Impartirea pe regiuni a tarii si reintregirea, pe jumatate, a Mitropoliei Ardealului

In articolul sau din Evz.ro, intitulat „Mitropolia Ardealului şi noua hartă a BOR. Cum va modifica reforma administrativ-teritorială organizarea bisericii” (18 iunie 2011), Florian Bichir pune in discutie posibila reorganizare administrativa bisericeasca pe structura viitoarei impartiri pe regiuni de dezvoltare a Romaniei, bazandu-se, in principal, pe ideea ca Biserica, urmand modelului bizantin de organizare, s-a „pliat” mereu dupa modelul laic.

Astfel, desi spune ca in mod „logic” episcopiile ar trebui desfiintate, ca sa ramana doar mitropoliile (8-9 la numar), recunoaste insa ca episcopii eparhioti au un rol misionar-pastoral „stringent” in teritoriul in care se afla acum, dar ca „o reformă va avea loc”, pentru că „şi articolul 7 din Stat prevede” pliarea administrativa a Bisericii dupa modelul laic; insa tot acolo se spune ca Biserica „va tine seama de cerinţele pastoral-misionare”, nu doar ca va „lua în considerare organizarea administrativ-teritorială a statului”. In acest sens, „logica” laica pe care o aminteste ca reper de organizare administrativa a Bisericii nu este neaparat necesara.

Cercetand „atent” apoi felul cum se suprapun regiunile peste actuala impartire a mitropoliilor, observa ca teritoriul Mitropoliilor Olteniei, Banatului si Moldovei si Bucovinei concorda perfect cu noua impartire teritoriala. Nu acelasi lucru se intampla si in cazul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Bichir nu vede ce cauta teritoriul Episcopiei Buzaului si Vrancei in componenta regiunii Sud-Est, cu capitala la Constanta. De asemenea, doreste o „reparare istorica”, prin infiintarea Mitropoliei Dobrogei (presupun cu capitala la Constanta), „pentru a nu exista rivalitate între Galaţi şi Constanţa”. Dar cum ar arata o viitoare Mitropolie a Dobrogei fara judetele Galati si Braila (chiar Buzau si Vrancea, actuala regiune Sud-Est, sau eventual Ialomita si Calarasi), adica doar cu doua judete (Constanta si Tulcea), fiindca nu avem pana acum vreo mitropolie atat de mica dpdv al numarului de judete care o compun? In plus, ar imparti cantitativ simetric teritoriul actual al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei in doua parti egale, argument al simetriei cantitative care, desi nu este istoric, D-l Florian Bichir il foloseste mai departe pentru a justifica posibila organizare administrativa bisericeasca in Ardeal dupa modelul laic al regiunii Centru. De fapt, aici a vrut sa ajunga Bichir cu articolul sau.

In vederea lui, „soluţia pe care ar trebui să o ia şi Biserica” in cazul Mitropoliei Ardealului este tocmai alipirea judetelor Alba si Mures, adica „echilibrarea” simetrica teritoriala cu Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului *(6 judete de fiecare), forma regiunii Centru. Aduce in acest sens aminte de editorialul sau din Evz.ro *(19 februarie 2011), intitulat „Din nou despre Mitropolii„, in care propunea varianta aceasta care, dupa el, ar fi circulat „în înalte sfere religioase”.

.

Noutatea pe care o aduce articolul sau de acum se afla tocmai la sfarsit: „Noul ierarh de la Alba Iulia, ÎPS Irineu, doreşte şi va începe demersurile pentru a fi încadrat în Mitropolia Ardealului!„. Este de fapt confirmarea, daca vreti, a posibilului „compromis” facut de Patriarhului Daniel pentru a „reintregi”, macar pe jumatate, Mitropolia Ardealului, lucru evidentiat de Florian Bichir in editorialul „Şi Biserica face compromisuri!” (Evz.ro / 19 martie 2011) si preluat apoi de mine pe blog in articolul „Echitate prin compromis, sau compromisul echitatii?” *(19 martie 2011), ca posibil raspuns la felul cum au decurs alegerile pentru Mitropolia Clujului. Singura necunoscuta de atunci era persoana care va ocupa scaunul de Arhiepiscop al Alba Iuliei, mie parandu-mi-se plauzibila varianta Mirelei Corlatan *(“Andreicuţ, revanşa post-mortem a lui Anania”, Evz.ro / 19 martie 2011) ca IPS Ioan Slajan de la Covasna si Harghita sa fie numit in acest scaun si sa incerce mai apoi alipirea Arhiepiscopiei Alba Iuliei de Mitropolia Ardealului. Pana la urma a fost ales PS Irineu Bistriteanul, iar daca este adevarat ceea ce spune acum Florian Bichir, cum ca demersurile in acest sens vor fi initiate de noul arhiepiscop, care „doreste” aceasta alipire, atunci inseamna ca acel „compromis” mentionat a fost intr-adevar facut, dar si ca noua impartire teritoriala a Romaniei in regiuni de dezvoltare favorizeaza aceasta reorganizare a Mitropoliei Ardealului, lucru speculat de Bichir cu acest articol din Evz.ro (urmand aceeasi logica, favorizeaza pana si eventuala infiintare a Mitropoliei Dobrogei, in detrimentul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei).

dan.camen.

 

Echitate prin compromis, sau compromisul echitatii?

In loc de motto:

„Acum am inceput să inţeleg;

aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt”

(Ps. 76, 10)

Dupa alegerea IPS Andrei Andreicut la Cluj, ideea de „compromis” teritorial este din ce in ce mai des vehiculata in mediile jurnalistice. Tind sa cred si eu acum acest lucru. Practic s-a renuntat la ideea „hard” a unei confruntari directe intre IPS Andrei Andreicut si IPS Ioan Selejan, adica intre persoane, pentru ceva mai „soft”, diplomatic, de compromis teritorial. N-a fost, cum se credea, un „All in”, cum se spune la poker – iertati-mi indrazneala -, ci doar prima faza a acestui „compromis”.

Vizibil mahnit, in articolul intitulat „Şi Biserica face compromisuri!” (Evz.ro/ 19 martie 2011), Florian Bichir exclama: „Compromisul a fost făcut! Azi pare pace! Cu riscul de a-l supăra pe Patriarh, cred că axa ÎPS Teofan-ÎPS Andrei nu îi va fi de bun augur. Vom vedea dacă politica Prea Fericirii Sale de a-şi mulţumi contestatarii tradiţionali, în detrimentul vechilor şi oneştilor colaboratori, va da rezultate. Rămân până la capăt, cu toate dezamăgirile, un admirator al Patriarhului Daniel!”, iar un pic mai inainte spune ca alegerea IPS Andrei „Este şi, totuşi, nu este o surpriză”. De partea cealalta, tot in acelasi cotidian, in articolul „Andreicuţ, revanşa post-mortem a lui Anania” (Evz.ro/ 19 martie 2011), Mirela Corlatan arata motivatia acestui „compromis”: „[…] soluţia pentru care a optat Patriarhul a fost una de compromis: să nu desfiinţeze mitropolia de la Cluj, aşa cum şi-ar fi dorit apropiatul său, mitropolitul de la Sibiu, dar să echilibreze teritorial cele două mitropolii: Mitropolia de la Sibiu a rămas din 2005 doar cu două eparhii, în timp ce aceea de la Cluj a avut patru. Arhiepiscopia Albei a fost vizată pentru trecerea în subordinea Mitropoliei Sibiului, însă ÎPS Andrei, unul dintre apropiaţii lui Anania în ultimii ani, nu a agreat această idee. Prin urmare, s-a preferat alegerea sa la Cluj, ca mitropolit, iar locul său urmează să fie luat, se pare, de PS Ioan Sălăjan, actualmente episcop al Covasnei şi Harghitei. PS Ioan este şi acum subordonat al mitropolitului de la Sibiu şi nu se va împotrivi trecerii Arhiepiscopiei de Alba în subordinea Sibiului. Punând la socoteală şi eparhiile nou-înfiinţate sau în proiect, cele două mitropolii vor fi, în final, pe picior de egalitate, adică vor reprezenta câte jumătate din Ardeal”.

Lucrurile par plauzibile, iar ideea unui compromis al Patriarhului este, deci, foarte probabila, mai ales ca IPS Ioan Selejan nici macar nu a fost nominalizat in lupta pentru Cluj, iar victoria zdrobitoare a IPS Andrei nu mai lasa loc aproape de niciun dubiu in acest sens. Interesant la acest „compromis” este faptul ca Patriarhul a ales sa fie „ultimul servit”.

Ramane, deci, intrebarea: Alegerile pentru Alba Iulia vor aduce „Reintregirea”, macar pe jumatate, a Mitropoliei Ardealului?

dan.camen.