Psalmul 50 pre versuri de Sfantul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Psalmul 50 pre versuri

tocmit de

Sfântul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei în 1673, Uniev

Fie-ţ milă, Doamne, de mă iartă,
Cu milostivirea cea bogată,
Şi pentru a ta ieftinătate
Să mă curăţăşti de răutate.
Şi mai cu de-adins de rău mă spală
Şi mă limpezeşte de greşală.
Că eu îm ştiu a mea fărălege
Şi răul mieu nainte-mi ce merge.
Ţie ţ-am greşitu-ţ, Doamne svinte,
De-am făcut răutăţ denainte.
Cuvintele tale te-ndireaptă
La giudeţ să-nvinci, când vei da plată.
Iacă-s zămislit în strâmbătate,
Aplecat de maică-mea-n păcate.
Ce tu, Doamne, iubeşti dereptatea,
De-ţ arăţ pre mine bunătatea,
Şi cu taine ce nu să pot spune
Mi-ai arătat a ta-nţelepciune.
Cu izopul tu mă ocropeşte
Şi mă scaldă de mă curăţeşte.
Să hiu spălat şi alb ca omeţii,
Să mă bucur şi eu cu direpţii
De veşti bune şi preacuvioase,
Şi să-mi bucuri mişelele oase.
Doamne, nu-ţ întoarce svânta faţă
De greşele ce-am făcut, cu greaţă,
Şi de câte-am lucrat fără lege,
Cu milostivirea ta le şterge.
Inemă curată tu-m zideşte
Şi duh dirept în zgău îm noieşte.
Nu mă urni din svânta ta faţă,
Şi duhul tău cel svânt ce mă-nvaţă
Să nu-l depărtez de cătră mine,
Ce să-m dai bucurie cu bine,
Cu svânta ta, Doamne, mântuinţă.
Şi să-m dai şi duh de biruinţă,
Ca să-nvăţ pre cei fără de lege
Cătră căile tale s-alerge,
Să să-ntoarcă de pre răutate
Cătră a ta svântă bunătate.
Şi mă scoate, Doamne, de la sânge,
Cu mântuinţa ta de mă strânge.
Şi cu adevarata ta-mpreună
Limba mea să-ş facă voaie bună.
Şi buzele mele, Doamne svinte,
Să-m deşchiz, şi rostul să te cânte,
Să dea veste fără de sâială
În tot locul de svânta ta fală.
Că de-ai pofti jărtvă, ţ-aş aduce,
Că jărtvele de ars nu-ţ par dulce.
Lui Dumnezău jărtva ceea place
Cu sufletul înfrânt ce s-a face.
Inema cea zdrobită şi frântă
La Dumnezău nu va fi de smântă.
Şi cu a ta, Doamne, bună vrere
Sionului să-i faci mângâiere,
S-aibă de toate părţile pace,
Pănă zidiuri nalte să vor face
Pregiur Ierusalim cetate,
Să scripască dar şi bunătate.
Atunci jărtve direpte ţ-vom face.
Colaci şi prinoase, cumu-ţ place,
Vin şi pâine, unt şi cu grâu dulce,
Şi viţăi pre oltari ţ-vom aduce.

Intreaga Psaltire in versuri a lui Dofotei

AICI

sursa>

http://biblior.net/poezia-romaneasca-de-la-origini-la-1830/psalmul-50-dosoftei.html

foto>

http://www2.gds.ro/poze-gds/43923mare.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0d/David-icon.jpg

 

Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan al Moldovei si Bucovinei…

Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan

al Moldovei si Bucovinei…

…cu dragoste si smerenie.

::Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Teofan a fost intronizat astazi, 8 iunie 2008, intru Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei ::

Citeam aseara, intr-o ora destul de tarzie, un cuvant din Sfanta Scriptura (Biblia) – obicei pe care l-am deprins de ceva timp, insa nu in mod regulat, ci prilejuit de anumite contexte speciale.

Doream sa aflu un cuvant plin de viata si de putere de la Insusi Dumnezeu intr-o ora tarzie, dupa miez de noapte, in pustia camarii mele. Obiceiul citirii pericopelor scripturistice ma indeamna deseori sa aleg la intamplare pagina pe care o voi citi, nadajduindu-ma mai mult in Domnul. Astfel ca mi-a cazut la cap. 50 al Eclesiastului (Isus Sirah).

Mi-am dat seama, dupa ce am citit in intregime capitolul, ca acesta are o deosebita legatura cu evenimentul instalarii de azi a Ips. Teofan la Iasi. Prin acest prilej, am sa ofer ca si Dar de Instalare Inaltpreasfintitului Teofan aceste cuvinte vii si lucratoare, spre urmare si asemanare cu ele, socotind ca acestea vin mai mult de la Domnul, decat de la mine…

Vrednic este!

„Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în zilele sale a întărit locaşul cel sfânt.
Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul altarului.
În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane.
Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului!
Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând în norii slavei;
Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe căţuie;
Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înalţă în nori.
Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba,
Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar,
Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel.
Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului,
Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă.
Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ea să se închine Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat.
Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa

Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne izbăvească.

Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în Sichem.
Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima sa înţelept va fi.
Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă celor credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie! „

Intelepciunea lui Isus Sirah, cap. 50

Astfel, cu acelasi gand plin de intelepciune, indemnul meu este ca Ips. Teofan sa devina icoana vie a acestor cuvinte asternute intru intelepciunea lui Isus Sirah, ca impreuna cu el sa putem rosti si noi:

Fie! Fie!

dan.camen.