Biserica Ortodoxă Rusă a ridicat în oraşul Sharjak din Arabia Saudită prima biserică ortodoxă din această ţară, închinată Sfântului Apostol Filip, informează site-ul interfax-religion.com.
Pe data de 6 iunie, turlele acestei biserici au fost împodobite cu cruci aurite, fapt excepţional deoarece Arabia Saudită este o ţară majoritar islamică, unde legile interzic afişarea simbolurilor creştine. Aceste cruci care împodobesc turlele bisericii ortodoxe au fost proiectate de arhitectul Yuri Kir din Rusia special pentru acest lăcaş de rugăciune.
Biserica ortodoxă rusă din Sharjak a fost construită cu permisiunea şeicului Sultan Mohammed Al-Qasimi. Pe lângă biserică s-a construit şi o clădire care găzduieşte un centru cultural şi educaţional.
Pe 2 iunie a.c., la praznicul Inaltarii Domnului, au fost inaltate crucile pe turle. Biserica a fost ridicata cu permisiunea Patriarhiei Antiohiei, sub a carei jurisdictie se afla. Momentan, la biserica slujeste un preot rus.
Pe cît de mult se vorbește despre Moscova, pe atît de puțin se știe despre ea. Este o tactică comunistă de succes, practicată și de structurile europene, aceea de a ascunde esențialul în grămada de hîrtii, hotărîri, știri, evenimente, care pînă la urmă aruncă în lehamete pînă și pe cel mai atent comentator. Așa s-a întîmplat și în cazul constituirii la Moscova a ceea ce se cheamă ”Soborul Rusesc Popular Mondial” pe care îl conduce patriarhul Moscovei și a toată Rusia, dar care nu are scopuri bisericești, ci folosește biserica în scopuri pur politice ale statului Federația Rusă.
Iată cum este definită această entitate paracanonică pe site-ul Patriarhiei Moscovei: ”Soborul Rusesc Popular Mondial (SRPM) este cel mai însemnat for civic din Rusia. El există din 1993 și în decursul anilor este platforma civică și locul de întîlnire a oamenilor care, indiferent de vederile politice, sînt uniți de un singur țel – grija pentru prezentul și viitorul Rusiei, are un rol însemnat în formarea societății civile. La ședințele lui participă tradițional reprezentanții tuturor ramurilor puterii statale, liderii asociațiilor civice, liderii organizațiilor religioase tradiționale din Rusia, conducători de armată și ai altor structuri de forță a Federației Ruse, profesorii și studenții celor mai mari instituții de învățămînt din țară, savanți și oameni de cultură, delegați ai comunităților ruse din străinătatea apropiată și îndepărtată, mulți reprezentanți ai tineretului”.
Iată și cîteva țeluri și scopuri propuse de SRPM, potrivit propriului statut: ”Sborul urmărește linia unificării societății în numele renașterii Rusiei. Slujește întărirea statalității ruse, amplificarea rolului Bisericii Ortodoxe în viața societății. Contribuie la conlucrarea Bisericii Ortodoxe cu religiile tradiționale din Rusia în vederea însănătoșirii morale a societății și excluderea extremismului religios și a intoleranței. Contribuie la unificarea non-violentă a poporului rus”.
Unificare non-violentă a poporului rus trebuie înțeleasă ca asimilarea celorlalte popoare cucerite de Imperiul Rus, în special de cel sovietic, deoarece în continuare Soborul își propune să ”zidească o Rusie multinațională, să întărească relațiile prietenești dintre popoare și să depășească ura națională și separatismul, precum și terorismul internațional”.
Ura națională și separatismul sînt promovate, în ochii Soborului, de către celelalte popoare împotriva rușilor. De aceea următoarele prerogative ale Soborului sînt acelea de ”implementare a măsurilor de întărire a sănătății nației (zdorovia natsii), în colaborare cu organele cointeresate”. Asta nu fără ”susținerea și ajutorul practic în domeniul înființării unei școli naționale și apărarea limbii ruse”. Desigur școala națională și apărarea limbii ruse nu este necesară la Moscova sau Peterburg, ci în republicile populate de alte popoare, dar peste care Patriarhia Moscovei, în virtutea enerției, stăpînește canonic. Soborul își propune un șir de măsuri pentru susținerea rușilor din străinătatea și promovarea rusismului peste tot în lume.
Nu îmi propun să traduc întregul statut al Coborului Rus, deși ar mai fi lucruri interesante pentru un ochi politic. Intenția mea este aceea de a înțelege cum este posibil ca un patriarh care prezidează un sinod atît de numeros cum este cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, numărînd peste 200 de ierarhi și întrunind zeci de state străine ca limbă și cultură de ruși, să ia parte la înființarea unei structuri care, prin folosirea termenului Sobor/Sinod, în propria titulatură induce în eroare comunitatea ortodoxă.
Care este legătura dintre cele două sinoade prezidate de patriarhul Moscovei și cîți din membrii Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse fac parte și din sinodul paralel, cel al al panrusismului mondial? Participă mitropolitul Vladimir al Moldovei, în calitatea sa de membru permanent al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la Soborul Rusesc Popular Mondial? Dacă da, este oare legitimă punerea unor ierarhi ce păstoresc peste mitropolii de altă naționalitate în slujba politică a nației ruse în cadrul unei structuri susținute și întrepătrunse de structurile de forță ale statului rus? Iar dacă nu, atunci de ce ședința Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse este convocată la doar trei zile după ședința sinodului paralel și de ce ambele sinoade au pe agendă aceleași prerogative?
Politica standardelor duble dusă de patriarhul Moscovei, dublată de politica dublelor sinoade, va mări criza în care se află Patriarhia Moscovei. Acest sinod pararel, constituit pe criterii naționale și al cărui singur scop este unul geopolitic în slujba statului rus, dar pe care patriarhul Moscovei nu se sfiește să-l prezideze, contrar oricăror norme canonice și etice, este o instigare brutală la ură națională între popoarele ortodoxe aflate în subordinea canonică a Patriarhiei Moscovei și poporul rus.
Să sperăm că vizita patriarhului Moscovei în Moldova anunțată pentru luna octombrie va aduce puțină lumină asupra situației create și anume care este slujba Moldovei în lupta pentru biruința nației ruse?
Belgrad – Guvernul rus a fost de acord să finanţeze împodobirea cu mozaicuri a Catedralei St. Sava din Belgrad a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Negocieri în acest sens au fost purtate în ultimii opt ani, dar decizia finală a fost luată în timpul ultimei vizite la Belgrad din luna martie a acestui an a lui Vladimir Putin. Suprafaţa totală a mozaicurilor este de 17.000 mp, iar costul total al lucrărilor este estimat la 40 mil. euro. Se presupune că finanţarea va veni treptat, pe măsură ce se finalizează lucrarea.
În timpul recentei sale vizite în Serbia, şeful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Rusiei (DECR), Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a confirmat disponibilitatea Bisericii Ruse de a promova finanţarea rapidă a lucrărilor, obţinută din Rusia.
Prima etapă presupune crearea a 3.100 mp de mozaicuri pentru domul principal, arcadele şi coloanele din naos. […] Potrivit profesorului Vojislav Milovanovic, concursul pentru alegerea celui mai bun proiect de mozaic trebuie să dureze şase luni, şi punerea în aplicare a proiectului selectat – optsprezece luni. […]
Fragment din Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit în sesiune ordinară de lucru la Belgrad, între 16 şi 27 mai 2011, sub preşedinţia Patriarhului Irineu:
Razboi intru Cuvant / 30 mai 2011
Printr-o reuniune a Comisiei Centrale pentru încheirea lucrărilor la Catedrala Sf. Sava de pe Vraciar – (cea mai mare catedrală sârbă, situată în centrul Belgradului n.n.), Sinodul a salutat cu aleasă recunoştinţă frăţească disponibilitatea Bisericii Ortodoxe Ruse şi a mărinimosului stat rus de a ajuta pline de însufleţire la pictura interioară a Catedralei; după şedinţa sinodală, s-a făcut o slujbă de pomenire pentru ctitori, donatori binefăcători şi miluitori.
Politia din Moscova a arestat, sambata, mai mult de 30 de persoane, implicate in incercarea de a organiza o parada gay, in centrul capitalei Rusiei.
Purtatorul de cuvant al politiei, Maxim Kolosvetov, a declarat pentru agentiile de stiri ca 18 activisti homosexuali si 14 adversari ai acestora au fost arestati, scrie AP.
Autoritatile de la Moscova au interzis demonstratiile pentru drepturile homosexualilor. Desi homosexualitatea a fost decriminalizata in Rusia post-sovietica,sentimentul anti-gay este puternic, iar autoritatile justifica interzicerea prin faptul ca incearca sa previna luptele dintre cele doua tabere.
Activistii au incercat sa organizeze o demonstratie la Mormantul Ostasului Necunoscut din afara Kremlinului si, mai tarziu, in apropiere de sediul Guvernului.
„Interdictia de a face demonstratii este deosebit de socanta, deoarece, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, moscovitii erau impotriva nazistilor, care exterminau evreii, homosexualii si comunistii. Dar acum primarul de Moscova este de inspiratie neo-nazista„, a declarat Peter Tatchell, un homosexual britanic care activeaza pentru drepturile homosexualilor din Moscova.
[Am urmarit de cateva zile evolutia acestui subiect in spatiul Rep. Moldova, tocmai pentru a-mi contura in minte traseul pe care il urmeaza. Am remarcat, inca de la inceput, stilul agresiv de abordare a problemei, ca din „cap de bour”, de catre Mitropolia Moldovei, si asta nu este prima data cand se intampla. Ca si in demersul de introducere in programa scolara moldava a materiei de studiu obligatorie, numita „Bazele Ortodoxiei”, unde s-a recurs de catre Mitropolia Moldovei la proteste de strada, declaratii oficiale sinodale, asocieri publice politice si initieri de referendumuri, adica tot felul de presiuni diplomatice, si in aceasta chestiune, privind inregistrarea oficiala la Culte a Ligii Islamice, traseul abordat de Mitropolia IPS Vladimir a fost aproximativ la fel. Noutatea aici?… „Intreruperea comuniunii” (ca este la moda acum in spatiul bisericesc) tocmai cu conducerea tarii, de catre unul din episcopii Mitropoliei. Adica incetarea pomenirii la slujbe a conducatorilor tarii, mai precis eludarea ecteniei cu pricina. Stirea aparuse in presa de cateva zile si nu-mi venea sa cred ce se intampla. Asa am asteptat… pana acum! Cred ca acest demers este un exces din partea episcopului Marchel de Balti si Falesti, precum si a preotilor sai din subordine, si consider aici justificata pozitia Mitropoliei Basarabiei. Ce ar insemna acum sa nu mai pomenim la slujbe conducerea tarii, doar pentru ca nu ne mai convin desele decizii pe care aceasta le adopta?… Tocmai, prin rugaciune se pot indrepta lucrurile, si nu prin indepartarea ei! Protestele nu trebuie sa ia locul rugaciunii, fiindca astfel Biserica isi reneaga esenta! Sinodul Mitropoliei Moldovei se pare ca a dat, in cele din urma, dovada de maturitate, respingand (cel putin la nivel declarativ, oficial) propunerea episcopului Marchel, care pana la urma s-a conformat deciziei sinodului mitropolitan *(vezi primul UPDATE de la sfarsitul postarii). Incetarea pomenirii stapanirii tarii este, pana la urma, un „as in maneca” Mitropoliei Moldovei, data fiind relatia de apropiere pe care o are IPS Vladimir cu anumiti oameni politici basarabeni; pentru ca „intreruperea comuniunii” cu acestia ar insemna, totodata, si o eventuala nesustinere a politicienilor la alegerile parlamentare. Revenind insa la „Legea Cultelor” din Rep. Moldova, sunt de acord ca aceasta chiar are multe lacune serioase, mai ales in ceea ce priveste inscrierea oficiala a unui cult, lucru care se poate face foarte usor si facil de catre orice asociatie religioasa care are peste 100 de membri, adica foarte putini. Este, deci, necesara modificarea Legii acesteia si revizuirea felului cum s-a inscris intre cultele recunoscute oficial de catre Stat Liga Islamica din Rep. Moldova, pentru ca, din cate am inteles, membrii acesteia sunt foarte putini si s-a tinut oarecum sub ascuns opiniei publice. O dovada in plus a ineficientei acestei Legi este faptul ca exista momentan inscrise oficial in Rep. Moldova 31 de culte, un adevarat panteon religios. Prezenta prim-ministrului Vlad Filat la sedinta Sinodului Mitropolitan din 25 mai a.c. si declaratiile ulterioare de la finalul intalnirii ale lui si ale IPS Vladimir confirma faptul ca este posibila modificarea in viitorul apropiat a acestei Legi si eventuala reconsiderare a statutului Islamului in Rep. Moldova. Stirile propuse spre citire mai jos sunt redate cronologic. Am inserat si doua UPDATE-uri, cel de-al doilea fiind un articol foarte documentat si interesant, semnat de Vlad Cubreacov in Flux *(27 mai) – dan.camen.]
~~~+~~~
Islamul naște supărări! Preoții nu se vor mai ruga pentru Filat și Lupu
Publika.md / 23 mai 2011
Nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Aceasta este decizia pe care au luat-o mai mulţi parohi ai bisericilor din ţară în semn de protest faţă de legalizarea islamului. La rândul său, Mitropolia Moldovei contestă intenţia acestor parohi şi spune că ei nu sunt în drept să ia astfel de decizii.
„Mai departe nu vom pomeni anume stăpânirea ţării. Dat fiind faptul că acele mişcări şi acele lucruri pe care le observăm noi, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin la ceea ce promovăm în societate„, a explicat duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
Preoţii spun că vor sprijini în rugaciune înalţii funcţionari ai statului numai după anularea deciziei Ministerului Justiţiei. Mai mult, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat, pentru Publika TV, că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea de a nu mai pomeni conducerea ţării în rugăciuni, pentru că ar fi anticreştină. Mitropolia Moldovei, însă, dezaprobă decizia parohilor.
„Această problemă nu a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropoliei. O atare decizie dacă şi se ia, ţine de competenţa Sfântului Sinod„, a menționat Maica Epistemia, de la serviciul de presă al Mitropoliei Moldovei.
Săptămâna trecută, în mai multe localităţi din ţară, mii de preoţi şi credincioşi au protestat împotriva legalizării islamului în Republica Moldova. Ei au purtat pancarde cu inscripţiile: „Biserica Ortodoxă este mama poporului nostru” şi „Moldova – ţara ortodoxă„.
Mitropolia Moldovei acuzată că renunţă la rugăciunile pentru conducerea Moldovei,
în favoarea celor pentru conducerea Rusiei
Publika.md / 24 mai 2011
Mitropolia Basarabiei va continua să se roage pentru conducerea ţării, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu mai face acest lucru. Feţele bisericeşti spun că ţine de datoria lor să se roage pentru fiii neamului, indiferent de culoarea lor politică.
„Mai presus de toate supărările, incertitudinile pe care le-ar avea, indiferent de gen, culoare politică sau stindard, biserica are obligaţia să se roage pentru fiii neamului„, a menţionat Ioan Barbău, protopop de Chişinău, Mitropolia Basarabiei.
„Având în vedere că Mitropolia Moldovei este reprezentanţa oficială a Bisericii Ruse, se vede că ei se roagă pentru fiii neamului său şi nu al nostru„, a mai adăugat acesta. […]
Religia islamică a fost înregistrată oficial de Ministerul Justiţiei, la mijlocul lunii martie.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a convocat arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei la şedinţa sinodului. În cadrul şedinţei s-a discutat pe marginea Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe din Moldova.
S-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.
A fost definitivat programul vizitei în Republica Moldova a Sanctității Sale Patriarhul Kiril, preconizată în luna octombrie anul curent.
Au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Teologice, discutându-se despre revizuirea statutului și perspectivele de reorganizare a Seminarelor Teologice. Prea Sfinţitul Sava a solicitat completarea rândurilor învăţăceilor vorbitori de limbă rusă la Şcoala Duhovnicească din Tighina.
Prea Sfințitul Episcop Marchel de Bălți și Fălești a venit cu propunerea de a exclude cererea pentru „stăpânire” din cadrul slujbelor în urma recentei înregistrări a Ligii musulmanilor. Membrii sinodului nu au susținut propunerea ierarhului, menționând că aceasta contravine statutului bisericesc.
Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întâlnit cu Prim Ministrul Vlad Filat
Mitropolia.md/ 25 mai 2011
Arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au purtat discuţii la Palatul Mitropolitan cu domnul Prim Ministru Vlad Filat pe marginea actualei Legi a cultelor, accentuând necesitatea modificării acesteia.
Domnul V. Filat a declarat căurmează să fie efectuată o amplă analiză pe marginea modalităţii în care a fost înregistrată Liga Islamică. În acelaşi timp, urmează să fie studiată și modificarea Legii cultelor. Prim ministrul a mai menţionat că s-a convenit asupra creării unei comisii care să includă şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru ajustarea Legii cultelor la situaţia din Republica Moldova.
La rândul său, ÎPS Mitorpolit Vladimir a subliniat faptul că orice decizie luată cu privire la modificarea Legii cultelor trebuie să fie în conformitate atât cu legislaţia, cât şi cu doleanţele Bisericii. Pe lângă aceasta, Înalt Prea Sfinţia Sa a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova continuă să se roage pentru conducerea ţării spre a lua decizii spre binele poporului.
Legea cultelor, reexaminată la Chişinău după protestele preoţilor ortodocşi
Evz.ro / 25 mai 2011
Guvernul Republicii Moldova este dispus să reexamineze Legea cultelor, în urma unor proteste generate de înregistrarea Ligii islamice, care permite acestui cult religios să activeze oficial, transmite Agerpres.
Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi, după participarea la Sinodul Mitropoliei Moldovei, că va fi creată o comisie mixtă pentru ajustarea legii „pentru ca (aceasta) să fie adecvată situaţiei din Republica Moldova”.
Mitropolitul Moldovei, Vladimir, a reiterat solicitarea Bisericii Ortodoxe de a fi revocată decizia privind înregistrarea Ligii Islamice. În context, mitropolitul a dat ca exemplu legislaţia României în acest domeniu, afirmând că în România un cult sau altul poate fi înregistrat doar după dezbateri publice, ceea ce în Republica Moldova nu s-a întâmplat.
Înregistrarea Ligii islamice în Republica Moldova, în martie anul curent, a provocat mai multe discuţii în societate, inclusiv proteste, săptămâna trecută, ale preoţilor şi enoriaşilor în mai multe localităţi. Ulterior, unii preoţi au anunţat că renunţă să se mai roage pentru conducerea ţării, dar după Sinodul de miercuri, Mitropolitul Vladimir a anunţat că aceştia îşi vor revizui decizia.
Circa 95% din cetăţenii Republicii Moldova sunt ortodocşi, conform ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în 2004. „Importanţa şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe”, sunt recunoscute în Legea privind cultele religioase, adoptată în anul 2007. Acelaşi act normativ permite, însă, ca un cult religios să poată fi înregistrat, dacă printre fondatorii acestuia sunt cel puţin 100 de cetăţeni ai Republicii Moldova. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 31 de culte”.
Legea privind oficializarea cultelor religioase în Moldova ar putea fi revizuită
Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, şi-a suspendat intenţia de a solicita bisericilor din eparhia sa de a nu mai pomeni în rugăciuni conducerea Republicii Moldova, decizie luată în urma şedinţei Sinodului Mitropoliei Moldovei din 25 mai curent, la care a participat şi premierul Vlad Filat.
Anterior, preoţii Mitropoliei Moldovei, după ample manifestaţii de protest, au ameninţat că nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău,a calificat demersul preoţilor manifestanţi drept anticreştin.
Relevăm că, înaintea convocării sinodului, înregistrarea islamului în Republica Moldova a provocat scandal în interiorul Mitropoliei Moldovei. Unii preoţi, după manifestaţiile de protest, organizate săptămâna trecută, în mai multe raioane ale republicii, au declarat că nu se vor mai ruga pentru înalţii funcţionari ai statului. Şi asta pentru că, în opinia lor, autorităţile Republicii Moldova promovează acţiuni incompatibile cu valorile religiei creştine. „Nu vom mai pomeni stăpânirea ţării, deoarece mişcările şi lucrurile pe care le observăm, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin valorilor pe care le promovăm în societate”, a menţionat pentru un post TV duhovnicul mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
În acelaşi timp, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a ameninţat că va trimite scrisori bisericilor din raioanele Făleşti, Bălţi şi Sângerei în care va solicita preoţilor parohi să nu mai pomenească conducerea ţării în rugăciuni pentru că ar fi anticreştină. De obicei, preoţii rostesc în rugăciunile lor, în cadrul serviciului religios, o frază prin care invocă puterea divină pentru a ajuta guvernarea să asigure o viaţă liniştită şi prosperă ţării.
Scandal la mitropolie
Trebuie să amintim că Mitropolia Moldovei a dezaprobat acţiunea parohilor şi episcopului de Bălţi. Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, declara pentru JURNAL înaintea convocării sinodului că ceea ce face episcopul Marchel ţine de competenţa Sinodului Mitropoliei. În general, ne spunea Cheibaş, preoţii nu pot modifica ecteniile (rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios – n.a.).
Comunicându-i poziţia mitropoliei, episcopul Marchel a intervenit violent: „Cine este acest Cheibaş?! Un protoiereu nu poate judeca hotărârile unui episcop! Nu comentez nişte vorbe lipsite de temei”. În plus, ierarhul a ţinut să precizeze că va continua acţiunea sa. „Chiar duminică, voi emite o hotărâre bisericilor din eparhie cu următorul conţinut: «Vă binecuvântez să lipsiţi de suport de rugăciune autorităţile statului, deoarece considerăm hotărârile lor, pe bună dreptate, anticreştineşti. Această hotărâre va fi valabilă până când autorităţile statului se vor schimba spre bine»”, ne-a comunicat arhiereul.
„A nu te ruga nu este creştineşte”
În opinia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a nu te ruga este un gest anticreştin. Chiar şi în cazul celor care greşesc ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să-i îndepărteze de la rău. În cazul dat, aceşti preoţi nu vor ca ţara să prospere, opinează Borşevschi.
În ce priveşte ecteniile care stabilesc pentru cine să se roage preoţii noştri, părintele Borşevschi ne-a declarat că asemenea decizii prevăd anumite zile în an, ca exemplu o zi specială în care se roagă pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă, pentru victimele regimului comunist etc. „Trebuie să vă spun că atunci când a decedat Iuri Andropov, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un ordin prin care solicita preoţilor să se roage, nu pentru robul lui Dumnezeu, dar, pur şi simplu, pentru Iuri, pentru că era ateist”, relatează Borşevschi.
Marchel: „Nu urmăresc obiective politice”
Solicitat de JURNAL să spună dacă, prin acest demers, urmăreşte obiective politice, episcopul Marchel a declarat: „Nu urmăresc niciun obiectiv politic, acţiunea mea este una civică şi bisericească”.
După şedinţa Sinodului Mitropoliei din 25 mai curent, episcopul Marchel a declarat pentru JURNAL că „instituie moratoriu pe acţiunea sa pentru un termen rezonabil”. În context, ierarhul a declarat că „starea spirituală din republică a fost tulburată de fostul ministru al Justiţiei, care a tăinuit timp de 30 de zile decizia guvernului privind înregistrarea islamului pentru a nu fi atacată în judecată”.
Arhiereul a menţionat de asemenea că decizia sa a fost determinată de promisiunile premierului Filat în domeniul stării duhovniceşti din Republica Moldova.
Filat, legea cultelor şi un fals conflict între ortodocşi şi musulmani
Flux.md / 27 mai 2011
Premierul Filat a gafat din nou. Luat de val, acesta a participat, la 25 mai, la şedinţa sinodului structurii locale a Patriarhiei Moscovei, promiţând public că se angajează, în faţa respectivei structuri şi a societăţii, să „rezolve câteva probleme”. Filat a specificat că este vorba, de fapt, de două probleme. Acestea ţin, pe de o parte, de modificarea Legii cultelor religioase şi a părţilor lor componente şi, pe de altă parte, de înregistrarea Ligii Musulmanilor din Republica Moldova, de către Ministerul Justiţiei, ca urmare a unei Decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Vladimir Filat, urmaşul lui Vasile Tarlev
Cele două subiecte merită atenţia noastră. Să le luăm pe rând. Cât priveşte Legea cultelor religioase, trebuie să amintim că aceasta a fost adoptată în anul 2007 pentru executarea, la capitolul „Măsuri generale”, a Hotărârii CEDO, pronunţate la 13 decembrie 2001, în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, speţă în care Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) a avut calitatea de terţ intervenient. În acel dosar, structura Bisericii Ruse din ţara noastră a compărut alături de guvernul Tarlev, a cărui poziţie a împărtăşit-o integral. Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 a fost monitorizat, între anii 2002 şi 2010, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE). Parlamentul care a votat legea respectivă a fost dominat de majoritatea PCRM. Cu toate acestea, legea a întrunit sprijinul tuturor fracţiunilor şi grupurilor informale din Parlament, inclusiv al unor deputaţi ca Vladimir Filat, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, actuali fruntaşi ai coaliţiei de guvernământ.
În paranteză fie spus, suspendarea acestei monitorizări a fost posibilă, la 4 martie 2010, ca urmare a demersurilor Ministerului Justiţiei, condus de Alexandru Tănase, şi a faptului că Mitropolia Basarabiei şi-a retras, prin scrisoare oficială, încă din toamna anului 2009, din motive necunoscute şi greu de înţeles, absolut toate capetele de plângere pe care le-a susţinut constant în faţa CM al CoE între anii 2002 şi 2009. Monitorizarea constituia cea mai importantă formă de protecţie internaţională a Mitropoliei Basarabiei. Cu titlu de fapt divers trebuie să arătăm că persoanele cărora li se datorează nemijlocit suspendarea monitorizării sunt trei: ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul Alexandru Postică (tot el avocatul lui Ernest Vardanian şi al lui Ilie Cazac) şi preotul Ianec (Ion) Cosoi, promovat în funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului.
Dată fiind configuraţia actuală a Parlamentului, o eventuală modificare a Legii cultelor ar putea fi operată doar de fracţiunea PLDM, împreună cu cea a PCRM. Putem spune de pe acum că poziţionarea lui Filat de partea ierarhilor de sub oblăduirea Moscovei va conduce în mod inevitabil la un conflict dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei. O consecinţă logică a acestui fapt ar putea fi redeschiderea de către CM al CoE a monitorizării modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 2001 pronunţate în cazul Mitropoliei Basarabiei. În loc să rezolve o problemă, premierul Filat va crea mai multe. În loc să meargă pe calea concilierii şi a medierii, Filat păşeşte pe cea a confruntărilor religioase şi jurisdicţionale. Aşa stând lucrurile, el va trebui să-şi asume toate consecinţele şi deplina responsabilitate pentru această poziţie evident greşită.
Între euroconformitate şi interes secular-politic
Legea cultelor religioase şi a părţilor lor componente a fost expertizată de către Consiliul Europei şi a făcut obiectul mai multor Rezoluţii interimare ale CM al CoE. Pentru motive de conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu jurisprudenţa CEDO, orice modificare a respectivei legi va trebui supusă, potrivit angajamentelor asumate oficial de către Republica Moldova, unor noi expertizări. Astfel, orice modificare sau completare a Legii cultelor nu va putea depăşi cadrul stabilit de Convenţia Europeană şi de Hotărârea CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”. Se cuvine să mai amintim că legislaţia Republicii Moldova despre culte a făcut, de-a lungul anilor, obiectul criticilor din partea Departamentului de Stat al SUA, dar şi din partea OSCE, fapt consemnat în Rapoartele anuale cu privire la situaţia drepturilor omului din ţara noastră.
Teama de Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” s-a împotrivit de la bun început adoptării unei legi euroconforme despre culte, lansând apeluri, declaraţii sau demersuri publice sau organizând în mod repetat manifestaţii de protest. Toate aceste reacţii au pornit de la teama absurdă şi iraţională de creştere şi consolidare a Mitropoliei Basarabiei şi, respectiv, de scădere numerică şi descreştere a puterii de influenţă şi control a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Pe scurt, opoziţia Mitropoliei „întregii Moldove” a avut la bază raţiuni geopolitice şi secular-politice evidente (egoiste şi destul de meschine) şi nu a fost dictată de dorinţa unei reflecţii sau dezbateri publice într-o societate autentic democratică. Motivele sau pretextele invocate constant au fost de natură istorică, emoţională şi chiar social-politică, nicidecum juridică. Acum, când comunitatea religioasă a musulmanilor din Republica Moldova a fost înregistrată în ordinea stabilită de lege, mitropolia Patriarhiei Moscovei agită un alt pretext, cel al pericolului unui conflict iminent dintre civilizaţia de factură creştin-ortodoxă şi cea de factură islamică.
Cine şi câţi sunt musulmanii din Republica Moldova?
Comunitatea musulmanilor (sau cultul religios islamic) înregistrată cu denumirea de Liga Musulmanilor din Republica Moldova este reprezentată de cetăţeni moldoveni stabiliţi la noi încă din perioada sovietică. Aceştia au, în cele mai multe cazuri, particularităţi etnice, fiind de origine azeră, tătară sau uzbekă. Datele recensământului general al populaţiei Republicii Moldova din octombrie 2004 sunt relevante în acest sens. Ele indică, printre cetăţenii moldoveni, o prezenţă de 259 de arabi, 891 de azeri, 108 ceceni, 256 de kazahi, 211 tadjici, 974 de tătari, 269 de turci, 220 de turkmeni şi 745 de uzbeci. Cumulând aceste date oficiale, obţinem un total de 3933 de persoane.Majoritatea dintre aceşti cetăţeni moldoveni, putem presupune, în linii foarte mari, ar fi, prin tradiţie, de confesiune musulmană. Cu toate acestea, doar 1667 de cetăţeni moldoveni au indicat islamul, la recensământul populaţiei din 2004, ca religie a lor. Aceştia sunt musulmanii împământeniţi la noi, ca să folosim un termen mai vechi. Raportat la ansamblul corpului social, numărul musulmanilor din Republica Moldova este unul infim (sub 1%), inferior, de exemplu, numărului de membri ai celui mai numeros cult neoprotestant, cel evanghelist-baptist, care întruneşte circa 1,7% din totalul populaţiei adulte. Comparând cifra de 1667 de musulmani declaraţi cu numărul altor comunităţi etnoconfesionale, vom observa că datele statistice indică o prezenţă de 902 persoane de confesiune mozaică (iudei sau evrei) şi de 101 armeni (gregorieni). Cu toate acestea, cultul mozaic (Confederaţia Comunităţilor Evreieşti din Republica Moldova) şi cultul gregorian (Biserica Apostolică Armeană) au un statut legal, fiind dotate cu personalitate juridică.
Studenţii musulmani
Este adevărat căprezenţa musulmană în Republica Moldova, în special la Chişinău, este mai numeroasă. Aceasta se datorează unei importante mase aluvionare (de ordinul miilor) de studenţi şi doctoranzi de origine arabă care îşi fac studiile în bază de contract la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.Această masă islamică aluvionară este una provizorie în Republica Moldova.
Ligă, cult sau comunitate?
Titulatura de „Ligă a musulmanilor” este una inadecvată din punct de vedere al scopurilor admise de legea cultelor pentru asemenea cazuri, cu toate că este conformă cu norma juridică europeană. Această denumire trimite, mai degrabă, la scopuri extrareligioase, semănând mai mult cu una de organizaţie neguvernamentală sau de entitate politică. Este interesant să vedem cum se va implica premierul Filat în „rezolvarea acestei probleme” şi ce vor spune partenerii europeni ai ţării noastre în legătură cu acest subiect. Din câte cunoaştem, Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău monitorizează situaţia religioasă din Republica Moldova, redactând periodic Rapoarte în materie. Politic vorbind, orice exagerare sau pas greşit al premierului Filat ar putea costa scump Republica Moldova, întrucât „chestiunea musulmană” ar putea alerta inutil Bruxellesul, făcând obiectul unor eventuale condiţii avansate ţării noastre în dialogul moldo-comunitar şi aşa destul de anevoios. S-ar putea ca tocmai acesta să fie scopul premierului Filat. Dacă este sau nu aşa, timpul o va demonstra.
Interferenţe etnice
Ne-am referit mai sus la datele statistice furnizate de recensământul general al populaţiei din 2004. Un aspect complet neglijat de cei antrenaţi în dezbaterea „chestiunii musulmane” este cel al compoziţiei etnice a comunităţii islamice „împământenite”. De foarte multe ori, temperatura relaţiilor dintre Republica Moldova şi alte state este dată de tratamentul aplicat minorităţilor etnoreligioase de la noi, înrudite cu statele respective (kin-state în engleză sau etat-parent în franceză). Este un fapt general cunoscut că state ca Israelul, Federaţia Rusă, Armenia sau Azerbaidjanul sunt sensibile la modul în care sunt tratate minorităţile lor din alte state.Este de presupus că o anulare a înregistrării Ligii Musulmanilor din Republica Moldova să ridice probleme în relaţiile Chişinăului cu Baku sau cu Moscova.
Cum au rezolvat problema alte state?
Să ne referim la două cazuri relevante. Cum totul ce ţine de confesiune este perceput în Republica Moldova fie prin prisma românească, fie prin cea rusească, este potrivit să vedem cum staul lucrurile, la capitolul relaţii cu musulmanii, în Rusia şi România.
Federaţia Rusă, din care provin cetăţenii moldoveni de origine tătară, este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani, estimată, potrivit declaraţiilor oficiale ale premierului Vladimir Putin, între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă. Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de bună convieţuire cu această comunitate. Dacă cineva ar aborda problema la Moscova în cheia propusă de premierul Filat sau de mitropolitul Vladimir Cantarean, tensiunile etnoreligioase ar fi de neevitat. Politica religioasă a Moscovei este, în general, una a echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane în cadrul legii. Poate ar fi cazul ca mitropolitul Vladimir şi ceilalţi vlădici de oblăduire rusă să-l consulte pe patriarhul Kiril al Moscovei, împrumutând din experienţa acestuia şi a Bisericii sale de convieţuire multiseculară cu zecile de milioane de musulmani din cuprinsul marii federaţii din răsărit.
România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime, având o veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea,este un exemplu clasic de relaţii paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Să amintim doar că cea mai mare moschee din România a fost construită de statul român în 1910, la Constanţa, după un proiect al inventatorului Gogu Constantinescu şi al arhitectului Victor Ştefănescu, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Cultul musulman din România are statut legal, de persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român.Personalul musulman de cult este format din hatipi, imami, hagii, muezini. Puţină lume cunoaşte că majoritatea tătarilor musulmani din România, ca şi o anumită parte a turcilor musulmani, provin din Basarabia de sud (Bugeac), de unde au fost expulzaţi în timpul ţarismul rus. Cu toate că pe lângă comunitatea musulmană turco-tătară există în România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini, nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani. Dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.
În ce constă problema?
Într-adevăr, în ce constă problema pe care premierul Filat i-a promis mitropolitului Vladimir să o rezolve? Părerea noastră este că problema este una falsă. Premierul trebuie să înţeleagă că ortodocşii şi musulmanii nu sunt reciproc opozabilişi că cea mai bună cale este cea a aducerii tuturor comunităţilor religioase în cadrul legii. Asta nu au înţeles regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin în cazul mult prigonitei Mitropolii a Basarabiei şi Republica Moldova a fost condamnată la CEDO. În definitiv,Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, ironia sorţii, tocmai de guvernul Tarlev, adică de cei care au prigonit-o mai abitir.
Sperietoarea islamizării în masă a găgăuzilor, de care se preocupă unii, este doar o sperietoare.Niciodată în istorie nu s-a înregistrat şi nu se înregistrează nici acum măcar un caz izolat de convertire a găgăuzilor la islam. Dimpotrivă, dată fiind comunitatea lingvistică a găgăuzilor ortodocşi cu turcii musulmani, în rândul cetăţenilor moldoveni de origine găgăuză am putea găsi suficienţi misionari creştini pentru spaţiul turcofon. Cine îşi pune însă problema misiunii ortodoxe printre popoarele de limbă turcă? Şi-o pune patriarhul Kiril? Şi-o pune mitropolitul Vladimir? Filat nici atâta!
Să fim rezonabili. O aruncare a musulmanilor din Republica Moldova în afara legii nu poate decât să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte, echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state, inclusiv cele din Rusia şi România, sunt de un milion de ori mai bune decât atitudinile partizane, de aliniere la gradaţii şi agenţii confesionali ai Moscovei în ţara noastră. Suntem de părere că o comunitate musulmană menţinută în cadrul legal şi integrată în ansamblul corpului social este de preferat uneia lăsate de capul ei, pradă uşoară pentru tot felul de integrişti şi fundamentalişti islamici. Dacă şi ar exista o problemă a musulmanilor din Republica Moldova, aceasta ar trebui rezolvată civilizat şi legal, într-un cuvânt creştineşte şi omeneşte, că tot ni se vorbeşte pe mică pe ceas de valori şi principii.
Vlad CUBREACOV, FLUX
NOTĂ: Opiniile împărtăşite de autor nu corespund în mod neapărat cu punctul de vedere al redacţiei FLUX în acest subiect.
La 25 mai 2011 Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril, al Moscovei şi al Întregii Rusii, a primit la reşedinţa patriarhală o delegaţie a Patriarhiei de Constantinopol, care urmează să participe la festivităţile dedicate Zilei scrierii și culturii slavone, precum şi comemorarea Sfinţilor Chiril şi Mefodie.
La reuniune au participat vicepreşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe a Bisericii Prot. Nikolai Balașov şi secretarul pentru relaţii inter-ortodoxe Prot. Igor Jakimchuk.
Adresându-se oaspeţilor cu cuvinte de bun venit, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a rugat şeful delegaţiei Constantinopolitane, Mitropolitul Prusiei Elpidofor, să transmită recunoştinţă faţă de Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu pentru trimiterea reprezentanţilor lor la celebrare şi pentru mesajul de felicitare.
Pe parcursul discuției, s-au analizat probleme de cooperare între Patriarhii, precum şi o serie de teme comune ortodoxiei. După întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril delegația Patriarhiei de Constantinopol a plecat la Istanbul. La aeroport, distinsa delegație a fost petrecută de către Secretarul pentru relaţii inter-ortodoxe Prot. Igor Jakimchuk şi prot. Mihail Asmus.
Autorităţile de la Moscova au confirmat informaţiile despre decizia de a refuza desfășurarea paradei gay în Capitala Rusă şi au justificat acest refuz prin numeroase proteste ale organizaţiilor publice şi a locuitorilor împotriva minorităţilor sexuale. Serviciul de presă a Primarului a declarat pentru Interfax că în adresa autorităţilor au fost primite un număr mare de adresări împotriva desfășurării unei paradei gay.
În special, împotriva acţiunii s-au exprimat liderii și reprezentanţii tuturor confesiilor religioase din Rusia. La rândul său, iniţiatorul paradei gay Nicolai Alexeev a spus mai devreme pentru Interfax că autorităţile de la Moscova au refuzat comunitatea gay din Rusia. El a amintit că anunţul despre „Campania cultural-educaţională” dedicată istoriei atitudinii faţă de homosexualitate în cultură şi ştiinţă a fost depusă către autorităţi pe 12 aprilie. „Aceasta s-a întâmplat la o zi după intrarea în vigoare a Deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a considerat neîntemeiat refuzul a trei manifestări ale homosexualilor de la Moscova în perioada 2006-2008” – a spus H. Alecseev. Potrivit lui, autorităţile au motivat, refuzul prin normele Convenţiei internaţionale pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950.
[Ca sa vezi, Presa Ortodoxa din Grecia il acuza pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si pe Patriarhul Ierusalimului Teofil de lipsa de patriotism! Pe primul din cauza ecumenismului exacerbat pe care-l practica chiar la Fanar, incalcand canoanele (va sa zica ecumenismul bate elenismul), iar pe cel de-al doilea ca e rusofil, fiindca le permite rusilor sa primeasca Sfanta Lumina si grecilor nu, si pentru ca a decis indepartarea steagurilor grecesti de la patriarhie si de la manastiri, deoarece: „Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui… o notă discordantă” si ca: „Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor„. Drept urmare, antologic, grecii se intreaba nostalgic: „Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Teofile?”. Ultima parte a articolului este o mostra de elenism in starea lui pura, pentru care orice fel de comentariu in plus este de prisos – dan.camen.]
Demersuri provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului
Preluare de la
GraiulOrtodox.wordpress.com / 19 mai 2011
Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.
Patriarhul Ierusalimului, pe 25 martie a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal. În declaraţiile sale a subliniat că trebuie coborât steagul grecesc şi de pe mănăstirile Patriarhiei Ierusalimului.
Un comportament inadmisibil faţă de pelerinii ortodocşi greci în timpul Săptămânii Mari. I-au îngrămădit în curtea bisericii Sfinţii Constantin şi Elena şi au urmărit coborârea Sfintei Lumini pe un ecran video. La mila tâlharilor mănăstirile.
Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil. Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar.Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.
Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.
Patriarhul Ierusalimului
Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:
„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă.
În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei! În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru,dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.
Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci.
În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.
Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare
Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:
„300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil …
Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?
Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic…
Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!
Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!
Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.
Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare… Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?
Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.
Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”
La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti
La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului.
Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!
Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.
În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului.
Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.
Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului.
Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.
Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”
Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7 Traducere Mihail Ilie
Belgrad: Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe o să ia în discuţie viitoarea întâlnire din 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea în oraşul Nis din Serbia, cu ocazia celebrării a 1700 de ani de la Edictul de la Milan. După cum este deja cunoscut, nu toţi episcopii sinodului sârbesc au susţinut ideea venirii Papei pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
În plus, ediţia sârbească a ziarului croat «Vesti-online» a relatat faptul că, potrivit unor declaratii neconfirmate, în timpul recentei sale vizite în Serbia, preşedintele Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti (DECR) al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, i-ar fi spus patriarhului sârb Irineu că patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, precum şi întreaga Biserica Ortodoxă Rusă, este împotriva venirii papei Benedict al XVI-lea la Nis. Potrivit reprezentantului Bisericii Ortodoxe Ruse, ar fi fost mai înţelept dacă s-ar organiza o întâlnire a Papei cu întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. În acest sens, trimisul Patriarhiei Moscovei ar fi declarat că Biserica Ortodoxă Sârbă nu ar fi trebuit să-l invite pe papa pentru a desfăşura o vizită oficială în 2013 pe teritoriul ei canonic. În conformitate cu reglementările adoptate de către Vatican, Papa nu poate vizita niciun teritoriu canonic al vreunei Biserici Ortodoxe locale, decât numai dacă întâistătătorul acelei biserici îi trimite în prealabil o invitaţie specială.
În plus, evenimentul acesta ar produce o tensiune mare care ar complica şi mai mult relaţia dintre sârbii ortodocşi şi croaţii catolici, deoarece papa Benedict al XVI-lea şi-a planificat ca, în timpul vizitei sale în Croaţia, să viziteze şi mormântul Fericitului Cardinal Alois Stepinac, care se află în Serbia, cardinalul fiind un persecutor al Ortodoxiei. În acest caz, o sursă credibila anonima a spus ca nu exclude faptul ca, în ciuda tuturor obstacolelor, mai mult de jumătate dintre ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe „ar putea vota pentru vizita Papei la Nis”.
Relatările mass-mediei sârbeşti, preluate în general de la surse anonime şi care fac referire la o anumită „poziţie a Bisericii Ortodoxe Ruse” în această chestiune, pot face subiectul de discuţie al adversarilor vizitei papei în Serbia pentru a influenţa ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru viitoarea sedinţă de Sinod.
Problema posibilei vizite a Papei în oraşul Nis din Serbia, cât şi a vizitei Papei în Croaţia va fi dezbătută la reuniunea Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe.
trad.dan.camen.
[Stirea originala spune ca la sedinta viitoare a Sinodului se va lua in discutie si cazul fostului episcop Artemie de Raska-Prizren – n.m.]
Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe ia în considerare vizita Papei în Croaţia
Pravmir.ru / 14 mai 2011
Belgrad: Anunţul făcut de serviciul de presă al Vaticanului cum că papa Benedict al XVI-lea va vizita pe 4 şi 5 iunie Croaţia a provocat diverse reacţii în rândul clerului sârbesc. Croaţia este considerată a fi parte a teritoriului canonic al Patriarhiei Serbiei şi o vizită a papei în Croaţia este considerată în Serbia ca o vizită pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Analistul sârb Zhivitsa Tutsich consideră că în şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, programată pentru 16 mai a.c., se va discuta cel mai probabil despre vizita papei în Croaţia şi se va trimite Vaticanului o adresa în care se va exprima regretul faţă de această vizită.
Programul vizitei papale prevede ca papa Benedict sa viziteze mormântul cardinalului Alois Stepinac. Însă în mediul ortodox sârbesc imaginea Cardinalului Stepinac este extrem de negativă. Acest lucru se datorează faptului că Stepinac, în timpul guvernarii miscarii croate Ustase, a utilizat la scară largă practica convertirii forţate a sârbilor ortodocşi la catolicism. Stepinac justifica botezul forţat al sârbilor cu ideea că prin astfel de măsuri el a încercat salvarea populaţiei sârbe de la genocidul pregătit de Ustase, care a şi distrus Ortodoxia în Croaţia. Cu toate acestea, tot de numele Cardinalului Stepinac este strâns-legată şi introducerea în Croaţia a măsurilor de eliminare a Ortodoxiei.
În afară de chestiunea cu privire la vizita papei Croaţia, în luna iunie a acestui an Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe va discuta şi problema întâlnirii în 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea pentru comemorarea a 1700 de la Edictul de la Milan. De asemenea, această viitoare întâlnire a stârnit deja reacţii mixte în clerul sârb.
Bisericile Rusa si Greaca se opun planurilor din cele doua tari de a se introduce carduri electronice de identitate menite rationalizarii birocratiei si, in cazul Greciei, facilitarii integrarii in Uniunea Europeana (? -n.n.).
Oficialii Bisericii cer studierea in detaliu a cardurilor si, de asemenea, cer autoritatilor sa le faca optionale. Ei sustin ca informatiile personale si financiare ce vor fi stocate pe microcipurile din carduri pot fi manipulate pentru a discrimina credinciosii.
Intr-un interviu acordat luna trecuta Rossiiskaya Gazeta, un ziar oficial guvernamental, Mitropolitul Ilarion de Volokomlamsk, seful Departamentului de Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei, a afirmat: ”cardurile de credit pe care o persoana le foloseste pentru a ridica bani din bancomat sau pentru a plati intr-un magazin, sunt ceva, iar un card personal in care toate informatiile despre viata si activitatile unei persoane vor fi stocate, despre conturile sale bancare, sanatatea sa, calatoriile sale, sunt cu totul altceva. Sunt grade diferite de control asupra oamenilor.”
Aripile conservatoare si nationaliste din interiorul bisericilor au tinut demonstratii la Athena si Moscova sustinand ca aceste carduri vor compromite identitatea nationala si religioasa. Multi merg pana acolo incat sa sustina ca numerele de identitate cum ar fi 666 sunt ”semnul fiarei” din Cartea Apocalipsei. In cadrul unei demonstratii tinuta la Moscova, pe 16 aprilie,nationalistii ortodocsi si-au unit fortele cu membri ai Partidului Comunist. Comunistii se opun, la randul lor, Cardului Universal Electronic, programat sa fie introdus in Rusia anul viitor.
Segodnia.ru, o publicatie online ce acopera deseori subiecte religioase si nationaliste, comentand asupra demonstratiilor, spune ca ”introducerea CUE face posibila construirea unei nemaiauzitedictaturi electronice super-totalitare, in care fiecare persoana devine un bio-obiect controlabil de la distanta, un robot pentru tot felul de activitati practice, cu un cod de bare pe corpul sau sau un microcip sub piele.”
Patriarhul Bisericii Ruse, Kirill II, a afirmat in cadrul unei intalniri a Sinodului, in februarie, ca ”biserica intelege pozitia oamenilor care nu vor sa fie supusi unui control ce face posibila culegerea unei informatii cuprinzatoare despre viata lor privata, putand, pe termen lung, sa fie folosita pentru a discrimina cetatenii pentru viziunea pe care o au asupra lumii.”
Pe 27 martie, miide preoti ortodocsi, calugari, calugarite si mireni au marsaluit prin Atena spre Parlament pentru a protesta. In Aprilie, Sinodul Bisericii Grecesti si-a exprimat ingrijorarea asupra cardurilor, afirmand ca va avea intalniri cu oficiali guvernamentali de rang inalt. Mitropolitul Prokopie de Filipi, Neapolis si Thasos, ce prezideaza comisia sinodala de probleme dogmatice si canonice, a raportat ca, in urma discutiilor preliminare avute cu oficiali guvernamentali, biserica a primit asigurari ca, printre altele, numarul 666 nu va aparea pe carduri sub nicio forma. (…)”
Autoritatile din Moscova au autorizat organizarea primei parade a homosexualilor care va avea loc in capitala rusa, au anuntat, marti, organizatorii acestui eveniment.
Cel care a dat unda verde paradei este chiar primarul Moscovei, actiunea urmand sa aiba loc pe data de 28 mai, noteaza Ria Novosti.
Decizia primarului a fost primita cu entuziasm de Nikolai Alexeyev, presedintele asociatiei Gay Russia, mai ales ca vestea vine dupa ce timp ce 5 ani autoritatile au refuzat sa permita desfasurarea unei astfel de parade.
„Autoritatile trebuie sa asigure acum securitatea participantilor, in conformitate cu decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului„, a declarat Alexeyev.
In octombrie, Curtea de la Strasbourg a amendat Rusia pentru ca a interzis organizarea de parade gay in Moscova, precizand ca temerile ca aceste marsuri ar putea provoca tulburari sunt nefondate.
Fostul primar al Moscovei, Yury Luzkhov, care a ocupat aceasta functie timp de 18 ani, inainte de a fi demis de presedintele rus Dmitri Medvedev, in septembrie, a catalogat paradele homosexualilor drept „satanice”.
Parada gay urmeaza sa aiba loc in piata Bolotnaya, din centrul Moscovei.
Primarul Moscovei a autorizat in acest an, pentru prima data, organizarea unei parade a homosexualilor, ce a fost programata la sfarsitul lunii mai, a anuntat marti unul dintre organizatori, Nikolai Alexeyev, citat de AFP. Pana acum, municipalitatea a refuzat cinci ani la rand sa permita desfasurarea unei astfel de manifestatii in capitala rusa, invocand motive de securitate.
„Dupa cinci ani de lupta, am obtinut autorizatia de la primarie pentru a organiza o parada gay, pe 28 mai”, a declarat Alexeyev, presedintele asociatiei GayRussia.
Autorizatia, care permite participarea a maxim 500 de persoane, a fost semnata de primarul-adjunct al Moscovei, Lyubov Shevtsov. Manifestatia va avea loc in piata Bolotnaya din centrul capitalei ruse, dar departe de arterele principale ale orasului, a precizat Alexeyev.
El a mai spus ca, in cadrul evenimentului, „vom face un apel catre rusi sa fie mai toleranti fata de homosexuali si lesbiene si le vom vorbi despre contributia adusa culturii de membrii comunitatii noastre„. Drept exemplu, el a mentionat ca mitingul va fi acompaniat de muzica compozitorului rus Piotr Ceaikovski sau de cea a cantaretului britanic Elton John.
Din 2006, de cand au transmis prima cerere catre primarie pentru organizarea unei parade gay, homosexualii rusi n-au reusit sa obtina, pana in acest an, dreptul de a manifesta. Toate incercarile lor au fost dispersate rapid de politie, la cererea fostului primar al Moscovei, Yury Luzhkov, cunoscut pentru declaratiile sale homofobe. Oficialul chiar a afirmat, in trecut, ca aceasta este o manifestare „satanica”, pentru care „societatea ruseasca nu este pregatita”.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a respins luna aceasta un recurs al autoritatilor ruse, confirmand decizia sa din octombrie 2010, care stabilea ca „interzicerea unor astfel de manifestatii constituie o discriminare si o incalcare a dreptului la intrunire”.
Si primarul din Sankt Petersburg a confirmat marti, pentru AFP, ca a autorizat, pentru data de 1 mai, desfasurarea unei parade a militantilor pentru drepturile homosexualilor in metropola rusa.
Reprezentantii celor 14 biserici ortodoxe autocefale nu au ajuns la un acord asupra regulilor de acordare a statutului de autocefalie. Moscova nu va recunoaste niciun fel de primat al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.
ISTANBUL – Reprezentantii celor 14 biserici ortodoxe autocefale, avand in vedere esecul de a atinge un acord in timpul ultimei intalniri pan-ortodoxe de saptamana trecuta de la Chambesy, pe teme privind acordarea Autocefaliei si Dipticele, teme ce au iesit in evidenta dupa penultima intalnire, au suspendat toate activitatile, scotand in evidenta diferentele latente care exista in lumea ortodoxa.
Declaratia finala, laconica si singulara, semnata de presedintele intalnirii, mitropolitul de Pergam – Ioannis Zizioulas, nu face niciun secret din dificultatile ce decurg dintr-un anume partizanat prezent in unele zone ale lumii ortodoxe.
Aceste intalniri pregatitoare au inceput in 2009, dorite fiind de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, in ideea de a pregati mult-asteptatul Sinod Pan-Ortodox, care nu a mai avut loc din 1054, anul Schismei dintre Roma si Constantinopol. Intalnirile aduna reprezentanti ai celor 14 biserici ortodoxe autocefale.
Pe agenda acestei intalniri se afla finalizarea discutiilor despre acordarea statului de Autocefalie, adica acordarea independentei de a se auto-administra, unei biserici ortodoxe. (…) O alta tema erau Dipticele, adica regulile de recunoastere reciproca intre bisericile ortodoxe canonice. Conform practicilor, orice decizie luata in aceste intalniri trebuie aprobata IN MOD UNANIM de reprezentantii celor 14 biserici autocefale.
De fapt, dezacordurile dintre reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, mitropolitul Ioannis Zizioulas, si cel al Moscovei, mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, au izbucnit la finalul dezbaterii pe tema modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Zizioulas a propus semnarea recunoasterii acordarii autocefaliei astfel:
”Patriarhia Ecumenica atesta, data fiind vointa celorlalte biserici, acordarea statutului autocefaliei.”
Apoi ar urma semnatura Patriarhului [Ecumenic – n.m.], urmata de semnaturile celorlalti capi ai bisericilor, precedate de cuvantul “confirma”, ca o exprimare a consimtamantului, conform randuielii canonice a recunoasterii reciproce. Reprezentantul Moscovei a fost in dezacord ferm cu aceasta formula a semnaturilor care, dupa Ilarion, ar recunoaste suprematia Constantinopolului. (…)
Astfel, dezacordul a relevat faptul ca s-au format doua tabere in lumea ortodoxa. Cea a Constantinopolului, care isi are sfera de influenta asupra patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Sofiei [Bulgariei – n.m.], Belgradului, bisericile de limba si cultura greaca, si biserica Albaniei. Si cea a Moscovei, care include Patriarhatul Georgiei, Bisericile Poloniei si Cehiei si, in mod surprinzator, Patriarhatul Romaniei. Ultima nu si-a ascuns intentiile hegemonice, in special in spatiul diasporei ortodoxe.
Intr-o incercare de a calma apele, discutiile s-au axat pe tema Dipticelor, a regulilor recunoasterilor canonice reciproce intre bisericile ortodoxe. Dar chiar si aici, dezacordurile au aparut intre reprezentantii unor biserici cum ar fi cea a Ciprului si a Georgiei. Dat fiind faptul ca si aici a fost imposibila atingerea unui acord, s-a decis sa se amane dezbaterile pana cand se vor analiza mai indeaproape temele.
Reactia reprezentantilor a fost de dezamagire generalizata si profunda. In mod special cea a unui inalt preot de limba slavona (care ne-a cerut sa nu ii divulgam numele) care si-a exprimat regretul ca: Am facut o figura foarte necrestineasca. A venit timpul sa recuperam spiritualitatea pierduta a marilor Parinti ai Bisericii si, impreuna, sa ne examinam vietile, caracterizate de o secularizare feroce care isi gaseste cea mai inalta manifestare in constructia rezidentelor episcopale luxoase.
In cele din urma, parintele Dositei, seful biroului de presa, a declarat pentru AsiaNews:
Avem nevoie sa lamurim un lucru: asa-zisul leadership al Patriarhiei Ecumenice nu este gandit ca cel al Romei, ci ar trebui sa fie inteles, mai degraba, ca un primat in dragoste si ca un rezultat al slujirii (diakonia), si NE-ADMINISTRATIV. Vrea sa exprime respect prin diakonie. Acest element exprima importanta diakoniei Constantinopolului, departe de vreo identificare cu afirmarea nationala. Daca Patriarhatul Ecumenic se exprima prin limba greaca si foloseste unelte ca gandirea greaca, aceasta este pentru ca e ceea ce se intampla in traditia marilor Parinti ai Bisericii Unite [? – n.m.].
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a concluzionat par. Dositei, a aratat in mod repetat ca Biserica trebuie sa scape de localismele si provincialismele care o afecteaza.
“Comisia pregatitoare inter-ortodoxa a Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe s-a reunit in centrul ortodox al Patriarhatului Ecumenic din Chambesy (Geneva) din 22 pana pe 26 februarie 2011. Lucrarile au fost prezidate de mitropolitul Ioannis de Pergam, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice. Mitropolitul Elvetiei, Ieremia, a asigurat secretariatul.
Comisia inter-ortodoxa avea drept misiune sa finalizeze studiul chestiunilor Autocefaliei si a modalitatilor de proclamare a acesteia, precum si Dipticele ortodoxe.
1. Dupa alocutiunea de deschidere a presedintelui si a secretarului, Comisia a urmarit examinarea modului de semnare a tomosului Autocefaliei, problema ce ramasese in suspensie de la ultima intalnire. O lunga discutie pe aceasta tema nu a facut sa se ajunga la o decizie unanima. Dat fiind faptul ca, dupa regulile in vigoare, deciziile Comisiei trebuie luate in unanimitate, un acord nu a putut fi atins asupra chestiunii Autocefaliei si a manierei de a o proclama, problema care ramane asadar, din nou, in suspensie.
2. Comisia a discutat problema Dipticelor ortodoxe si a examniat diferitele aspecte canonice si bisericesti; a trecut in revista practica actuala a Bisericii Ortodoxe si a fost de parere, in unanimitate, ca se impune stabilirea unor diptice uniforme in Biserica Ortodoxa, ca expresie concreta a unitatii sale. (…)
Comisia a examinat cererile:
a) Sfintei Biserici a Georgiei, de ridicare la al saselea rang in sfintele diptice ale tuturor bisericilor ortodoxe;
b) Sfintei Biserici a Ciprului, in vederea inscrierii la un rang superior in sfintele diptice ale tuturor bisericilor ortodoxe,
c) precum si diferentierile ce au fost constatate in sfintele diptice, in ceea ce priveste includerea bisericilor nerecunoscute in spatiul pan-ortodox drept autocefale.
Comisia a constatat imposibilitatea de a ajunge la o pozitie unanim acceptata in ceea ce priveste aceste chestiuni.
Asadar, negocierile (caci, sa nu ne amagim… e vorba de negocieri aici, nu de discutii teologice inalte) se impotmolesc si asa-zisul “Sfant si Mare” Sinod, de parca ar putea fi vreun Sinod Sfant si Mare CU ANTICIPATIE, si nu prin natura lucrarilor sale, pare a fi tot mai indepartat. Situatia este similara cumva cu ce se intampla pe plan ecumenist – in dialogul cu Vaticanul, unde se inregistreaza, de asemenea, un recul (ceea ce a atras si o schimbare de strategie ecumenista, de altfel). Sigur ca motivele par a fi meschine si legate, in principal, de imperialismul rusesc.
Ceea ce intriga in toata aceasta ecuatie este informatia (neconfirmata) ca Patriarhia Romaniei ar “juca” in aceeasi tabara cu cea a Moscovei. Daca ar fi asa, atunci conflictul legat de jurisdictia Basarabiei este doar un fum de petarde? Intrebam si noi…
[Mai jos aveti comunicatul de presa al Patriarhiei Romane, care incearca sa ne spuna ca de fapt ultima sedinta nu a fost un asa mare esec cum au relatat agentiile de presa, ci ca doar se inscrie in randul celorlalte 10 teme propuse pentru ordinea de zi a sinodului pan-ortodox. De asemenea, comunicatul de presa nu dezminte informatiile potrivit carora Patriarhia Romana ar fi intrat, surprinzator, in tabara moscovita, si nici nu face, de fapt, vreo referire la acest lucru, confirmand parca tacit informatiile primite -dan.camen.]
Pregătiri pentru Marele Sinod Pan-Ortodox
Basilica.ro/ 9 martie 2011
O nouă întâlnire a reprezentanţilor comisiei interortodoxe de pregătire a Marelui Sinodului Panortodox a avut loc, săptămâna trecută, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, în Geneva, Elveţia, după cum informează TRINITAS TV. La această întrunire s-a discutat despre problema recunoaşterii autocefaliei şi despre ordinea din diptice.
În urma discuţiilor nu s-a ajuns la o concluzie unanim acceptată, fapt pentru care participanţii au decis să reia dezbaterile legate de cele două teme la viitoarea întrunire.
„În comisiile inter-ortodoxe pregătitoare sunt reprezentate toate cele 14 Biserici Autocefale şi se pregătesc, se analizează în cele 10 teme care au fost decise ca fiind pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod Pan-Ortodox. La reuniunea comisiei interortodoxe de la Chambesy din 22-26 februarie 2011 s-au analizat două dintre aceste teme, şi anume, ‘Autocefalia şi modul ei de proclamare’ şi ‘Dipticele ortodoxe’. Autocefalia este o temă deja dezbătută şi în cadrul unei reuniuni anterioare şi acum nu s-a făcut altceva decât să se reanalizeze alte aspecte particulare referitoare la această temă. Tema principală a acestei reuniuni a fost Dipticele ortodoxe şi aici s-au stabilit criteriile principale care au stat la baza stabilirii acestor diptice. În acelaşi timp comisia a luat act şi de unele cereri a unor Biserici ortodoxe autocefale de modificare a locurilor în dipticele actuale”, a spus George Grigoriţă, secretar al Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
La întâlnire au participat reprezentanţi din fiecare biserică locală autocefală.
[Articolul de fata raspunde la intrebarea fundamentala: care este ce mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa? Este o intrebare fireasca, datorata freamatului si forfotei din jurul pregatirii iminentului Sinod Panortodox, care se preconizeaza ca va aborda mai multe teme de actualitate bisericeasca. Este, deci, un text de mare importanta in conditiile prezente, fiind necesar intelegerii corecte a acestui principiu de guvernare soborniceasca in Biserica Ortodoxa – dan.camen.]
În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod.
Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.[Penultima sedinta pregatitoare se pare ca a avut loc deja la Chambesy anul acesta, la finele lui februarie, unde s-a discutat problema Autocefaliei in Biserica Ortodoxa si modul proclamarii ei, precum si problema dipticelor, vezi detalii AICI – n.m.]
Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod[Toate Sinoadele Ecumenice s-au intrunit nu neaparat pentru rezolvarea problemelor administrative bisericesti, ci au fost starnite de ereziile ce circulau in spatiul eclesial. Acesta a fost de fapt motivul convocarii lor – n.m.], dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod. [Tocmai din cauza acestui ecumenism fatis al unor inalti ierarhi, gazde si participanti la acest Sinod, exista aceasta retinere privind influenta pe care ar putea-o exercita in mod abuziv in desfasurarea lucrarilor Sinodului si, evident, in elaborarea si redactarea mai apoi a hotararilor – n.m.]
Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:
„Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă … [Termenul de „institutie infailibila” este de filiera catolica, straina insa de invatatura autentic-ortodoxa a Bisericii noastre, deci a Sfintilor Parinti – n.m.]
Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …
Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului? [Acel „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (F.A. 15, 28) are la parintele Ioannis Romanidis o rezonanta perena. El se aliniaza deci conceptiei Sfintilor Parinti in acest sens, fiindca altfel secularizarea de care se tot vorbeste acum isi va pune cu siguranta amprenta si in „Sfantul si Marele Sinod Ecumenic” – n.m.]
… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii. [In Ortodoxie totul se centreaza pe persoana si nu in mod impersonal pe o institutie sau o adunare anume. Mai mult decat atat, „autoritatea” Bisericii nu este doar o singura persoana *(ca la catolici infailibilul papa, si ca la protestanti peste veacuri reformistii), sau chiar pleroma intregii Biserici *(cum vedem azi la sectanti, adica neoprotestanti, care isi reamintesc cu fiecare ocazie, in mod obsesiv, versetul„unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” – Mt. 18, 20, verset care, zic ei, permite fiecaruia sa nascoceasca tot felul de erezii; dar si in decursul istoriei bisericesti – vezi marturisirea Sf. Maxim Marturisitorul, care a ramas singur in Biserica aparand Ortodoxia, desi toti patriarhii cazusera in erezie; precum si pe cea a Sf. Marcu Evghenicul – care singur intre sinodali s-a impotrivit uniatiei de la Ferrara-Florenta), ci autoritatea Bisericii o au Sfintii Parinti, adica cei ce s-au invrednicit darurilor Harului Duhului Sfant inca in viata vietuind. Problema care se pune este cum ii recunosti pe acestia? Numaidecat prin consonanta invataturii lor cu cea a Sfintilor Parinti adormiti in Domnul. – n.m.]
Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.
Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:
„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].[La fiecare Sinod Ecumenic s-a evidentiat in mod aparte un participant, nu neaparat ierarh, care a luminat cinstita adunare prin invataturile sale de Dumnezeu insuflate, care mai apoi au devenit temeiul hotararilor luate – n.m.]
Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice? [Asceza este ceva personal, roadele ei nu pot fi cunoscute de catre ceilalti decat prin invataturile lasate de respectiva persoana, adica prin opera teologica. Acel „partas obiceiurilor” ii obliga insa pe ierarhi sa ramana bucurosi fideli Predaniei Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, nu doar formal ca „urmasi ai tronurilor”, ci sa se intoarca la radacini si sa se adape de la izvoarele Harului. Chiar daca viitorul Sinod Panortodox nu va trata in dezbateri teme dogmatice, ci doar probleme care tin de pastoratie si misionarism, totusi, sinodalii trebuie sa aiba in vedere ca orice hotarare adoptata acolo va avea impact major ulterior in Biserica si ca trebuie sa fie la fel de inspirata precum cele luate in sinoadele anterioare, care s-au cuprins in colectii de canoane si au fost socotite inca de la inceput a fi insuflate de Dumnezeu – n.m.]
Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.
Patriarhia Moscovei solicita noului primar sa construiasca 200 de biserici si sa lase preotii sa mearga in scoli
Interfax Religion/ 21 octombrie 2010
Inca din ziua in care Sergey Sobyanin a fost investit oficial ca primar al Moscovei, Patriarhia si-a exprimat speranta ca va putea realiza ambitiosul program de construire a 200 de biserici ortodoxe in Moscova si ca preotilor sai li se va permite accesul in scolile din oras.
„Ne aşteptăm ca Guvernul si Primaria sa coopereze în continuare la realizarea proiectului de construire în oraş a 200 de biserici, proiect initiat de către Patriarhul Kiril” – a spus unui corespondent Interfax Religion şeful serviciului de presă patriarhal, Protopopul Vladimir Vigilyansk. Tot el a reamintit faptul ca Moscova este capitala cu cele mai putine biserici. El si-a exprimat, de asemenea, speranta ca scolile moscovite vor preda elevilor bazele culturii religioase si ca preotilor li se va permite accesul in scoli.
„Astazi Moscova este aproape singurul oras in care prezenta preotului in scoala nu este permisa, chiar daca este invitat si nu se duce acolo din proprie initiativa”. „Imi amintesc ca am sfintit odata o scoala la ora 23, la cererea directorului, iar aceasta actiune a fost tinuta in secret, astfel incat autoritatile orasului sa nu afle nimic”. Preotul a subliniat faptul ca Moscova „este singurul oras care, nici macar la nivel de experiment, fundamentele culturii ortodoxe sau cele ale eticii laice nu sunt predate”. El si-a exprimat dorinta ca noul primar „sa schimbe aceasta atitudine”.
„Sperăm, de asemenea, că toate activităţile sociale se vor dezvolta, inclusiv ajutorul acordat persoanelor defavorizate, pensionarilor, persoanelor cu handicap, mamelor singure etc”. O alta problema tulburatoare este cea a gradinitelor si a creselor moscovite…
„Este absurd faptul că in ultimii douazeci de ani in Moscova grădiniţele şi creşele au fost vândute in schimbul unor birouri. Este imposibil de imaginat o crima mai mare pentru un fruntas al oraşului. Oamenii intocmesc liste de aşteptare şi spun ca rândul lor va veni atunci când se vor pensiona”. Conform protopopului, „daca primarul se intoarce catre oamenii de rand in detrimentul investitorilor, aceasta va fi implinirea a celei mai mari si mult asteptate dorinte a Bisericii Ortodoxe Ruse”.
Noul primar al Moscovei a dat dispozitie pentru gasirea a 200 de terenuri pentru viitoarele biserici ortodoxe
MinistryValues.com/ 25 octombrie 2010
Imediat dupa recenta decizie a presedintelui rus Dimitri Medvedev de instituire a unei noi sarbatori in Rusia care sa marcheze adoptarea Crestinismului de catre tar si popor in 988, noul primar al Moscovei a dat dispozitie administratiei locale sa gaseasca 200 de terenuri disponibile construirii de biserici ortodoxe. Aceasta este ultima demonstratie a sprijinului acordat de catre Guvernul de la Kremlin Bisericii Ortodxe Ruse, care a devenit tot mai puternica de la caderea comunismului. Fara sa piarda timpul degeaba, aceasta decizie a fost printre primele hotarari ale noului primar moscovit.
Potrivit Interfax: „Conform instructiunilor Guvernului de la Kremlin, Prefecturile districtelor administrative, impreuna cu Comitetul pentru Arhitectura Urbanistica si Departamentul pentru Resurse Teritoriale, vor cauta aceste terenuri”.
Conform Patriarhului Kiril, după selectarea opţiunilor pentru construirea bisericilor, prefecţii districtelor vor organiza audieri publice privind alocarea de terenuri pentru construirea complexelor bisericilor ortodoxe.
Proiectul unei întâlniri a tuturor familiilor Ortodoxiei nu a fost niciodată atât de aproape de a se realiza. Marele Sinod Ortodox care ar putea avea loc în 2012 este tema pe care o propune articolul lui François-Xavier Maigre, publicat în cotidianul francez ‘La Croix’ din 29 septembrie, citat de „Ziarul Lumina”.
Declaraţia a trecut aproape neobservată. Ea înseamnă totuşi elanul simptomatic al unităţii care traversează în momentul actual lumea ortodoxă. Aflat în vizită, luna trecută, în insula Imbros – una dintre rarele insule turceşti din Marea Egee -, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, a anunţat recent că pregătirea pentru Marele Sinod Panortodox ‘se apropie de final’.
‘La începutul anului 2011 vom avea cu siguranţă, în centrul nostru patriarhal de la Geneva, penultima întâlnire a comitetului de pregătire a sinodului‘, a precizat primatul ortodox, încrezător în mod vizibil în susţinerea acestei întâlniri istorice, care ar trebui să permită Bisericii Ortodoxe, care numără aproximativ 200 de milioane de credincioşi, să-şi redefinească prezenţa în lume.
De altfel, acest faimos sinod, pe care unii l-ar desemna în mod ironic drept ‘personajul fictiv‘ al Ortodoxiei, pentru a râde de ritmul lent al acestuia, nu a părut a fi niciodată atât de aproape. Se vehiculează chiar şi anul 2012. Cu toate acestea, este mai bine să se păstreze prudenţa, pentru că istoria a dovedit de multe ori că mecanica sinodală rămâne fragilă şi incertă.
Dialogul a fost afectat în anii 1990
‘Pentru orientali, nu a mai existat un sinod ecumenic de la Niceea, din 787’, aminteşte P. Bernard Le Léannec, asumţionist, fin cunoscător al Ortodoxiei, care a fost paroh timp de 15 ani la Parohia Saint-Louis-des-Français din Moscova. Proiectul unui sinod panortodox, adică o ‘întâlnire oficială a tuturor familiilor ieşite din Marea Schismă de la 1054‘[cam asa ne consideră catolicii, schismatici, pentru ca „iesit” inseamna rupt – n.m.], a fost lansat la începutul anilor 1960 de patriarhul ecumenic Atenagoras [nu e de mirare de la cine a venit ideea aceasta – n.m.].
Bisericile Ortodoxe s-au angajat atunci să lucreze împreună şi să se pună de acord asupra unei serii de subiecte care puteau reprezenta o sursă de tensiune între ele – statutul canonic al diasporei, întâietatea Patriarhiei de la Constantinopol, criteriile de independenţă şi de autonomie ale Bisericilor, ierarhia între patriarhate. Acest dialog a început să-şi piardă vigoarea, fără însă a fi întrerupt, în cursul anilor 1990, ca o consecinţă a dezvoltării URSS, a dificultăţii Bisericilor din Est să întoarcă pagina sovietică şi a reorganizării acestora pe scena internaţională.
În 1996, o dispută violentă între Moscova şi Constantinopol cu privire la Biserica din Estonia a compromis şi mai grav pregătirile pentru sinod, până într-acolo încât cele două Biserici au rupt pentru o anumită perioadă de timp comuniunea [oare?! – n.m.] care le uneşte...
Moscova şi Constantinopol sunt pregătite să-şi depăşească rivalităţile
‘Aceste tensiuni sunt astăzi practic rezolvate’ asigură Carol Saba, purtător de cuvânt al Adunării episcopilor ortodocşi din Franţa, care observă de ceva vreme ‘un climat de înţelegere foarte favorabil între Biserici’, datorat în mare parte dinamismului panortodox instaurat de summitul întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe de la Istanbul, din 2008.
‘Astăzi, conjunctura ortodoxă este favorabilă unei mai bune cooperări’, analizează Carol Saba. ‘Bisericile au înţeles că strategia confruntării era dăunătoare tuturor. În acest context al globalizării, de criză morală şi financiară, Ortodoxia are o voce şi o mărturie pe care trebuie să o facă ascultată. Este un moment binecuvântat, pe care nu trebuie să-l ratăm.’
Rămâne de văzut dacă acest sinod nu riscă să fie un sinod ‘de închidere’ faţă de lumea actuală, sub influenţa curentelor antimoderniste care traversează aceste Biserici, aşa cum se tem anumiţi analişti [deci „analiştii” sunt de fapt moderniştii, care nu se tem de influentele secularizării, ci „se tem” mai degraba de traditionalisti – n.m.]… este dificil a prevedea problema.Un lucru este sigur: acest sinod nu va fi nici pastoral, nici dogmatic[adica va aborda probleme administrative, organizatorice si statutare – n.m.]. Una dintre principalele sale mize priveşte mai ales organizarea Bisericii, şi anume organizarea diasporelor – în Europa şi Statele Unite – care conduc la juxtapoziţii eclesiale administrative de necrezut. La Paris, de exemplu, există şase episcopi ortodocşi aparţinând de şase jurisdicţii diferite.
Nouă sesiune a Comisiei mixte internaţionale pentru dialog teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă
Comisia mixtă internaţională pentru dialog teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă s-a reunit în sesiune plenară, de pe 19 până pe 26 septembrie, la Viena, informează revista ‘La Croix’, în ediţia din 29 septembrie.
Coprezidată de Mgr Kurt Koch, noul preşedinte al Consiliului pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, şi Mitropolitul Ioan de Pergam (reprezentant al Patriarhiei Ecumenice), această nouă sesiune a continuat studiul lansat de comisie la Ravena (Italia), în noiembrie 2007 şi reluat în timpul următoarei sesiuni de la Paphos (Cipru), din octombrie 2009, privind tema autorităţii în Biserică, punând în discuţie una dintre întrebările care suscită cele mai multe divergenţe de apreciere între catolici şi ortodocşi, anume ‘rolul episcopului Romei în unitatea Bisericii de-a lungul primului mileniu’.
La începutul lucrărilor, membrii comisiei au fost primiţi de cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena, şi de Mitropolitul Mihail, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice în Austria şi Ungaria, iar fiecare dintre cei doi a ţinut un discurs de primire, dorind tuturor succes în lucrarea de apropiere dintre catolici şi ortodocşi.
Textul de la Ravena, la baza lucrărilor comisiei
Prima zi de lucru a fost consacrată în principal definirii metodologiei de lucru asupra problematicii întâietăţii episcopului Romei în primul mileniu. Participanţii au reflectat apoi la statutul pe care să-l confere documentului. Potrivit unor versiuni neautorizate ale acestui text, care au circulat pe internet, în ciuda embargoului pe care îl hotărâse comisia în timpul ultimei sesiuni, sunt abordate aici patru aspecte: Biserica de la Roma în calitate de ‘primul sediu printre Bisericile locale din Orient şi Occident’; episcopul Romei în calitate de ‘succesor al Sfântului Petru’; rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale comuniunii eclesiale în timpul primului mileniu; influenţa factorilor nonteologici.
Conform propunerilor formulate de membrii ortodocşi ai Comisiei de la Viena, s-a convenit în final să nu se dea un statut oficial acestui document, ci să se folosească, după introducerea remarcelor complementare, ca bază de lucru pentru pregătirea unui nou document care să propună piste de rezolvare a divergenţelor teologice existente între catolici şi ortodocşi, cu precădere în ceea ce priveşte articularea între întâietate şi sinodalitate în viaţa Bisericii.
Totuşi, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk de la Moscova, responsabil al Departamentului de relaţii externe al Patriarhiei de la Moscova, care a condus delegaţia Bisericii Ortodoxe la sesiunea de la Viena, a indicat că documentul elaborat la Paphos şi revăzut la Viena nu poate servi drept ‘instrument de lucru’ în măsura în care acesta nu tratează problemele decât dintr-o ‘perspectivă pur istorică’ şi conţine ‘lacune şi omisiuni’. Printre acestea, Mitropolitul a subliniat că ‘abordând rolul episcopului Romei, „documentul” nu îi menţionează aproape deloc pe episcopii celorlalte Biserici locale existente în mileniul întâi’, la fel şi faptul că ‘nu precizează suficient de clar şi distinct că jurisdicţia episcopului Romei în primul mileniu nu se întindea şi în Orient’.
[Este interesant de observat strategia Patriarhiei Moscovei in acest joc al declaratiilor, culmea!, nu neaparat impotriva catolicilor, cum s-ar crede initial, ci impotriva Patriarhiei Ecumenice. De asemenea, nu neparat impotriva ecumenistilor, pentru pretuirea dogmelor Ortodoxiei, ci mai mult pentru suprematia in Ortodoxie *(participarea Bisericii Estoniene la intruniri si „A Treia Roma” – prietenii stiu de ce)… Aveti mai jos un articol care arata destul de bine aceste lucruri. – dan.camen.]
Reuters – Faith World/ 29 septembrie 2010
Biserica Ortodoxa Rusa, prin vocea Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, a delcarat de curand ca nu a fost nicio “noutate/progres” înregistrat(ă) la intalnirea de saptamana trecuta de la Viena a Comisiei Internationale Mixte pentru Dialog Teologic Catolic-Ortodox, care s-a incheiat cu rapoartele celor doi co-presedinti, in care anuntau progrese promitatoare in legatura cu spinoasa problema a rolului papei in Biserica. Aceasta declaratie poate fi mult mai interesanta pentru ceea ce nu spune, decat pentru ceea ce afirma. Nu este inca clar care sunt afirmatiile despre care face referire Mitropolitul Ilarion, “ministrul de externe” al Patriarhiei Moscovei, atunci cand spune că, “spre deosebire de afirmatiile din presa, intrunirea Comisiei pentru dialog catolic-ortodox de la Viena nu a inregistrat niciun fel de progres [nicio noutate]”.
Care presa, insa, a raportat vreun progres? Nu ca as fi vazut. Este posibil ca Mitropolitul Ilarion sa se fi referit la precautele declaratii optimiste date la sfarsitul conferintei de presa de catre Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si de catre Arhiepiscopul Kurt Koch, seful Oficiului pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului?
Ilarion a fost in Viena saptamana trecuta [la intrunirea Comisiei – n.m.], dar nu a fost prezent si la conferinta de presa de la sfarsitul acesteia. Mitropolitul Ioannis, care a vorbit pentru partea ortodoxa, face parte din Patriarhatul Ecumenic de la Istanbul, al carui intaistatator este liderul spiritual al Ortodoxiei, cu care Moscova pare sa concure pentru acest post de conducere. Acest lucru ar putea juca vreun rol [in acest joc al declaratiilor – n.m.]?
Problema discutiilor a constituit-o rolul papei in primul mileniu crestin, inainte de producerea Marii Schisme din 1054. La intrunirea Comisiei in 2007 de la Ravenna, partea ortodoxa a confirmat faptul ca papa, ca si episcop al Romei, a fost in mod traditional primul intre cei cinci patriarhi ai Bisericii primare. La conferinta de presa de la Viena cei doi co-presedinti au afirmat ca ortodocsii si catolicii ar putea ajunge in cele din urma sa se vada reciproc drept “biserici surori”, in cazul in care acestea s-ar pune de acord sa “traduca” acel rol traditional al papei intr-o intelegere moderna a modului in care bisericile stau in legatura una cu alta.
In declaratia sa, Mitropolitul Ilarion a spus: “pentru participantii ortodocsi este clar ca in primul mileniu jurisdictia episcopului Romei a fost exercitata doar in Vest, in timp ce in Est, teritoriile erau impartite intre cele patru patriarhate, astfel: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim”.
“Episcopul Romei nu a avut in mod direct in Est nicio competenta, in ciuda faptului ca, in anumite cazuri, ierarhi din Est au apelat la el, ca la un arbitru, in diputele teologice. Aceste apeluri nu au fost, insa, sistematice si nu pot fi interpretate sub nicio forma in sensul ca episcopul Romei a fost vazut in Est ca fiind autoritatea suprema in intreaga Biserica Universala. Speram ca la urmatoarele intalniri ale Comisiei partea catolica sa fie de acord cu aceasta pozitie, care este confirmata de numeroasele dovezi istorice”.
La conferinta de presa de la Viena, Mitropolitul Ioannis nu a dat detalii cu privire la aceste puncte, deci nu este inca clar daca el dezaproba punctul de vedere al lui Ilarion. Kurt Koch a spus ca “unirea fara episcopul Romei (primatul papal – n.m.) este de neimaginat. Deoarece problema episcopului Romei [a primatului papal – n.m.] nu reprezinta doar o chestiune de organizare, ci si o problema teologica. Dialogul despre felul cum aceasta unire ar putea prinde contur trebuie sa fie continuat in mod intens”. Asta inseamna ca o sa mai fie de acum ani multi de discutii ale acestei Comisii, dar acest lucru nu pare sa contrazica mesajul lor ca au facut progrese.
Exista altceva in spatele “scenei” care l-a determinat pe Ilarion sa faca acesta declaratie? Poate o noua piatra de poticnire? Sau doar incearca sa-si impuna punctul de vedere, astfel incat vocea Bisericii Ortodoxe Ruse sa fie auzita? La ritmul acestor negocieri, ar putea dura ani de zile pana o sa aflam…
Moscova, 29 septembrie, Interfax – Primarul Moscovei, Vladimir Resin, a declarat că va continua cu Yury Luzhkov (fostul primar al Moscovei, eliberat recent din functie pe 28 sept. 2010 – n.m.) politica de a nu autoriza paradele homosexualilor în capitala Rusiei.
„Eu nu le suport. Nici unul dintre ei n-a luat legatura cu mine” – a declarat Resin miercuri, in timp ce comenta asupra deciziei luate de către Prefectura Districtului Central al Moscovei, de a permite pe 1 octombrie o acţiune de protest organizată de activiştii homosexuali. Acesta este primul protest al activiştilor homosexuali care ar urma sa fie permis de către autorităţi.
Oficialul a declarat că scopul protestului, după cum este formulat în cererea pentru aprobarea lui, este acela de a boicota ca urmare a incidentului care a avut loc pe 15 septembrie la Moscova pe aeroportul Domodedovo, cand Nikolay Alexeyev, cel mai proeminent activist rus pentru drepturile homosexualilor, a fost arestat de cativa oameni pe care-i suspectează că au fost agenţi ai securitatii.
Vizita in luna mai a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu
al Constantinopolului la Moscova
Catholica | 14.01.2010
Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol va merge în vizită oficială în Rusia, în a doua jumătate a lunii mai, la invitaţia Patriarhului Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii, aflăm de la Radio Vatican, care citează agenţia catolică italiană SIR. Anunţul a fost făcut marţi, în capitala rusă, într-o conferinţă de presă, de către Arhiepiscopul Hilarion, responsabilul cu relaţiile externe în cadrul Patriarhiei de Moscova.
Vizita are o importanţă istorică, subliniază Radio Vatican. Patriarhul Bartolomeu I a fost la Moscova pe 9 decembrie 2008, pentru a participa la înmormântarea patriarhului Alexei al II-lea. „De această dată este vorba de o vizită oficială a Patriarhului de Constantinopol făcută Bisericii Ortodoxe Ruse, prima după mulţi ani”, a declarat Arhiepiscopul Hilarion. Această vizită este posibilă dat fiind că în 2009 a existat „o substanţială îmbunătăţire a raporturilor noastre cu Patriarhatul de Constantinopol”, „conştienţi fiind de necesitatea unei majore şi mai strânse cooperări dintre Bisericile Ortodoxe”, după cum s-a constatat şi în cursul vizitei Patriarhului Kiril la sediul Patriarhiei ecumenic în iulie 2009.
Răspunzând la întrebarea unui jurnalist despre posibilitatea unui acord între cele două Patriarhii privind situaţia ecleziastică în Ucraina, unde ortodocşii sunt divizaţi în trei jurisdicţii paralele, Arhiepiscopul Hilarion a răspuns că pentru moment „nu există nici un acord”. „Dar se înţelege în mod clar, pentru ambele părţi, că procesul pozitiv iniţiat în 2009 implică acest fapt: nici unul dintre cei doi Patriarhi nu va face nimic împotriva teritoriului canonic al celuilalt şi invers”. În aceiaşi conferinţă de presă, Arhiepiscopul Hilarion a declarat că Patriarhul de Moscova va face o vizită Patriarhiei de Alexandria a Egiptului, la începutul lunii mai, şi la Patriarhia de Antiohia, cu sediul la Damasc, în Siria, în toamna acestui an.
Mitropolitul Kiril a devenit patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse
Frontnews, 28 ianuarie 2009
Biserica Ortodoxa Rusa l-a ales marti pe reformatorul Kiril, in varsta de 62 de ani, drept noul sau patriarh.
Un oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse a anuntat in direct la televiziune ca sinodul Bisericii Ruse, din care fac parte peste 700 de inalti prelati, precum si reprezentanti de rang inferior ai clerului si simpli credinciosi reprezentand parohiile, l-a ales patriarh pe mitropolitul Kiril, in defavoarea contracandidatului sau, conservatorul Kliment. Kiril a primit 508 voturi din totalul de 677, precizeaza Newsin.
Sinodul s-a reunit marti pentru a alege noul patriarh. Procedurile s-au derulat cu usile inchise in catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
Mitropolitul de Smolensk si Kaliningrad Kiril, numit in decembrie patriarh interimar, era de sase saptamani omniprezent in mass-media. Considerat mai deschis asupra lumii decat concurentul sau, clericul, in varsta de 62 de ani, a condus in timpul lui Aleksei al II-lea diplomatia Bisericii ortodoxe ruse si este singurul demnitar cunoscut marelui public.
In comparatie cu el, mitropolitul de Kaluga si Borovsk, Kliment, in varsta de 59 de ani, este un conservator care conduce administratia Bisericii ortodoxe si dispune de sustinere puternica in randul clerului.
Noul patriarh va prelua conducerea unei Biserici care s-a intarit considerabil in timpul lui Aleksei al II-lea, patriarhul ales in 1990 si care era banuit de legaturi cu KGB-ul in timpul perioadei sovietice. De la sfarsitul URSS, numarul manastirilor a crescut de aproape 40 de ori, ajungand de la 19 in 1990 la 716 in 2008 si aproape trei rusi din patru se declara in prezent ortodocsi, fata de unul din patru in 1990, arata un recent sondaj al Institutului Vtiom.
Insa Biserica nu a stiut sa se dezica de traditia sa de a se supune statului, iar expertii spun ca noul patriarh se va situa alaturi de Kremlin in chestiunile politice si morale. „Relatiile dintre Biserica si stat sunt stranse, autoritatile gasesc mereu mijlocul de a se folosi si de a-l influemta pe noul patrirah, daca va fi necesar”, spune Boris Falikov, analist rus.
Puterea are nevoie „mai ales intr-o perioada de criza economica, de rolul pacificator, linistitor al Bisericii pentru societate”, adauga expertul.
Delegaţii Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, reunit la Moscova, l-a ales pe Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad ca cel de-al 16-lea Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii. Mitropolitul Kiril a obţinut 508 din cele 702 de voturi (adică 72%) în alegerile de astăzi. Pentru a fi ales Patriarh, un candidat trebuie să fie sprijinit de peste jumătate din delegaţi. Alte 169 de voturi (24%) au mers către Mitropolitul Kliment de Kaluga şi Borovsk.
Mitropolitul Filaret de Minsk şi Slutsk, care a fost de asemenea nominalizat de Sinod acum câteva zile, s-a retras din alegeri în favoarea Mitropolitului Kiril cu aproximativ două ore înainte de începerea votării. Dintre cele 702 de voturi de care au dispus delegaţiile de la Sinod, doar 700 au ajuns în urna de vot şi doar 677 au fost declarate valide. Mitropolitul Isidor de Yekaterinodar şi Kuban, şeful comisiei de numărare a voturilor, a proclamat rezultatul din amvonul Catedralei Cristos Mântuitorul. Clopotniţa Catedralei a anunţat alegerea celui de-al 16-lea Patriarh. Clopotul Ţarului a sunat primul, urmat de celelalte clopote într-o melodie originară din secolul al XVII-lea.
Mitropolitul Kiril are numele civil Vladimir Mikhailovich Gundyayev. S-a născut la 20 noiembrie 1946, în Leningradul Uniunii Sovietice. În 1970 a terminat Academia de Teologie din Leningrad (St. Petersburg) şi a rămas acolo ca profesor de teologie dogmatică. Din 30 august 1970 a devenit secretar personal al Mitropolitului de Leningrad. La 12 septembrie 1971 a devenit arhimandrit, fiind numit ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din Geneva.
La 26 decembrie 1974 a fost numit rector al Academiei şi Seminarului din Leningrad. Din 1975 a fost membru al Comitetului Central şi al Comitetului Executiv al CMB. În 1976 a fost consacrat Episcop de Vybord. În 1977 a devenit Arhiepiscop. Din 1978 s-a ocupat de administrarea parohiilor ruse din Finlanda. În 1984 a devenit Arhiepiscop de Smolensk şi Vyazma. Titlul i-a fost schimbat în Arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad în 1989. În 1991 a devenit Mitropolit. Din acelaşi an a fost şeful Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Ortodoxe Ruse, iar din 1989 membru permanent al Sfântului Sinod. La 6 decembrie 2008, la o zi după moartea Patriarhului Alexei al II-lea (1990-2008), Sfântul Sinod l-a ales ca locţiitor, pentru ca la 27 ianuarie să îl aleagă ca Patriarh.
Mitropolitul Kiril, ales patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii
Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad a fost ales marţi patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, preluând astfel conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse, a anunţat Conciliul episcopal.
„Accept şi vă mulţumesc”, a declarat Kiril, înainte de anunţarea rezultatelor.
El a obţinut 508 voturi din totalul de 700 ale Conciliului Bisericii Ortodoxe reunit la Moscova pentru alegerea succesorului patriarhului Aleksei al II-lea, decedat în decembrie 2008.
Singurul său contracandidat, mitropolitul Kliment de Kaluga şi Borovsk, a primit 169 de voturi.
Clopotele bisericilor din Moscova au început să bată imediat după anunţarea alegerii noului patriarh.
Kiril, care va fi întronizat duminică, a oficiat o slujbă religioasă la Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Moscova, unde are loc Conciliul, începând de marţi, ora 12.00 (11.00, ora României).
Peste 700 de persoane din 64 de ţări, cei mai importanţi prelaţi ai Bisericii, dar şi simpli credincioşi, s-au adunat la catedrala Iisus Hristos Mântuitorul, situată în centrul capitalei ruse, pentru a-l desemna pe patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii.
BIO: Kiril, un diplomat cu caracter puternic, ales la conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse
Mitropolitul Kiril este un diplomat experimentat, cunoscut pentru spiritul său independent şi dorinţa de a extinde influenţa bisericii în sfera socială şi politică.
La 62 de ani, acest bărbat cu barba lungă şi albă, caracteristică a liderilor ortodocşi, preia conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse care s-a consolidat după destrămarea URSS, în timpul patriarhului Aleksei al II-lea, decedat în decembrie şi căruia Kiril i-a fost un colaborator apropiat.
Până în prezent mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad şi timp de aproape două luni liderul interimar al Bisericii Ortodoxe Ruse, el este singurul oficial ortodox de rang înalt cunoscut marelui public din Rusia, graţie în special emisiunii sale televizate săptămânale, „Cuvintele păstorului”.
În cei aproximativ 20 de ani la conducerea puternicului departament de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei – echivalentul unui Minister de Externe – el a devenit, alături de Aleksei al II-lea, imaginea ortodoxiei ruse în străinătate.
În această calitate, el a stabilit relaţii cu Vaticanul, ceea ce i-a adus critici din partea detractorilor săi, pe fondul acuzaţiilor de prozelitism la adresa catolicilor.
Potrivit experţilor, Kiril nu este un reformator, dar are un spirit independent şi este preocupat să vadă biserica jucând un rol politic şi social. Autorităţile ruse ar putea avea dificultăţi în a-l controla.
Kiril „are un şarm anume (…), nu îşi ascunde poziţiile şi nimeni nu îl poate subjuga”, menţionează Maksim Şevcenko, şeful Centrului de cercetare strategică a religiilor şi politicii contemporane.
„Biserica, avându-l pe Kiril la conducerea sa, va putea în sfârşit să aibă şansa de a fi un jucător independent pe scena politică, în loc să rămână obiectul manipulării statului”, apreciază săptămânalul Vlast.
Dacă biografia oficială a lui Kiril trasează portretul unui tânăr care s-a îndreptat către religie de la o vârstă fragedă, părinţii „trezind în fiul lor dorinţa de a servi biserica”, aceasta are şi zone de umbră.
Tatăl şi bunicul său, ambii clerici, au cunoscut lagărele sovietice.
În 1965, la vârsta de 19 ani, Kiril – pe numele său real Vladimir Gundaiev – intră la seminarul din oraşul său natal, Sankt-Petersburg (Leningrad în perioada respectivă), apoi redactează o teză şi predă la Academia ecleziastică.
Potrivit surorii lui, Elena, citată de cotidianul Tvoi Den, Kiril a declarat în timpul studiilor: „dacă nu voi întâlni fata cu care să vreau să îmi petrec viaţa, voi deveni călugăr”, fixându-şi ca dată limită 27 martie 1969.
La 3 aprilie 1969, el îmbracă haina monahală şi în anii ’70 cariera sa în cadrul bisericii se dezvoltă rapid.
El este numit secretar personal al mitropolitului Nikodim de Leningrad, apoi accede la primul său post diplomatic în 1971, devenind reprezentantul Patriarhiei Moscovei pe lângă Consiliul mondial al bisericilor.
Kiril îl însoţeşte periodic pe patriarhul Pimen în călătoriile sale, înainte de a prelua, în 1989, conducerea departamentului de relaţii externe.
La 25 februarie 1991, el este ridicat la rangul de mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad.
În anii ’90, reputaţia sa este însă pătată. În timp ce Rusia postsovietică plonjează în criză economică, presa rusă îl supranumeşte „metropolitul votcii”.
Ziarele din Rusia au reamintit în aceste zile că Kiril era suspectat că profită de scutirile fiscale privind alcoolul şi tutunul de care beneficia Biserica Ortodoxă. De unde şi reputaţia sa de „omul cel mai bogat din Biserica Ortodoxă Rusă”, a subliniat bisăptămânalul de opoziţie Novaia Gazeta.
Local Council of the Russian Orthodox Church opens at the Cathedral of Christ the Saviour
On 27 January 2009, the Local Council of the Russian Orthodox Church began its work at the Cathedral of Christ the Saviour.
The bishops robed in mantles proceeded to the Church through western doors. The clerics, monastics and laymen – delegates of the Council – have already assembled.
The Patriarchal Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad celebrated a prayer service before the Feodorovskaya Icon of the Mother of God and read out the Charter of the Bishops’ Council on the convocation of the Local Council of the Russian Orthodox Church at the Cathedral of Christ the Saviour in Moscow on 27-29 January 2009 and declared the Council open. All the delegates sang the Creed.
The delegates elected the Presidium of the Local Council, consisting of:
Patriarchal Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad – chairman
Metropolitan Vladimir of Kiev and All Ukraine
Metropolitan Daniel of Tokyo and All Japan
Metropolitan Vladimir of St. Petersburg and Ladoga
Metropolitan Philaret of Minsk and Slutsk, Patriarchal Exarch of All Belarus
Metropolitan Juvenaly of Krutitsy and Kolomna
Metropolitan Clement of Kaluga and Borovsk, Chancellor of the Moscow Patriarchate
Metropolitan Vladimir of Kishinev and All Moldova
Metropolitan Hilarion of Eastern America and New York
Metropolitan Alexander of Riga and All Latvia
Metropolitan Kornily of Tallinn and Al Estonia
Archbishop Innokenty of Korsun
Archbishop Mitrofan of Belaya Tserkov and Boguslav
At the proposal of the Bishops’ Council held on January 25, the delegated elected the Secretariat of the Council with Metropolitan Clement of Kaluga and Borovsk, Chancellor of the Moscow Patriarchate at the head; the Credential Committee headed by Archbishop Mark of Khust and Vinogradov; the Drafting Committee headed by Archbishop Alexander of Kostroma and Galich; and the Counting Committee headed by Metropolitan Isidor of Yekaterinodar and Kuban.
Greetings to the Council were read out. The head of the Presidential Administration Mr. S. Naryshkin read out the message of the Russian President Dmitry Medvedev.
The Patriarch Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad presented a report on the life of the Church in the years of the primatial ministry of His Holiness Patriarch Alexy II.
New Russian Orthodox Church leader Metropolitan Kirill
may end rift with Rome
The Russian Orthodox Church chose an advocate of improved relations with the Vatican as its new spiritual leader last night, raising the prospect of a reconciliation between Rome and Moscow.
Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad was elected Patriarch in the Church’s first leadership election since the collapse of the Soviet Union. Kirill, 62, had been the favourite to succeed the late Aleksiy II and was made acting head of the Church after the Patriarch’s death in December.
He defeated Metropolitan Kliment of Kaluga and Borovsk by 508 votes to 169 in a secret ballot of priests, monks and lay people at a Church council in Moscow. A third candidate, Metropolitan Filaret of Minsk and Slutsk, withdrew before the vote and urged his supporters to back Kirill.
Kirill becomes the 16th Patriarch and head of a Church that has enjoyed a remarkable renaissance in Russia since the Soviet collapse. Like his predecessor, however, he has been tainted by allegations that he was a KGB agent, codenamed Mikhailov, under the Communist regime.
He became known as the „Tobacco Metropolitan” in the mid1990s when he was embroiled in a scandal over the import and sale of billions of duty-free cigarettes to raise funds for humanitarian aid.
Kirill is a charismatic and popular figure in Russia, with a wide following as the presenter of a weekly television programme on religious affairs. He is regarded as a moderniser and the Church’s most able diplomat, having led its powerful department for external relations since 1989.
His election is likely to strengthen efforts to heal the 1,000-year-old schism between Russian Orthodoxy and Roman Catholicism. Aleksiy II repeatedly blocked attempts by the late Pope John Paul II to visit Russia and accused the Roman Catholic Church of proselytism.
Kirill enjoys good relations with the Vatican and has met Pope Benedict XVI numerous times. He told one interviewer soon after Benedict’s elevation that cooperation was „absolutely necessary”, adding: „I think the place of Christian values in the world will in many ways depend on the character of Orthodox-Catholic relations, at least on the European continent.”
Kirill’s election also signals a strengthening of conservative nationalism in Russia, which would chime with the Kremlin’s assertive approach to relations with the West.
He criticised western notions of human rights as contrary to Orthodox teaching in 2006, when he was the principal author of a declaration adopted by the 10th World Council of Russian Peoples. It stated: „There are values which are no less important than human rights. These values include faith, morality, and the sanctity of holy objects and one’s homeland.
„We must not allow situations to occur in which the realisation of human rights tramples upon religious or moral traditions, insults religious or national feelings or sacred objects, or threatens our homeland’s existence.”
Some observers believe that the new Patriarch may prove uncomfortable for the Kremlin by asserting the Church’s independence from the state.
Kirill will be installed as Patriarch at Christ the Saviour Cathedral in Moscow on Sunday.
MOSCOW (AP) – The interim leader of the Russian Orthodox Church, seen as a modernizer who could seek a historic reconciliation with the Vatican and more autonomy from the state, was overwhelmingly elected patriarch Tuesday.
Metropolitan Kirill received 508 of the 700 votes cast during an all-day church congress in Moscow’s ornate Christ the Savior Cathedral, the head of the commission responsible for the election, Metropolitan Isidor, said hours after the secret ballot was over.
Kirill defeated a conservative rival, Metropolitan Kliment, who received 169 votes, Isidor said. Another 23 ballots were declared invalid,
It was the first vote for a Russian Orthodox patriarch since the fall of the officially atheist Soviet Union in 1991.
Kirill, 62, will be installed Sunday as the successor to Moscow Patriarch Alexy II, who had headed Russia’s dominant church since 1990. Alexy II died Dec. 5, at age 79, after leading the church in a powerful post-Soviet revival.
The son of a priest, Kirill has headed the external relations department of the world’s largest Orthodox Christian church for nearly 20 years, making him point man for ties with the Roman Catholic Church. He met with Pope Benedict XVI in December 2007.
Efforts toward a reconciliation nearly a millennium after Christianity’s east-west schism have been stymied by accusations by the Russian church of Catholic missionary activity on its traditional territory and disputes over property and influence in Ukraine.
Kirill has echoed Alexy’s warnings that those disagreements remain obstacles to a long-awaited meeting between pope and patriarch – the unrealized dream of the late Pope John Paul II. But he has also promoted unity with the Roman Catholic Church against the secularism and immorality he says threatens humanity.
The Vatican „rejoiced” over Kirill’s election, said its spokesman, the Rev. Federico Lombardi. He said Kirill was esteemed in the Vatican and expressed hope his service would „continue to deepen our path of reciprocal understanding and collaboration for the good of humanity.”
In Russia, Kirill is seen as a politically savvy figure who may seek a more muscular role for the church, which has served the state for much of its 1,000-year history. Church and state are officially separate under the post-Soviet constitution, but ties have tightened again since Vladimir Putin came to power in 2000.
Kirill will face opposition from a strong conservative movement within the church that sees him as too modern and too eager for a rapprochement with Catholics.
„He’s perfectly aware of the risks he will be taking,” political analyst Stanislav Belkovsky said. Regarding ties with the Vatican, Belkovsky said, „He will go for it if he feels the moment has come, but he won’t fast-track it.”
Kirill will be under pressure to live up to Alexy’s reputation as a unifying figure.
„He is a true successor of Alexy’s work. Once again he will help consolidate and unite our society,” said Metropolitan Feofan, a church leader in southern Russia. „There is joy in my heart.”
The Kremlin tightened its control over all aspects of life under Putin, now prime minister, and is wary of any other institution gaining too much independence. Alexy strongly supported Putin and the government; whatever Kirill’s intentions, observers say a major shift in the relationship with the state is unlikely.
Some nonreligious Russians complain the church has tailored its doctrine to suit the government, which has justified Russia’s retreat from Western-style democracy by saying the country has a unique history and culture.
Kirill, the best-known church figure after Alexy, was the front-runner to replace him. His chances improved after Metropolitan Filaret – one of three candidates picked by church leaders Sunday – withdrew and urged supporters to back Kirill.
After the announcement of his election, Kirill bowed and asked the clergy „to be indulgent for my weaknesses, to help me with your wise advice, to be close to me as I perform my pastoral duties – and most of all I ask you always to pray for me.”
The Russian Orthodox Church counts in its congregation more than 100 million people in Russia and tens of millions elsewhere. But polls show that only about 5 percent of Russians are observant believers.
State television broadcast much of Tuesday’s session live. In opening remarks, Kirill thanked President Dmitry Medvedev’s administration for „warm and very benevolent greetings.”
Both Putin and Medvedev called Kirill later to congratulate him.
Miss Univers 2002 deschide o expoziţie de icoane la Moscova
Catholica.ro, 27.12.2008
Câştigătoarea premiului Miss Univers din 2002, prezentatoarea de televiziune Oxana Fyodorova, va fi cea care va deschide o expoziţie în Sankt Petersburg, intitulată „Icoana baptismală: istorie şi modernitate”, informează agenţia rusă Interfax.
În mod tradiţional copiii primeau în ziua Botezului lor o icoană baptismală. Pentru aceasta se luau măsuri speciale: înălţimea icoanei, pe care se reprezintă protectorul ceresc, corespunde înălţimii la naştere a copilului, iar lăţimea icoanei este cât distanţa dintre umerii nou născutului.
Oxana este „imaginea acestui proiect de revigorare a tradiţiei icoanelor baptismale în Rusia”, se spune într-un comunicat de presă al Clubului Patronilor Ruşi. Fosta Miss Univers a inaugurat expoziţii similare în Tallinn şi în Paris. Clubul Patronilor Ruşi a început să îşi manifeste interesul faţă de icoanele baptismale încă din 2005. Aproximativ 50.000 de icoane baptismale au fost realizate doar în 2006. Toate icoanele sunt pictate conform canoanelor din domeniu.
Theologhia 
