RSS

Arhive pe etichete: ortodox

Assisi 2011 in imagini

Delegatia Patriarhiei Romane a fost formata din IPS Iosif, mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale si PS Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei. La eveniment a participat si Patriarhul Ortodox Ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol.

Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta (AEOF) a publicat pe site-ul oficial un comunicat in care se spune ca episcopii „saluta spiritul Assisi, care a marcat acea intalnire istorica [din 1986 -n.m.], spirit care trebuie perpetuat si in lumea de astazi. Ei reamintesc, totodata, importanta cruciala, de-o maniera generala, a tuturor formelor de dialog si a dialogului inter-religios in particular, ca factor de cunoastere reciproca si de recunoastere, de pace, de progres si de respect mutual”.

La Assisi, „Papa a reafirmat că religia trăită în mod corect „este o forţă de pace”; a vorbit despre manipularea terorismului „motivat religios; a amintit că „în istorie şi în numele credinţei creştine s-a făcut recurs la violenţă. „Recunoaştem aceasta, plini de ruşine. Dar este absolut clar că aceasta a fost o utilizare abuzivă a credinţei creştine, în contrast evident cu adevărata ei natură”; a vorbit despre violenţa celor care pretind dispariţia religiei: ’Nu-ul’ spus lui Dumnezeu a produs cruzime şi o violenţă fără măsură, care a fost posibil doar pentru că omul nu mai recunoştea nici o normă şi nici un judecător care să fie deasupra sa, dar se pretindea ca normă doar pe sine însuşi. Ororile lagărelor de concentrare arată în toată claritatea consecinţele absenţei lui Dumnezeu”. „Absenţa lui Dumnezeu duce la decăderea omului şi a umanismului”.

dan.camen.

Foto: Daylife.com

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Autorităţile albaneze vor apăra mănăstirile ortodoxe din Kosovo

[De observat ca presedintele Traian Basescu, impreuna cu omologii sai din Serbia si Slovacia, au decis sa boicoteze summitul din 27-28 mai a.c. de la Varsovia *(Polonia), prin neparticipare, tocmai din pricina faptului ca a fost invitat, la insistentele Americii, si presedintele Kosovo, o „entitate care nu este recunoscuta *(de cele trei tari – n.m.) ca stat”. La summit participa si Barack Obama, presedintele Americii. NATO se pare ca recunoaste indirect ca stat Kosovo, din moment ce preda stafeta militara trupelor albaneze. Oare presedintele Basescu reactioneaza doar principial in aceasta chestiune? – dan.camen.]

Basilica.ro / 25 mai 2011

Forţele NATO de menţinere a păcii din Kosovo (unităţile KFOR), din care fac parte şi militari români, protejează mai multe mănăstiri şi biserici ortodoxe sârbe, care în mod repetat au fost ţinte ale atacurilor extremiştilor albanezi, informează site-ul http://www.nato.int, citat de „Ziarul Lumina”.

Odată ce securitatea în ţară a devenit stabilă, KFOR, în conformitate cu decizia Consiliului NATO, a început de anul acesta să transfere misiunea de protecţie a acestor mănăstiri autorităţilor militare din provincia Kosovo. Procesul de predare a misiunii de protecţie s-a realizat pentru câteva mănăstiri sârbeşti, de exemplu Mănăstirea Gorioc, care este păzită nonstop de un contingent militar albanez. Alte mănăstiri rămân sub protecţia trupelor speciale KFOR, ca Mănăstirea Decani (foto), un monument din secolul al XIV-lea, aflat în evidenţa patrimoniului mondial UNESCO.

Mănăstirea Decani a fost ţinta mai multor atacuri ale extremiştilor albanezi în 2004, iar siguranţa şi viaţa cât de cât normală a monahilor sârbi de aici depind de garnizoana militară staţionată lângă mănăstire. Iminenta retragere a trupelor KFOR din Kosovo aduce pentru monahii sârbi serioase motive de îngrijorare pentru securitatea lor, care va cădea în sarcina albanezilor. ‘Mănăstirile sunt de multe ori văzute de majoritatea albaneză ca un fel de avangardă a prezenţei sârbilor aici, în Kosovo, şi de aceea sunt cel mai adesea ţinte ale extremiştilor, dacă ei vor să rănească minoritatea sârbească‘, a declarat părintele Andrei de la Mănăstirea Decani, pentru site-ul http://www.nato.int.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/autoritatile_albaneze_vor_apara_manastirile_ortodoxe_din_kosovo_2483.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 25, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Presa Ortodoxa din Grecia despre demersurile provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

[Ca sa vezi, Presa Ortodoxa din Grecia il acuza pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si pe Patriarhul Ierusalimului Teofil de lipsa de patriotism! Pe primul din cauza ecumenismului exacerbat pe care-l practica chiar la Fanar, incalcand canoanele (va sa zica ecumenismul bate elenismul), iar pe cel de-al doilea ca e rusofil, fiindca le permite rusilor sa primeasca Sfanta Lumina si grecilor nu, si pentru ca a decis indepartarea steagurilor grecesti de la patriarhie si de la manastiri, deoarece: „Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui… o notă discordantă” si ca: „Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor„. Drept urmare, antologic, grecii se intreaba nostalgic: „Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Teofile?”. Ultima parte a articolului este o mostra de elenism in starea lui pura, pentru care orice fel de comentariu in plus este de prisos – dan.camen.]

Demersuri provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului

Preluare de la 

GraiulOrtodox.wordpress.com / 19 mai 2011

  • Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.
  • Patriarhul Ierusalimului, pe 25 martie a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal. În declaraţiile sale a subliniat că trebuie coborât steagul grecesc şi de pe mănăstirile Patriarhiei Ierusalimului.
  • Un comportament inadmisibil faţă de pelerinii ortodocşi greci în timpul Săptămânii Mari. I-au îngrămădit în curtea bisericii Sfinţii Constantin şi Elena şi au urmărit coborârea Sfintei Lumini pe un ecran video. La mila tâlharilor mănăstirile.

Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil. Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.

Patriarhul Ierusalimului

Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:

„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă.

În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei! În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru, dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.

Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci.

În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.

Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare

Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:

300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil

Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?

Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic…

Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!

Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!

Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.

Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare… Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?

Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.

Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”

La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti

La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului.

Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!

Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.

În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului.

Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.

Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului.

Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.

Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”

Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7                Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/05/19/demersuri-provocatoare-ale-patriarhului-ecumenic-si-ale-patriarhului-ierusalimului/ 

foto>

http://theorthodoxchurch.info/blog/news/2010/04/patriarch-theophilos-of-jerusalem-at-the-phanar-snaps/

http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/S9ZBYxAK-EI/AAAAAAAAGPI/pwQ7SNDE-vc/s400/theophilos+holy+light.jpg

 
3 comentarii

Scris de pe mai 19, 2011 în articole, diverse, ecclesia, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Simţirea tainei, actul esenţial al Ortodoxiei

Doxologia.ro / 13 aprilie 2011

A fi ortodox este echivalent cu

A AVEA SIMŢUL TAINEI

Nevoia de precizare a înţelesului dogmei, ca expresie a inefabilului Realităţii de dincolo de fiinţă a dus, în vremea conturării spiritualității bizantine, la părăsirea abordării conceptuale şi adoptarea unei căi în care afirmaţiile au ca scop indicarea unei realităţi mai presus de ele. Orice abdicare de la această cale de înţelegere a modalităţii de filosofare în Bizanţ are drept consecinţă eşecul înţelegerii intenţiei care o animă.

O foarte bună expresie a acestei căi de discurs este chiar înţelesul termenului de „taină” în Răsărit. În multe cazuri, interpreţii moderni nu au ştiut cum să încadreze această noţiune fundamentală a ethosului creştin răsăritean, asimilând-o cu ceea ce este secret, misterios. Ori Taina, în forma celor şapte taine ale Bisericii, ori a experierii pe care fiecare trăitor creştin o face în mod personal, are şi un caracter cognoscibil. Dacă nu poate fi vreodată exprimată şi înţeleasă, mereu există o măsură a exprimării a ceva ce îi este propriu, ce o marchează. Acest joc paradoxal al înfăţişării şi ascunderii este o spirală necontenită ce îmbogăţeşte mereu experienţa trăitorului.

Trăitorul creştin afirmă o experiere cât se poate de concretă a tainei, şi aşa cum afirma Dumitru Stăniloae într-un interviu, perceperea, simţirea tainei poate fi considerat a fi actul esenţial al Ortodoxiei. A fi ortodox este echivalent cu a avea simţul tainei. Fiind un act existenţial, însă depăşind omenescul, experierea tainei este mai presus de cuvinte, dar în măsura în care experienţa ei este asimilată de persoană, apare şi nevoia exprimării sale, atât pentru nevoile proprii, dar şi din nevoia de comunicare cu celălalt. Trebuie deci să se exprime ceva în legătură cu taina şi acest lucru este făcut din dubla atitudine a conştiinţei că pe de o parte se poate spune mereu mai mult despre înfăţişările tainei, dar pe de alta că niciodată nu va putea fi epuizat înţelesul acesteia.

Conf. Univ. Dan Chiţoiu

sursa>

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/simtirea-tainei-actul-esential-al-ortodoxiei

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Prima manastire ortodoxa in Africa sub-sahariana (Uganda)

Duminica Ortodoxiei în Uganda

Prima mănăstire ortodoxă în Africa sub-sahariană

Theodialogia / 16 martie 2011

Duminica Ortodoxiei consemnează anul acesta o biruinţă a dreptei credinţe în centrul Africii. Aflat în Uganda într-o vizită pastorală de două săptămâni, Sanctitatea Sa, Teodor II, Patriarh şi Papă al Alexandriei, împreună cu mitropolitul de Kampala, ÎPS Jonah Lwanga, alături de personalităţi politice de pe continentul african, au inaugurat în această zi importantă pentru Biserica drept-slăvitoare, prima mănăstire ortodoxă de la sud de Sahara, închinată Sfintei Maria Egipteanca. Mănăstirea este localizată în apropierea parohiei „Sf. Antonie cel Mare“, din Kampala.

Comunitatea monahală este compusă în prezent trei maici native din Uganda, care au trăit până acum la mănăstirea Panagia Hrysopigi din Hania, în insula Creta, unde au învăţat limba greacă, muzica bizantină şi rânduielile de bază ale vieţii călugăreşti.

Punând temelia noului aşezământ monahal african, Patriarhul Alexandriei s-a bucurat de intensitatea vieţii creştine din ţări până nu demult exotice pentru Biserica Ortodoxă şi a vorbit despre importanţa vieţii mănăstireşti pentru Ortodoxie.

Biserica Ortodoxă Ugandeză

Uganda a fost prima ţară de la sud de pustiul Sahara, unde Biserica Ortodoxă şi-a început activitatea misionară. În anul 1919, un grup de patru ugandezi, citind Sfânta Scriptură şi diferite cărţi despre istoria creştinismului, au fost interesaţi de înţelesul cuvântului “ortodoxie” şi, după mai multe cercetări, au ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă este cea care posedă învăţătura adevărată de credinţă. Deşi iniţial au intrat în comuniune cu o biserică necanonică intitulată ortodoxă, cei patru ugandezi, printre care şi bunicul actualului mitropolit, au ajuns în cele din urmă în legătură cu preotul grec, responsabil din partea Patriarhiei Alexandriei pentru diaspora din Africa. Acesta le-a explicat adevărurile de credinţă şi a dispus hirotonia a doi dintre ei. În anii ‘30 Patriarhul Hristofor II a recunoscut şi binecuvântat noua misiune ortodoxă din Uganda, care deja dădea primele sale roade.

Un deceniu mai târziu, în anul 1946, Patriarhia Alexandriei a recunoscut oficial Biserica din Uganda, iar în 1959, s-a înfiinţat în Kampala (capitala Ugandei) primul scaun episcopal, mai mulţi tineri ugandezi fiind trimişi la studii de teologie în Grecia, pentru a deveni preoţi misionari. În 1973 au fost hirotoniţi primii trei ierarhi indigeni, printre care şi actualul mitropolit.

În prezent, mitopolia ortodoxă din Uganda are patru eparhii, cu 100 de parohii şi 50 de preoţi. Deşi este greu de estimat, numărul credincioşilor pare să depăşească de mult un milion de suflete, iar misiunea bisericii este foarte puternică. Credincioşii ortodocşi ugandezi, ca de altfel toţi locuitorii regiunii, îndură încă sărăcia extremă, bolile specifice Africii Centrale şi foametea. Astăzi peste 16000 de orfani sunt întreţinuţi de comunităţile ortodoxe. Sub patronajul Mitropoliei se află mai multe şcoli primare şi 13 şcoli secundare, în care lucrează peste 600 de profesori. În anul 1995 s-a înfiinţat aici şi prima şcoală teologica, în care studiază primii 15 seminarişti.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://theodialogia.blogspot.com/2011/03/duminica-ortodoxiei-in-uganda.html

sursa principala>

http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=news&action=details&id=593

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Parintele Ioannis Romanidis: convingeti-l pe papa sa se faca ortodox si atunci unirea se va realiza imediat



Preluare de la Pelerin Ortodox/ 22 februarie 2011

Spunea părintele Ioannis Romanidis:

“Într-o discuţie cu un papistaş l-am întrebat:

– Dar dumneavoastră vreţi într-adevăr unirea?

– Da, o vrem cu adevărat.

– Să vă dau un plan pentru unire, i-am spus, şi unirea se va realiza imediat.

Pentru a realiza unirea dintre ortodocşi şi catolici pe baze catolice, sunteţi obligaţi să convingeţi pe fiecare ortodox în parte. Sunt două sute de milioane de ortodocşi, imaginaţi-vă câţi ani vor trebui să treacă ca să convingeţi pe fiecare în parte…

În schimb, din partea voastră, unul singur trebuie convins să se schimbe: papa. La noi trebuie să se schimbe două sute de milioane. Mergeţi, deci, să-l convingeţi pe acest unul, pe papa, şi unirea se va realiza imediat”.

Sursa textului>

Mitropolitul de Nafpaktos şi Sf. Vlasie Ierotheos, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Soborniceşti după cursurile orale ale pr. Ioannis Romanidis, volumul al – II – lea, ed. Sf Mănăstiri a Naşterii Maicii Domnului (Pelaghias) 2011, pag. 428 – 429.

Traducere>

Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”.

Sursa postarii>

http://acvila30.wordpress.com/2011/02/22/parintele-ioannis-romanidis-citat-de-mitropolitul-ierotei-vlahos-convingeti-l-pe-papa-sa-se-faca-ortodox-si-atunci-unirea-se-va-realiza-imediat/

 

 
 

Etichete: , , , , , , , ,

Tablete Ipad folosite la slujbe intr-un seminar ortodox din Finlanda

Religia tehnologiei moderne

Tvr.ro/ 27 ianuarie 2011

Trăim într-o lume în care suntem tot mai fascinaţi şi, implicit, dependenţi de noile tehnologii.

Există însă unele spatii prin excelenţă tradiţionale, în care ne este greu să ne imaginam întâlnirea acestor lumi. De exemplu, serviciul religios.

O biserică din Finlanda vine să ne contrazică. La câteva sute de kilometri de Helsinki, într-un seminar creştin ortodox, slujbele sunt ţinute cu ajutorul tabletelor Ipad.

Joensuu este un mic orasel la 400 de km NE de Helsinki si unde exista un seminar crestin–ortodox. Ce scoate in evidenta acest loc este faptul ca slujbele sunt tinute cu ajutorul tabletelor Ipad.

Ella Kinnunen (seminarista): “Dupa calculator citim textele slujbei si cantecele. E mai usor sa trecem de la un text la altul si, in plus, le putem mari, ceea ce e de mare ajutor”.

Pr. Rauno Pietarinen (rectorul seminarului): “Avem nevoie de multe texte in slujbele noastre. In loc de cinci sau sase carti, cantorul si preotul pot avea una dintre aceste tablete pe care au stocate toate informatiile de care au nevoie, inclusiv Biblia”.

Computerele au fost testate in seminarul ortodox din Joensuu acum cinci ani, dar s-au dovedit greu de utilizat. Acum, cu aparitia Ipad-ului, lucrurile s-au schimbat. In ce priveste intrebarea: “In ce masura isi au locul intr-o biserica?”, pentru rectorul seminarului finlandez raspunsul este simplu:

Pr. Rauno Pietarinen: “Tehnologia trebuie sa vina in serviciul omului si nu se poate pune problema daca este potrivita in biserica. Avem incalzire centrala, aer conditionat, electricitate – lucruri intalnite in multe biserici – si pe care nimeni nu le considera nelalocul lor”.

Chiar si asa, slujbele din Joensuu au atras atentia internationala: imaginea unui diacon sau a coristilor in timpul slujbei cu chipurile luminate de ecranul unui Ipad este o imagine unica. Cel putin deocamdata…

Vezi si> Viitorul cărţii: e-book?

sursa>

http://tvr.ro/articol.php?id=96109

 
Un comentariu

Scris de pe ianuarie 27, 2011 în articole, citadela, diverse, tehnologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,