Aberatiile lui Simcha Jacobovic: de la „Mormantul pierdut al lui Iisus” la „Cuiele Crucii”

Simcha Jacobovic, realizatorul unui recent documentar intitulat „The Nails of the Cross” (Cuiele Crucii), sustine ca a gasit doua dintre cuiele folosite la Rastignirea Mantuitorului, cuie care dateaza din sec. I d.Hr.

Notă: Postarea de mai jos cuprinde traducerea unor fragmente din articolele aparute pe net cu privire la aceasta chestiune, dar si adaosuri proprii, care au menirea sa faca lumina acolo unde este nevoie. – dan.camen.

Despre cuie si descoperirea lor

Acestea ar fi fost gasite acum 20 de ani in Ierusalim, intr-un mormant descoperit odata cu efectuarea unor lucrari de constructie pe un deal la cativa km sud de orasul vechi, mormant care se presupune ca ar fi al lui Caiafa, marele preot al Templului din Ierusalim cel care, alaturi de ginerele sau, arhiereul Ana, si ceilalti arhierei evrei ai Sinedriului l-au judecat si batjocorit pe Hristos.

Dr. Zvi Greenhut, azi cel mai cunoscut cercetator al Autoritatii israeliene pentru Antichitati, si Dr. Ronny Reich, azi seful Consiliului pentru Arheologie – cel mai puternic organism din Israel in acest domeniu, au gasit atunci in mormant 12 osuare care semanau cu niste cufere din piatra, in care se pastrau diferite oase. Pe doua dintre osuare era inscriptioant numele „Caifa”, respectiv „Iosif, fiul lui Caiafa”, iar cercetatorii tind sa creada acum ca mormantul apartine familiei personajului biblic novo-testamentar.

Numele Caiafa este destul de rar intalnit in perioada celui de-al doilea templu din Ierusalim, iar descoperirile arheologice care s-au desfasurat nu au revelat pana acum acest nume, decat cu aceasta ocazie. De la descoperirea sa, mormantul lui Caiafa nu a fost deschis publicului, fiind sigilat.

Pe langa cele 12 osuare, in mormant s-au mai gasit si alte „comori”: cateva monede, o sticla de parfum, o lampa de ulei intr-o oala de lut si doua cuie ruginite de 8 cm, cu varfurile indoite. Raportul de atunci al Autoritatii Israeliene pentru Antichitati arata ca unul dintre cuie a fost descoperit pe podea, iar celalalt intr-unul din acele osuare, avand deasupra lui si reziduri de calcar. Cam in acelasi timp Universitatea din Tel Aviv a primit un pachet ce continea doua cuie care se potriveau descrierii facute celor doua cuie gasite in presupusul mormant al lui Caiafa. Profesorul Israel Hershkowitz le-a pus intr-un loc sigur spre pastrare.

In documentarul lui Jacobovic, Hershkowitz afirma: „Potrivit marimii, formei si starii cuielor, este posibil ca acestea sa fi fost folosite la Rastignirea lui Hristos”. Jacobovic spune ca a petrecut doi din viata sa cautand aceste cuie. De-a lungul timpului s-au descoperit zeci de artefacte, inclusiv cuie, care ar fi avut legatura cu Rastignirea lui Iisus. Unele au fost desfiintate imediat, in timp ce altele au fost considerate sfinte.

Insa de atunci si pana acum nu s-a mai stiut nimic despre aceste cuie, ele aparand dintr-o data tocmai in laboratorul din Tel Aviv. Cum explica Jacobovic gasirea acestor cuie dintr-o data, dupa doua zeci de ani de uitare, in laboratorul Universitatii din Tel Avivi? Simplu: „Au fost doua cuie descoperite in mormantului lui Caiafa, care apoi au disparut, si apoi doua cuie care au aparut la Universitatea din Tel Aviv care se potrivesc descrierii si perioadei de timp [in care au fost pierdute – n.m.]”. „Nu pot spune 100% ca aceste cuie sunt cele folosite la Rastignirea lui Hristos, dar am facut conexiunea prin prisma detaliilor, si este cu siguranta posibil”.

Descoperirea de cuie in mormintele evreiesti este foarte rara, atat de rara incat doar intr-un singur loc se pare ca au mai fost descoperite: „Imi vine in minte doar un singur sit arheologic, la Ierihon, unde cuie de fier au fost gasite intr-un mormant evreiesc” – a declarat arheologul israelian Gaby Barkay de la Universitatea Evreiasca, „…si am cercetat peste 1100 de pesteri”.

Cum s-au pierdut insa cuiele nu se stie nici pana acum. In documentar, Gideon Avni de la Autoritatea Israeliana pentru Antichitati, spune ca acest for conduce peste 300 de excavari pe an, cercetari in care se fac zeci de mii de descoperiri si ca astfel este usor de imaginat ca aceste cuie puteau fi foarte repede ratacite. De asemenea, contrar afirmatiilor arheologului Gaby Barkay, Autoritatea Israeliana pentru Antichitati, care a supravegheat excavarea mormantului lui Caiafa, afirma ca niciodata nu s-a certificat ca acel mormant ar fi de fapt al lui Caiafa si ca in mormintele evreiesti se gasesc in mod frecvent cuie. In acest fel, institutia are propriile indoieli cu privire la aceste cuie: „Fara indoiala ca talentatul director Simcha Jacobovic a realizat un film interesant, avand in centru o descoperire arheologica autentica, dar interpretarea prezentata de el in film nu are nicio sustinere”.

Ce spun expertii in domeniu?

Contactati de corespondentii Reuters, cei mai multi dintre expertii si cercetatorii in domeniu au respins interpretarile lui Jacobovic, catalogandu-le ca fiind exagerate, unii dintre ei zicand ca acesta este in goana dupa publicitate si ca e de fapt un „sarlatan”.

Cat priveste osuarul elaborat in design, arheologii isi mentin parerea ca stilul acestuia nu seamana deloc cu mormintele folosite pentru arhiereii Sinedriului.

Cine este Simcha Jacobovic?

Jacobovic s-a nascut in Israel, dar si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Canada. Parintii sai, Iosif si Ida, sunt evrei romani, care s-au mutat in Israel dupa ce au supravietuit Holocaustului, iar din 1962 au plecat in Montreal, Canada. Se zvoneste ca Simcha ar vorbi chiar si limba romana…

Simcha este un personaj controversat, pentru ca acum cativa ani de zile a colaborat cu regizorul de film James Cameron la un film intitulat „Mormantul pierdut al lui Iisus”, film in care afirma ca mormantul descoperit intr-un cartier al Ierusalimului ar fi fost adevaratul mormant al lui Iisus si al familiei sale [!!! – n.m.].

Blasfemia legata de Mormantul pierdut al lui Iisus

In acest film, care a avut premiera la Discovery Channel in data de 4 martie 2007, Jacobovic prezinta teoria conform careia mormantul Talpiot, descoperit in data de 28 martie 1980, intr-un cartier aflat la 5 km sud de Ierusalim, ar fi locul unde s-ar gasi osemintele „familiei” lui Iisus. In mormant s-au gasit atunci 10 osuare, 6 din ele avand inscriptionate epigrafe. Cel mai cunoscut dintre ele este cel pe care se afla inscriptia: „Iisus, fiul lui Iosif” (Yeshua bar Yehosef – aramaica). Alte nume care apar sunt: Maria, Iosif, Iuda (Yehuda – aramaica) fiul lui Iisus, Maramene e Mara (s-ar traduce, dupa Jacobovic, Maria Magdalena), si Matei.

Testul ADN efectuat pe osemintele aflate in osuarul cu numele Iisus si in cel cu presupusul nume al Mariei Magdalena, a aratat ca cele doua persoane nu erau in relatii de sange dupa mama. Astfel, Jacobovic a concluzionat ca acestia doi trebuie sa fi fost casatoriti, fiindca altfel nu se justifica prezenta celor doua persoane in acelasi mormant. Cu toate acestea, testul ADN nu a mai fost efectuat si pe celelalte oseminte gasite in mormant, pentru a se vedea daca exista legaturi de sange intre ele si nici testul cu radiocarbon, pentru a se verifica vechimea osemintelor. In acest caz, expertii au concluzionat ca cele doua persoane cercetate puteau fi tata-fata, veri etc.

De ce este totusi, pentru crestini, acest film o blasfemie? Pentru ca in el Jacobovic contesta:

– Invierea Mantuitorului a treia zi din mormant (presupunand in cel mai bun caz ca a fost o inviere spirituala, si nu corporala),

– locatia actuala a Mormantului Domnului (Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim) si a Golgotei (locul unde a fost rastignit)

– inaltarea dupa moarte a Maicii Domnului cu trupul la Cer (vezi Adormirea Maicii Domnului, conform Sfintei Traditii)

– fecioria Domnului Iisus, spunand ca ar fi avut o sotie, pe Maria Magdalena, si cu ea copii.

– fecioria Maicii Domnului, spunand ca Iisus ar fi avut frati dupa mama, si nu frati vitregi dupa tata, dintr-o casatorie anterioara a aceluia (Iosif), inainte de logodirea cu Fecioara Maria

Mai mult decat atat, Jacobovic se contrazice grozav, fiindca daca in acest film el spune ca Mantuitorul a fost casatorit cu Maria Magdalena si a avut copii cu aceasta, atunci contesta faptul ca Hristos a fost crucificat pentru vina de a Se fi facut pe Sine Dumnezeu si, prin asta, faptul ca a gasit, culmea, tocmai el cuiele Rastignirii! La fel si invers, daca Iisus a fost rastignit, si asa este, atunci de ce minte ca un evreu ce este ca Iisus Hristos fost casatorit si a avut copii?

De ce nu pot fi acestea cuiele Rastignirii lui Iisus?

Am sa redau in cele de mai jos, cuvintele episcopului Teodoret al Cirului care, in a sa Istorie bisericeasca, face referire la descoperirea celor trei cruci de catre Imparateasa Elena, precum si a cuielor cu care Mantuitorul a fost pironit pe Cruce, aratand si cum au fost ele folosite dupa aceea:

„Despre Elena, mama împăratului Constantin cel Mare şi despre râvna ei pentru zidirea dumnezeiescului templu [1]

1. Nimeni altul nu a fost purtătorul acestei scrisori, ci însăşi mama împăratului, aceea care a avut un fiu strălucit şi care este slăvită de toţi credincioşii. Ea a născut această mare torţă de lumină şi l-a hrănit cu dreapta credinţă. Ea a suportat oboseala drumului şi nu s-a gândit la suferinţele bătrâneţii, căci a făcut această călătorie îndepărtată, cu puţin timp înainte de sfârşitul vieţii, care s-a întâmplat la vârsta de 80 de ani.

2. După ce a văzut locul acela unde s-au întâmplat Patimile (Domnului) pentru mântuirea noastră a tuturor, ea a dat poruncă să se dărâme deîndată acel spurcat templu păgânesc şi să se ducă de acolo dărâmăturile. După ce a ieşit la iveală mormântul, care fusese ascuns până acum, au apărut trei cruci, acoperite de pământ, lângă mormântul Domnului.

3. Toţi erau pe deplin convinşi că una dintre aceste cruci a fost cea a Domnului nostru Iisus Hristos, iar celelalte două ale tâlharilor celor ţintuiţi odată cu Acesta. Nu ştiau totuşi care era crucea care s-a atins de trupul Domnului şi pe care s-au prelins picăturile sfântului Său Sânge.

4. Atunci, cel prea înţelept şi cu adevărat dumnezeiesc, întâistătătorul (episcopul) oraşului Ierusalim, Macarie, a înlăturat îndoiala în felul acesta: S-a atins fiecare dintre aceste cruci, cu rugăciune fierbinte, de o femeie de neam bun, care era bolnavă de multă vreme şi s-a cunoscut puterea Crucii mântuitoare, căci aceasta, îndată ce s-a atins de trupul femeii, a înlăturat acea boală grea şi a arătat-o sănătoasă.

5. Astfel, mama împăratului, după ce a aflat ceea ce dorise, a pus la coiful împărătesc o parte dintre cuie, având grijă de capul fiului său ca să alunge săgeţile duşmanului, iar pe altele le-a legat de frâul calului, îngrijindu-se de siguranţa împăratului (în luptă). Cu aceasta s-a împlinit, în fine şi vechea profeţie, căci Zaharia Profetul a strigat mai înainte «Şi va fi pe frâul calului ceva sfânt Domnului Atotputernic» (Zaharia 14, 20).

6. Apoi a împărţit o parte din crucea mântuitoare Reşedinţei imperiale, iar pentru cealaltă parte a făcut o cutie din material de argint şi a dat-o episcopului oraşului, poruncindu-i ca să păstreze pentru generaţiile viitoare cele ce amintesc despre mântuire.[…]”

[1] – Teodoret al Cirului, Istoria bisericească (Cartea Întâi), în PSB 44, traducere de Pr. Prof. Vasile Sibiescu, EIBMBOR, Bucureşti, 1995, pp. 62-63

Asadar, luand ca exemplu gasirea in chip minunat a Crucii Golgotei de catre Imparateasa Elena, oare aceste cuie fac si ele minuni precum a facut atunci Crucea Domnului la aflarea ei, minune prin care a si fost autentificata fara drept de apel?

Referinte scripturistice legate de arhiereul Caiafa

Iata mai jos cateva dintre versetele Noului Testament, care fac referire la Caiafa. In toate acestea este evidentiat, fara niciun fel de dubiu, rolul pe care l-a avut in punerea la cale a Rastignirii Mantuitorului Hristos:

Sf. Ev. Matei cap. 26, vs. 3-4 si 57/59

– Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă

– Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.[…] Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

Sf. Ev. Luca cap. 3, vs. 2

– În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

Sf. Ev. Ioan cap. 11, 49-50; 18, 13-14; 18, 24/ 28

– Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic, Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.

– Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.

– Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.[…] Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.

Faptele Apostolilor cap. 4, 5-7

– Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc, Şi punându-i în mijloc, îi întrebau [pe apostoli]: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta?

Cateva observatii privind reabilitarea lui Caiafa

Ultima „descoperire” a lui Jacobovic nu este deloc intamplatoare, ziarul israelian Haaretz scotand la lumina afirmatiile acestuia, potrivit carora Caiafa trebuie reabilitat. Astfel, Jacobovic lanseaza teoria ca marele preot si-ar fi schimbat ulterior parerea despre Iisus, mai ales dupa rastignirea Lui pe Golgota, devenind chiar membru al comunitatii de iudei-crestini (care il venerau pe Hristos doar ca Mesia, pamantesc, si nu ca Dumnezeu), iar urmasii sai au considerat ca trebuie sa-i puna in mormant, alaturi de alte bunuri, si cuiele lui Hristos. El isi sustine teoria aceasta spunand ca s-au gasit inscriptionate pe osuarul lui Caiafa mai multe simboluri misterioase.

Cu toate acestea, aberatiile lui Jacobovic pot fi demontate foarte usor:

– Din Faptele Apostolilor (vezi versetul mai sus) se vede clar ca atitudinea lui Caiafa nu s-a schimbat nici dupa Rastignirea Mantuitorului, ci a continuat sa-i persecute pe apostoli cat a putut.

– Imparateasa Elena a descoperit cuiele Rastignirii cu mult timp dupa moartea lui Caiafa, atunci cand, la 80 de ani fiind, a mers la Ierusalim sa construiasca pe Golgota Biserica Sfantului Mormant. Deci acest lucru dovedeste faptul ca arhiereul Caiafa nu putea sa fie inmormantat cu aceste cuie si, mai mult decat atat, luat in sens invers, daca adevaratele piroane ale Rastignirii au ramas pe Golgota sute de ani pana la descoperirea lor, atunci aceste cuie obisnuite care au fost gasite in presupusul mormant al lui Caiafa, arata ca acest mormant nu este cel al marelui preot, stricand astfel teoria lui Jacobovic, fiindca nu-si permiteau arhiereii Sinedriului sa puna in mormantul ucigasului de Dumnezeu Caiafa tocmai simbolul Rastignirii Domnului, piroanele, ca sa-l invinuiasca peste generatii posteritatea.

– „descoperirea” aceasta a lui Jacobovic este pusa in lumina la doar cateva saptamani de la recentele afirmatii ale papei Benedict al XVI-lea care, in cea de-a doua parte a cartii sale „Isus din Nazaret”, ii exonereza pe evrei de „vina” uciderii lui Dumnezeu prin răstignire, mergand in principal pe linia trasata de celebrul document Nostra etate al Conciliului Vatican II. El uita, aşadar, de cuvintele evreilor: „Tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mt. 27, 25). Pentru cei care vreti insa sa aflati adevarul, cititi slujba Prohodului Domnului, versiunea necenzurata…

– este adevarat ca, alaturi de Iuda Iscarioteanul, Caiafa reprezinta simbolul tradarii iudaice, al negarii adevarului divin si poate al anti-semitismului, insa tot el este si autorul uneia dintre cele mai celebre „profetii” ale Noului Testament deoarece, fiind in anul acela mare preot la Templul din Ierusalim, a sfatuit pe ceilalti arhierei ai Sinedriului ca: „este mai de folos să moară un om pentru popor [Hristos – n.m.], decât să piară tot neamul [omenesc – n.m.]” (In. 11, 49-50), .

dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

surse>

http://www.aolnews.com/2011/04/12/did-journalist-simcha-jacobovici-find-the-nails-used-to-crucif/

http://www.jpost.com/NationalNews/Article.aspx?id=216238

http://news.yahoo.com/s/nm/20110412/film_nm/us_archaeology_jesus_nails

http://www.ziare.com/magazin/descoperire/s-au-gasit-cuiele-cu-care-a-fost-crucificat-iisus-1087966

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1376107/Investigator-claims-2-000-year-old-nails-used-crucify-Jesus.html

http://www.haaretz.com/news/national/are-these-the-nails-used-to-crucify-jesus-1.355509

http://www.msnbc.msn.com/id/42554173/ns/technology_and_science-science/

 

Pierdut timp de 2000 de ani… Poate fi acesta portretul lui Iisus?

Daily Mail / 3 aprilie 2011

Este acesta primul portret al lui Iisus? Incredibila poveste a celor 70 de cărţi vechi, ascunse într-o peşteră aproape 2000 de ani

Imaginea este straniu de familiară: un tânăr om bărbos, cu părul curgând creţ. După ce a stat ascuns aproape 2000 de ani într-o peşteră în Ţara Sfântă, detaliile fine ale acestui portret sunt dificil de determinat. Dar, pus într-o anumită lumină, nu sunt greu de vazut semnele din jurul frunţii chipului, care seamănă cu o coroană de spini. Dacă se dovedeşte a fi autentic, acesta ar putea fi primul portret al lui Iisus Hristos, posibil realizat chiar în timpul vieţii Sale de cei care L-au si cunoscut.

Mica cartulie, un pic mai mică decât un card de credit modern, este sigilată pe toate părţile şi are o reprezentare in basorelief a unui cap de om atât pe faţă, cat şi în spate. Unul dintre ele pare să aibă barbă, iar celălalt fără. Se poate vedea pana si amprenta autorului, imprimata in aliajul de plumb al cartii. Sub ambele chipuri se afla o linie de text in ebraica veche încă nedescifrata.

In mod surprinzător, una dintre broşuri pare să conţină cuvintele: „Salvatorul/ Mântuitorul Israelului” – una dintre puţinele fraze până acum traduse.

Proprietarul acestor cartulii este Hassan Saida, un beduin camionagiu, care locuieşte în satul arab Umm al-Ghanim (Shibli). El a refuzat să vândă aceste broşuri, dar două dintre ele au fost deja trimise ca probe pentru analizare în Anglia şi Elveţia.

O ancheta a ziarului a dezvăluit că artefactele au fost iniţial găsite într-o peşteră din satul Saham din Iordania, aproape de Inaltimile Golan de langa granita Israelului cu Iordania şi Siria, şi la distanta de trei mile de izvoarele termale israeliene din Hamat Gader.

Potrivit unor surse din Saham, aceste carti au fost descoperite acum cinci ani, după ce o viitură a indepartat solul muntos si a dezvelit ceea ce parea a fi o mare piatra ce acoperea o intrare. Când aceasta a fost data la o parte, s-a ivit o peşteră cu un număr mare de mici nise scobite în pereţi. Fiecare dintre aceste nişe conţinea cate o broşură. Au existat şi alte obiecte, inclusiv unele plăci de metal şi suluri laminate.

Zona este recunoscuta ca fiind o zona traditionala veche de refugiu si adapost pentru anticii evrei care fugeau de urmarile sangeroaselor revolte indreptate împotriva Imperiului Roman, în primul şi al doilea secol crestin.

Pestera este la mai putin de 100 de mile de Qumran, unde au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moarta, şi la aproximativ 60 de mile de Masada, locul ultimei redute unde extremistii din secta zelotistilor s-au sinucis in masa în urma asediului armatei romane in anul 72 dupa Hristos – la doi ani de la distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim.

Acest loc este, de asemenea, aproape si de pesterile care au fost folosite ca sanctuare de refugiatii revoltei lui Bar Kokhba din anul 132 dupa Hristos [proclamat de evreii vremii aceleia drept “mesia” – n.m.], a treia si ultima mare revolta evreiasca impotriva Imperiului Roman.

Perioada aceasta este de o importanţă critică pentru biblişti, deoarece cuprinde rasturnarile politice, sociale şi religioase care au dus la ruptura dintre iudaism şi creştinism.

Acesta perioada s-a încheiat cu triumful creştinismului asupra celorlalte religii, devenind noua religie dominantă mai intai pentru evreii dizidenti şi apoi pentru celelalte neamuri.

În timp ce manuscrisele de la Marea Moartă sunt bucăţi de pergament sau papirus care conţin versiunile cunoscute mai devreme de cărţi ale Bibliei ebraice şi alte texte – formatul evreiesc traditional pentru lucrarile scrise – aceste noi descoperiri inscriptionate in plumb sunt sub forma unor carti, sau codex-uri, forma care a fost mult timp asociata cu apariţia creştinismului.

Codicii văzuti de redactia ziarului Daily Mail variau ca mărime de la mai putin de 3 inch x 2 inch, pana la aproximativ 8 inch x 10 inch. Acestia contin fiecare in medie opt sau nouă pagini, iar scrisul pare a fi mai degrabă turnat, decât înscris/ inscriptionat, avand imagini pe ambele părţi si fiind prins cu legături din inele de plumb. Când au fost descoperiti, mulţi dintre codici au fost grav corodati.

Codexul care arată ceea ce poate fi chipul lui Hristos se pare că nu a fost deschis. Unele manuscrise prezintă semne că ar fi fost îngropate – deşi ar putea fi pur şi simplu vorba de grohotisul depus pe ele prin situarea lor într-o peşteră timp de mai multe sute de ani.

Spre deosebire de sulurile de la Marea Moartă, codicii de plumb au mai degrabă imagini stilizate decât text, cu o cantitate relativ mică de text care pare a fi scris într-o limbă feniciana, deşi dialectul exact urmeaza sa fie identificat. La momentul cand acesti codici au fost creati Ţara Sfântă era populata de diferite secte, inclusiv de esenieni, samariteni, farisei, saduchei, dositeni şi nazarineni.

Nu exista niciun script comun, precum nici amestec considerabil al limbii şi al sistemelor de scris între aceste grupuri. Acest lucru înseamnă că ar putea dura ani de zile pana cand vor fi interpretate corect acesti codici.

Multe dintre cărţi sunt sigilate pe toate laturile cu inele metalice, sugerand ca nu erau destinate să fie deschise. Acest lucru ar putea duce la concluzia ca acestea conţin cuvinte sfinte, care nu trebuiau să fie citite. De exemplu, evreii antici protejau cu înverşunare numele sacru al lui Dumnezeu, care era doar o singura data rostit de către marele preot în Templul din Ierusalim, la sarbatoarea Yom Kippur.

Pronunţia originala a numelui a fost pierduta, dar a fost transcrisa în alfabetul latin ca YHWH – cunoscut sub numele de Tetragramata – şi este de obicei tradus fie ca Iahve sau Iehova. O carte sigilata care conţine informaţii sacre a fost menţionată si în cartea biblică Apocalipsa.

O placuta a fost interpretata de experti ca aratand harta schematică a Ierusalimului creştin, in care ii arată pe Romani in afara zidurilor orasului. În partea de sus poate fi văzuta o scară, care poate fi considerata a fi o balustrada menţionata într-o descriere biblică a Templului din Ierusalim. Mai jos sunt cele trei grupuri de zidarie, pentru a reprezenta zidurile oraşului. Un palmier cu fructe sugerează Casa lui David şi există trei sau patru forme care par a fi linii orizontale intersectate de jos de linii verticale scurte. Acestea sunt cruci în formă de T, folosite în timpurile biblice (familiara forma a crucifix-ului se presupune ca dateaza din secolul al 4-lea crestin). Steaua reprezintă Casa lui Iesei – acest model se repetă.

Această interpretare data cărţilor ca artefacte proto-creştine este susţinută de Margaret Barker, fostul preşedinte al Societăţii pentru Studiul Vechiului Testament şi unul dintre cei mai de seama experţi din Marea Britanie privind începutul creştinismului. Faptul că un personaj este portretizat ar părea să sugereze ca aceste carti nu au stat in legatura cu iudaismul acelui timp, unde portretizarea chipurilor oamenilor de seama ai societatii era strict interzisa, deoarece se considera idolatrie.

Dacă se dovedesc a fi autentice, atunci in mod clar că aceste cărţi au fost, de fapt, create de o sectă evreiasca mesianica timpurie, care probabil avea legaturi cu biserica crestina şi că aceste imagini il reprezintă pe Hristos Însuşi. Cu toate acestea, o altă teorie, invocata de Robert Feather – o autoritate în manuscrisele de la Marea Moartă şi autorul cartii Misterul sulului de cupru de la Qumran – este că aceste cărţi privesc revolta din 132-136 dupa Hristos a lui Bar Kokhba, a treia mare rebeliune a evreilor din Iudeea şi ultimul razboi intre evrei si romani.

Revolta a recreat timp de doi ani statul independent Israel cu jurisdictie peste părţi din Iudeea, înainte ca armata romană în cele din urmă sa-l desfiinteze, iar toţi evreii, inclusiv primii creştini, sa fie expulzati din Ierusalim.

Urmaşii lui Simon Bar Kokhba, comandantul revoltei, l-au aclamat ca pe un mesia, o figura eroica care ar putea restabili statul Israel. Deşi evreii creştini il marturiseau pe Iisus ca fiind adevaratul Mesia şi desi acestia nu au sprijint revolta lui Bar Kokhba, au fost exclusi si ei din Ierusalim, împreună cu restul evreilor. Războiul şi urmările sale au ajutat la diferenţierea creştinismului ca o religie distinctă de iudaism.

Liderul spiritual al revoltei a fost Rabbi Shimon Bar Yochai, care a pus bazele unei forme mistice de iudaism, cunoscuta astăzi sub numele de Kabbala, care este urmata azi de Madonna, Britney Spears şi alte vedete. Yochai s-a ascuns într-o peşteră timp de 13 ani şi a scris un comentariu secret la Biblie – Zohar – care s-a transformat mai apoi in Kabbala. Feather este convins că o parte din textul codicilor poarta numele rabinului Bar Yochai.

El spune că toti codicii cunoscuti înainte de anul 400 dupa Hristos au fost făcuti din pergament şi papirus, dar modelul acestor carti de metal este necunoscut. Acestea au fost concepute în mod clar să reziste pentru totdeauna şi sa nu fie deschise. Utilizarea metalului ca material de scris în acest moment este bine documentat – cu toate acestea, textul a fost întotdeauna înscris, dar nu turnat.

Cărţile sunt în prezent în posesia lui Hassan Saida, în Umm al-Ghanim (Shibli), loc care se află la poalele Muntelui Tabor, la 18 mile vest de Marea Galileii. Saida deţine şi operează o afacere de transport care are cel puţin nouă camioane mari. El este considerat în satul lui ca fiind un om instarit. Bunicul său s-a stabilit acolo mai bine de 50 de ani în urmă, iar mama lui şi patru dintre fraţi sai încă mai trăiesc acolo. Saida, care are în jur de 30 de ani şi are cinci sau şase copii, susţine că a moştenit de la bunicul sau aceste carti. Cu toate acestea, ziarul Daily Mail a aflat că acestea au vazut prima oara lumina acum cinci ani în urmă, când partenerul sau de afaceri, un beduin, s-a întâlnit cu un sătean din Iordania, care a spus că are unele artefacte vechi si vrea sa le vanda.

Partenerul de afaceri i-a aratat două cărţi foarte mici de metal. El le-a adus înapoi peste graniţă în Israel şi Saida a devenit incantat de ele, ajungand să creada că au proprietăţi magice şi că aceasta a fost soarta lui pentru a colecta cât mai multe ca ele. Zona muntoasa si arida unde au fost găsite este militarizata şi putin agrara. Localnicii si-au completat de generaţii venitul prin vânzarea de artefacte arheologice descoperite în peşteri.

Majoritatea broşurilor au fost trecute clandestin peste frontiera de către conducătorii auto care lucrează pentru Saida – cele mai mici au fost de obicei purtate fatis ca talismane agăţate cu lanţuri în jurul gatului conducătorilor auto, iar cele mai mari au fost ascunse în spatele camionului, sau in spatele tabloului de bord auto.

În scopul de a finanţa achiziţia de broşuri de la iordanieni, care iniţial le-au descoperit, Saida ar fi intrat în parteneriat cu o serie de alte persoane – inclusiv cu avocatul său din Haifa, Israel. Saida studiază în mod constant broşurile, dar nu are prea mare grijă de ele, deschizandu-le şi de acoperindu-le în ulei de măsline, în scopul de a le „conserva”.

Artefactele au fost vazute de colectionari de antichitati multi-milionari atât în Israel, cat şi în Europa – iar lui Saida i-au fost oferite zeci de milioane de lire sterline pentru doar câteva dintre carti, insa acesta a refuzat să vândă vreuna. Când a obţinut prima broşura, el nu a avut nicio idee ce reprezinta sau macar daca este autentica. A contactat în 2007 casa Sotheby’s în încercarea de a găsi un expert avizat, dar celebra casă de licitaţii a refuzat sa se ​​implice, pe motiv ca provenienţa cartilor nu era cunoscută.

Curând după aceea, autorul britanic şi jurnalistul Nick Fielding a fost abordat de către o femeie palestiniana care era îngrijorata de faptul că broşurile ar putea fi vândute pe piaţa neagră. Fielding a fost rugat să contacteze British Museum, Muzeul Fitzwilliam din Cambridge şi alte muzee. El a călătorit în Israel şi a obţinut o scrisoare de la Autoritatea Israeliana pentru Antichităţi in care se spunea că aceasta nu are nicio obiecţie daca aceste carti urmau să fie duse în străinătate pentru analizare. Se pare ca autoritatea a crezut broşurile ca fiind falsuri, bazandu-se pe faptul că nimic asemenea lor nu a fost descoperit înainte.

Nici unul dintre muzee nu a vrut să se implice, din nou, din cauza preocupărilor privind provenienţa cartilor. Fielding a fost apoi rugat să contacteze experţi pentru a afla ce reprezinta aceste carti şi dacă sunt autentice. David Feather, care este un metalurgist, precum şi un expert al manuscriselor de la Marea Moartă, a recomandat prezentarea lor pentru analiză la Universitatea Oxford. Lucrarea a fost realizată de către Dr. Peter Northover, şeful Grupului  pentru Stiinta Materialelor Arheologice şi un expert mondial privind analiza materialelor metalice vechi.

Probele au fost trimise apoi la Laboratorul National pentru Materiale din Elvetia cu sediul la Dübendorf. Rezultatele au aratat că materialul cartilor concordă cu vechea perioadă (Romana) de producţie de plumb şi că metalul a fost topit din minereu care îşi are originea în Marea Mediterană. De asemenea, Dr. Northover a spus că natura coroziunii de pe cărţi este puţin probabil să fie una moderna. Între timp, politica privind provenienţa cărţilor s-a intensificat.

Directorul Departamentului de Antichitati din Iordania, Al-Ziad Saad, are puţine îndoieli. El consideră că acestea ar fi fost într-adevăr făcute de urmaşii lui Iisus în deceniile care au urmat imediat răstignirii Lui. „Cartile acestea vor fi mai importante decât manuscrisele de la Marea Moartă”. „Informaţia iniţială este foarte încurajatoare şi se pare că asistam la o descoperire foarte importanta şi semnificativa – poate cea mai importantă descoperire din istoria arheologiei”.

Dacă are dreptate, atunci cu adevărat privim la faţa lui Iisus Hristos.

Nick Pryer

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1372741/Hidden-cave-First-portrait-Jesus-1-70-ancient-books.html

~~~+~~~

UPDATE 5 aprilie

[Patriarhia este mai sceptica in privinta tablitelor, subliniind faptul ca personajele care le-au gasit si cercetat ulterior, venind si cu primele concluzii, sunt destul de controversate si nu au autoritatea necesara ca sa se ocupe de analizarea lor. Sunt redate, deci, cuvintele unui lector universitar care spune ca unii cercetatori le considera „nu neaparat falsuri, ci tablite care aveau un alt scop, dar care acum in media sunt prezentate ca datand din sec. I”. E un fel mai nuantat de a spune ca aceste tablite nu sunt autentice pentru ca… personajele care se ocupa in prezent de cercetarea lor sunt controversate – dan.camen.]

Tăbliţele descoperite în peştera din Iordania puse sub semnul întrebării

Basilica.ro / 5 aprilie 2011

Presa naţională şi internaţională a relatat în ultimul timp, în mai multe rânduri, despre descoperirea într-o peşteră din Iordania a 70 de cărţi din foiţe de metal inscripţionate. Tăbliţele datează din perioada primară a Bisericii, susţin cei care le-au descoperit, şi dacă autenticitatea lor ar fi probată ar putea deveni la fel de valoroase ca Manuscrisele de la Marea Moartă.

Până în prezent specialiştii recunoscuţi la nivel mondial nu s-au pronunţat în privinţa autenticităţii tăbliţelor, iar autorităţile în domeniu sunt rezervate.

„În primul rând, cu asemenea ştire nu trebuie să ne grăbim, ci trebuie să aşteptăm publicarea oficială a tăbliţelor respective. Autoritatea de antichităţi din Israel le-a declarat falsuri şi în cel mai bun caz ar fi replici din secolul XIX sau din secolul XX pe care unii nu le consideră neapărat falsuri, ci practic sunt tăbliţe care aveau un alt scop, dar care acum în media sunt prezentate ca datând din secolul I”, a declarat pentru TRINITAS TV, lect. dr. Alexandru Mihăilă, specialist în studii biblice.

Cei care s-au pronunţat până acum în privinţa autenticităţii şi importanţei tăbliţelor nu au expertiza necesară pentru a fi credibili.

„Ştirea a apărut prima dată pe data de 3 martie şi primul expert invocat a fost Robert Feather, un inginer metalurg care, în urma expertizei pe care a întreprins-o, a spus că tăbliţele respective datează din primul secolul şi că ar putea proveni din perioada bisericii primare datorită simbolurilor creştine şi iudaice. Problema este că acelaşi autor nu este sub nici o formă un arheolog renumit în domeniu, ci a publicat cărţi care sunt extrem de dubioase, vorbind despre iniţierea secretă a lui Iisus Hristos la Qumran sau despre sulul templului de cupru pe care îl pune în legătură cu faraonul Akenthon. Apoi, ştirea s-a dezvoltat şi de ea s-a ocupat un arheolog amator, pe nume David Elkington, care se prezintă ca fiind arheolog religios, deşi nu există această nomenclatură. El a popularizat ştirea, făcând primele poze, însă problema constă în credibilitatea dânsului, deoarece are cărţi publicate despre vibraţia universală a pământului şi despre Mesia preistoric, acestea fiind lucruri pe care orice specialist le priveşte cu scepticism. Marea problemă este că au fost invocaţi şi specialişti reali, cum ar fi Philip Davis, însă expertiza lui a fost trunchiată, fiind folosită doar în anumite contexte”, a mai spus lect. dr. Alexandru Mihăilă.

Tăbliţele au fost descoperite în urmă cu cinci ani, într-o peşteră din Iordania, în care se presupune că s-ar fi refugiat creştini după căderea Ierusalimului din anul 70 d.Hr.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/tablitele_descoperite_in_pestera_din_iordania_puse_sub_semnul_intrebarii_7610.html

 

Tăbliţe de metal din primele zile ale creştinismului ar putea revoluţiona istoria biblică

Mediafax.ro / 30 martie 2011

Descoperirea a şaptezeci de cărţi din foiţe de metal inscripţionate, legate cu sârmă, ar putea schimba istoria biblică cunoscută până acum. Pentru savanţi, această colecţie antică este o preţioasă comoară, deoarece ar putea aduce lumină asupra primelor zile ale creştinismului, potrivit Daily Mail.

Oamenii de ştiinţă au păreri împărţite asupra autenticităţii lor, dar dacă aceasta este demonstrată, descoperire ar putea avea aceeaşi importanţă ca şi manuscrisele de la Marea Moartă.

Pe unele pagini, nu mult mai mari decât un card bancar, sunt inscripţionate imagini, simboluri şi cuvinte care par să se refere la Mesia şi, posibil, chiar la Răstignire şi Înviere.

Mai multe tăbliţe sunt sigilate, ceea ce a determinat savanţii să presupună că inscripţiile ar putea fi chiar „cărţile de legi, petcetluite” din Cartea Apocalipsei a Bibliei.

Tăbliţele au fost descoperite în urmă cu cinci ani, într-o peşteră din Iordania, în care se presupune că s-ar fi refugiat creştini după căderea Ierusalimului din 70 d.H. Documente importante din aceeaşi perioadă au mai fost găsite anterior acolo.

Potrivit primelor teste, tăbliţele ar fi datate în perioada secolului I d.H. Această estimare se bazează pe urmele de coroziune, despre care experţii spun că ar fi imposibil de realizat în mod artificial.

În cazul în care datarea se va dovedi reală, tăbliţele ar fi printre cele mai vechi documente creştine, anterioare scrisorilor Apostolului Paul.

Perspectiva că aceste tăbliţe ar putea conţine relatări contemporane din ultimii ani din viaţa lui Iisus a încântat oamenii de ştiinţă.

David Elkington, un om de ştiinţă britanic specializat în arheologie religioasă antică şi printre puţinii care au reuşit să examineze cărţile, spune că această descoperire ar putea fi cea mai mare referitoare la istoria creştinismului.

„Gândul că aceste obiecte au fost deţinute de primi sfinţi ai Bisericii îmi taie răsuflarea„, a spus Elkington.

Din nefericire tăbliţele nu se află în posesia oamenilor de ştiinţă, descoperirea lor fiind destul de controversată. Ele ar fi fost găsite iniţial de un beduin iordanian, tezaurul fiind preluat ulterior de un nomad israelian. Guvernul iordanian lucrează în prezent la cel mai înalt nivel pentru a repatria şi proteja colecţia.

sursa>

http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/tablite-de-metal-din-primele-zile-ale-crestinismului-ar-putea-revolutiona-istoria-biblica-8113022/

~~~+~~~

Iordania solicită Israelului returnarea unor scrieri creştine timpurii

Potrivit BBC News, statul iordanian a solicitat Israelului să returneze ceea ce se crede a fi celmai vechi text creştin care a supravieţuit aproape 2.000 de ani într-o peşteră din Iordania.

Un grup de 70 „cărţi”, fiecare având între 5 şi 15 foi de plumb legate între ele prin inele de plumb, a fost descoperit, se pare, într-o vale aridă din nordul Iordaniei undeva între 2005 şi 2007.

O viitura a expus două nişe din interiorul unei peşteri, una dintre ele marcată cu o Menoră sau sfeşnic cu şapte braţe, simbolul antic al religiei ebraice. Un beduin iordanian a deschis aceste nişe, şi ceea ce el a găsit în interiorul ei ar putea fi nişte relicve extrem de rare ale creştinismului timpuriu. Acesta este punctul de vedere al guvernului iordanian, care pretinde că aceste volume au fost traficate in Israel de către un alt beduin. Beduinul israelian care deţine în prezent cărţile a negat acest lucru şi afirmă că acestea au fost în familia lui de 100 de ani. Jordania spune că va „depune toate eforturile, la fiecare nivel” pentru a obţine relicvele înapoi.

Directorul departamentului de Antichităţi al Iordaniei, Ziad al-Saad, crede că volumele ar fi fost realizate de către urmaşii imediaţi ai lui Iisus, imediat după crucificarea Sa. „Este posibil ca acestea să fie mai importante decât documentele descoperite la Marea Moartă„, a declarat el.

Unul dintre putini oameni care au văzut această colecţie este David Elkington, un savant arheolog, care conduce o echipă britanică în încercarea de a obţine cărţile şi a le conduce în siguranţă într-un muzeu iordanian. El spune ca acestea ar putea fi „descoperirea majoră a istoriei creştine„, adăugând: „este o senzaţie deosebită aceea de a ţine în mână obiecte care ar fi fost deţinute de sfinţii Bisericii timpurii”.

El crede ca dovada cea mai evidentă care pledează pentru originea creştină a documentelor constă în imaginile care decorează coperţile cărţilor precum şi unele dintre paginile lor.

Philip Davies, profesor emerit de Studii ale Vechiului Testament de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, spune ca dovada cea mai puternică ce pledează pentru o origine creştină a cărţilor este accea că pe o placă se află turnată imaginea oraşului Ierusalim cu mormântul lui Hristos şi simbolul crucii.

(traducere şi adaptare: Petru AVRAM)

sursa>

http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/iordania-solicita-israelului-returnarea-unor-scrieri-crestine-timpurii

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?

Întrebarea aceasta a adresat-o Mântuitorul cărturarilor şi fariseilor imediat după ce L-au întrebat în mod iscoditor “care poruncă este cea mai mare în Lege” (Mt. 22, 34-46). Ei I-au răspuns scurt şi simplu că Hristos este Fiul “lui David”. Atunci Mântuitorul le-a citat primul verset din Psalmul 109: “Zis-a Domnul Domnului Meu: <Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale>”, subliniindu-le faptul că David a scris aceste cuvinte “în duh” şi cum, deci, l-a putut numi acesta pe Hristos “Domn” din moment ce-I era strămoş după trup? Scriptura menţionează faptul că fariseii şi cărturarii nu I-au mai putut răspunde şi că “n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe ceva”. Dar nici Mântuitorul nu le-a mai oferit răspunsul, fiindcă deşi aceia îl căutau, Îl aveau deja în faţa ochilor lor…

La tâlcuirea[1] Psalmului la care Hristos face referire în pericopa evanghelică, Teodoret spune că “fariseii mărturiseau pe Domnul a fi Fiu al lui David, iar că era şi Domn al lui David (după Dumnezeire adică) aceasta n-o ştiau [drept pentru care credeau că El va fi un fel de erou naţional sau un eliberator pământesc care să-i scoată din robia romană]”.

Prin zicerea Domn şi Domn se arată însăşi cinstirea cea întocmai (asemenea şi obştească) pe care o are Tatăl cu Fiul, fiindcă, zice Teodoret, “obştimea numelui arată însuşirea fiinţei: că Domnul [şi Fiul] nu zice Domnului şi Tatăl Fiului Său <Domnul zidirilor>, nici <Domnul făpturii>”, deoarece nu este creatură Fiul, sau mai prejos decât Tatăl, ci “numele denotă deofiinţimea şi egalitatea în Dumnezeire a Treimii”. Acelaşi lucru îl arată şi Eftimie Zigabenul, tâlcuind şederea Fiului (pe scaun împărătesc) de-a dreapta Tatălui astfel: “Dumnezeu şi Tatăl este fără de trup şi nescris-împrejur [necircumscris], şi nu are dreaptă sau stângă, că acestea sunt proprii trupului”, iar acest lucru adevereşte negreşit “apropierea şi potrivirea cinstei [vredniciei]”. De asemenea, Sf. Vasile cel Mare ne îndeamnă “să nu facem pe Fiul mai mare decât Tatăl, din pricina şederii de-a dreapta Lui”, ci să ne îndreptăm privirea la împreuna-cinstire şi asemănarea prin împărtăşirea şederii, pentru că, aşa cum arată şi Sever “la fiinţa netrupească nu e cu putinţă a înţelege dreapta ori stânga”. Iar “Scaunul, după Eusebie, însemnează vrednicia Lui cea împărătească, iar şederea însemnează adeverirea, întărirea şi neclătinarea stăruirii în Împărăţie”. Teodoret, uimit de aceste cuvinte ale Psalmistului, exclamă biruit: “Mare lucru cu adevărat este a se pune să şadă firea omenească de-a dreapta, şi nu numai mai presus de alte firi, ci mai presus de toată zidirea”. Deci, conchide el, Fiul “ca om aude <şezi de-a dreapta Mea>, căci ca şi Dumnezeu are veşnic stăpânirea”.

Mai încolo, prin vrăjmaşi Teodoret şi Atanasie cel Mare înţeleg pe Iudei, Elini, pe eretici şi pe demoni. Iar zicerea până “nu e pusă întotdeauna pentru timpul viitor, ci de multe ori însemnează <până la oarecari vremi>, iar partea cea rămasă a timpului nu se tăgăduieşte, ci şi pe aceea împreună o cuprinde”. Teodoret, de asemenea, completează cele spuse, zicând că aceasta “nu e însemnătoare de timp, ci e o însuşire [idiom[2]] al dumnezeieştii Scripturi […] fiindcă nu se poate alătura fiinţarea [existenţa] lui Dumnezeu cu bătrâneţea oamenilor, că, şi îmbătrânind ei şi sfârşindu-se, Făcătorul tuturor rămâne”.

Eftimie Zigabenul spune că prin aşternut al picioarelor Psalmistul vrea să zică supuşi, adică “până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supuşi sub picioarele Tale”, fiindcă toţi se vor supune Fiului când va veni să judece lumea, “unii de voie, alţii de silă”.

Marele Hrisostom spune să nu ne tulburăm când auzim la Proorocul David că Tatăl pune pe vrăjmaşi sub picioarele Fiului Său, “de ca şi cum neputând Fiul s-au zis acestea”, fiindcă şi Pavel spune că Fiul îi pune sub picioarele Sale – „Că se cuvine, zice, a împărăţi El până ce va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale” – 1 Cor., 15, 25, arătând prin aceasta mai degrabă că obştească este lucrarea şi puterea Amândorura.

Iată, deci, cum le-a răspuns Hristos cărturarilor, printr-un singur citat închizându-le pentru totdeauna gura, fiindcă aceasta a fost ultima lor ispitire de dinainte de Patima Sa, şi cum le-a adeverit prin Sine cele proorocite în Scriptură despre Mesia.

dan.camen.

____________________

---

[1] Vezi pentru întreaga tâlcuire Cuviosul Eftimie Zigabenul şi Sfântul Nicodim Aghioritul, Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, vol. al II-lea, transliterare, diortosire, revizuire după ediţia grecească şi note de Ştefan Voronca, Editura Cartea Ortodoxă – Egumeniţa, pp. 459 – 468

[2] Idiom – termen general care denumeşte o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic.

____________________

foto>

http://www.1st-art-gallery.com/Duccio-Di-Buoninsegna/Christ-Accused-By-The-Pharisees-%28detail%29-1308-11.html

 

Preşedintele planetei Pământ

Preşedintele planetei Pământ

Gandul.info, 07 ianuarie 2009

Washington şi o aşezare din Kenya bucurându-se pentru acelaşi lucru. Africa – polul sărăciei, sălbăticiei, al bolii şi morţii şi America – vârful tehnologic şi civilizaţional al lumii, vibrând la unison. Barack Obama este primul preşedinte cu aură planetară din istoria omenirii. În toate ţările unde s-au făcut sondaje pe confruntarea Obama – McCain, americanul african a câştigat clar. Mai mult, destui dintre cetăţenii acestor ţări l-ar vota pe Obama preşedinte al statului lor, preferându-l conducătorilor politici băştinaşi.

Este extraordinar modul în care senatorul de Illinois a obţinut acest uriaş impact. Barack Obama a fost un candidat popular, nu unul populist. Nu a recurs la trivialităţi, bâlcisme, bateri pe burtă cu poporul, pomeni electorale, n-a răcnit, n-a făcut-o pe moralistul, pe justiţiarul lovindu-se cu microfonul în piept, n-a melodramatizat, n-a vărsat decât o lacrimă, la moartea bunicii sale. Şi toate astea fără a părea arogant. Forţa şi coerenţa discursului său au fost interioare, oamenii au rezonat până în straturile cele mai de jos ale societăţii, dincolo de rasă, sex sau religie, la miezul celor spuse de Obama, la idei, nu la artisticării de campanie, şi acelea, bine făcute de echipa lui. În marea de politicieni abţibild care ne înconjoară, Barack Obama apare ca un om politic tridimensional, are adâncime. Obama este un intelectual, un harvardian pursânge. N-am crezut până acum că e posibil ca un intelectual să rămână intelectual devenind totodată un om politic de succes. Mi s-a părut că trebuie să-şi anuleze raţionalitatea şi bunul simţ pentru a câştiga la mase. Obama a reuşit rămânând el însuşi.
Ieşită din comun, de asemenea, lecţia de fair play politic şi calitate umană dată de cel învins, John McCain. Veteranul din Vietnam i-a îndemnat pe toţi cei care l-au susţinut să fie de-acum alături de Obama, care l-a convins că va şti să apere prestigiul Statelor Unite. Câte generaţii mai trebuie să treacă până când clasa noastră paleolitică se va apropia cât de cât de acest nivel de civilizaţie politică?

Dincolo de nesiguranţa zilei de mâine în care i-a aruncat criza fabricată de cei bogaţi, americanii obişnuiţi se simt desconsideraţi de Wall Street sub ochii „organelor” guvernamentale. Jigniţi, dispreţuiţi, luaţi de fraieri. Obama înseamnă pentru cei mulţi speranţa nu numai de a supravieţui financiar, dar şi de a-şi recâştiga încrederea în autorităţile statului.

Mai mult decât atât: victoria lui Obama – cel mai important moment politic de după căderea comunismului – înseamnă regândirea capitalismului. Până acum, capitalismul s-a mulţumit să trăiască din superioritatea care i-a fost recunoscută faţă de comunism, ajungându-se până la năzbâtiile publicate de un Fukuyama despre „sfârşitul istoriei şi ultimul om” – adică mai rămâne doar să cucerească toată planeta capitalismul liberal şi gata. Acum, capitalismul e silit să lupte, să se reformeze din rădăcini dacă vrea să mai existe.

Avem şi noi românii o contribuţie la soluţionarea problemelor Americii şi ale lumii întregi: am scos un banc în vreme ce ne uitam la meci, căci fotbalul a făcut audienţă, nu alegerile americane. Cum rezolvă Obama criza economică? Îi pune pe toţi să muncească la negru. V-aţi râs, stimaţi cititori? Eu, nu. Mi-am amintit doar de o definiţie dată de Mircea Vulcănescu românului de succes: secătura seducătoare.

Barack Obama nu este un vlăstar al marilor familii ale Americii, aşa cum a fost cel cu care este comparat, John F. Kennedy. Este un băiat venit dintr-o familie destrămată, crescut fără tată, atins de alcool şi de droguri în adolescenţă. Ca să ajungă să vorbească în numele altora, a trebuit să lupte mai întâi cu sine însuşi. Poate tocmai de aceea este omul potrivit pentru a face uitată „strategia” Bush, pe care a descris-o foarte exact: să dai lecţii lumii întregi fără să asculţi pe nimeni. Fireşte, politica Americii nu se schimbă în coordonatele ei fundamentale de pe o zi pe alta, dar dialogul, respectul, raţionalitatea în locul încăpăţânării arogante şi agresive poate însemna un pas uriaş.

Închei cu un gând dincolo de politică: dacă incredibilul s-a produs şi un negru a ajuns preşedintele Americii, atunci poate că şi creştinii vor conştientiza mai bine de-acum înainte faptul că Iisus Hristos a fost evreu.

Cristian Tudor POPESCU

sursa> http://www.gandul.info/puterea-gandului/presedintele-planetei-pamant.html?4237;3437627

~~~+~~~

??????????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶?????
???????1¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶????
??????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶???
?????o¶¶¶¶¶¶¶$???????ø¶¶¶¶¶¶??
?????¶¶¶¶¶¶?????????????ø¶¶¶¶?
????¶¶¶¶¶¶???????????????o¶¶¶?
???¶¶¶¶¶¶¢????????????????$¶¶?
???¶¶¶¶¶ø?ø¶$¶¶¶ø?????????1¶¶1
??o¶¶¶¶¶?1o¶¶¶¶¶???1¶¶ø¢o$?¶¶¶
??¶¶¶¶¶?????7o71???¶¶øø$1?¶¶¶ø
?$¶¶¶¶¶o???????????¶?¢¶¶¶o¶¶¶ø
7¶¶¶¶¶1????????????$?????7¶¶¶ø
ø¶¶¶¶¶7?????????1??¶?????¶¶¶¶ø
¶¶¶¶¶¶¶¶??????¢¶¶¶¶7????*¶¶¶¶¶*¶
¶¶¶¶¶¶¶¶¶1??¶¶¶¶¶ø¶¶ø?o¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶$¶¶??7117¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶¶O¶¶¶¶????????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶¶7?¶¶¶¶¶oo7$¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶¶7??¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶¶?????ø¶¶¶¶¶¶¶??¶¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶¶O???????????????1¶¶¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶??????????????????¶¶¶¶¶¶

Citeam seara tarziu in Blogosfera ortodoxa romaneasca, articolele postate de cei ce duc lupta cea buna pentru adevar si pentru marturisirea credintei ortodoxe stramosesti. M-am oprit instantaneu la articolul postat de fratii de la ‘Razboi intru cuvant‘, intitulat „Obama: repetitie pentru antihrist?„, care facea legatura cu articolul domnului Cristian Tudor Popescu de la cotidianul ‘Gandul’, pe care l-ati putut citi in randurile de mai sus.

Devine deja un subiect care ii framanta pe tot mai multi ortodocsi si care vad ca apare deja si in numarul doi al revistei ‘Presa Ortodoxa’, revista ce are menirea de a aduna stirile si evenimentele cele mai importante ce se petrec in spatiul Ortodoxiei romanesti.

Inger sau demon?

Cum imi este obiceiul, am verificat si alte publicatii straine, majoritatea dintre ele titrau astfel: „Is Barack Obama the Antichrist?”, bazandu-se pe faptul ca „Google’s CustomizeGoogle application has recorded more than 300,000 search hits for the keywords „Obama” and „antichrist.” Site-urile care au lansat aceasta idee, cum ca Obama ar putea fi Antihristul, sau  Antemergatorul acestuia, au formulat 6 teorii venite pe baza unor superstitii, a umorului si a factorului religios, dupa cum urmeaza:

1. Folosirea cuvantului ‘hope’ – nadejde. Obama a fost deseori comparat cu un ‘salvator’ venit pe fondul crizei mondiale. Acest nume nu este dat in politica, ci in religie. Deasemenea, Obama foloseste foarte des cuvantul ‘change’ – schimbare, cu toate ca in campania sa nu a vorbit despre reforme sau promisiuni electorale.

Contra-argument> Bill S. Clinton a avut urmatorul slogan „It’s time to change, America” – „America, este vremea schimbarii” si sloganul presedintelui Jimmy Carter „A leader for a change” – „Un lider pentru schimbare”.

2. Numele musulman (Hussein) pe care-l poarta,  dar si numele  Obama  care seamana mult cu numele lui Osama Bin Laden (Osama/Obama).

Contra-argument> isteria legata de teroarea adusa de Osama americanilor a inceput cu atacurile din 9/11 2001. Au trecut deja doua mandate prezidentiale de atunci, cu toate ca razboiul din Afganistan nu a reusit inca sa faca posibila capturarea lui Osama.

3. ‘Aparitia meteorica’ in peisajul politic american si international.

Contra-argument> Obama este de 12 ani in politica.

4. ‘Profetia’ lui Nostradamus. El a ‘profetit’ ca lumea va fi la sfarsit la mana unui om numit ‘Mabus’, care pentru unii seamana cu ‘Obama’, daca se leaga de numele lui ‘Bush’ > ObamaBush.

Contra-argument> Nostradamus a ‘profetit’ de asemenea, ca sfarsitul lumii va veni in anul 1999 (ultimele trei cifre trebuiesc intoarse pentru a da cifra biblica care arata pe Antihrist> 666). A avut si alte preziceri care nu s-au implinit. El nu este nici macar profet, ci un ocultist. Aranjamentul literelor intr-un cuvant compus din mai multe cuvinte poate fi arbitrar, fara vreun inteles ascuns. Astfel, anagrama pentru numele lui ‘Hillary Clinton’ este ‘Lynch a trillion’ (Linseaza un trilion),  iar Mabus poate fi ‘Maybe yes, maybe no’.

5. Obama scrie cu mana stanga, acest lucru putand fi un semn pentru superstitiosi.

Contra-argument> si unii dintre fostii presedinti ai Americii scriau cu mana stanga: James A. Garfield, Herbert Hoover, Harry S. Truman, Gerald Ford, Ronald Reagan, George H.W. Bush, si Bill Clinton.

6. Pasajele biblice. Sunt anumite pasaje pe care unii le asociaza in mod negativ lui Obama.

Contra-argument> aceste pasaje pot fi interpretate in mod arbitrar.

Mai sunt si alte asemenea teorii pe care le-am lasat la o parte, postand doar pe cele care reprezinta punctul de vedere a majoritatii.

‘DEMOnoCRATIA’ obamiana

Nu stiu de ce, insa cand Putin era presedinte si conducea cu mana de fier lumea, nu a indraznit nimeni sa-l faca nici Messia, sau altceva asemanator. Se pare ca spatiul american, cunoscut pentru afinitatea pentru show-uri, transforma orice eveniment intr-un adevarat spectacol, ce poarta deseori  aclamatii exagerate.

Domnul Popescu il descire pe Obama ca un politician natural, ce a reusit in foarte scurt timp sa cucereasca America prin firescul sau de-a fi, dar si prin noutatea mesajului pe care il aduce> regandirea capitalismului, schimbarea de care este nevoie pe fondul crizei mondiale actuale. Aceasta este, in opinia domnului Popescu, „cel mai important moment politic de după căderea comunismului”, iar Barack Obama este persoana ce poate regandi bazele capitalismului actual, facandu-l sa lupte pentru a supravietui – cu alte cuvinte sub blana de oaie se va ascunde un lup  nemilos cu colti sfasietori, imaginea noii ordini mondiale.

Cu cine insa sa se lupte? cu comunismul? … pai se tot lupta. Cu dictatura democratica a Chinei? … dar toate produsele au emblema ‘made in China’. Negresit ca aceasta ‘democratie obamiana’ se va lupta cu adevaratii democrati, cu persoanele libere (democrate), nu cu sistemele ‘demonocratice’ actuale, care in curand se vor federaliza. Criza actuala tocmai acest lucru urmareste. Este limpede pentru toti, chiar si confirmata de cativa oameni-cheie in cateva interviuri televizate.

Munca intr-adevar te innobileaza. E bratara de aur, cum am invatat la scoala. Bancul de care a amintit insa Dl. Popescu are un sarcasm tipic romanesc. Numai romanii il puteau inventa, pentru ca ei cunosc ce inseamna munca la negru, asa cum si celalalte popoare considerate a fi de ‘mana a treia’ cunosc aceasta realitate. El nu a fost facut in special pentru romani, ci el exprima  in primul rand realitatea muncitorilor din America, fortati deja sa munceasca la negru majoritatea. Orice banc, are in adancul sau un sambure de adevar si de multe ori te povatuieste la precautie si cumpatate, in detrimentul umorului care-l insoteste. Acel banc eu il consider pilduitor pentru simplul fapt ca orice sfat ce te indeamna sa fi precaut, nu are cum sa te minta.

Last, but not least

Ultimul fragment al editorialului D-lui. Popescu mi-a adus in minte cateva din profetiile legate de sfarsitul lumii ale Sf. Lavrentie de Cernigov, care spunea ca Antihristul va incerca sa imite toate detaliile pe care Mantuitorul le-a purtat spre a fi cunoscut. Astfel, Obama vine dintr-o familie destramata. Iisus Hristos nu a avut familie (asa cum in mod eretic spun catolicii „Sfanta Familie”), fiindca a avut doar Mama, care era logodita (nu casatorita, cum spun blasfemiatorii) cu Sf. Iosif cel Drept. Obama a crescut fara tata. Nici Iisus nu a avut tata trupesc, ci cum spune in rugaciunea de la sfintirea apei intru Aghiazma Mare (care a fost citita acum 3 zile), este ‘Fiu al Tatalui fara de mama, nascut sub vreme din mama fara de tata’. Obama a fost atins de alcool si droguri in tinerete, la Mantuitorul  acest lucru nu s-a intamplat, ci la 12 ani era in Templul din Ierusalim, spunand mamei Sale, care Il cauta,  ca intru cele ale Tatalui Ceresc se cuvine a sta si locui. Obama a stat o vreme pana sa iasa in fata omenirii, la fel a facut si Mantuitorul, pana la varsta de 30 de ani. Obama are 47 de ani, fiind de 12 ani in politica.

Dupa ce l-a descris intr-un mod mai mult decat entuziasmant pe Obama, Dl. Popescu incheie cu o fraza la care mai devreme sau mai tarziu ne vom intoarce. Este o fraza care nu-l caracterizeaza. Nu este in firescul domniei sale astfel de afirmatii, care s-ar putea mai devreme sau mai tarziu sa-l coste. Intr-adevar, incredibilul s-a produs si un negru ajunge acum presedintele Americii, iar in conceptia D-lui. Popescu, al intregii planete. Aluzia de final, foarte fina construita, pune intrebarea legitimitatii asocierii intre Obama si Hristos. Da, Hristos a fost evreu, din Betleemul Iudeii chiar, poate o fi fost un pic mai inchis la culoare, asa cum sunt in general iudeii. Poate Dl. Popescu s-a referit la faptul ca din cei 16 consilieri ai lui Obama, 9 sunt evrei; dar el, prin numele de Hussein pe care-l ascunde, se inrudeste mai mult cu arabii musulmani, decat cu evreii.

Asocierea are un aspect ‘dincolo de politica’, nu stiu daca mai presus de ea, insa nu are legatura cu politicul, ci, probabil, cu impactul uman pe care-l are Obama asupra omenirii, la fel cum Hristos l-a avut si il are in continuare. Caracterul asocierii pe care Dl. Popescu doreste sa-l imprime eseului este de natura religios, al credintei si nadejdii umanitatii intr-o persoana salvatoare (sau cel putin conducatoare a intregii lumi), drept pentru care eu il confirm intr-o masura, stiind ca noi traim aceste momente, si nu privim cu ochii prin istorie ca la niste fapte deja petrecute.

Este efectul mediatic si extatic pe care presa, in prisma  ‘incredibilului petrecut’, l-a imprimat oamenilor. Nu sunt de acord insa cu asocierea lui Obama ca Mesia, mai degraba as fi tentat sa zic contrariul. Cu toate acestea, Dl. Popescu nu face decat sa arate starea de fapt a planetei, si nu stiu daca a vrut sa incline in stanga sau in dreapta prin asocierea delicat facuta. Continutul intregului editorial insa, inclina spre partea dreapta, prezentandu-l pe Obama ca un nou salvator, unic, genial si… mesianic.

Daca ultima fraza vine sa completeze in cateva randuri ceea ce s-a scris in restul articolului, atunci, parerea mea, Dl. Popescu face o mare greseala.  Eu i-as motiva reactia pe seama faptului dezorientarii, care uneori se mai produce si la oameni destul de echilibrati, sau pe o presupusa partinire la care Dl. Popescu ar putea lua parte. Insa daca acea ultima fraza, descrie, intr-un mod rupt de contextul restului articolului, starea de fapt pe care a creat-o mediatizarea excesiva a noului ales presedinte al Americii, Barack Obama, la care sa se adauge si parerile personale extatice, atunci nu am nimic impotriva, insa titlul editorialului surprinde in termeni politici ceea ce e de fapt Mantuitorul – Imparatul omenirii.

Cred ca aici inclina Dl. Popescu, caci zice (cu italic)> „Barack Obama este primul preşedinte cu aură planetară din istoria omenirii„. Acea aura este furata din icoana Mantuitorului, si pe care Dl. Popescu i-o da ca o cununa imparateasca lui Obama, care nici macar nu a fost instalat ca presedinte al Americii. Pentru simplu fapt ca este negru, l-a introdus in ‘istoria omenrii’ … fara macar ca el sa primeasca prerogativele prezidentiale. Aici este gresala D-lui. Popescu. A intrat in show-ul creat de americani, asa cum acum cateva luni cativa dintre fratii nostri ortodocsi, care tocmai si-au lansat cu mare fast o carte in Romania, apreciau intr-un mod mai mult decat extatic, un discurs tinut de Sarah Palin, tocmai pentru ca intrasera in aceasta hora americana a showbizului informational, producatoare de sosii mesianice.

King Obama and the Promised Land

Astfel ca Obama acum nu este apreciat pentru faptele sale (pe care inca nici nu le are,  nu a fost instalat ca presedinte), ci pentru imaginea sa, care in curand o va detrona pe cea a lui Martin Luther King. Obama a intrat in istoria umanitatii nu ca presedinte, ci ca un vip, ca un simbol al biruintei negrilor asupra… planetei, nu doar a Americii (cum zice Dl. Popescu si mi se pare deplasat). Acestui negru i s-a pus aura sfinteniei inainte de vreme. Tot lui i s-a asociat si increderea salvarii umanitatii de  criza mondiala economica ce s-a produs. Daca deja a primit atatea onoruri gratuite, de ce noi, crestinii, sa nu putem vedea in el, pe buna dreptate, instauratoul noii ordini mondiale. Ma mir ca acest subiect nu l-a preocupat pe Dl. Popescu atunci cand a titrat, fara semnul intrebarii sau exclamarii, ca Obama este „Preşedintele planetei Pământ”. Eu sunt mai sceptic, iar acest lucru imi da de banuit asupra persoanei D-lui. Cristian Tudor Popescu, renumit pentru sinceritate si felul liber si direct de a vorbi.

Nu cred ca as fi reactionat in vreun fel, daca Dl. Popescu, in stilu-i caracteristic,  ar fi fost reticient fata de aceasta popularitate nemeritata a lui Obama, considerandu-l in loc de Mesia, mai degraba un Antihrist. Dar deh, toti care spun pe limba cuvintele ‘satan’ si ‘Antihrist’ sunt considerati a fi fundamentalisti, ingusti la minte si talibani, iar cei care in mod extatic spun cuvinte de genul ‘mesia a venit’, ‘omul cu profunzime interioara’, ‘harvardist pursange’ sunt considerati a fi in general oameni ganditori, intelepti, echilibrati, onesti si demni de crezut. Ips. Bartolomeu, Mitropolitul Clujului a spus ca Cel dintai Fundamentalist a fost Insusi Hristos> „inapoia Mea satano” (Sf. Ev. Matei 16, 23).

O-m vedea si o-m trai, insa cine se amageste se dezamageste cumplit, caci nu am mai vrut sa aduc aminte si de faptul ca mentalitatea in care este scris editorialul este una iudaica, de evreu, care vede in orice conducator  american sau evreu mai rasarit un potential Mesia. Noi crestinii insa, speram sa nu fie Antihristul…

dan.camen.

photos>

http://z.about.com/d/politicalhumor/1/0/V/9/2/obama-mlk-tt080606.gif

http://www.associatedcontent.com/article/702493/is_barack_obama_the_antichrist.html?cat=75

http://obamawho.files.wordpress.com/2008/02/obama-water.gif

http://www.floppingaces.net/wp-content/gallery/political-cartoons/lester.jpg

http://z.about.com/d/politicalhumor/1/0/T/l/1/obama_dictators.jpg

http://www.powerlineblog.com/toon032408.gif

http://antzinpantz.com/kns/images/Obama_Walks_On_Water(1).jpg

http://benbyerly.files.wordpress.com/2008/03/kenyan-petition-for-obama-nation-6-march-2008.jpg

http://byfiles.storage.live.com/y1paxWmTxEvqLHc7xYaUVkUmrV2xrk6PVE0qmH_WXgK8WK-v0yoIV4aFY6oRCKV9YdJ56t9oHKCP6E

http://www.blueherald.com/uploads/Batocchio/RW_Cartoons/2008/1_28_08/Asay_1_16_08_Clinton_Obama_.jpg

 

Rabinul Yitzchak Kaduri (108 ani) spune ca numele lui Mesia este Yehoshua, adica Iisus.

Rabinul Yitzchak Kaduri (108 ani) spune ca

numele lui Mesia este Yehoshua, adica Iisus.

Rabinul Yitzchak Kaduri este un rabin Sefardic*, foarte cunoscut in Jerusalim, caci aprox. 300000 oameni au venit la inmormantarea lui din 26 ianuarie, anul 2006, fiind una din cele mai mari din istoria Israelului contemporan.

Acesta spune ca l-a intalnit in 4 noiembrie 2003 pe Mesia evreilor. El a lasat o nota scrisa (in septembrie 2005) fiului sau pe o hartie si a poruncit sa nu o deschida decat dupa un an de la moartea sa.

In nota sunt scrise urmatoarele cuvinte: „Cu privire la prescurtarea [acronimul] numelui lui Mesia, El va ridica poporul şi va demonstra că legea şi cuvântul său sunt adevărate. [în ebraică: Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim]. Aceasta semnez eu cu mana mea, în luna milei [anul 5765], Yitzchak Kaduri”. In ebraica aceasta propozitie este formata din sase cuvinte, iar acrostihul lor formeaza numele evreiesc de Yehoshua** sau Yeshua *(adica Iisus).

Nota este insa contestata acum de chiar fiul sau, rabinul in varsta de 80 ani David Kaduri, ca drept un fals, motivand ca scrisul nu e al lui Yitzchak, tatal sau.

Desi Kaduri vorbea de multe ori ca Mesia (politic – al evreilor) e deja in Ierusalim si ca va salva Ierusalimul de islam si de crestini, partea crestina vede in aceste cuvinte descrierea „falsului mesia” de dinaintea adevaratului Mesia (pe care l-a vazut Kaduri in 2003). Tot el mai spunea ca Mesia nu va veni pana ce nu va muri Ariel Sharon *(prim-ministru in Israel), lucru spus si de rabinii Rabbi Haim Cohen, kabalistul Nir Ben Artzi si sotia rabinului Rabbi Haim Kneiveskzy.

Aviel Schneider, redactor la Israel Today, care a publicat nota lui Kaduri, spune ca a descoperit pe foile scrise de Kaduri pentru elevii sai ce contineau invataturile sale, ca erau desenate si cruci *(in Iudaism este interzis chiar semnul plus, ca sa nu se confunde cu o cruce). Aceste desene, spune familia lui Kaduri, erau simbolurile ingerilor.

*s-a nascut in Bagdad si a murit in februarie 2006 la varsta intre 106 si 117 ani – varsta care nu se stie sigur pentru ca nu se stie data nasterii, desi unii presuspun ca aceasta ar fi 1898.

** vezi Zaharia 6, 11 si Ezdra 3, 2 unde acelasi preot scrie in cartea Ezdra: „Yeshua fiul lui Yozadak”, pe cand in cartea Zaharia scrie: „Yehoshua fiul lui Yohozadak.” Astfel ca primul nume e prescuratarea celui de-al doilea.

Viata acestui Rabin *(in engleza) o puteti citi AICI

Mai multe detalii puteti gasi AICI AICI si AICI