RSS

Arhive pe etichete: iubirea

„Tată” pentru 400 de suflete – Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina (VIDEO)

Unul dintre cele mai frumoase cadouri de Sfintele Pasti de anul acesta a fost emotionantul documentar realizat magistral de „Reporterii Realitatii” in legatura cu Parintele Mihail Jar, staretul Manastirii Banceni din Ucraina *(aflata la 7 km de granita cu Romania), „tata” pentru aproape 400 de copii.

Asemenea parintelui Nicolae Tanase de la Valea Screzii si Valea Plopului, parintele Arhimandrit Mihail Jar a luat sub ocrotire multime de copii, majoritatea cu diferite dizabilitati sau abandonati prin orfelinate, iar pe unii dintre ei i-a infiat cu acte in regula.

Va invit, asadar, pe toti sa urmariti acest documentar, pe care si eu – va marturisesc – l-am vazut intamplator, imediat ce am sosit acasa de la Inviere, fapt care mi-a umplut si mai mult sufletul cu nespusa bucurie.

Hristos a inviat!

VIDEO AICI 

~~~+~~~

REPORTERII REALITĂŢII: Peste 400 de copii îi spun „tată” unui preot

Realitatea.net/ 14 aprilie 2012

Peste 400 de suflete îi spun „tata”. Pe 33 dintre ei i-a înfiat cu acte în regulă. Pe ultimul, chiar în Săptămâna Mare. E român, dar a ajuns erou naţional în Ucraina. Mihail Jar, stareţul mânăstirii Bănceni, a uimit lumea întreagă prin lucrările înfăptuite, la o aruncătură de băţ de graniţă, în apropiere de Cernăuţi.

În mânăstire se spune că se întâmplă adevărate minuni, prin puterea credinţei, pentru că până şi medicii au constatat cele şase vindecări miraculoase ale unor micuţi seropozitivi. O poveste emoţionantă într-un reportaj semnat Camelia Moise şi Cătălin Dinu. 

Hleb, sau Hlebucica, aşa cum îl alinta părintele, este unul din cei patru sute de copii aflaţi în grija sa. El simte bucuria din jurul lui doar prin mâini. Pentru el, lumea nu are decât gust si miros. Celelalte simţuri nu le-a cunoscut niciodată: este surd, orb şi mut. Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, are epilepsie şi paralizie cerebrală. Părintele Mihail l-a învăţat lecţia cea mai importantă a vieţii: iubirea.

Parintele Staret are sub obladuirea sa doua manastiri, cea de la Banceni, unde vietuiesc 70 de calugari si la Boian, in care se afla cele 120 de calugarite. Maicile sunt cele care grijesc de copii.

Ei nu mai sunt orfani, orbi, surzi si muti care traiesc in saracie, pentru ca Parintele Mihail Jar colinda toate orfelinatele din Ucraina si-i aduce pe copii in cele cateva corpuri de cladire special construite pentru ei.

Mihail Jar, sau Arhimandritul Longhin, cum i se mai spune, s-a nascut foarte aproape de locul in care mai tarziu a ridicat manastirea. In copilarie isi aminteste ca isi dorea, pe cand se face mare, sa lucreze, fara bani, intr-un orfelinat.

„Se seamana pamantul si se ingrijesc peste o suta de vite. Se gaseste de mancare nu doar pentru copii, ci pentru fiece pelerin care calca pragul manastirii Banceni. In preajma sarbatorilor, tone de pachete cu mancare pleaca de aici catre inchisorile si azilele de batrani din Ucraina.”, spune Mihail Jar.

Parintele Mihail il roaga pe Dumnezeu sa-i dea putere sa faca mai mult, pentru mai multi. Il roaga in limba romana. Insa la manastire se tine Liturghia in multe graiuri, pentru ca trebuie sa ajunga Cuvantul lui Dumnezeu la cat mai multi oameni.

Gurile rele au cartit ca cele cateva incendii care au avut loc la cladirile in care locuiesc copii, se poate sa nu fi fost intamplatoare. Dar, Parintele Mihail este de-a dreptul fericit cand primeste romani.

O lume ireala, in care nu e nimic mai important ca dragostea si credinta in Dumnezeu. Parintele Mihail Jar, nu demult, a primit numele de erou national. Iar manastirea, infiintata de nici doua decenii, a primit numele de lavra.

Imediat ce-i treci pragul, ai impresia ca intri intr-o manastire a copiilor. Mai mult de jumatate din numarul total el elevilor scolii de la Molnita, sunt copiii parintelui.

Nu mai stau izolati printre cei 60 de copii infestati, ci dorm, mananca si se joaca alaturi de ceilalti, care sunt doar orfani sau uitati de parinti.

„Arhimandritul stie ca are o mare misiune in fata lui Dumnezeu: sa le ofere ce e mai bun si mai ales iubire. Intrebarea pe care o pun copiii, cel mai des, maicilor, este, daca acestea ii iubesc. Si o repeta des. Iar maicile ii saruta si ii ingrijesc, de parca ar fi copiii lor, din… lume.”, spune Maica Elizaveta.

Viktor Ianukovici, presedintele Ucrainei, vine cateodata, sa se roage la Banceni. Cu patru ani in urma, a taiat chiar panglica piscinei in care toti copiii invata sa inoate.

Parintele e bun si are inima deschisa pentru fiecare. Dar oamenii nu sunt la fel. Dupa Slujba de Inviere din urma cu cativa ani, au venit din Rusia, de la Manastirea Optina, sa slujeasca alaturi de el, Rasoforul Trofin, rasoforul Terapont si Ienomonahul Vasile.

Si aici, viata e facuta din toate, cele bune, dar si cele rele. Cele vrednice, dar si nevrednice. Moartea, nasterea si cununia, sunt cele trei mari taine ale vietii. In popor se spune ca unul naste, altul moare. Tania, una din fetele crescute de Parintele Mihail, si-a gasit alesul. Si s-a cununat cu el. A fost prima nevasta din manastire. Parintele a construit si o sala pentru nunti, cu 3500 de locuri, pentru a nu-I lasa pe copii sai fara nunta.

Sursa>
http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-peste-400-de-copii-ii-spun-tata-unui-preot_933160.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un fost poliţist s-a dedicat lui Dumnezeu

103101maxim

Un fost poliţist s-a dedicat lui Dumnezeu

Gazeta de Sud|Anul 14|nr. 4421| 16 Aprilie 2009

Vreme de nouă ani a fost angajat al poliţiei, dar a renunţat la haina albastră pentru a duce o viaţă smerită, în slujba lui Dumnezeu.

Drumul spre casa lui Vasile Bucălete este umbrit de pomi înfloriţi, care împrăştie în jur miresmele primăverii. Mai sunt doar câteva zile până la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii şi toată lumea este ocupată să-şi primenească gospodăriile. L-am găsit pe Vasile Bucălete vopsind câteva giurgiuvele. În curtea casei stă tolănit la soare un câine ciobănesc, alb şi blând. Pe lângă el, câteva găini se plimbă ciugulind iarba abia răsărită. Povestea lui Vasile Bucălete din satul Dobriţa, comuna gorjeană Runcu, este plină de învăţăminte. Bărbatul are 41 de ani şi se consideră împlinit: cu ani în urmă, l-a descoperit, „spontan şi radical” – după cum el însuşi spune – pe Dumnezeu. Era poliţist în vremea aceea, căci Vasile Bucălete a purtat haina albastră mai bine de nouă ani. În 1993, bărbatul, care avea atunci doar 25 de ani, l-a descoperit pe Dumnezeu: „Eram poliţist şi ne duceau la Mănăstirea Lainici, pe 6 august, când este hram şi trebuia să asigurăm ordinea. Eu nu prea eram cu biserica, nu-l cunoşteam pe Dumnezeu, dar, în anul acela, am mers la schit, la Lainici, şi m-am spovedit. După spovedanie, mi-am schimbat radical modul de viaţă. Am aflat ce trebuie să facă un creştin ca să urmeze calea mântuirii şi am ales această cale”, a povestit Vasile Bucălete.

Şapte ani s-a gândit dacă să plece sau nu din poliţie

Meseria de poliţist nu era pentru Vasile, dar a avut nevoie de şapte ani ca să se hotărască să plece. „Nu îmi plăcea faptul că sistemul, conducerea îmi cereau lucruri care nu erau în folosul populaţiei. De asemenea, aveam foarte des contact cu persoane care au o stare morală jalnică. Nu prea aveam cum să sporesc alături de astfel de oameni. Am constatat că de la teorie la practică este cale lungă. Am renunţat în anul 2000 la poliţie şi am mers la Mănăstirea Lainici, unde m-am angajat paznic. Acolo este mediul meu propice. Am vrut să mă călugăresc, dar nu cred că am vocaţie. Am ales să mă căsătoresc pentru că a te căsători şi a te călugări sunt singurele căi acceptate şi binecuvântate de Dumnezeu. Când începi să comunici cu El, să-I afli bunătatea, să te rogi, să guşti din iubirea Lui, nu îţi mai doreşti să faci voia ta, nici nu o mai cauţi, te laşi în voia Lui. Îmi fac treburile, dar în ceea ce priveşte stabilirea idealurilor de viaţă, mă las în voia Domnului. Îl las pe Dumnezeu să-mi rânduiască viaţa, iar eu mă ţin aproape de El. Mănăstirea Lainici îmi oferă un mediu cu mult mai propice pentru sufletul meu decât cel din societate”, a spus Vasile Bucălete.

„Trebuie să-ţi iubeşti semenii”

Punctul central al credinţei ortodoxe este iubirea. „Trebuie să-ţi iubeşti semenii, căci altfel nu Îl iubeşti pe Dumnezeu. Dacă îl faci pe aproapele tău să sufere, nici Dumnezeu nu te mai are la suflet. Indiferent de ceea ce se întâmplă în lume, mă las în seama Lui. Nu am nici un plan pentru viitor, din sfera materială nimic nu îmi face plăcere, le folosesc pentru că am trebuinţă. Oamenii aleargă acum după bani, păcat… Ce-mi doresc este una, iar voia lui Dumnezeu poate fi alta. Aş vrea ca şi cei trei copii ai mei să îl aleagă pe Dumnezeu, să-L cunoască, să Îl iubească. Să se dăruiască Lui, chiar până la jertfa supremă. Le insuflu credinţa şi iubirea de Dumnezeu de pe acum, dar dacă vor dori să facă altceva va fi dorinţa lor, care trebuie respectată”, a afirmat bărbatul.

Mihaela FLOROIU

sursa>

http://www.gds.ro/Cariere/2009-04-16/Un+fost+politist+s-a+dedicat+lui+Dumnezeu

 
2 comentarii

Scris de pe Aprilie 16, 2009 în articole, diverse, Familie, oameni

 

Etichete: , , , , , , , , , ,