în pofida protestelor subiective ale unor indivizi, întrucât problema ambientului şcolar ţine de aprecierea sau voinţa fiecărui stat european în parte, iar simpla prezenţă (pasivă) a unui simbol religios într-un spaţiu public nu constituie o îndoctrinare.

Aşadar, prin această hotărâre a CEDO se recunoaşte că tradiţia religioasă şi culturală a majorităţii unui popor nu este impusă persoanelor de altă tradiţie, credinţă sau convingere prin simpla prezenţă în spaţiul public a însemnelor religioase acceptate de majoritatea populaţiei unui stat, ci reprezintă mărturia spiritualităţii şi identităţii comunităţii majoritare.

Prin analogie sau în mod indirect, această hotărâre a CEDO arată caracterul nefondat şi injust al atacurilor împotriva prezenţei icoanelor în şcolile publice din România, precum şi împotriva orei de religie care este propusă elevilor prin programa şcolară, dar nu impusă acestora.

În concluzie, hotărârea definitivă a CEDO din 18 martie 2011 confirmă justeţea atitudinii Patriarhiei Române, care a sprijinit încă din anul 2009 demersurile Italiei la CEDO. Atunci Patriarhia Română aprecia că o eventuală eliminare a simbolurilor religioase creştine din şcolile publice constituie un atentat la adresa identităţii religios-culturale a poporului italian şi, implicit, a majorităţii cetăţenilor europeni.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/curtea_europeana_a_drepturilor_omului_cedo_respecta_traditia_spirituala_a_statelor_europene_1859.html

 

PATRIARHIA ROMÂNĂ SOLIDARĂ CU POPORUL ITALIAN

În contextul dezbaterii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în ziua de 30 iunie 2010 a recursului statului italian în legătură cu dreptul de expunere a crucifixului în locurile publice, Patriarhia Română, care în prezent are peste un milion de credincioşi ortodocşi români în Italia, susţine demersul actual al autorităţilor italiene şi îşi reiterează poziţia de dezaprobare a hotărârii CEDO, poziţie exprimată public încă din data de 20 noiembrie 2009, pe care o redăm aici într-o formă concentrată.

Patriarhia Română consideră nedreaptă hotărârea CEDO din luna noiembrie 2009, prin care statul italian era obligat să elimine crucifixele din şcolile publice, deoarece constituie un atentat la adresa identităţii religios-spirituale a poporului italian şi, implicit, a majorităţii cetăţenilor europeni.

Prin astfel de hotărâri se exprimă o tendinţă de exilare a religiei în spaţiul privat şi de negare a rolului creştinismului în societate, aşa cum se întâmpla în timpul regimului comunist din Europa răsăriteană, când o minoritate ideologică totalitară obstrucţiona şi chiar persecuta credinţa, tradiţia şi cultura majorităţii populaţiei creştine.

Fundamentul creştin al Europei nu este doar o simplă rădăcină a acesteia, ci o matrice axiologică sau valorică inconfundabilă, care s-a imprimat în cultura şi civilizaţia europeană ca atitudine de apărare şi promovare a demnităţii şi libertăţii umane, ca receptivitate faţă de valorile universale.

Apreciem că o societate nu poate exista fără simboluri, iar dacă simbolurile creştine religioase devenite simboluri naţionale culturale laice, purtătoare de valori umane universale, vor fi excluse din spaţiul public, simboluri de altă natură (comercial-consumiste) le vor lua locul, ca urmare a pierderii identităţii culturale naţionale.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bcomunicat_de_presa_patriarhia_romana_solidara_

cu_poporul_italianb.html

foto>

http://img.timeinc.net/time/daily/2009/0911/crucifixes_0411.jpg

 

NO Comment> Biserica ‘Santa Maria Paganica’ din L’Aquila

NO Comment

Biserica ‘Santa Maria Paganica’ din L’Aquila

Vedere aeriana asupra bisericii ‘Santa Maria Paganica’

din localitatea L’Aquila

Imagine cu biserica ‘Santa Maria Paganica’ din  L’Aqiula, capitala provinciei Abruzzo, dupa ce a fost distrusa ulterior de replicile cutremurului din 6 aprilie

sursa>

http://www.telegraph.co.uk/news/picturegalleries/picturesoftheday/5124547/Pictures-of-the-day-8-April-2009.html?image=7

http://www.telegraph.co.uk/news/picturegalleries/picturesoftheday/5124547/Pictures-of-the-day-8-April-2009.html?image=8

 

Un preot român din localitatea italiană afectată de cutremur: „Nu ştim ce ne aşteaptă. Suntem speriaţi!”

Un preot român din localitatea italiană afectată de cutremur:

„Nu ştim ce ne aşteaptă. Suntem speriaţi!”

Cutremurul puternic din Italia, în urma căruia 50 de persoane au murit şi 50.000 au rămas fără case, nu a făcut nicio victimă de origine română. Însă, casele multora dintre români au fost afectate de seism.

Un preot român din Italia a povestit, la Observator, momentele de groază trăite de locuitorii oraşului L’Aquila în timpul şi după cutremurul de duminică noapte.

Preot român din l’Aquila, Iulian Stoica, a povestit că majoritatea românilor au ieşit din casă imediat ce au simţit cutremurul. Potrivit acestuia, din sfert în sfert de ora se simt mişcări ale pământului.

De teamă ca locuinţa ai cărei pereţi sunt deja crăpaţi ar putea să cadă pe ei, preotul împreună cu soţia şi bebeluşul de numai o lună dorm în maşină. Alte sute de români sunt în aceeaşi situaţie.

„Au fost mai multe cutremure, dar la 3 şi jumătate a fost apogeul. Mă izbeam de pereţi. Prima reacţie a fost să iau copilul şi să ies”, a spus preotul român.

„La fiecare 15 minute, este o altă replică. Pământul se cutremură. Oamenii şi-au făcut provizii şi-au luat corturile şi haine şi au plecat în câmp sau în parcări. Centrul oraşului a fost închis”, a mai declarat preotul.

„Nu ştim ce ne aşteaptă. Suntem speriaţi. Ne rugăm la Dumnezeu să ne apere” a concuzionat preotul român.

Un puternic cutremur s-a produs, duminică noapte, în centrul Italiei. Seismul s-a resimţit până la Roma şi a făcut foarte multe victime.

Potrivit ultimului bilanţ stabilit de surse medicale din oraşul L’Aquila, în seism şi-au pierdut viaţa 50 de oameni, iar 50.000 au rămas fără locuinţe.

Video AICI

~~~+~~~

sursa>

http://www.antena3.ro/stiri/externe/preot-roman-din-orasul-italian-afectat-de-cutremur-nu-stim-ce-ne-asteapta-suntem-speriati_68735.html

foto>

http://www.guardian.co.uk/world/gallery/2009/apr/06/italy-natural-disasters?picture=345580873

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/italy/5113465/LAquila-earthquake-Fault-lines-leave-Italy-prone-to-tremors.html