Avertismentul duhovnicului
preluare din ziarul „Ziua”, Nr. 4269 de vineri, 27 iunie 2008.
Scandalul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului la greco-catolici este departe de a se sfarsi. Sfantul Sinod urmeaza sa decida in sedinta din 8-9 iulie asupra cererii de caterisire a Mitropolitului cazut in erezie. In aceasta perioada, persoane si grupuri de alta confesiune decat cea ortodoxa au trimis PF Patriarh Daniel si membrilor Sinodului diverse scrisori de sustinere a lui Corneanu in incercarea de a forta o alta decizie a inaltilor ierarhi ortodocsi. Faradeleagea comisa de Corneanu este clara insa si nu poate fi acceptata, explica intr-un material elocvent publicistul Dan Ciachir. Iar intr-un interviu in exclusivitate – disponibil integral la http://www.ziua.ro – parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, supranumit „Duhovnicul Neamului”, avertizeaza asupra riscurilor de sciziune a Bisericii dreptcrediciosilor in cazul in care Mitropolitul apostatic nu va fi caterisit. (Victor Roncea)
Parintele Parvu: „De nu ne vom pazi ortodoxia, ne vom pierde si neamul”
Preacuvioase Parinte, cum catalogati reactiile unor intelectuali si clerici greco-catolici, care vin in apararea Mitropolitului Nicolae Corneanu, simtindu-se ofensati de atitudinile ortodoxe din presa?
Pai, sigur ca atitudinile noastre ii deranjeaza. Este normal ca ei sa aiba reactia asta fata de toata aceasta tulburare pe care a produs-o Mitropolitul Nicolae Corneanu, pentru ca in felul acesta, ei se descopera din ce in ce mai mult ca potrivnici adevarului acesta ortodox. Nu inteleg atitudinea aceasta a lor prozelita, care ne reaminteste de perfidia si de josnicia lor de altadata, tradatori de neam si de Biserica, ca multe persecutii sufereau bietii tarani ardeleni de pe urma unitilor, nu numai a iezuitilor. Ei vin acum si prezinta acest eveniment ca un moment de mandrie, pentru ca au reusit sa capteze un ierarh ortodox, sa-l faca sa se impartaseasca impreuna cu ei, ceea ce inseamna recunoasterea clara a ereziilor lor. Eu nu am nimic cu greco-catolicii, i-am respectat si ne-am inteles foarte bine in impreuna noastra patimire din inchisoare, i-am apreciat pentru taria lor de a marturisi impotriva ateismului, dar abia dupa ’89 s-a vazut care erau de fapt intentiile lor. Gravitatea evenimentului de la Timisoara consta in faptul ca, prin acest gest, Mitropolitul Corneanu nu a luat o atitudine de sine, ci el a angajat Ortodoxia, in fond. El nu este un simplu credincios, ci un mitropolit ortodox, o persoana oficiala a Bisericii care s-a coborat la un asa nivel de sminteala.
Dar cum va explicati ca biserica greco-catolica vrea sa fie recunoscuta si de Roma si de Constantinopol?
Acestia sunt oamenii care se gasesc in doua luntre. Ei nu sunt nici ortodocsi, nu sunt nici catolici. Sunt oameni care la un moment dat nici ei nu stiu ai cui sunt. Pentru ca sunt oameni dubiosi in acelasi timp. Vedeti cum s-au manifestat ei dupa revolutia aceasta a noastra din ’89? Cu cata ura si rautate s-au napustit asupra bisericilor ortodoxe! Cat dispret si desconsideratie au manifestat si manifesta pana la ora asta! in numele Vaticanului ei au facut atatea si atatea acte, in sfarsit, de razvratire si de neomenie fata de Biserica Ortodoxa, pe care acum vor sa le ascunda si sa ne faca pe noi sa credem ca ei au adus cele mai mari beneficii culturii romanesti. si-au aratat fata cu care s-au nascut la inceput, in 1700. Dar acestea se intampla si pentru ca viata noastra ortodoxa nu a fost dirijata nici de barbati foarte destoinici si cu verticalitate care sa-si spuna punctul de vedere ortodox. Acest gen de oameni ne-au condus pe noi pana astazi. Noi insa trebuie sa fim cuminti si linistiti, sa nu avem de-a face cu strainii, sa nu tulburam si sa fim in pace! Dar ei au abuzat si abuzeaza si pana astazi de bunatatea noastra, de intelegerea noastra, incat astazi foarte putini din Ardeal iti mai vorbesc limba romana – peste tot limba maghiara. si parca, la un moment dat si romanii nostri se simt altfel daca vorbesc ungureste, parasindu-si limba lor de veacuri.
Dar, ei asta spun, ca miscarea greco-catolicismului a contribuit la formarea limbii si culturii neamului romanesc… Pai, uite cum au contribuit, acum se vede care a fost intentia lor, dupa roadele pe care le vedem cu totii in Ardeal. Asa de mult au contribuit incat abia mai auzi vorbindu-se in Transilvania limba romana, pana vor ajunge sa ne-o ia de tot. Cand au venit ei la noi, in Romania, dragii mei? Biserica noastra era deja organizata in toata splendoarea! Nu erau legaturile noastre cu bisericile ortodoxe? N-aveam noi aicea episcopi, care cu mult inaintea lor au tradus Biblia si celelalte carti de rugaciune si de cult? Pai, primul Nou Testament romanesc nu a aparut in 1648, sub Mitropolitul Transilvaniei, Simion stefan? Cand ei de-abia descalecasera aicea, limba noastra deja curgea ca mierea. Nu se introdusese inca limba romana in cultul liturgic, tocmai pentru a proteja adevarul acesta ortodox, pentru a pastra doctrina sacra, de care ne temeam sa nu ne-o stirbeasca latinii. Dar se stie ca existau multe acte oficiale in limba romana, se folosea in administratie, in corespondenta – de altfel este cunoscuta scrisoarea lui Neacsu din 1521, care dovedeste bogatia si cursivitatea limbii romane la acea data. Academicianul Virgil Candea, intr-un studiu introductiv la Noul Testament din 1648, spune ca „romanii ortodocsi din Transilvania adoptasera limba romana in cult mai inainte de unirea fortata din 1700”. si spune mai departe ca era necesara pastrarea traditiei liturgice, intr-un moment in care era atacata ca o corabie in mijlocul valurilor marii, aflandu-se intre mai multe limbi straine. Dar Biserica noastra ortodoxa era foarte bine infipta in traditie si zice Virgil Candea ca traducerea nu „putea fi numai o intreprindere filologica. Actiunea cu atat de profunde consecinte pe plan spiritual si cultural trebuia sa fie realizata in acord cu invatatura Bisericii si cu aprobarea celei mai inalte ierarhii ortodoxe a timpului”. Iar ce au tradus ei au fost numai atitudini impuse de calvinizare a cultului nostru ortodox. Recunoastem meritul fruntasilor scolii ardelene, dar sa nu uitam ca tocmai ei au scris impotriva falsei uniri si papistasilor, cand, in cele din urma, au realizat inselatoria. Chiar Petru Maior spune in Procanonul sau foarte limpede: „O, de ar fi aparat Dumnezeu neamul romanesc de acest feliu de oameni invatati si teologi, cari numai cu autentie, cu tiful si cu valva ce o au in haine si in locul locasului sau, vreau sa invinga pe toti; De spun ceva de la Roma, sa taci, sa inlemnesti, sa casti gura. De arati din Sfintii Parinti, din Soboare si din istoria cea veche a Bisearecii asupra parerilor lor, indata esti schismatic, si mai rau decat ereticii… Romei, inca din vremurile cele de demult, incepuse a-i rasari coarnele!” Nu are sens sa mai citam toti marii nostri ganditori care acuza unirea de la 1700. insusi Iorga spune despre Atanasie Anghel ca fiind un suflet josnic, fara demnitate si fara rusine, „un roman fara simt de neamul sau”, iar despre actul de la 1700 spune ca este „cel mai injositor act public savarsit pana atunci de vreun vladica ortodox”.
Ei ne acuza pe noi ca nu urmarim unirea bisericilor asa cum se lupta ei sa o implineasca.
inca o data ei se dovedesc a fi unelte ale Bisericii catolice si vrajmase ortodoxiei. Noi am stat permanent intr-o postura de a-i primi, insa numai rupandu-se de ereziile in care au cazut: primatul papal si toate celelalte. Desi lumea crestina nu prea constientizeaza toate diferentele acestea de dogma, omul de rand nu stie prea multe, vede lucrurile la suprafata. si ei, greco-catolicii, sunt dispusi sa faca si mai multe lucruri grave in continuare, care nu se potrivesc cu viata noastra crestin-ortodoxa. Iata, de pilda, a venit acum ecumenismul. Poate candva o fost vreo intentie buna, nimic de spus. Dar iata unde a degenerat aceasta intentie! Unde s-a ajuns! A mers pana la a te desfiinta cu totul pe tine, confesiunea ta, adevarul tau de credinta. Dar ei nu vor numai ca religie sa te distruga, ci si ca stat. Nu vedeti toate incercarile maghiare de a forma o zona in inima Ardealului nostru? De a-si extinde mereu hotarele din ce in ce mai mult spre Moldova? Sunt tendinte deopotriva de acaparare religioasa si teritoriala – fenomene de dislocare a populatiei. Sa-l duci pe roman de aici, de pilda, si sa-l transporti din zona Transilvaniei si sa-l trimiti, sa-l duci in Tisa. Toate aceste fenomene actioneaza direct asupra ortodoxiei. Sa ne dam seama deci ca pericolul acesta teritorial este in aceeasi masura de periculos ca si cel religios. Ei cauta sa introduca imperialismul in viata religioasa. Ca papii de astazi, de altfel, nu urmaresc decat suprematia marilor cezari de altadata.
„Sper sa nu se intample o scindare”
Ce drept are Biserica greco-catolica sa ceara Patriarhului ortodox sa nu fie caterisit Nicolae Corneanu, un episcop ortodox?
Sigur, din moment ce sunt oameni care s-au servit unii de altii; neaparat acum va trebui sa-l sustina – probabil ca au si avut ei o intelegere mutuala candva. si, sigur, ca ei nu pot sa se sacrifice asa de usor, ei au pod cu securitatea si nu pot rupe acest pod; acest gen de spionaj a existat tot timpul in sanul Bisericii noastre ortodoxe. Romanii nostri au excelat intotdeauna prin tradare. Da, asa s-a intamplat la 1918, la 1944. Au intrat toate cozile de topor straine, au format guvern la tine acasa si te dirijeaza pe tine, roman. iti desfiinteaza limba, iti desfiinteaza istoria, iti desfiinteaza si traditia si tot ce ai tu mai valoros, ca toate actiunile acestea anticrestine – a nu pune icoanele in scoli, a legaliza prostitutia si homosexualitatea – tot de la ei vin. Se ajunge ca toti strainii sa devina ministrii cultelor si apoi te dirijeaza pe tine. Nu vedeti ca in guvernul nostru functiile cheie sunt in mainile strainilor? Mai rar sa gasesti un ministru de externe roman. Nu! Romanu-i asa, mai pe la subsecretari. Ai cate unul care nu-ti vorbeste bine limba romana si este ministrul Culturii si Cultelor sau al Educatiei!
In cazul in care sinodul nu-l va caterisi pe Corneanu, credinciosii vor sti ce atitudine sa adopte?
Nu-i nevoie sa-l inveti prea mult din legi si din canoane, pentru ca romanul nostru isi cunoaste stapanul. Asa cum cunoaste cainele mirosul stapanului sau, asa si romanul ortodox adevarat isi cunoaste ortodoxia, care merge bine si care nu merge bine. Sunt convins, ca daca va fi o scindare, care sper totusi sa nu se intample, romanii vor sti dupa cine sa mearga; este atata experienta ortodoxa in viata romanului nostru! Romanul s-a identificat foarte bine cu ortodoxia; ortodoxia circula in sangele romanului nostru. Dupa cum spuneau si marii nostri scriitori nationalisti, pe care acum vor sa-i desfiinteze – Eminescu, Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu – asa spuneau – ca nu exista roman catolic. Asa cum zicea Nae Ionescu ca a fi roman inseamna a fi si ortodox, dupa cum animalul cal este si patruped. Romanii nostri vor fi foarte greu de inselat, de indus in eroare – ma refer la oamenii statornici in credinta, cu o adevarata convingere si care nu au uitat ca sunt romani. Desi conducatorii bisericii noastre si preotii nu si-au facut datoria de a catehiza poporul in dreapta credinta, ca, de, s-au temut; preotii nostri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Preotii au datoria sa spuna credinciosilor cu timp si fara timp adevarurile acestea de veacuri ale Bisericii Ortodoxe, sa atraga atentia asupra ereziilor care vin in Biserica noastra, ca sa stie crestinul ce are de facut. Dar credinciosii nostri au constiinta ortodoxa mai dezvoltata decat a multora dintre pastori, si iau o carte, mai citesc un ziar si afla ei cum stau lucrurile – acum sta la dispozitia fiecaruia sa afle adevarul.
Cum putem noi, ca ortodocsi, sa uitam si sa fim nesimtitori fata de atata sange varsat pentru apararea dreptei credinte? Sf. Ioan Gura de Aur spune ca mucenicii sunt mai mari si decat ingerii si ca au dat dovada de dragostea cea mai mare cu putinta fata de Mantuitorul, pentru inflacararea credintei lor, facandu-si si trupurile nemuritoare. Au, oare, mai mare dragoste ecumenistii de azi decat acestia? Vor veni vremuri grele asupra ortodocsilor, dar sa nu ne inspaimantam, sa nu ne uitam la stramtorarile ce le vom suferi vremelnic, ci sa privim cu nadejde la darurile cele vesnice, la dragostea Mantuitorului care ne asteapta sa fim alaturi de El, in ceruri, alaturi de toti sfintii marturisitori ai adevarului Lui. Pentru ca de nu ne vom pazi ortodoxia, ne vom pierde si neamul. Aceasta a fost cheia dainuirii neamului romanesc.
(A consemnat Victor RONCEA)
–––––––-
Faradelegea spirituala a mitropolitului Corneanu
Din necunoastere sau deliberat, dar la fel de zgomotos, unii s-au grabit sa minimalizeze fapta mitropolitului Nicolae al Banatului de a se impartasi cu schismaticii greco-catolici, respectiv pe aceea a episcopului Sofronie al Oradiei de a sfinti impreuna cu ei Aghiazma Mare. Pentru a intelege sacrilegiile acestor ierarhi – doar doua exemple. Blandul, milostivul Sfant Nicolae, n-a ezitat sa-i carpeasca o pereche de palme ierarhului eretic Arie la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Un calugar din Pateric, care accepta din smerenie orice defaimare, a spus: Betiv? Da. Curvar? Da. Eretic? Asta nu!
Biserica lui Hristos a fost una, vreme de aproape un mileniu. Dupa care s-a produs Marea Schisma din anul 1054, cand Apusul s-a rupt de Rasarit din pricina pretentiilor sale neintemeiate de suprematie. In 1965, cele doua Biserici si-au ridicat reciproc anatemele. Dar comuniunea nu s-a restabilit. Un Papa ne-a vizitat, dar nu s-a impartasit din acelasi potir cu ierarhii nostri ortodocsi. Nici Patriarhul Ecumenic nu s-a impartasit cu Papa atunci cand s-a dus la Roma si au spus amandoi Crezul fara adaosul dogmatic ilicit „Filioque”. Nu puteau s-o faca. Ne despart inca multe lucruri esentiale. Ortodoxia este soborniceasca; Biserica Romei este primatiala.
Pentru noi, refacerea unitatii crestine, sau macar a intercomuniunii cu catolicii, presupune revenirea lor la sobornicitate si la ecleziologia primului mileniu crestin a celor Sapte Sinoade Ecumenice. Pentru catolici, refacerea ecumeniei, adica a intregului, echivaleaza cu intrarea Bisericilor Ortodoxe sub ascultarea Papei – ceea ce este impotriva Adevarului Invataturii lui Hristos.
Recent, Papa Benedict XVI a mai rupt o punte care il lega de Biserica Rasaritului, abandonand titlul de „Patriarh al Occidentului”. Euharistia catolica nu este nici macar fizic identica cu Sf. Cuminecatura ortodoxa. Ei folosesc azima, noi artosul (painea dospita).
Scriitorul Cristian Badilita a afirmat public ca se impartaseste de la catolici. Comite un sacrilegiu, intrucat nimeni nu se poate impartasi fara spovedanie prealabila si fara consimtamantul duhovnicului. Iar daca ar exista un asemenea duhovnic ortodox, care sa-i ingaduie comuniunea cu catolicii, acela ar fi imediat caterisit si apoi excomunicat din Biserica Ortodoxa. La catolici numai clericii se impartasesc din potir, laicilor dandu-li-se un fel de anafora – ostia. La noi, impartasirea este „de la vladica pana la opinca” identica, fara discriminare intre clerici si laici.
Schisma romano-catolica contine in ea si samburele ereziei; „Filioque”. Adica diminuarea Sfantului Duh. Tot legat de Persoana Sfantului Duh: pentru ortodocsi, harul este de natura necreata. Catolicii il considera „creat”. Purgatoriul – o inventie pecuniara. In total dispret fata de adevar, la Conciliul Vatican I (1869-1870), Papa Pius IX a proclamat pretinsa „dogma” a jurisdictiei universale a pontifului si-a infailibilitatii papale. Pentru ortodocsi, infailibila e doar Biserica insasi, condusa de Mantuitor. „Imaculata Conceptie” este alta… inovatie. In 1848, acelasi Pius IX poftise Bisericile Rasaritului sa intre sub ascultarea sa. I s-a raspuns prin celebra Enciclica a Patriarhilor Rasariteni care invedera falsurile si nascocirile Romei in materie dogmatica si canonica. Mult laudatul Conciliu Vatican II (1962-1965) nu a retractat nimic din deciziile Conciliului Vatican I, asa cum arata intr-un text din anul 2000 cardinalul Ratzinger, actualul Papa, sustinand acolo ca celelalte Biserici nu pot fi „surori”, ci doar „fiice” ale Bisericii Romane.
Ca ortodocsi, nu ne putem impartasi din acelasi potir nici macar cu Bisericile necalcedoniene, care ne sunt nult mai apropiate decat catolicii. Mitropolitul Nicolae si episcopul Sofronie au comis mari pacate spirituale. Biserica Ortodoxa Universala, din care facem parte, pedepseste aspru faradelegea duhovniceasca. Canonul 46 apostolic prevede: „Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul care au primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor.” Unde-i lege nu-i tocmeala.
(Dan CIACHIR)
sursa> http://www.ziua.net/display.php?data=2008-06-27&id=239422
foto> http://cazania.wikispaces.com/P%C4%83rintele+Iustin
Theologhia 
