RSS

Arhive pe etichete: iuda

„Înviere şi apostazie” – Pastorala la Sfintele Paşti (2012) a PS Sebastian

Placă de fildeş (Roma, anii 420-30), din colecţia British Museum - Londra, care reprezintă lepădarea lui Petru şi pe Pilat spălându-şi mâinile.

Placă de fildeş (Roma, anii 420-30), din colecţia British Museum - Londra, care reprezintă lepădarea lui Petru şi pe Pilat spălându-şi mâinile.

.

ÎNVIERE ŞI APOSTAZIE

Scrisoare pastorală la Sfintele Paşti – 2012

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului Nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Patimile Domnului din Săptămâna Mare au stârnit în sufletele contemporanilor lui Hristos sentimente dintre cele mai diverse, ce i-au condus la fapte extreme. Astfel, dacă fariseii şi cărturarii L-au hulit iar arhiereii poporului L-au învinuit că nu respectă Legea, regele Irod L-a ignorat, guvernatorul Pilat L-a condamnat, Iuda s-a spânzurat, iar Apostolul Petru s-a lepădat de Dânsul. Comportamentul acestora, precum se vede, a variat de la credinţa unora că protejează Legea Sfântă de un „Nelegiuit” (în cazul fariseilor şi al cărturarilor) şi convingerea că aduc „închinare lui Dumnezeu” (In 16, 2), până la nepăsare (în cazul lui Irod); şi de la slalom politic (Pilat) şi frică, până la deznădejde şi moarte (în ceea ce-l priveşte pe Iuda).

Ei bine, se pare că păcatul cel mai mic dintre toate aceste reacţii în faţa arestării Domnului a fost cel al ezitării lui Petru, de vreme ce doar acesta a supravieţuit morţii şi Învierii Sale. Căci, dacă toţi ceilalţi − fariseii, cărturarii, arhiereii, regele, romanii şi „vânzătorii” de tot felul − au rămas consecvenţi înşelării şi neputinţei lor, singur Petru reuşeşte să îşi învingă, până la urmă, frica. Îşi revine, se întăreşte cu har prin Învierea Domnului şi devine o adevărată „piatră a credinţei”, sprijin şi model pentru noi toţi, cei care adeseori ezităm, asemenea lui.

Dreptmăritori creştini,

Atitudinile personajelor din cadrul tabloului general al Patimilor Domnului ne impresionează şi astăzi prin actualitatea lor. Acuzaţii de inoportunitate sau de inutilitate şi consideraţii de genul − creştinismul este învechit, sau este rentabil doar din punct de vedere politic, ori este, pentru societatea contemporană, periculos − nu fac decât să reitereze şi azi atitudini ca cele prezente în comportamentul celor de mai sus. Astfel, dacă fariseilor şi cărturarilor de astăzi creştinismul le poate părea pe cât de ineficient pe atât de inofensiv, conducătorii popoarelor de acum caută fie să îl folosească fie să îl ridiculizeze, ori să îl demonizeze, potrivit intereselor lor. Doar „arhiereii” celorlalte credinţe pândesc din umbră să vadă când va fi, în sfârşit, pronunţată sentinţa condamnării lui la moarte, în timp ce urmaşii ucenicilor Domnului se radicalizează: cei ai lui Iuda pentru pieire, iar cei ai lui Petru pentru slujire. Aşa poate fi caracterizată lumea în care trăim cu toţii astăzi: una în care, între Iuda şi Petru încap şi fariseii făţarnici, şi cărturarii autosuficienţi, şi „slujitorii” perfizi, şi irozii indiferenţi, şi pilaţii interesaţi, şi vânzătorii, dar şi adevăraţii următori ai Apostolilor.

Aceste categorii denotă atitudini doar relativ diferite pentru că, pe toate, cu excepţia celei de pe urmă, cred că le putem numi cu un singur cuvânt − APOSTAZIE. Într-un fel sau altul, cu excepţia lui Petru − care, paradoxal, este singurul dintre cei enumeraţi mai sus acuzat de apostazie − cu toţii s-au lepădat, de fapt, de Domnul. Aceasta pentru că El, Hristos, nu trebuie nici mimat (ca făţarnicii, cu fariseism), nici „aproximat” (cum fac intelectualii teoreticieni, dar nepracticanţi ai credinţei), nici contra-interpretat (ca sectanţii), nici ignorat ori folosit (cum fac conducătorii), nici vândut de noile iude, ci doar slujit ca Petru, chiar dacă, uneori, cu omenească ezitare.

Priviţi Scripturile şi vedeţi cum Hristos nu S-a vrut nici lăudat de contemporani pentru puterile Sale, nici admirat pentru cuvântul Său înţelept, nici aclamat drept rege într-o societate aflată în căutare de fel de fel de mesia pământeşti, şi nici slujit din formalism ori cu viclenie. S-a dorit iubit şi urmat cu jertfelnicie (Mc. 8, 34-35). Aşa se explică faptul că, dintre toţi cei evocaţi mai sus, doar Petru Îi va promite iubire veşnică (In 21, 15-17) şi doar el se va jertfi pentru Domnul (In 21, 18). De aceea, singura atitudine demnă de urmat este cea a Apostolului, chiar dacă, ezitantă pentru o clipă.

De fapt, Hristos a înviat pentru ca să îi convingă pe toţi cei încurcaţi în atitudini care mai de care mai potrivnice că doar El merită cu adevărat. Că, adică, nici formalismul, nici intelectualismul, nici indiferentismul, nici politicianismul şi nici oportunismul nu duc la mântuire. Singură frica lui Petru, scuzabilă de altfel, a putut fi convertită în iubire. Pocăinţa lui cu lacrimi, de după aceea, i-a alungat slăbiciunea şi l-a transformat în corifeu al Apostolilor, pe când toate celelalte abordări ale Domnului au rămas în afara comuniunii cu El.

Dragii mei,

Noi ce atitudine avem faţă de Domnul Hristos? De exploratori, sau de următori ai învăţăturii Sale? De critici, ori de iubitori ai cuvintelor Sale sfinte? De spectatori, de concurenţi, de mimi, de prigonitori, de vânzători, sau de adevăraţi slujitori în literă şi în Duh ai Evangheliei Sale? Să luăm aminte că, dintre toţi, Domnul l-a lăudat doar pe Petru (Mt. 16, 18), şi aceasta ca să înţelegem noi că toate celelalte abordări sunt, mai mult sau mai puţin, apostazie. Abia acelea sunt apostazie, adică lepădare de El, refuz de a-L sluji şi a trăi potrivit poruncilor Lui. „Cine păzeşte poruncile Mele, acela este care Mă iubeşte” a spus Domnul (In 14, 21). Nu „oricine Îmi zice Doamne, Doamne” (Mt. 7, 21), nici cel ce doar vorbeşte despre Dumnezeu, ci acela care trăieşte CU Dumnezeu, în Duhul Lui şi pentru El.

Apostolul Petru, suprimându-şi frica, a devenit căpetenie. Ce s-a ales de suspiciunile şi bâjbâielile celorlalţi?… Ce se va alege, deci, de ezitarea, neîncrederea, formalismul ori respingerea noastră, dacă toate acestea nu se vor converti prin pocăinţă în slujire, ca la Petru? Cum ne vom putea bucura de Învierea Domnului dacă, în locul credinţei „de piatră”, ne vom lăsa ispitiţi de diferitele abordări ale celor care au apostaziat cu adevărat?

Să fim convinşi că orice formă de apostazie nu face decât să ne depărteze de darul Învierii. Or, Hristos ne doreşte prieteni (In 15, 15), parte cu cei pe care istoria i-a reţinut ca exemple de slujire sfântă, iar nu de suspectare, ignorare ori vânzare a învăţăturii Sale. Să lepădăm, dar, de la noi, atitudinile neputincioase, suspicioase ori răutăcioase şi să-I urmăm Domnului ca Petru, transformându-ne îndoiala în lacrimi, frica în demnitate creştină, iar ezitarea în credinţă puternică!

Să sărbătorim Sfintele Paşti cu Hristos, bucurându-ne de darul Învierii Lui, care este şi învierea noastră. Să-I urmăm şi să trăim potrivit poruncilor Sale, pentru că El este gata să ne învieze şi pe noi „în ziua cea de apoi” (In 6, 39), dacă vom crede cu tărie în El!

Hristos a înviat!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

_______________________________

sursa>

http://www.episcopiaslatinei.ro/2012/04/09/inviere-si-apostazie-%E2%80%93-scrisoare-pastorala-la-invierea-domnului/

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Poporul Meu, ce am făcut vouă?

“Fiecare mădular al Sfântului Tău Trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini; faţa scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuiri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce, şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţă. Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne-ai mântuit pe noi din patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de oameni, şi ne-ai înălţat, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi” [1].

~~~+~~~

“Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc ca să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit. De acum nu voi mai răbda; chema-voi neamurile Mele, şi acelea Mă vor preaslăvi împreună cu Tatăl şi cu Duhul, şi Eu le voi dărui viaţă veşnică” [2].

~~~+~~~

“Ce pricină te-a făcut, Iuda, vânzător al Mântuitorului? Au doară te-a despărţit din ceata Apostolilor? Au doară te-a lipsit de darul tămăduirilor? Au doară cinând împreună cu ceilalţi, pe tine te-a gonit de la masă? Au doară picioarele celorlalţi le-a spălat, iar ale tale nu le-a băgat în seamă? O, de cât bine te-ai făcut uitător! Iată gândul tău cel nemulţumitor se vădeşte, iar îndelungă-răbdarea cea neasemănată şi mare mila Mântuitorului se propovăduieşte” [3].

~~~+~~~

„Astăzi a fost spânzurat pe Lemn Cel ce a spânzurat pe ape. Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nouri. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu suliţa a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă şi slăvită învierea Ta!” [4]


[1] Idiomelă, glasul al III-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul († Teoctist), EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 616

[2] Antifonul al XII-lea, glasul al VIII-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 609

[3] Sedealna Antifonului al VI-lea, glasul al VII-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 607

[4] Antifonul al XV-lea, glasul al VI-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 610

__________________________

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_VYAhHCWM31c/TF6S48A7KfI/AAAAAAAAAOE/2YVlnJ1rYOA/s640/Greek-Orthodox-Jes_1386502i.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lady Gaga, in noul single Judas, in rolul Mariei Magdalena: „Sunt indragostita de Iuda”

[Iata, deci, cum satanismul din muzica iese din cadrul lui natural (rock si heavy metal) si se impune tot mai mult prin cantece accesibile publicului, mai comerciale. Daca in videoclipul Alejandro ea se imbracase ca o calugarita in latex, facand apologia homosexualilor, acum Gaga merge mai departe cu blasfemia, ca deh, doar asa poti ramane in topuri intr-o lume desfranata si desacralizata, si imbraca „rolul” Mariei Magadalena. Evident, ea denatureaza voit realitatea si inchipuie in cantec o aventura desfranata intre Maria si Iuda. In acest asa-zis nou „rol”, ea spune> „Sunt indragostita de Iuda”, „Iisus este virtutea mea/ Iuda este demonul caruia ma agat/alatur”, „Sunt doar o sfanta proasta…”, sau „In sensul cel mai biblic/ Sunt dincolo de pocainta/ Prostituata celebra, tarfa ce-si varsa mintea/ Dar in sens cultural/ Eu vorbesc doar la timpul viitor/ Saruta-ma Iuda daca te-am jignit/ Sau poarta prezervativ pentru ureche data viitoare”. „Blasfemia” ei nu ma mai socheaza, ci imi confirma si mai mult „religiozitatea” imorala si perversa pe care o are, tot mai prezenta in zilele noastre la aceste staruri – dan.camen.]

Noul single Lady Gaga scapă pe internet şi şochează

lumea creştină: „Sunt îndrăgostită de Iuda”.

Gandul.ro / 17 aprilie 2011

După ce a jucat într-un videoclip rolul unei banale călugăriţe cu un aer satanic care înghite un rozariu, Lady Gaga a trecut la nivelul următor şi şi-a adjudecat un rol mai greu din istoria creştinismului. Potrivit Huffington Post, cântăreţa s-a transformat în piesa şi în videoclipul „Judas” în Maria Magdalena.

„Atunci când vine la mine sunt gata/ Îi voi spăla picioarele cu părul meu dacă e nevoie”, cântă Lady Gaga în piesa al cărei refren este „Sunt îndrăgostită de Iuda”. Single-ul i-a înfuriat pe creştini încă de dinainte să aibă ocazia să o asculte. „Lady Gaga încearcă să continue să-i şocheze pe catolici şi pe creştini în general. Se îmbracă precum o călugăriţă, înghite rozariul. .. S-a transformat într-o caricatură a ei înşeşi„, a declarat Bill Donohue, preşedintele Ligii Catolice din SUA.

„Am creat un nou Ierusalim”

Laurieann Gibson, coregrafa lui Lady Gaga, spune că echipa nu a vrut ca piesa şi videoclipul să jignească pe cineva. „Au existat câteva schimbări şi dezbateri în toiul nopţii pentru că la un moment dat erau două viziuni complet diferite. A mea era: <<Eu sunt o persoană credincioasă, nu vreau să mă lovească fulgerul>>„, a povestit ea pentru Hollywood Reporter. Şi a vorbit despre felul în care a ieşit videoclipul cu mulţumirea unui apostol care a reuşit să salveze un suflet de la pieire. „Nu vrem să ne atingem de lucruri pe care nu avem niciun drept să le atingem ci să arătăm că poţi ajunge din părţile întunecate ale sufletului tău, din partea care seamănă cu Iuda, într-o minunată lumină. Este o piesă despre inspiraţie şi despre faptul că nu trebuie să renunţi niciodată. Am creat un nou Ierusalim„, a mai spus Gibson.

Raluca Ion

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/noul-single-lady-gaga-scapa-pe-internet-si-socheaza-lumea-crestina-sunt-indragostita-de-iuda-asculta-aici-piesa-acuzata-de-blasfemie-8165483

 
9 comentarii

Scris de pe Aprilie 17, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Văzut-a pe păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului, şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării…

Sfanta si Marea zi de Miercuri - Ungerea Mantuitorului cu mir inainte de patima de catre femeia cea pacatoasa (stanga) si Sarutul lui Iuda (dreapta)

Sfanta si Marea zi de Miercuri - Ungerea Mantuitorului cu mir inainte de patima de catre femeia cea pacatoasa si tradarea lui Iuda

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale”[1]

~~~+~~~

„Vai de ticăloşia lui Iuda! Văzut-a pe păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului, şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării. Aceea şi-a dezlegat părul, iar acesta s-a legat cu mânia, aducând în loc de mir răutatea cea urât-mirositoare; că pizma nu ştie să cinstească lucrul cel de folos. Vai de ticăloşia lui Iuda, de care izbăveşte, Dumnezeule, sufletele noastre”[2]

~~~+~~~

„Păcătoasa a alergat la mir, să cumpere mir de mult preţ, să ungă pe Făcătorul de bine şi a strigat către vânzătorul de mir: Dă-mi mir, ca să ung şi eu pe Cel ce a şters toate păcatele mele”[3]

~~~+~~~

„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinul inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusă plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă”[4]

~~~+~~~

„Sărutarea ta este plină de vicleşug, salutul tău este în sabie, înşelătorule Iuda; căci cu limba ai grăit cele de unire, iar cu gândul faci semn de despărţire; că ai cugetat să vinzi cu înşelăciune celor fără de lege pe Făcătorul de bine”[5]

~~~+~~~

„Mâinile cu care ai luat pâinea nestricăciunii, le-ai întins de-ai luat arginţii; gura ţi-ai adus cu înşelăciune spre sărutare, cu care ai primit Trupul şi Sângele lui Hristos; dar, vai ţie! precum zice Hristos”[6]

____________________________

[1]- Stihiră la slujba Deniei de Marţi seara (Sfânta şi Marea zi de Miercuri, la Utrenie) în Săptămâna Patimilor,  glasul al III-lea, în Triodul, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 568

[2] – Stihiră la Laude la slujba Deniei de Marţi seara (Sfânta şi Marea zi de Miercuri, la Utrenie) în Săptămâna Patimilor, glas I, în Triodul…, p. 573

[3] – Slava… la Laude la slujba Deniei de Marţi seara (Sfânta şi Marea zi de Miercuri, la Utrenie) în Săptămâna Patimilor, glas II, în Triodul…, p. 573

[4] – Slava… Şi acum… la Stihoavnă la slujba Deniei de Marţi seara (Sfânta şi Marea zi de Miercuri, la Utrenie) în Săptămâna Patimilor, glasul al VI-lea, în Triodul…, p. 574

[5] – Stihiră la Cântarea a 4-a a Tricântării la slujba Pavecerniţei Mari de Miercuri seara, în Săptămâna Patimilor, alcătuire a lui Andrei Criteanul, glas ul al VI-lea, în Triodul…, p. 579

[6] – Stihiră la Cântarea a 9-a a Tricântării la slujba Pavecerniţei Mari de Miercuri seara, în Săptămâna Patimilor, alcătuire a lui Andrei Criteanul, glas ul al VI-lea, în Triodul…, p. 581

 

Etichete: , , , ,