
“Cuvioase părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile, ostenelile, şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pre tine, ci mai ales umezindu-l tu fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-sau dracii de răbdarea ta, Simeoane cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”[1]
~~~+~~~
“Cuvioase părinte, cu puterea dumnezeiescului Duh, râvnind Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe cruce. Acela zapisul strămoşesc a rupt, iară tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iară tu ca o jertfă, Acela pe cruce, iară tu pe stâlp, Simeoane cu-ase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”[2]
~~~+~~~
“Iubit-ai de Dumnezeu purtătorule filosofia cea de sus, şi afară de lume ai fost, vieţuind mai pre sus decât cele văzute şi neîntinată dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; şi fiind pururea împreunat cu lumina, lumină ai primit fericite, şi mai luminat sfârşit ai dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre Înţelepte Simeoane”[3]
~~~+~~~
“Precum Ilie prin căruţa cea de foc, aşa şi tu cuvioase părinte, ai aflat bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălţime. Ci acela această suire altora nu a lăsat, iară tu fericite ai lăsat şi după moarte această scară a stâlpului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule neadormit al lumii, Simeoane cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”[4]
~~~+~~~
“Înţelepciunea ta părinte o au cunoscut Persenii, Etiopienii, Indienii şi Sciţii şi mulţimea Arabilor, şi au preamărit pe Hristos, cel prin tine preamărit”[5]
~~~+~~~
“Nu pre nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune”[6]
~~~+~~~
“Nou Moisi şi Ilie te-ai arătat fericite. Ca un post de patruzeci de zile, toată viaţa ta cu o hrană petrcându-ţi cuvioase”[7]
~~~+~~~
“Legăturile lanţurile ca un gherdan (colier) de aur ţi s-au socotit cuvioase Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripe spre Cer ai călătorit”[8]
~~~+~~~
“Înălţatu-ţi-ai trupul tău Simeoane pre stâlp ca pre cruce. Pentru aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce S-a înălţat pre lemn pentru tine”[9]
_______________________
[1] Stihiră la slujba Vecerniei Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul (1 Septembrie), glas. V, în Mineiul Lunei lui Septemvrie, ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1908, p. 12
[2] Ibidem
[3] Ibidem, p. 13
[4] Slava de la Stihoavnă la slujba Vecerniei Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul, glas. V, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 15
[5] Stihiră – Peasna I a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 19
[6] Stihiră – Peasna a IV-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 22
[7] Stihiră – Peasna a V-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 23
[8] Slava Peasnei a V-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 23
[9] Stihiră – Peasna a VI-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 24