RSS

Arhive pe etichete: mintea

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime [1]

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-ai împodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare; Însuţi, Prea-bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le, celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţi folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrânează mânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău. Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigare opreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicele bunătăţi. Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreaga înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumul vieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim. Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!


[1] Rugăciune extrasă din cartea: Rugăciunile Sfinţilor Părinţi sau Apanthisma, Ed. Sophia şi Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 186 – 187

_______________________________

foto>

http://109.123.68.71/ortodoxia.md/descopera/27-pogorirea-sfantului-duh/760-sfanta-treime

 

Etichete: , , , , , , ,

Mintea, in lanturi si aripe

Mintea, in lanturi si aripe

„Cu lucrurile îndreptăţirii înălţându-se fariseul, în lanţurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu” [1]

~~~+~~~

Greu ii este mintii sa se inalte catre Dumnezeu in lanturile slavei desarte. Acestea o opresc din inaltarea ei si o incurca, legand-o si sugrumand-o ca-n niste laţuri. Ele sunt precum o povara ce te apasa mereu de deasupra. Nu va lasati mintea incatusata! Nici o legati spanzurata cu laturi groase de fierul dreptatii! Dreptatea e tare ca fierul care nu se lasa usor indoit, nici nu e maleabil. Construindu-ti casa din ea, te incarcerezi ca-ntr-o cusca a condamnatilor din care nu mai este iesire. Nu dati cugetului vostru  indreptatire de sine  si mintii voastre inaltare nesmerita! Nu pe ea trebuie sa o inaltati pe soclul slavei desarte, nu ea e cea dreapta, ci trebuie indreptata catre Dumnezeu. Acest lucru nu a inteles fariseul, cautand lanturile grele si groase ale slavei desarte cu care s-a afundat in adancul pacatului.

Smerenia te poarta pe aripe usoare catre Inaltul Cerului si-ti ridica mintea aproape de Dumnezeu. Ea zboara cu usuratate, fiindca nu are legate de aripe nici pacate de slava desarta, nici lucruri greoaie si catre pamant indreptate. Ea nu cauta decat pe Dumnezeu si unde-L afla indata catre El se indreapta, si-l poarta in zbor si pe cel a carui minte este detasata de cele desarte. Vamesul cauta in singuratate, de era cu putinta, sa gaseasca iertare pentru multele sale pacate si nici la Cer nu indraznea a privi, ci isi lasa mintea purtata pe aripe smerite, catre Dumnezeu indreptate.

In Pilda Fariseului si aVamesului, Mintea este in lanturi si aripe…

_________________________

[1] – Slujba Duminicii Vameşului si a Fariseului, Canonul Utreniei, cântarea a VII-a în Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 12

_________________________

foto>

http://deaconsteve.files.wordpress.com/2007/10/pharisee-and-tax-collector.jpg

 
3 comentarii

Scris de pe ianuarie 25, 2010 în articole, diverse, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , ,