12 noiembrie a.c., Patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii vizitand Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Damasc – Siria (Patriarhia Antiohiei). In stanga Patriarhului Kirill se afla Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei.
foto>
Arhive pe etichete: patriarh
Sinaxa Intaistatatorilor vechilor Biserici Ortodoxe din Est si viitorul Sinod Pan-Ortodox
[Sinaxa de la Istanbul din 1-2 septembrie de anul acesta a reunit pe intaistatatorii de limba greaca a vechilor patriarhii grecesti din Est: Alexandria, Antiohia si Ierusalim, cu toate ca a doua *(Antiohia) a fost reprezentata de episcopul Isaac de Apameea si nu de patriarhul Igantie al IV-lea, care nu a putut veni din cauza situatiei politice instabile momentane din Siria. De asemenea, la intalnire a fost invitat si primatul grec al Bisericii Autocefale din Cipru, Arhipiscopul Hrisostom, deoarece Biserica pe care o conduce si-a primit autocefalia la Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431, ea aflandu-se pana atunci sub jurisdictia Patriarhiei Antiohiei. Sedinta a fost prezidata de gazda – Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a avut alaturi de el, de-a dreapta si de-a stanga, pe Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si pe Mitropolitul Emmanuel Adamakis din Franta, presedintele AEOF *(Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta). S-au dezbatut, in principal, doua mari teme: situatia crestinilor din Orient si viitorul Sinod Pan-Ortodox. Spun in principal, deoarece de pe site-ul AEOF aflam si amanuntul cum ca Patriarhul Teofil al Ierusalimului a pus in discutie, pe langa obisnuitele probleme legate de situatia politica a Palestinei si a crestinilor din Tara Sfanta, si recenta criza care exista momentan intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Cu alte cuvinte, patriarhul Teofil a facut cunoscut in mod public si oficial intaistatatorilor patriarhatelor din Est situatia „anticanonica” (- asa cum o numeste) a Asezamantului Romanesc de la Ierihon. Bineinteles ca a facut acest lucru in mod unilateral, deoarece Patriarhia Romana nu a fost invitata sa ia parte la aceasta intalnire. Deci, principial, patriarhul Teofil nu ar fi trebuit sa faca acest lucru, decat numai la o reuniune comuna la care sa participe si Patriarhia Romana, ca sa-si poata expuna si ea punctul de vedere. Totodata, aceasta expunere publica a problemei si celorlalti patriarhi orientali poate constitui, din partea Patriarhiei Ierusalimului, si un demers de oficializare a actului ruperii de comuniune cu Patriarhul Daniel al Romaniei, sau de convingere a celorlalti intastatatori sa faca acelasi lucru ca si Patriarhul Teofil. Discursul Patriarhului Bartolomeu la aceasta intalnire il puteti citi in greaca AICI. Comunicatul final al intalnirii il aveti in integralitate in engleza AICI. Punctele 3, 4 si 5 din acest comunicat oficial sunt cele mai importante. Punctul 3 – anunta ca pregatirile pentru viitorul sinod pan-ortodox trebuiesc accelerate si confirma faptul ca in luna februarie a.c. la Chambessy s-a creat un „impas”, iar acesta din cauza dispozitiilor din regulamentul de functionare al conferintelor inter-ortodoxe pregatitoare pentru marele sinod pan-ortodox, care prevad luarea deciziilor in unanimitate/ consens. Prin urmare, membrii sinaxei au prezentat o propunere patriarhului ecumenic de a convoca o intalnire a tuturor intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale in vederea revizuirii acestor dispozitii. Cu alte cuvinte, din comunicat se intelege faptul ca nu se mai urmareste neaparat unanimitatea/ consensul, principiu fundamental in Ortodoxie, ci doar trecerea peste orice eventual obstacol *(chiar si unanimitatea/ consensul in decizii) in vederea convocarii cat mai rapide a sinodului. Dar de ce aceasta graba? Iarasi, de ce trebuiesc schimbate regulile tocmai acum, la final; n-au fost ele bune pana acum? Sau se merge pe principiul „scopul scuza mijloacele”? La punctul 4 se vorbeste despre o viitoare convocare a liderilor religiosi in zona Marii Mediteraneene care ar putea prilejui la final si emiterea unei „Carta Mediterana” ecologice, care sa vina ca o contributie si ca un apel la eforturile de protejare a mediului natural si de cooperare pasnica a religiilor din regiune. Punctul 5 se refera, cred, si la criza care exista astazi intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana, punctul acesta intrand pe agenda sinaxei „ca urmare a unor evenimente recente din cadrul Bisericii Ortodoxe”. Astfel, se face apel la toate Bisericile Ortodoxe ca „sa respecte si sa adere strict la granitele geografice ale jurisdictiilor lor, asa cum au fost stabilite de Sfintele Canoane si de Constitutiile lor fondatoare”. UPDATE> La final am inserat cateva fragmente din recentul interviu acordat de Mitropolitul Ilarion, de Volokolamsk despre viitorul Sinod Pan-Ortodox si despre mentinerea principiului unanimitatii/ consensului care trebuie sa ramana singurul criteriu de adoptare a deciziilor de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe locale – dan.camen.]
~~~+~~~
Conducători ortodocşi deschid calea către Sinodul Pan-Ortodox
Doxologia.ro / 13 septembrie 2011
Patriarhii a trei vechi Biserici Ortodoxe s-au întâlnit în Istanbul în 1 și 2 septembrie pentru a discuta situația minorităților creștine în Orientul Mijlociu și mișcările necesare pentru organizarea cât mai curând a Sinodului pan-ortodox, întâlnire istorică pentru toată lumea ortodoxă.
Sinodul pan-prtodox este privit cu mare interes de către Bisericile ortodoxe, multe dintre ele în regiuni instabile din Orient, care se confruntă cu revoluții sau în zone de tranziție post-comunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică.
Cei trei patriarhi prezenți, Patriarhul Constantinopolului, Patriarhul Alexandriei și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Arhiepiscopul Ciprului au declarat dorința lor de a organiza acest sinod pan-ortodox și sprijină inițiativa Patriarhului Ecumenic în această direcție, a spus Mitropolitul Elpidifor de Prusa, fostul Secretar general al Biroului Sinodal al Patriarhiei Ecumenice.
Întâlnirea, numită sinaxă a vechilor patriarhate, a reunit pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului. Patriarhul Antiohiei a fost reprezentat de un episcop.
Reprezentanții celor 14 Biserici ortodoxe s-au întâlnit la Chambesy, Elveția, în februarie a.c., dar nu s-au putut pune de acord în câteva probleme printre care dipticele și acordarea autocefaliei.
Episcopul Elpidifor a spus că răspunsul majorității Bisericilor ortodoxe a fost că se poate organiza un sinod pan-ortodox fără a fi căzut de acord asupra celor două problemne în dezbatere.
Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa:http://www.ekklesia.co.uk
sursa>
http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/conducatori-ortodocsi-deschid-calea-catre-sinodul-pan-ortodox
~~~+~~~
Sinaxa întâistătătorilor vechilor Biserici Ortodoxe
Doxologia.ro/ 24 august 2011
Ziua de 1 septembrie, care marchează începutul anului bisericesc, a fost aleasă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru a convoca o întâlnire de mare importanță, Sinaxa Primaților Vechilor Biserici Ortodoxe.
Pentru aceasta, a invitat pe întâistătătorii vechilor Patriarhate ortodoxe: Alexandria, Antiohia, Ierusalim, și Arhiepiscopul de Cipru. Deși Ciprul nu este patriarhie și ocupă locul 10 în dipticele eclesiastice, primatul său a fost invitat în Fanar pentrucă își datorează autocefalia unui Sinod Ecumenic. În scrisoarea sa pe care a adresat-o acestor primați ai Bisericilor vechi ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu a spus: „Vechile patriarhate ale Bisericii Ortodoxe au văzut, împreună cu Preasfânta Biserică a Ciprului, autocefalia lor confirmată de un Sinod Ecumenic, ele trebuind să se preocupe mai intens de problematica relațiilor ortodoxe, pentru că ele reprezintă trunchiul comun al structurii și al articulației Bisericii Ortodoxe, fără a exclude alte Biserici Ortodoxe de la deciziile pan-ortodoxe, ci din contra, de a facilita unitatea pan-ortodoxă”.
Cele trei patriarhii și arhiepiscopul de Cipru au răspuns pozitiv la invitația patriarhului ecumenic. Sinaxa primaților se va ocupa de două teme care sunt fixate în scrisoarea patriarhului ecumenic Una dintre ele este dezvoltarea evenimentelor în Orientul Mijlociu, care aduce mare îngrijorare creștinilor ortodocși și eterodocși din această zonă. Patriarhul ecumenic a subliniat necesitatea unui „efort comun pentru situația Bisericilor noastre în circumstanțele actuale pentru ajutorul fratern reciproc”. Cea de a doua temă de dezbatere este o schimbare de viziuni asupra „progresului către sfântul și marele sinod al Bisericii Ortodoxe”. Sinaxa primaților vechior Biserici Ortodoxe va avea loc în zilele de 1 și 2 septembrie. În același timp, Patriarhul ecumenic va co-rezida Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar pentru a marca începutul anului bisericesc.
Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati, Sursa: Amen.gr
sursa>
http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/sinaxa-intaistatatorilor-vechilor-biserici-ortodoxe
~~~+~~~
Fragmente in engleza din comunicatul final al Sinaxei
Patriarchate.org/ 3 septembrie 2011
„[…] 3. In the context of its deliberations, the Synaxis also discussed the subject of the Holy and Great Council, deciding that it should hasten its preparation in order to permit its convocation in the foreseeable future. The Synaxis regretfully ascertained that the impasse created last February in the process of the long-prepared convening of this Council is due to provisions in the Regulations Governing the Panorthodox Preconciliar Consultations regarding unanimous decisions. Therefore, the Synaxis submitted a proposal to His All-Holiness the Ecumenical Patriarch, that he should convene a Synaxis of Their Beatitudes the Patriarchs and Presidents of the Orthodox Autocephalous Churches in order to review these provisions, thereby promptly advancing and fulfilling the preparation of the Great Council.
4. The Synaxis adopted the proposal of the Ecumenical Patriarchate that an encounter of religious leaders in the near future should be held in the region of the Mediterranean, during which a form of ecological “Mediterranean Charter” could be issued and declared as a contribution to the effort for the protection of the natural environment, but also to the peaceful coexistence and cooperation of religions in the region.
5. Furthermore, as a result of recent events within the Orthodox Church, the Synaxis underlined the need for all Orthodox Churches to respect and adhere strictly to the geographical boundaries of their respective jurisdictions, as these have been established by the Sacred Canons and their Founding Constitutions.
Finally, Their Beatitudes the Heads of the Churches and His Grace, the representative of the Patriarchate of Antioch, expressed their gratitude to the Ecumenical Patriarch for the invitation extended to them to visit the Sacred Center of Orthodoxy and deliberate in common on matters concerning their Churches during this critical time, and decided that they should meet more regularly on matters pertaining to the Orthodox Church.
At the Phanar, September 3, 2011″
sursa>
~~~+~~~
UPDATE 18 sept. 2011
Mitropolitul Ilarion:
NU VĂ TEMEŢI, SINODUL PAN-ORTODOX NU VĂ REZERVĂ NICIO MARE SURPRIZĂ!
PelerinOrtodox/ 16 septembrie 2011
Într-un interviu publicat în urmă cu câteva zile, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului Afacerilor Externe al Patriarhiei Moscovei, a adus lămuriri importante legate de viitorul Mare Sinod Pan-Ortodox, vorbind despre pregătirile legate de acesta, despre obiectivele sale, oferind chiar şi unele detalii de ordin practic. În rândurile de mai jos, serviciul de presa LONews va ofera traducerea integrală a acestui interviu, realizată de contributor Ing. Catalin Ion.
[…]
– Frecvenţa ridicată a reuniunilor dintre Întâistătătorii Bisericilor din această regiune se justifică doar prin circumstanţele politice? La şedinţa Primaţilor, la Istanbul, se vor discuta problemele regionale şi, de asemenea, problemele cu dimensiuni pan-ortodoxe?
– Pusesem această întrebare celor trei Patriarhi. Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a spus că reuniunea este dedicată în primul rând problemelor din Orientul Mijlociu. Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului mi-au confirmat acest lucru. Patriarhul Teofil, de asemenea, a adăugat că, în cadrul întâlnirii, vor putea discuta toate aspectele care îi afectează. Dacă discută şi despre tema Sinodului Pan-Ortodox, eu nu pot şti. Dar cred că problemele pan-ortodoxe urmează să fie discutate de către toate Bisericile Ortodoxe locale, astfel încât să nu se creeze impresia că un grup de Biserici încearcă să ia decizii în numele tuturor Bisericilor locale, în absenţa lor.
– Aţi vorbit despre viitorul Sinod Pan-Ortodox şi despre pregătirea acestuia, cu Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului?
– Da, am abordat această problemă. Este important să se discute cu Întâistătătorul Patriarhiei de Constantinopol şi cu aceste Biserici configuraţia posibilă a Sinodului, tematica sa, modul în care el va reprezenta Bisericile, în ce mod vor fi luate deciziile. Astăzi, în contextul colaborării inter-ortodoxe, singura metodă de luare a deciziilor este consensul; doar acesta poate sta la baza cooperării între Bisericile Ortodoxe locale. Acesta este metoda de rezolvare a problemelor, în spiritul iubirii fratesti şi armoniei, pentru a lămuri problemele aflate în litigiu. Recent, câteva voci s-au ridicat, propunând să se renunţe la această metodă. Pentru unii, deciziile conferinţei inter-ortodoxe ar trebui să fie luate prin asigurarea unei majorităţi simple. O schimbare atât de radicală în activitatea organismelor inter-ortodoxe ar avea consecinţe serioase: în cazul în care o Biserică s-ar pronunţa împotriva unei anumite decizii iar opinia sa ar fi ignorată prin vot, atunci am asista în mod inevitabil la divizări ale familiei Bisericilor Ortodoxe. Şi, dacă divizarea nu este depăşită, în mod clar aceasta se va răsfrânge în mod direct şi asupra Sinodului Pan-Ortodox. Prin urmare, este imposibil să se propună astăzi orice altă metodă în afara consensului.
[…]
– În opinia dumneavoastră, unde şi când ar putea avea loc Sinodul Pan-Ortodox?
– Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu şi-a exprimat speranţa că acest Sinod ar trebui să aibă loc la Istanbul, în biserica Sf. Irina, unde a avut loc, în anul 381, şi Sinodul al II-lea Ecumenic. Cred că acest Sinod ar putea avea loc în viitorul apropiat, cu condiţia să fi fost discutate şi rezolvate toate problemele legate de reprezentare, protocol şi ordinea de zi.
– Putem spune că, dacă s-ar fi ajuns la un acord privind toate aceste aspecte, Patriarhia Moscovei s-ar pronunţa astăzi pentru convocarea Sinodului?
– Ne declarăm în favoarea convocării Sinodului, date fiind problemele cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă din întreaga lume, întrucât trebuie să se facă auzită vocea unităţii şi a solidarităţii Ortodoxiei. Acesta este motivul pentru care este foarte important să fie depăşite toate diferenţele, în etapa pregătitoare, astfel încât viitorul Sinod să fie un factor unificator, nu un factor de dezbinare. Prin urmare, este imperativ ca, aşa după cum se şi practică deja în colaborarea inter-ortodoxă, varianta consensului să rămână singura metodă de luare a deciziilor.
– Unii reprezentanţi ai lumii ortodoxe se aşteaptă la altceva: cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic să se întrunească şi să suprime toate deciziile celor 7 Sinoade precedente…
– Aceste temeri sunt nefondate. În primul rând, pentru că Sinodul nu va lua nicio decizie care să nu fi fost deja formulată pe parcursul ultimilor cincizeci de ani de către Comisia pregătitoare. Deciziile Comisiei pregătitoare sunt cunoscute, nu le ascunde nimeni: documentele şi protocoalele întâlnirilor din cadrul acestor comisii pot fi puse la dispoziţia celor care doresc asta. O mare parte din documentele Comisiei pregătitoare a fost publicată chiar şi în Jurnalul Oficial al Patriarhiei Moscovei, în anii 1970-1980. În plus, în cazul în care va fi luată decizia convocării Sinodului Pan-Ortodox (mi-ar plăcea să subliniez, şi ar tebui să reţineţi, că această decizie nu poate fi luată decât de către toate Bisericile Ortodoxe locale), toate temele care au fost discutate în cincizeci de ani vor fi studiate din nou. Acesta va face doar corecţiile necesare, ţinând seama de circumstanţe; deciziile luate vor fi cunoscute în avans: nu există niciun motiv să ne aşteptăm la surprize din partea acestui Sinod.
– Putem spune că respectarea principiului consensului în desfăşurarea Sinodului ar exclude orice decizie care ar putea fi luată împotriva Sfintei Tradiţii Bisericesti, după cum se temeau unii dintre credincioşi?
– Da, este exclus, deoarece principiul consensului necesită acordul tuturor Bisericilor în faţa deciziei. Daca o Biserică nu este de acord, ea are motivele ei, motive bazate pe Tradiţia unei Biserici locale în special. Trebuie spus că nu există nicio diferenţă doctrinară sau niciun dezacord în domeniul dreptului canonic între Bisericile Ortodoxe locale. Toate dificultăţile cu care ne confruntăm sunt, în primul rând, de ordin politic. Ele pot fi depăşite printr-un dialog între Bisericile locale, între care au intervenit dezacorduri, sau la nivel inter-ortodox. În ceea ce priveşte cele 10 teme introduse pe ordinea de zi a Sinodului Pan-ortodox, sunt cele din cei 50 de ani şi am ajuns deja la un acord asupra a 8 dintre ele. Ultimele două sunt de ordin, aş spune, tehnic. Acestea se referă la semnarea unui tomos privind autocefalia, în cazul în care aceasta se acordă unei Biserici, şi la ordinea în care Bisericile sunt trecute pe listele oficiale de pomenire, diptice. Aceste probleme, aş dori să subliniez în mod special, nu au nicio dimensiune doctrinară, putând fi rezolvate în urma Sinodului Pan-Ortodox.
– lucrare – traducere, interpretare si redactare, pentru serviciul LONews, contributor: Ing. Catalin Ion
sursa>
foto>
http://www.buzznews.ro/wp-content/uploads/2011/06/ilarion.jpg
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe da ultimatum Patriarhiei Romane in ceea ce priveste intruziunea necanonică a unor episcopi şi clerici romani în Estul Serbiei
SPC.rs / 28 mai 2011
Din Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit în sesiune ordinară de lucru la Belgrad, între 16 şi 27 mai 2011, sub preşedinţia Patriarhului Irineu:
[…] Sinodul (sârb) regretă faptul că există o criză profundă în relaţiile dintre Patriarhia Ierusalimului, cea mai veche biserică creştină, şi Biserica Ortodoxă Română, din pricina acţivităţii necanonice a ultimei în Ţara Sfântă.
Din păcate, nici în alte locuri ierarhia Bisericii Ortodoxe Române nu respectă ordinea canonică şi jurisdicţia Bisericilor surori. În cazul nostru, Sinodul sârb este recunoscător Bisericii Ortodoxe Române pentru relaţia bună pe care o are cu Eparhia din Timişoara a Bisericii Ortodoxe Sârbe şi pentru sprijinul acordat administratorului ei, clericilor şi monahilor, care corespunde cu atitudinea de dragoste frăţească a Bisericii Ortodoxe Sârbe faţă de românii din Banatul Sârbesc, dar, în acelaşi timp, exprimă regretul şi protestează ferm pentru intruziunea necanonică a unor episcopi şi clerici din România în teritoriul a doua dintre Eparhiile din Estul Serbiei, fără binecuvântarea şi aprobarea episcopilor competenti ai Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Dacă nu se vor opri acţiunile necanonice si nefratesti ale acestor persoane, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe va lua toate măsurile canonice şi legale pentru oprirea lor, pentru păstrarea ordinii canonice veche de secole şi pentru a împiedica profanarea sfinteniei unităţii inter-ortodoxe, indiferent de cine a fost instigatorul şi organizatorul activităţilor care ameninţă acea unitate.[…]
trad.dan.camen.
PS: Comunicatul Sinodului sarb nu face nicio referire la cazul fostului episcop Artemie de Raska si Prizren si nici la eventuala participare a papei Benedict la manifestarile de la Nis din 2013, dedicate comemorarii a 1700 de ani de la Edictul Sf. Constantin cel Mare de la Milan *(fapt ce confirma supozitiile exprimate anterior).
sursa>
http://spc.rs/sr/saopstenje_za_javnost_svetog_arhijerejskog_sabora_srpske_pravoslavne_crkve
Legea Cultelor, reexaminata la Chisinau dupa protestele si amenintarile preotilor ortodocsi cu incetarea rugaciunilor pentru conducerea tarii si dupa intalnirea premierului Vlad Filat cu membrii Sinodului Mitropoliei Moldovei
[Am urmarit de cateva zile evolutia acestui subiect in spatiul Rep. Moldova, tocmai pentru a-mi contura in minte traseul pe care il urmeaza. Am remarcat, inca de la inceput, stilul agresiv de abordare a problemei, ca din „cap de bour”, de catre Mitropolia Moldovei, si asta nu este prima data cand se intampla. Ca si in demersul de introducere in programa scolara moldava a materiei de studiu obligatorie, numita „Bazele Ortodoxiei”, unde s-a recurs de catre Mitropolia Moldovei la proteste de strada, declaratii oficiale sinodale, asocieri publice politice si initieri de referendumuri, adica tot felul de presiuni diplomatice, si in aceasta chestiune, privind inregistrarea oficiala la Culte a Ligii Islamice, traseul abordat de Mitropolia IPS Vladimir a fost aproximativ la fel. Noutatea aici?… „Intreruperea comuniunii” (ca este la moda acum in spatiul bisericesc) tocmai cu conducerea tarii, de catre unul din episcopii Mitropoliei. Adica incetarea pomenirii la slujbe a conducatorilor tarii, mai precis eludarea ecteniei cu pricina. Stirea aparuse in presa de cateva zile si nu-mi venea sa cred ce se intampla. Asa am asteptat… pana acum! Cred ca acest demers este un exces din partea episcopului Marchel de Balti si Falesti, precum si a preotilor sai din subordine, si consider aici justificata pozitia Mitropoliei Basarabiei. Ce ar insemna acum sa nu mai pomenim la slujbe conducerea tarii, doar pentru ca nu ne mai convin desele decizii pe care aceasta le adopta?… Tocmai, prin rugaciune se pot indrepta lucrurile, si nu prin indepartarea ei! Protestele nu trebuie sa ia locul rugaciunii, fiindca astfel Biserica isi reneaga esenta! Sinodul Mitropoliei Moldovei se pare ca a dat, in cele din urma, dovada de maturitate, respingand (cel putin la nivel declarativ, oficial) propunerea episcopului Marchel, care pana la urma s-a conformat deciziei sinodului mitropolitan *(vezi primul UPDATE de la sfarsitul postarii). Incetarea pomenirii stapanirii tarii este, pana la urma, un „as in maneca” Mitropoliei Moldovei, data fiind relatia de apropiere pe care o are IPS Vladimir cu anumiti oameni politici basarabeni; pentru ca „intreruperea comuniunii” cu acestia ar insemna, totodata, si o eventuala nesustinere a politicienilor la alegerile parlamentare. Revenind insa la „Legea Cultelor” din Rep. Moldova, sunt de acord ca aceasta chiar are multe lacune serioase, mai ales in ceea ce priveste inscrierea oficiala a unui cult, lucru care se poate face foarte usor si facil de catre orice asociatie religioasa care are peste 100 de membri, adica foarte putini. Este, deci, necesara modificarea Legii acesteia si revizuirea felului cum s-a inscris intre cultele recunoscute oficial de catre Stat Liga Islamica din Rep. Moldova, pentru ca, din cate am inteles, membrii acesteia sunt foarte putini si s-a tinut oarecum sub ascuns opiniei publice. O dovada in plus a ineficientei acestei Legi este faptul ca exista momentan inscrise oficial in Rep. Moldova 31 de culte, un adevarat panteon religios. Prezenta prim-ministrului Vlad Filat la sedinta Sinodului Mitropolitan din 25 mai a.c. si declaratiile ulterioare de la finalul intalnirii ale lui si ale IPS Vladimir confirma faptul ca este posibila modificarea in viitorul apropiat a acestei Legi si eventuala reconsiderare a statutului Islamului in Rep. Moldova. Stirile propuse spre citire mai jos sunt redate cronologic. Am inserat si doua UPDATE-uri, cel de-al doilea fiind un articol foarte documentat si interesant, semnat de Vlad Cubreacov in Flux *(27 mai) – dan.camen.]
~~~+~~~
Islamul naște supărări! Preoții nu se vor mai ruga pentru Filat și Lupu
Publika.md / 23 mai 2011
Nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Aceasta este decizia pe care au luat-o mai mulţi parohi ai bisericilor din ţară în semn de protest faţă de legalizarea islamului. La rândul său, Mitropolia Moldovei contestă intenţia acestor parohi şi spune că ei nu sunt în drept să ia astfel de decizii.
„Mai departe nu vom pomeni anume stăpânirea ţării. Dat fiind faptul că acele mişcări şi acele lucruri pe care le observăm noi, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin la ceea ce promovăm în societate„, a explicat duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
Preoţii spun că vor sprijini în rugaciune înalţii funcţionari ai statului numai după anularea deciziei Ministerului Justiţiei. Mai mult, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat, pentru Publika TV, că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea de a nu mai pomeni conducerea ţării în rugăciuni, pentru că ar fi anticreştină. Mitropolia Moldovei, însă, dezaprobă decizia parohilor.
„Această problemă nu a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropoliei. O atare decizie dacă şi se ia, ţine de competenţa Sfântului Sinod„, a menționat Maica Epistemia, de la serviciul de presă al Mitropoliei Moldovei.
Săptămâna trecută, în mai multe localităţi din ţară, mii de preoţi şi credincioşi au protestat împotriva legalizării islamului în Republica Moldova. Ei au purtat pancarde cu inscripţiile: „Biserica Ortodoxă este mama poporului nostru” şi „Moldova – ţara ortodoxă„.
sursa>
http://unimedia.md/?mod=news&id=34204
~~~+~~~
Mitropolia Moldovei acuzată că renunţă la rugăciunile pentru conducerea Moldovei,
în favoarea celor pentru conducerea Rusiei
Publika.md / 24 mai 2011
Mitropolia Basarabiei va continua să se roage pentru conducerea ţării, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu mai face acest lucru. Feţele bisericeşti spun că ţine de datoria lor să se roage pentru fiii neamului, indiferent de culoarea lor politică.
„Mai presus de toate supărările, incertitudinile pe care le-ar avea, indiferent de gen, culoare politică sau stindard, biserica are obligaţia să se roage pentru fiii neamului„, a menţionat Ioan Barbău, protopop de Chişinău, Mitropolia Basarabiei.
„Având în vedere că Mitropolia Moldovei este reprezentanţa oficială a Bisericii Ruse, se vede că ei se roagă pentru fiii neamului său şi nu al nostru„, a mai adăugat acesta. […]
Religia islamică a fost înregistrată oficial de Ministerul Justiţiei, la mijlocul lunii martie.
sursa>
~~~+~~~
Şedinţa Sinodului la sediul mitropolitan
Mitropolia.md/ 25 mai 2011
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a convocat arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei la şedinţa sinodului. În cadrul şedinţei s-a discutat pe marginea Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe din Moldova.
S-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.
A fost definitivat programul vizitei în Republica Moldova a Sanctității Sale Patriarhul Kiril, preconizată în luna octombrie anul curent.
Au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Teologice, discutându-se despre revizuirea statutului și perspectivele de reorganizare a Seminarelor Teologice. Prea Sfinţitul Sava a solicitat completarea rândurilor învăţăceilor vorbitori de limbă rusă la Şcoala Duhovnicească din Tighina.
Prea Sfințitul Episcop Marchel de Bălți și Fălești a venit cu propunerea de a exclude cererea pentru „stăpânire” din cadrul slujbelor în urma recentei înregistrări a Ligii musulmanilor. Membrii sinodului nu au susținut propunerea ierarhului, menționând că aceasta contravine statutului bisericesc.
sursa>
http://www.mitropolia.md/main/show_article/5157
~~~+~~~
Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întâlnit cu Prim Ministrul Vlad Filat
Mitropolia.md/ 25 mai 2011
Arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au purtat discuţii la Palatul Mitropolitan cu domnul Prim Ministru Vlad Filat pe marginea actualei Legi a cultelor, accentuând necesitatea modificării acesteia.
Domnul V. Filat a declarat că urmează să fie efectuată o amplă analiză pe marginea modalităţii în care a fost înregistrată Liga Islamică. În acelaşi timp, urmează să fie studiată și modificarea Legii cultelor. Prim ministrul a mai menţionat că s-a convenit asupra creării unei comisii care să includă şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru ajustarea Legii cultelor la situaţia din Republica Moldova.
La rândul său, ÎPS Mitorpolit Vladimir a subliniat faptul că orice decizie luată cu privire la modificarea Legii cultelor trebuie să fie în conformitate atât cu legislaţia, cât şi cu doleanţele Bisericii. Pe lângă aceasta, Înalt Prea Sfinţia Sa a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova continuă să se roage pentru conducerea ţării spre a lua decizii spre binele poporului.
sursa>
http://www.mitropolia.md/main/show_article/5159
~~~+~~~
Legea cultelor, reexaminată la Chişinău după protestele preoţilor ortodocşi
Evz.ro / 25 mai 2011
Guvernul Republicii Moldova este dispus să reexamineze Legea cultelor, în urma unor proteste generate de înregistrarea Ligii islamice, care permite acestui cult religios să activeze oficial, transmite Agerpres.
Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi, după participarea la Sinodul Mitropoliei Moldovei, că va fi creată o comisie mixtă pentru ajustarea legii „pentru ca (aceasta) să fie adecvată situaţiei din Republica Moldova”.
Mitropolitul Moldovei, Vladimir, a reiterat solicitarea Bisericii Ortodoxe de a fi revocată decizia privind înregistrarea Ligii Islamice. În context, mitropolitul a dat ca exemplu legislaţia României în acest domeniu, afirmând că în România un cult sau altul poate fi înregistrat doar după dezbateri publice, ceea ce în Republica Moldova nu s-a întâmplat.
Înregistrarea Ligii islamice în Republica Moldova, în martie anul curent, a provocat mai multe discuţii în societate, inclusiv proteste, săptămâna trecută, ale preoţilor şi enoriaşilor în mai multe localităţi. Ulterior, unii preoţi au anunţat că renunţă să se mai roage pentru conducerea ţării, dar după Sinodul de miercuri, Mitropolitul Vladimir a anunţat că aceştia îşi vor revizui decizia.
Circa 95% din cetăţenii Republicii Moldova sunt ortodocşi, conform ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în 2004. „Importanţa şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe”, sunt recunoscute în Legea privind cultele religioase, adoptată în anul 2007. Acelaşi act normativ permite, însă, ca un cult religios să poată fi înregistrat, dacă printre fondatorii acestuia sunt cel puţin 100 de cetăţeni ai Republicii Moldova. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 31 de culte”.
sursa>
~~~+~~~
U P D A T E
Marchel opreşte afurisenia
Jurnal.md / 27 mai 2011
Legea privind oficializarea cultelor religioase în Moldova ar putea fi revizuită
Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, şi-a suspendat intenţia de a solicita bisericilor din eparhia sa de a nu mai pomeni în rugăciuni conducerea Republicii Moldova, decizie luată în urma şedinţei Sinodului Mitropoliei Moldovei din 25 mai curent, la care a participat şi premierul Vlad Filat.
Anterior, preoţii Mitropoliei Moldovei, după ample manifestaţii de protest, au ameninţat că nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a calificat demersul preoţilor manifestanţi drept anticreştin.
Relevăm că, înaintea convocării sinodului, înregistrarea islamului în Republica Moldova a provocat scandal în interiorul Mitropoliei Moldovei. Unii preoţi, după manifestaţiile de protest, organizate săptămâna trecută, în mai multe raioane ale republicii, au declarat că nu se vor mai ruga pentru înalţii funcţionari ai statului. Şi asta pentru că, în opinia lor, autorităţile Republicii Moldova promovează acţiuni incompatibile cu valorile religiei creştine. „Nu vom mai pomeni stăpânirea ţării, deoarece mişcările şi lucrurile pe care le observăm, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin valorilor pe care le promovăm în societate”, a menţionat pentru un post TV duhovnicul mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
În acelaşi timp, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a ameninţat că va trimite scrisori bisericilor din raioanele Făleşti, Bălţi şi Sângerei în care va solicita preoţilor parohi să nu mai pomenească conducerea ţării în rugăciuni pentru că ar fi anticreştină. De obicei, preoţii rostesc în rugăciunile lor, în cadrul serviciului religios, o frază prin care invocă puterea divină pentru a ajuta guvernarea să asigure o viaţă liniştită şi prosperă ţării.
Scandal la mitropolie
Trebuie să amintim că Mitropolia Moldovei a dezaprobat acţiunea parohilor şi episcopului de Bălţi. Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, declara pentru JURNAL înaintea convocării sinodului că ceea ce face episcopul Marchel ţine de competenţa Sinodului Mitropoliei. În general, ne spunea Cheibaş, preoţii nu pot modifica ecteniile (rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios – n.a.).
Comunicându-i poziţia mitropoliei, episcopul Marchel a intervenit violent: „Cine este acest Cheibaş?! Un protoiereu nu poate judeca hotărârile unui episcop! Nu comentez nişte vorbe lipsite de temei”. În plus, ierarhul a ţinut să precizeze că va continua acţiunea sa. „Chiar duminică, voi emite o hotărâre bisericilor din eparhie cu următorul conţinut: «Vă binecuvântez să lipsiţi de suport de rugăciune autorităţile statului, deoarece considerăm hotărârile lor, pe bună dreptate, anticreştineşti. Această hotărâre va fi valabilă până când autorităţile statului se vor schimba spre bine»”, ne-a comunicat arhiereul.
„A nu te ruga nu este creştineşte”
În opinia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a nu te ruga este un gest anticreştin. Chiar şi în cazul celor care greşesc ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să-i îndepărteze de la rău. În cazul dat, aceşti preoţi nu vor ca ţara să prospere, opinează Borşevschi.
În ce priveşte ecteniile care stabilesc pentru cine să se roage preoţii noştri, părintele Borşevschi ne-a declarat că asemenea decizii prevăd anumite zile în an, ca exemplu o zi specială în care se roagă pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă, pentru victimele regimului comunist etc. „Trebuie să vă spun că atunci când a decedat Iuri Andropov, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un ordin prin care solicita preoţilor să se roage, nu pentru robul lui Dumnezeu, dar, pur şi simplu, pentru Iuri, pentru că era ateist”, relatează Borşevschi.
Marchel: „Nu urmăresc obiective politice”
Solicitat de JURNAL să spună dacă, prin acest demers, urmăreşte obiective politice, episcopul Marchel a declarat: „Nu urmăresc niciun obiectiv politic, acţiunea mea este una civică şi bisericească”.
După şedinţa Sinodului Mitropoliei din 25 mai curent, episcopul Marchel a declarat pentru JURNAL că „instituie moratoriu pe acţiunea sa pentru un termen rezonabil”. În context, ierarhul a declarat că „starea spirituală din republică a fost tulburată de fostul ministru al Justiţiei, care a tăinuit timp de 30 de zile decizia guvernului privind înregistrarea islamului pentru a nu fi atacată în judecată”.
Arhiereul a menţionat de asemenea că decizia sa a fost determinată de promisiunile premierului Filat în domeniul stării duhovniceşti din Republica Moldova.
sursa>
http://jurnal.md/ro/news/marchel-opreste-afurisenia-205715/
~~~+~~~
U P D A T E 2
Filat, legea cultelor şi un fals conflict între ortodocşi şi musulmani
Flux.md / 27 mai 2011
Premierul Filat a gafat din nou. Luat de val, acesta a participat, la 25 mai, la şedinţa sinodului structurii locale a Patriarhiei Moscovei, promiţând public că se angajează, în faţa respectivei structuri şi a societăţii, să „rezolve câteva probleme”. Filat a specificat că este vorba, de fapt, de două probleme. Acestea ţin, pe de o parte, de modificarea Legii cultelor religioase şi a părţilor lor componente şi, pe de altă parte, de înregistrarea Ligii Musulmanilor din Republica Moldova, de către Ministerul Justiţiei, ca urmare a unei Decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Vladimir Filat, urmaşul lui Vasile Tarlev
Cele două subiecte merită atenţia noastră. Să le luăm pe rând. Cât priveşte Legea cultelor religioase, trebuie să amintim că aceasta a fost adoptată în anul 2007 pentru executarea, la capitolul „Măsuri generale”, a Hotărârii CEDO, pronunţate la 13 decembrie 2001, în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, speţă în care Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) a avut calitatea de terţ intervenient. În acel dosar, structura Bisericii Ruse din ţara noastră a compărut alături de guvernul Tarlev, a cărui poziţie a împărtăşit-o integral. Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 a fost monitorizat, între anii 2002 şi 2010, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE). Parlamentul care a votat legea respectivă a fost dominat de majoritatea PCRM. Cu toate acestea, legea a întrunit sprijinul tuturor fracţiunilor şi grupurilor informale din Parlament, inclusiv al unor deputaţi ca Vladimir Filat, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, actuali fruntaşi ai coaliţiei de guvernământ.
În paranteză fie spus, suspendarea acestei monitorizări a fost posibilă, la 4 martie 2010, ca urmare a demersurilor Ministerului Justiţiei, condus de Alexandru Tănase, şi a faptului că Mitropolia Basarabiei şi-a retras, prin scrisoare oficială, încă din toamna anului 2009, din motive necunoscute şi greu de înţeles, absolut toate capetele de plângere pe care le-a susţinut constant în faţa CM al CoE între anii 2002 şi 2009. Monitorizarea constituia cea mai importantă formă de protecţie internaţională a Mitropoliei Basarabiei. Cu titlu de fapt divers trebuie să arătăm că persoanele cărora li se datorează nemijlocit suspendarea monitorizării sunt trei: ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul Alexandru Postică (tot el avocatul lui Ernest Vardanian şi al lui Ilie Cazac) şi preotul Ianec (Ion) Cosoi, promovat în funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului.
Dată fiind configuraţia actuală a Parlamentului, o eventuală modificare a Legii cultelor ar putea fi operată doar de fracţiunea PLDM, împreună cu cea a PCRM. Putem spune de pe acum că poziţionarea lui Filat de partea ierarhilor de sub oblăduirea Moscovei va conduce în mod inevitabil la un conflict dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei. O consecinţă logică a acestui fapt ar putea fi redeschiderea de către CM al CoE a monitorizării modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 2001 pronunţate în cazul Mitropoliei Basarabiei. În loc să rezolve o problemă, premierul Filat va crea mai multe. În loc să meargă pe calea concilierii şi a medierii, Filat păşeşte pe cea a confruntărilor religioase şi jurisdicţionale. Aşa stând lucrurile, el va trebui să-şi asume toate consecinţele şi deplina responsabilitate pentru această poziţie evident greşită.
Între euroconformitate şi interes secular-politic
Legea cultelor religioase şi a părţilor lor componente a fost expertizată de către Consiliul Europei şi a făcut obiectul mai multor Rezoluţii interimare ale CM al CoE. Pentru motive de conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu jurisprudenţa CEDO, orice modificare a respectivei legi va trebui supusă, potrivit angajamentelor asumate oficial de către Republica Moldova, unor noi expertizări. Astfel, orice modificare sau completare a Legii cultelor nu va putea depăşi cadrul stabilit de Convenţia Europeană şi de Hotărârea CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”. Se cuvine să mai amintim că legislaţia Republicii Moldova despre culte a făcut, de-a lungul anilor, obiectul criticilor din partea Departamentului de Stat al SUA, dar şi din partea OSCE, fapt consemnat în Rapoartele anuale cu privire la situaţia drepturilor omului din ţara noastră.
Teama de Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” s-a împotrivit de la bun început adoptării unei legi euroconforme despre culte, lansând apeluri, declaraţii sau demersuri publice sau organizând în mod repetat manifestaţii de protest. Toate aceste reacţii au pornit de la teama absurdă şi iraţională de creştere şi consolidare a Mitropoliei Basarabiei şi, respectiv, de scădere numerică şi descreştere a puterii de influenţă şi control a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Pe scurt, opoziţia Mitropoliei „întregii Moldove” a avut la bază raţiuni geopolitice şi secular-politice evidente (egoiste şi destul de meschine) şi nu a fost dictată de dorinţa unei reflecţii sau dezbateri publice într-o societate autentic democratică. Motivele sau pretextele invocate constant au fost de natură istorică, emoţională şi chiar social-politică, nicidecum juridică. Acum, când comunitatea religioasă a musulmanilor din Republica Moldova a fost înregistrată în ordinea stabilită de lege, mitropolia Patriarhiei Moscovei agită un alt pretext, cel al pericolului unui conflict iminent dintre civilizaţia de factură creştin-ortodoxă şi cea de factură islamică.
Cine şi câţi sunt musulmanii din Republica Moldova?
Comunitatea musulmanilor (sau cultul religios islamic) înregistrată cu denumirea de Liga Musulmanilor din Republica Moldova este reprezentată de cetăţeni moldoveni stabiliţi la noi încă din perioada sovietică. Aceştia au, în cele mai multe cazuri, particularităţi etnice, fiind de origine azeră, tătară sau uzbekă. Datele recensământului general al populaţiei Republicii Moldova din octombrie 2004 sunt relevante în acest sens. Ele indică, printre cetăţenii moldoveni, o prezenţă de 259 de arabi, 891 de azeri, 108 ceceni, 256 de kazahi, 211 tadjici, 974 de tătari, 269 de turci, 220 de turkmeni şi 745 de uzbeci. Cumulând aceste date oficiale, obţinem un total de 3933 de persoane. Majoritatea dintre aceşti cetăţeni moldoveni, putem presupune, în linii foarte mari, ar fi, prin tradiţie, de confesiune musulmană. Cu toate acestea, doar 1667 de cetăţeni moldoveni au indicat islamul, la recensământul populaţiei din 2004, ca religie a lor. Aceştia sunt musulmanii împământeniţi la noi, ca să folosim un termen mai vechi. Raportat la ansamblul corpului social, numărul musulmanilor din Republica Moldova este unul infim (sub 1%), inferior, de exemplu, numărului de membri ai celui mai numeros cult neoprotestant, cel evanghelist-baptist, care întruneşte circa 1,7% din totalul populaţiei adulte. Comparând cifra de 1667 de musulmani declaraţi cu numărul altor comunităţi etnoconfesionale, vom observa că datele statistice indică o prezenţă de 902 persoane de confesiune mozaică (iudei sau evrei) şi de 101 armeni (gregorieni). Cu toate acestea, cultul mozaic (Confederaţia Comunităţilor Evreieşti din Republica Moldova) şi cultul gregorian (Biserica Apostolică Armeană) au un statut legal, fiind dotate cu personalitate juridică.
Studenţii musulmani
Este adevărat că prezenţa musulmană în Republica Moldova, în special la Chişinău, este mai numeroasă. Aceasta se datorează unei importante mase aluvionare (de ordinul miilor) de studenţi şi doctoranzi de origine arabă care îşi fac studiile în bază de contract la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Această masă islamică aluvionară este una provizorie în Republica Moldova.
Ligă, cult sau comunitate?
Titulatura de „Ligă a musulmanilor” este una inadecvată din punct de vedere al scopurilor admise de legea cultelor pentru asemenea cazuri, cu toate că este conformă cu norma juridică europeană. Această denumire trimite, mai degrabă, la scopuri extrareligioase, semănând mai mult cu una de organizaţie neguvernamentală sau de entitate politică. Este interesant să vedem cum se va implica premierul Filat în „rezolvarea acestei probleme” şi ce vor spune partenerii europeni ai ţării noastre în legătură cu acest subiect. Din câte cunoaştem, Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău monitorizează situaţia religioasă din Republica Moldova, redactând periodic Rapoarte în materie. Politic vorbind, orice exagerare sau pas greşit al premierului Filat ar putea costa scump Republica Moldova, întrucât „chestiunea musulmană” ar putea alerta inutil Bruxellesul, făcând obiectul unor eventuale condiţii avansate ţării noastre în dialogul moldo-comunitar şi aşa destul de anevoios. S-ar putea ca tocmai acesta să fie scopul premierului Filat. Dacă este sau nu aşa, timpul o va demonstra.
Interferenţe etnice
Ne-am referit mai sus la datele statistice furnizate de recensământul general al populaţiei din 2004. Un aspect complet neglijat de cei antrenaţi în dezbaterea „chestiunii musulmane” este cel al compoziţiei etnice a comunităţii islamice „împământenite”. De foarte multe ori, temperatura relaţiilor dintre Republica Moldova şi alte state este dată de tratamentul aplicat minorităţilor etnoreligioase de la noi, înrudite cu statele respective (kin-state în engleză sau etat-parent în franceză). Este un fapt general cunoscut că state ca Israelul, Federaţia Rusă, Armenia sau Azerbaidjanul sunt sensibile la modul în care sunt tratate minorităţile lor din alte state. Este de presupus că o anulare a înregistrării Ligii Musulmanilor din Republica Moldova să ridice probleme în relaţiile Chişinăului cu Baku sau cu Moscova.
Cum au rezolvat problema alte state?
Să ne referim la două cazuri relevante. Cum totul ce ţine de confesiune este perceput în Republica Moldova fie prin prisma românească, fie prin cea rusească, este potrivit să vedem cum staul lucrurile, la capitolul relaţii cu musulmanii, în Rusia şi România.
Federaţia Rusă, din care provin cetăţenii moldoveni de origine tătară, este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani, estimată, potrivit declaraţiilor oficiale ale premierului Vladimir Putin, între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă. Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de bună convieţuire cu această comunitate. Dacă cineva ar aborda problema la Moscova în cheia propusă de premierul Filat sau de mitropolitul Vladimir Cantarean, tensiunile etnoreligioase ar fi de neevitat. Politica religioasă a Moscovei este, în general, una a echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane în cadrul legii. Poate ar fi cazul ca mitropolitul Vladimir şi ceilalţi vlădici de oblăduire rusă să-l consulte pe patriarhul Kiril al Moscovei, împrumutând din experienţa acestuia şi a Bisericii sale de convieţuire multiseculară cu zecile de milioane de musulmani din cuprinsul marii federaţii din răsărit.
România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime, având o veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea, este un exemplu clasic de relaţii paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Să amintim doar că cea mai mare moschee din România a fost construită de statul român în 1910, la Constanţa, după un proiect al inventatorului Gogu Constantinescu şi al arhitectului Victor Ştefănescu, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Cultul musulman din România are statut legal, de persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român. Personalul musulman de cult este format din hatipi, imami, hagii, muezini. Puţină lume cunoaşte că majoritatea tătarilor musulmani din România, ca şi o anumită parte a turcilor musulmani, provin din Basarabia de sud (Bugeac), de unde au fost expulzaţi în timpul ţarismul rus. Cu toate că pe lângă comunitatea musulmană turco-tătară există în România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini, nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani. Dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.
În ce constă problema?
Într-adevăr, în ce constă problema pe care premierul Filat i-a promis mitropolitului Vladimir să o rezolve? Părerea noastră este că problema este una falsă. Premierul trebuie să înţeleagă că ortodocşii şi musulmanii nu sunt reciproc opozabili şi că cea mai bună cale este cea a aducerii tuturor comunităţilor religioase în cadrul legii. Asta nu au înţeles regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin în cazul mult prigonitei Mitropolii a Basarabiei şi Republica Moldova a fost condamnată la CEDO. În definitiv, Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, ironia sorţii, tocmai de guvernul Tarlev, adică de cei care au prigonit-o mai abitir.
Sperietoarea islamizării în masă a găgăuzilor, de care se preocupă unii, este doar o sperietoare. Niciodată în istorie nu s-a înregistrat şi nu se înregistrează nici acum măcar un caz izolat de convertire a găgăuzilor la islam. Dimpotrivă, dată fiind comunitatea lingvistică a găgăuzilor ortodocşi cu turcii musulmani, în rândul cetăţenilor moldoveni de origine găgăuză am putea găsi suficienţi misionari creştini pentru spaţiul turcofon. Cine îşi pune însă problema misiunii ortodoxe printre popoarele de limbă turcă? Şi-o pune patriarhul Kiril? Şi-o pune mitropolitul Vladimir? Filat nici atâta!
Să fim rezonabili. O aruncare a musulmanilor din Republica Moldova în afara legii nu poate decât să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte, echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state, inclusiv cele din Rusia şi România, sunt de un milion de ori mai bune decât atitudinile partizane, de aliniere la gradaţii şi agenţii confesionali ai Moscovei în ţara noastră. Suntem de părere că o comunitate musulmană menţinută în cadrul legal şi integrată în ansamblul corpului social este de preferat uneia lăsate de capul ei, pradă uşoară pentru tot felul de integrişti şi fundamentalişti islamici. Dacă şi ar exista o problemă a musulmanilor din Republica Moldova, aceasta ar trebui rezolvată civilizat şi legal, într-un cuvânt creştineşte şi omeneşte, că tot ni se vorbeşte pe mică pe ceas de valori şi principii.
Vlad CUBREACOV, FLUX
NOTĂ: Opiniile împărtăşite de autor nu corespund în mod neapărat cu punctul de vedere al redacţiei FLUX în acest subiect.
sursa>
http://www.flux.md/articole/11801/
Citeste si>
foto>
http://www.moldovacrestina.net/biserici/sarbatoarea-urmeaza-biblia/
Patriarhul Chiril a primit o delegaţie din partea Patriarhiei de Constantinopol
Ortodoxia.md / 26 mai 2011
La 25 mai 2011 Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril, al Moscovei şi al Întregii Rusii, a primit la reşedinţa patriarhală o delegaţie a Patriarhiei de Constantinopol, care urmează să participe la festivităţile dedicate Zilei scrierii și culturii slavone, precum şi comemorarea Sfinţilor Chiril şi Mefodie.
La reuniune au participat vicepreşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe a Bisericii Prot. Nikolai Balașov şi secretarul pentru relaţii inter-ortodoxe Prot. Igor Jakimchuk.
Adresându-se oaspeţilor cu cuvinte de bun venit, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a rugat şeful delegaţiei Constantinopolitane, Mitropolitul Prusiei Elpidofor, să transmită recunoştinţă faţă de Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu pentru trimiterea reprezentanţilor lor la celebrare şi pentru mesajul de felicitare.
Pe parcursul discuției, s-au analizat probleme de cooperare între Patriarhii, precum şi o serie de teme comune ortodoxiei. După întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril delegația Patriarhiei de Constantinopol a plecat la Istanbul. La aeroport, distinsa delegație a fost petrecută de către Secretarul pentru relaţii inter-ortodoxe Prot. Igor Jakimchuk şi prot. Mihail Asmus.
sursa>
foto>
http://www.romfea.gr/images/stories/2011-05/0-0elpidof-kirill1_thumb_medium640_401.jpg
Presa Ortodoxa din Grecia despre demersurile provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului
[Ca sa vezi, Presa Ortodoxa din Grecia il acuza pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si pe Patriarhul Ierusalimului Teofil de lipsa de patriotism! Pe primul din cauza ecumenismului exacerbat pe care-l practica chiar la Fanar, incalcand canoanele (va sa zica ecumenismul bate elenismul), iar pe cel de-al doilea ca e rusofil, fiindca le permite rusilor sa primeasca Sfanta Lumina si grecilor nu, si pentru ca a decis indepartarea steagurilor grecesti de la patriarhie si de la manastiri, deoarece: „Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui… o notă discordantă” si ca: „Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor„. Drept urmare, antologic, grecii se intreaba nostalgic: „Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Teofile?”. Ultima parte a articolului este o mostra de elenism in starea lui pura, pentru care orice fel de comentariu in plus este de prisos – dan.camen.]
Demersuri provocatoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale Patriarhului Ierusalimului
Preluare de la
GraiulOrtodox.wordpress.com / 19 mai 2011
- Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.
- Patriarhul Ierusalimului, pe 25 martie a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal. În declaraţiile sale a subliniat că trebuie coborât steagul grecesc şi de pe mănăstirile Patriarhiei Ierusalimului.
- Un comportament inadmisibil faţă de pelerinii ortodocşi greci în timpul Săptămânii Mari. I-au îngrămădit în curtea bisericii Sfinţii Constantin şi Elena şi au urmărit coborârea Sfintei Lumini pe un ecran video. La mila tâlharilor mănăstirile.
Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil. Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.
Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.
Patriarhul Ierusalimului
Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:
„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă.
În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei! În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru, dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.
Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci.
În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.
Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare
Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:
„300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil …
Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?
Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic…
Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!
Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!
Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.
Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare… Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?
Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.
Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”
La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti
La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului.
Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!
Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.
În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului.
Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.
Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului.
Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.
Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”
Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7 Traducere Mihail Ilie
sursa>
foto>
Scrisoare deschisă a sârbilor din America către Patriarhul Serbiei, Irineu
[Problema este ca la sedinta din mai a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe este posibil sa se ia in discutie si ruperea in doua a Eparhiei de Raska si Prizren si a Eparhiei de Belgrad şi Karlovak, din cauza numarului prea mare de credinciosi. – dan.camen.]
Scrisoare deschisă a sârbilor din America către Patriarhul Serbiei Irineu. Principalele două mesaje ale scrisorii sunt următoarele:
– Nu e nevoie să fie invitat Papa în Serbia şi
– singurul Episcop legitim de Raşka şi Prizren este Artemie.
Sursa>
Sursa originala>
http://aktines.blogspot.com/2011/05/blog-post_926.html
Mass-media sârbească afirmă că Biserica Ortodoxă Rusă s-a opus venirii papei Benedict la Nis in 2013
Pravmir.ru / 15 mai 2011
Belgrad: Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe o să ia în discuţie viitoarea întâlnire din 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea în oraşul Nis din Serbia, cu ocazia celebrării a 1700 de ani de la Edictul de la Milan. După cum este deja cunoscut, nu toţi episcopii sinodului sârbesc au susţinut ideea venirii Papei pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
În plus, ediţia sârbească a ziarului croat «Vesti-online» a relatat faptul că, potrivit unor declaratii neconfirmate, în timpul recentei sale vizite în Serbia, preşedintele Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti (DECR) al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, i-ar fi spus patriarhului sârb Irineu că patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, precum şi întreaga Biserica Ortodoxă Rusă, este împotriva venirii papei Benedict al XVI-lea la Nis. Potrivit reprezentantului Bisericii Ortodoxe Ruse, ar fi fost mai înţelept dacă s-ar organiza o întâlnire a Papei cu întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. În acest sens, trimisul Patriarhiei Moscovei ar fi declarat că Biserica Ortodoxă Sârbă nu ar fi trebuit să-l invite pe papa pentru a desfăşura o vizită oficială în 2013 pe teritoriul ei canonic. În conformitate cu reglementările adoptate de către Vatican, Papa nu poate vizita niciun teritoriu canonic al vreunei Biserici Ortodoxe locale, decât numai dacă întâistătătorul acelei biserici îi trimite în prealabil o invitaţie specială.
În plus, evenimentul acesta ar produce o tensiune mare care ar complica şi mai mult relaţia dintre sârbii ortodocşi şi croaţii catolici, deoarece papa Benedict al XVI-lea şi-a planificat ca, în timpul vizitei sale în Croaţia, să viziteze şi mormântul Fericitului Cardinal Alois Stepinac, care se află în Serbia, cardinalul fiind un persecutor al Ortodoxiei. În acest caz, o sursă credibila anonima a spus ca nu exclude faptul ca, în ciuda tuturor obstacolelor, mai mult de jumătate dintre ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe „ar putea vota pentru vizita Papei la Nis”.
Relatările mass-mediei sârbeşti, preluate în general de la surse anonime şi care fac referire la o anumită „poziţie a Bisericii Ortodoxe Ruse” în această chestiune, pot face subiectul de discuţie al adversarilor vizitei papei în Serbia pentru a influenţa ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru viitoarea sedinţă de Sinod.
Problema posibilei vizite a Papei în oraşul Nis din Serbia, cât şi a vizitei Papei în Croaţia va fi dezbătută la reuniunea Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe.
trad.dan.camen.
[Stirea originala spune ca la sedinta viitoare a Sinodului se va lua in discutie si cazul fostului episcop Artemie de Raska-Prizren – n.m.]
sursa>
~~~+~~~
Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe ia în considerare vizita Papei în Croaţia
Pravmir.ru / 14 mai 2011
Belgrad: Anunţul făcut de serviciul de presă al Vaticanului cum că papa Benedict al XVI-lea va vizita pe 4 şi 5 iunie Croaţia a provocat diverse reacţii în rândul clerului sârbesc. Croaţia este considerată a fi parte a teritoriului canonic al Patriarhiei Serbiei şi o vizită a papei în Croaţia este considerată în Serbia ca o vizită pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Analistul sârb Zhivitsa Tutsich consideră că în şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, programată pentru 16 mai a.c., se va discuta cel mai probabil despre vizita papei în Croaţia şi se va trimite Vaticanului o adresa în care se va exprima regretul faţă de această vizită.
Programul vizitei papale prevede ca papa Benedict sa viziteze mormântul cardinalului Alois Stepinac. Însă în mediul ortodox sârbesc imaginea Cardinalului Stepinac este extrem de negativă. Acest lucru se datorează faptului că Stepinac, în timpul guvernarii miscarii croate Ustase, a utilizat la scară largă practica convertirii forţate a sârbilor ortodocşi la catolicism. Stepinac justifica botezul forţat al sârbilor cu ideea că prin astfel de măsuri el a încercat salvarea populaţiei sârbe de la genocidul pregătit de Ustase, care a şi distrus Ortodoxia în Croaţia. Cu toate acestea, tot de numele Cardinalului Stepinac este strâns-legată şi introducerea în Croaţia a măsurilor de eliminare a Ortodoxiei.
În afară de chestiunea cu privire la vizita papei Croaţia, în luna iunie a acestui an Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe va discuta şi problema întâlnirii în 2013 a patriarhului sârb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea pentru comemorarea a 1700 de la Edictul de la Milan. De asemenea, această viitoare întâlnire a stârnit deja reacţii mixte în clerul sârb.
trad.dan.camen.
sursa>
foto>
http://www.spc.rs/sr/susret_patrijarha_irineja_mitropolita_ilariona
http://www.vesti-online.com/Vesti/Srbija/137443/Sveti-arhijereski-sabor-SPC-pocinje-danas
Pentarhia şi unitatea ortodoxă
Preluare de la
PresaOrtodoxa.wordpress.com / 15 mai 2011
Unele din evenimentele recente denotă fisuri subterane în relaţiile dintre bisericile ortodoxe locale şi Patriarhia Ecumenică, precum şi întreruperea făţişă a comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. Este vorba de o epistolă-invitaţie a Patriarhului Ecumenic şi de scandalul bisericii din Ierihon, evenimente care ameninţă să arunce în aer unitatea Ortodoxiei. Pentru mulţi, cele două evenimente au semnificaţii similare.
Desigur, în alte împrejurări, dacă ar fi existat bunăvoinţă, lucrurile s-ar fi putut rezolva în 24 de ore. După cum mărturisesc clerici cu experienţă, conflictele recente nu constituie decât pretexte în spatele cărora se ascund alte interese, confruntări eteroclite, puncte de vedere şi scopuri divergente.
Două categorii
Într-una din zilele de Paşti, Patriarhul Ecumenic a convocat la Fanar, la sfârşitul lunii august, întâistătătorii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului şi Ciprului pentru o consultare privind evoluţia evenimentelor în Orientul Mijlociu. În afara discuţiilor pe această temă, sinodul arhieresc va dezbate şi soarta viitorului Sinod Panortodox, strategia pe care o aplică Biserica Rusiei, dar şi recentele contre dintre Biserica României şi cea a Ierusalimului.
Disconfortul produs de apariţia în presă a epistolei Patriarhului Bartolomeu a fost major şi s-a datorat, în principal, neinvitării reprezentanţilor celorlalte Biserici autocefale. Dreptul participării, spune Patriarhia Ecumenică, îl au doar Bisericile care au fost instituite prin hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice. Prin această mişcare, Patriarhia Ecumenică desparte Bisericile Ortodoxe în două categorii, defavorizând astfel unitatea ortodoxă. Unii ierarhi consideră că Fanarul nu ar trebui să separe conducătorii Bisericilor în întâistătători şi „de-ai doilea”-stătători, îndeosebi pentru faptul că, la recenta întrunire inter-ortodoxă de la Geneva, pe tema Autocefaliei Bisericilor, au fost atâtea şi atâtea probleme.
„Întâistătătorii care vor participa la sinodul din Fanar nu reprezintă nici măcar 10% dintre credincioşii ortodocşi”, considera un Mitropolit cu turmă mare din Vest. Prin această hotărâre, Patriarhia Ecumenică desfiinţează principiul sinodalităţii şi creează un precedent care ar putea leza ireparabil unitatea ortodoxă.
Pentru un hotel
Cealaltă problemă majoră care a împărţit în două tabere comunitatea ortodoxă internaţională este conflictul dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. În urmă cu puţine zile, Patriarhia Ierusalimului a recurs la o acţiune extremă şi a întrerupt comuniunea cu Biserica Română, caterisind reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, aducând învinuiri de intruziune pe teritoriul lor şi luând cele mai drastice măsuri posibile în relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe. Acest lucru, spun unii, a intenţionat tăierea poftei altor Biserici (mai ales celei Ruse) de a acţiona similar. În prealabil, Patriarhul Ierusalimului, Theofilos, nu a aprobat cererea Patriarhului României, Daniil, de a-şi da binecuvântarea pentru a intra în funcţiune biserica şi hotelul din Ierihon construite de Biserica Română pe teritoriul aflat în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului. La rândul său, Patriarhul Daniel l-a acuzat pe Theofilos de superficialitate, subliniind faptul că biserica în cauză a început să fie ridicată în anii `90, în urma acordului dintre Patriarhului Ierusalimului din acea vreme, Diodoros şi Patriarhul României, Teoctist. S-a precipitat nefast Patriarhul Ierusalimului, consideră Patriarhia Română, deoarece nu a aşteptat găsirea unei soluţii comune, după cum au căzut de acord reprezentanţii celor două Biserici cu ocazia unei întâlniri în luna mai.
Apărut în Romfea, 15 mai 2011; traducere> Presa Ortodoxa de limba greaca
sursa>
http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/05/15/pentarhia-si-unitatea-ortodoxa/
Primatul Bisericii Ortodoxe din Cipru contestă locul atribuit bisericii sale în Dipticele ortodox
[Doreste cumva Hrisostom al II-lea sa creeze o noua Pentarhie, in contextul convocarii viitorului Sinod Panortodox, de data aceasta insa in intregime elinofona (in locul vechii Biserici a Romei, care desi ocupa primul loc in vechea Pentarhie, din anul 1054 s-a rupt de Ortodoxie si a devenit „Catolica”; iar acum, in locul Bisericii Ruse, care este de orginie slava, si ocupa locul 5 in Diptice)?… Cel putin asta reiese din recentele comentarii facute de el unui post de televiziune grecesc, unde a spus ca Biserica sa ar trebui sa ocupe locul 5 in Dipticele ortodox, inaintea Patriarhiei Moscovei. Aceleasi pretentii le-a manifestat si delegatia sa la ultima intalnire a Comisiei presinodale inter-ortodoxe de la Chambesy, din luna februarie a.c. Argumentul pe care se sprijina pretentia lui este legat de vechimea Bisericii Ciprului, de originie apostolica, ierarhul ignorand insa realitatea crunta in care se afla astazi Ciprul: o tara de aprox. 1 milion de oameni rupta practic in doua, cu 20% musulmani, care controleaza intreg nordul teritoriului. Daca ne gandim mai bine, discursul de tipul acesta, care se axeaza pe vechime si traditie si nu pe contextul si necesitatile actuale, este specific intaistatatorilor bisericesti de limba greaca care, in ciuda realitatii, ignora situatia dificila in care se afla bisericile pe care le pastoresc, doar pentru a-si mentine si consolida locul in Diptice la intrunirea viitorului Sinod Panortodox. Invitarea papei Benedict al XVI-lea in Cipru anul trecut (4-7 iunie 2010) confirma pretentiile de acum ale lui Hrisostom in acest sens. De fapt, invitarea papei intr-o tara ortodoxa parca a devenit simbolul acestei lupte tacite de a castiga un loc mai sus in Dipticele ortodox. Noi am fost primii care am facut acest lucru in 1999 (vizita „fericitului” papa Ioan Paul al II-lea in Romania, 7-9 mai), insa situatia ne-a permis, fiind o tara majoritar-ortodoxa, a doua ca numar de credinciosi ortodocsi dupa Rusia. Biserica Serbiei vrea si ea o vizita papala in 2013, cu „ocazia” implinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan, care a consfintit ortodoxia ca religie licita in imperiul roman. Biserica Rusa nu ramane nici ea in urma la acest capitol, partea rusa pregatind terenul pentru o astfel de vizita a papei in Rusia, neavand insa pentru aceasta inca un prilej anume. Ca sa vedeti cat de ciudata este propunerea aceasta a lui Hrisostom, ganditi-va ca Biserica Ciprului ocupa in prezent locul 10 in Diptice, dupa cele patru patriarhii traditionale, apoi cea Rusa, Sarba, Romana, Bulgara si Georgiana; ultima dintre ele cerand si ea ocuparea locului sase in Diptice. O fi fost indemnata in acest demers de Biserica Rusa sau a fost doar o pretentie egoista? Lucru foarte important de stiut, deoarece noi ocupam actualmente locul 7 si, in problema proclamarii autocefaliei unei biserici ortodoxe – discutata recent la Chambesy, am luat partea partea rusilor si a celorlalte biserici slave (mai putin Serbia), in detrimentul celor de limba greaca – dan.camen.]
Vezi alte doua declaratii ale Arhiepiscopului Hrisostom din acelasi interviu AICI si AICI
OrthodoxPress.com / 9 mai 2011
Într-un recent interviu acordat canalului grecesc de televiziune Sky, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea de Noua Justiniana (Nicosia), contestă locul atribuit bisericii sale în „Diptice” (ordinea canonică traditională a patriarhiilor), calificându-l „nedrept” , în timp ce pretinde că Biserica sa are „o fundatie apostolică”.
Potrivit Arhiepiscopului Hrisostom II, Biserica din Cipru ar trebui sa vina în diptice imediat după cele patru patriarhate vechi orientale (Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim), înaintea Patriarhiei Moscovei, care ocupă locul 5, inca de la crearea ei în 1589. „Ruşii au primit creştinismul tocmai în secolul 10, noi, în primul secol creştin. Biserica noastră este mai veche decât Biserica Rusă cu o mie de ani. Cerem să fim trataţi cu respect. Noi credem că ar trebui să ocupăm al cincilea loc in diptice„, a spus el în mod explicit în interviu. Fragmente din acesta au fost publicate apoi pe 9 mai, pe site-ul rusesc de ştiri religioase Pravoslavie i Mir („Ortodoxia şi Lumea”).
De asemenea, Arhiepiscopul Ciprului a remarcat faptul că diferenţa de titluri acordate primaţilor Bisericilor Ortodoxe locale (de “arhiepiscop” sau “patriarh”) nu ar trebui să afecteze locul respectivelor biserici în dipticele ortodox: „Care este diferenţa aceasta între patriarhul unei biserici autocefale şi arhiepiscopul altei biserici autocefale? Niciuna, ambii sunt capii unor biserici independente”, insistă el. Hrisostom al II-lea a spus că aceste întrebări au fost adresate de delegaţia sa în timpul ultimei sesiuni a Comisiei inter-ortodoxe presinodale care a avut loc în luna februarie 2011 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, de lângă Geneva.
„Am fost gata să facem o concesie Bisericii Ruse, în măsura în care Patriarhia Moscovei ocupa locul 5 în diptice de mai multe secole, în timp ce celelalte patriarhate au apărut doar în secolul 20. Dar cred că a fost o greşeală din partea noastră. Biserica din Cipru trebuie să ocupe locul 5, imediat după cele mai vechi patriarhii, imediat după Ierusalim. Chiar dacă suntem o biserică mică, avem o moştenire mare (indelungata)” a spus ierarhul.
Potrivit informaţiilor neoficiale disponibile, ultima sesiune inter-ortodoxă de la Chambésy nu a reuşit să depăşească dificultăţile apărute ca urmare a solicitărilor unor delegaţii de la mai multe biserici de a le fi revizuit locul în dipticele ortodox.
trad.dan.camen.
Citeste si>
Arhiepiscopul Ciprului afirmă ca majoritatea bisericilor locale sunt “fiice” ale Fanarului
sursa>
http://www.orthodoxpress.com/index.php?group=display&action=info&page=705
sursa originala>
foto>
http://fr.rian.ru/images/18839/87/188398791.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_NfsdvUxYGkI/SxQo_ROmNJI/AAAAAAAARpE/foW2k2dndOY/s1600/3C8P6343.jpg
http://nimg.sulekha.com/others/original700/benedict-xvi-chrysostomos-ii-2011-3-28-10-50-23.jpg
http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/TAwVqaoeEAI/AAAAAAAAHOY/iO8gKl93gJc/s1600/pope+and+synod.jpg
Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, da vina pe principiile nationaliste din bisericile locale pentru esecul dialogului inter-ortodox
Pravmir.ru / 10 mai 2011
Nicosia: Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, care a spus că biserica sa doreşte să ia locul Bisericii Ruse în Dipticele ortodox, a declarat, într-un interviu acordat canalului grec ΣΚΑΪ, că dialogul inter-ortodox este “împiedicat de individualismul Bisericilor locale, care, la rându-i, împiedică convocarea Sinodului Pan-ortodox”.
Potrivit Arhiepiscopului Hrisostom, motivul pentru care Biserica Ortodoxă nu este unită este acela că unele dintre bisericile locale aderă la principii naţionaliste în detrimentul Ortodoxiei comune: „Avem un defect fatal: am devenit biserici naţionale. Mai întâi greci şi apoi ortodocşi. Mai întâi arabi şi apoi ortodocşi. Mai întâi ruşi şi apoi ortodocşi. Nu putem fi aşa. Trebuie mai întâi să fim creştin-ortodocşi, trebuie să fim uniţi în Ortodoxie, mai degrabă decât să ne demarcăm de-a lungul liniilor naţionale(iste)”.[…]
trad.dan.camen.
Cititi si>
Primatul Bisericii Ortodoxe din Cipru contesta locul atribuit bisericii sale in Dipticele ortodox
Arhiepiscopul Ciprului afirmă ca majoritatea bisericilor locale sunt “fiice” ale Fanarului
Transcriptul Conferintei de Presa sustinuta de PS Ciprian Campineanul la Palatul Patriarhiei Romane
Conferinţă de presă la Palatul Patriarhiei
Basilica.ro / 12 mai 2011
La Palatul Patriarhiei, în Sala Consilium, a fost organizată astăzi, 12 mai, o conferinţă de presă în legătură cu hotărârea Patriarhiei Ierusalimului referitoare la Aşezământul Românesc de la Ierihon.
Conferinţa de presă a fost susţinută de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod care a declarat: „aş dori să exprim din nou regretul şi îngrijorarea noastră că s-a ajuns la luarea unei astfel de decizii de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului cu toate că în data de 15 aprilie, înainte de Duminica Floriilor, am făcut o vizită la Ierusalim, din încredinţarea Părintelui Patriarh Daniel, unde m-am întâlnit cu Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea al Ierusalimului împreună cu alţi patru membri ai Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului şi am constatat cu surprindere că după 10 zile de la trimiterea scrisorii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, nu o primise, aşa încât a trebuit să-i înmânez eu Preafericitului Teofil al III-lea o fotocopie a răspunsului Patriarhului nostru la scrisoarea sa. Mandatul meu a fost acela de a avea nişte discuţii preliminare pe marginea subiectului pe care îl face existenţa Aşezământului Românesc de la Ierihon ca să vedem cum putem să rezolvăm această problemă pe cale amiabilă, a dialogului frăţesc. Preafericitul Părinte Teofil ne-a adus aceleaşi reproşuri şi acuze care erau cuprinse şi în scrisoarea de care aveţi cunoştinţă de pe site-ul Patriarhiei Ierusalimului. Eu am căutat să răspund la toate acestea cu argumentele pe care Părintele Patriarh Daniel le-a inclus în răspunsul său şi l-am informat că o să avem o şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în cursul lunii mai pentru alegerea noului Arhiepiscop de Alba Iulia. I-am spus că cu acest prilej voi informa Sfântul Sinod cu privire la această vizită şi că urmează să se desemneze o delegaţie de trei ierarhi pentru a se deplasa cu mandat oficial din partea Sfântului Sinod, de această dată, pentru a dialoga pe marginea acestui subiect, astfel încât să ajungem la o înţelegere frăţească în ceea ce priveşte existenţa Aşezământului Românesc de la Ierihon”.
De asemenea, s-au nuanţat aspectele situaţiei apărute între cele două Biserici surori: „Din raţiuni pastoral-misionare se poate face o derogare de la canoane şi canoanele nu sunt dogme, ci sunt reguli pastorale. Ele au rolul de a ne arăta cum să ne organizăm viaţa bisericească astfel încât să nu se ajungă la conflicte între biserici, dar atunci când se ajunge totuşi la un conflict el poate fi depăşit. În acest sens, a dat exemplul prezenţei bisericii bulgare din Bucureşti şi a bisericii româneşti de la Sofia, care funcţionează legal şi canonic, în baza unui acord care prevede menţinerea comuniunii prin pomenirea la Sfânta Liturghie a Patriarhului în jurisdicţia căruia se află biserica. Un caz similar îl constituie şi prezenţa la Istanbul, în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, a unei parohii româneşti care îşi desfăşoară programul liturgic într-o biserică pusă la dispoziţie chiar de Sanctitatea Sa Bartolomeu. De asemenea, s-a precizat că actualul caz al aşezământului românesc nu este unul singular, deoarece Biserica Ortodoxă Rusă deţine în Ţara Sfântă 10 mănăstiri şi aşezăminte care funcţionează cu acordul Patriarhiei de la Ierusalim. Cel mai grav este atunci când se face o abatere de la credinţă. Numai acesta ar fi un motiv serios pentru care s-ar putea hotărî întreruperea comuniunii euharistice sau liturgice cu un ierarh al unei Biserici. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”, a mai arătat Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul.
Apoi Preasfinţia Sa a prezentat un istoric al Aşezământului Românesc de la Ierihon, şi a demersurilor Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului pentru recunoaşterea acestuia. În acest sens, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanu a arătat că „lucrările la acest aşezământ au început în anul 1998, cu acordul verbal al Preafericitului Patriarh Diodor al Ierusalimului […] După ce Patriarhia Română a primit terenul la Ierihon ca donaţie pentru construirea unui aşezământ pentru pelerinii români, părintele arhim. Ieronim Creţu, reprezentantul şi superiorul Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă a pus problema acesta la Patriarhia Ierusalimului, a primit acceptul din partea Preafericitului Diodor şi a iniţiat lucrările. Un an mai târziu, după ce lucrările au început să avanseze, Sinodul Patriarhiei Ierusalimului l-a determinat pe Patriarhul Diodor să ne trimită o scrisoare, (aceasta a fost o soluţie adoptată de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului) că nu este de acord cu Aşezământul, dar lucrările începuseră. A urmat momentul din anul 2000, când, la invitaţia Preafericitului Diodor toţi Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Surori au participat la manifestările jubiliare prilejuite de împlinirea a 2000 de ani de creştinism, organizate la Betleem şi la Ierusalim, prilej cu care Preafericitul Teoctist, şi cu delegaţia însoţitoare din care a făcut parte şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au avut o întâlnire privată cu Patriarhul Diodor unde au pus din nou problema Aşezământului de la Ierihon, Preafericitul Teoctist rugându-l ca să emită şi aprobarea scrisă. În acest interval de timp 1998-2000, Părintele Ieronim Creţu a trebuit să continue lucrările întrucât se aflau foarte mulţi muncitori români care au lucrat voluntari, bucuroşi că Biserica noastră poate să aibă un astfel de aşezământ pentru pelerinii români, care au preferat dintotdeauna să locuiască în case al Bisericii decât la hoteluri […] Patriarhul Teoctist în anul 2000 când a sfinţit altarul de la Biserica Aşezământului a avut mai întâi o întâlnire cu Patriarhul Diodor care a fost de acord. Era un om prea sensibil şi cu bun simţ ca să se ducă în mod abuziv fără ştirea Patriarhului Diodor să sfinţească altarul şi s-a sfinţit într-un cadru foarte solemn cu participarea Preşedintelui României de atunci Emil Constantinescu, o delegaţie foarte numeroasă de ierarhi, dar acum cei care au urmat spun că dacă nu ai scris înseamnă că nu ai avut nimic […] O anumită specificitate a pelerinilor din ţara noastră este că după ce se închină la Locurile Sfinte doresc să aibă parte de Sfânta Liturghie. Tocmai de aceea, Centrul de Pelerinaj al Patriarhiei Române totdeauna oferă ca însoţitor un preot care le citeşte din Sfânta Scriptură, le explică la faţa locului momentele din viaţa Mântuitorului, şi apoi grupurile de pelerini coboară în biserică şi participă la Sfânta Liturghie. Era foarte important ca Aşezământul de la Ierihon să aibă o biserică. Nu putem concepe o casă pentru pelerini fără un lăcaş de rugăciune. Acestea au fost motivele care ne-au determinat să continuăm lucrările având conştiinţa că facem un lucru bun pentru credincioşii noştri de care ne îngrijim nu numai în ţară, ci şi în străinătate. Patriarhul Diodor îi promisese Patriarhului Teoctist că se va strădui să convingă pe ierarhii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, să fie de acord cu Aşezământul de la Ierihon în vederea emiterii unei aprobări scrise, însă nu a mai apucat să facă acest lucru, s-a îmbolnăvit grav şi spre sfârşitul anului 2000 a trecut la cele veşnice.”
Secretarul Sfântului Sinod a făcut precizări şi despre delegatul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu. „Măsura de caterisire a părintelui Ieronim mi se pare nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic pentru că părintele Ieronim Creţu nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului, şi în plus nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere pentru că el este cel care s-a ocupat de construirea aşezământului. ‘Măsura de întrerupere a comuniunii cu Patriarhul României, adică ştergerea sa din Diptice, de asemenea a fost o măsură extremă care nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un Patriarh al unei Biserici cade într-o erezie, în situaţii foarte grave. Noi ştim din istorie că întotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabilă. Dar un lucru este cert. Aşezământul este şi va rămâne proprietatea Patriarhiei Române destinată pelerinilor. Nădăjduim ca Patriarhia Ierusalimului să înţeleagă necesitatea existenţei acestuia pentru pelerini din raţiuni pastoral-misionare şi să recunoască faptul că nu le produce nicio pagubă, ci dimpotrivă”, a mai adăugat Preasfinţia Sa.
Răspunzând întrebărilor jurnaliştilor Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a făcut un scurt istoric al lucrărilor realizate la Aşezământul Românesc de la Ierihon: „Aşezământul de la Ierihon a fost construit cu foarte multe jertfe omeneşti şi financiare din partea credincioşilor, a diferiţilor sponsori şi chiar a autorităţilor statului român. El este proprietatea Patriarhiei Române. Acolo funcţionează şi un centru de studii biblice care poartă numele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Deci, aşezământul are un caracter pur misionar şi pastoral prin aceasta arătându-se grija Bisericii noastre şi faţă de pelerini, nu numai faţă de românii care au plecat şi s-au stabilit în diaspora, ci şi faţă de românii care petrec o săptămână sau două în Ţara Sfântă. Noi nu punem la îndoială dreptul de jurisdicţie al Patriarhiei Ierusalimului asupra Israelului, Palestinei şi Iordaniei, ci doar am ridicat acest aşezământ numai pentru pelerinii români, nu şi pentru credincioşii ortodocşi autohtoni care se află în grija directă a Patriarhiei Ierusalimului plus pe teritoriul Ţării Sfinte şi în autoritatea palestiniană şi în Iordania. Biserica Ortodoxă Rusă are mult mai multe aşezăminte foarte mari care ţin direct de Patriarhia Moscovei, dar recunoscându-se însă autoritatea spirituală de la Ierusalim prin pomenirea Patriarhului Teofil al III-lea la sfintele slujbe”, a mai menţionat Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
După cum informează Radio TRINITAS Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul a precizat: „Noi credem că până la urmă vom ajunge la o înţelegere frăţească, deoarece Biserica Ortodoxă Română doreşte cooperarea, consultarea şi reconcilierea. Ne-a surprins şi ne-a durut faptul că s-au grăbit să ia o asemenea măsură unilaterală, atâta vreme cât convenisem să iniţiem un dialog oficial între două delegaţii de ierarhi ale celor două Biserici. Nu cunoaştem motivul pentru care s-a întrunit Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului atât de repede în ziua de 9 mai ca să ia o astfel de decizie, dar sperăm că vor răspunde solicitării noastre de după şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de săptămâna viitoare, când se va institui această delegaţie de ierarhi ce urmează să se deplaseze la Ierusalim şi sperăm ca Patriarhia Ierusalimului să răspundă solicitării noastre de dialog. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”.
Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, precum şi a relaţiilor acesteia cu Patriarhia Română, vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din zilele de 19-20 mai.
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/conferinta_de_presa_la_palatul_patriarhiei_2532.html
~~~+~~~
Patriarhia Ierusalimului a reproşat nerespectarea canoanelor
Prin construirea bisericii la Aşezământ, BOR a fost „taxată”
Cotidianul.ro / 12 mai 2011
[…] „Biserica română nu va răspunde cu aceeaşi măsură şi va solicita acceptarea unui dialog cu patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului„, a subliniat PS Ciprian Câmpineanul.
Episcopul vicar patriarhal a mai spus că Aşezământul românesc de la Ierihom rămâne în proprietatea Patriarhiei Române. Decizia Sfântului Sinod al Ierusalimului se limitează deocamdată la faptul că patriarhul Ierusalimului nu-l pomeneşte pe PF Daniel, asta înseamnă că s-a întrerupt comuniunea liturgică.
PS Ciprian Câmpineanul a adăugat că nu este un lucru nou, s-a întâmplat şi între patriarhul ecumenic al Constantinopolului şi patriarhul Ierusalimului Diodor, iar Sfântul Sinod poate ridica această decizie.
El a vrut să menţioneze faptul că pelerinii nu au de suferit din cauza acestei decizii, ei vor continua să fie însoţiţi de preoţi şi se pot închina la biserica de la Aşezământul românesc de la Ierihon.
PS Ciprian Câmpineanul a mai precizat că în discuţia pe care a avut-o cu PF Teofil al III-lea s-a referit la ajutorul pe care îl aduc pelerinii români Patriarhiei prin vizitele pe care le fac la locurile sfinte. El a adăugat că l-a întrebat pe PF Teofil al III-lea ce pagube îi produce Aşezământul românesc de la Ierihon, întrebare la care nu a primit niciun răspuns.
Întrebat dacă celelalte biserici surori ar putea ţine cont de decizia Patriarhiei Ierusalimului de a întrerupe legătura cu Patriarhia Română, PS Ciprian Câmpineanul a spus că acest lucru nu este obligatoriu şi că până acum nu s-a întâmplat. El a preciza însă că, în cazul în care această situaţie s-ar prelungi foarte mult, s-ar putea ca una dintre biserici să aibă iniţiativa de a solicita patriarhului ecumenic medierea conflictului între Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română.
PS a spus că nădăjduieşte să se ajungă la reconciliere şi la anularea acestei decizii în timp cât mai limitat.
[…] El a mai arătat că, săptămânal, la Aşezământul românesc ajung 150-200 de pelerini, printre care şi bulgari, iar în 2010 numărul pelerinilor români la Ierusalim a ajuns la 3.000.
Patriarhia Ierusalimului nu are astfel de spaţii, de aceea celelalte biserici surori au încercat să-şi construiască propriile aşezământe, a mai spus PS Ciprian Câmpineanul.
Aşezământul românesc de la Ierihon are 300 de locuri. Acesta cuprinde o biserică, o casă pentru pelerini şi Centrul de studii biblice „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, construcţia începând în 1998.
Cristian Gheţu
sursa>
http://www.cotidianul.ro/145471-Patriarhia-Ierusalimului-a-reprosat-nerespectarea-canoanelor
~~~+~~~
De ce dezbină Ierihonul cele două biserici ortodoxe?
RomaniaLibera.ro / 12 mai 2011
[…] „Arafat nu a dat nici un teren”
Totdată, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei neagă faptul că la originea disputei ar fi un teren donat de fostul lider palestinian, Yasser Arafat, aşa cum afirmase Arhiepiscopul Theodosios de Sebastia, citat de presa din ţara noastră. „Terenul a fost donat de un român din zona Moldovei, care a avut o moştenire la Ierihon. Din partea municipalităţii s-a primit cel mult spaţiu de parcare,” spune părintele Stoica.
Singura legătură cu Autoritatea Palestiniană, condusă pe atunci de Arafat, este acordarea autorizaţiilor de construcţie. „Nu poţi construi nicăieri fără autorizaţie de la autorităţile locale,” a adăugat el. Ierihonul se află sub administraţia Autorităţii Palestiniene. De altfel, la inaugurarea aşezământului, la care au participat şi lideri politici de atunci din România, a fost prezent şi un reprezentant al lui Arafat.
sursa>
~~~+~~~
Biserica Ortodoxa Romana nu renunta la asezamantul de la Ierihon.
„Vrem sa rezolvam problema frateste”
Hotnews.ro / 12 mai 2011
[…] „Am cautat sa le oferim o casa a noastra cu tarife mult mai mici de la hotel,” a explicat acesta.
In opinia sa, ar fi fost „elegant” ca Patriarhia Ierusalimului sa comunice oficial deciziile sale Patriarhiei Romane, comunicat care este inca asteptat de Patriarhia Romana, potrivit Agerpres. PS Ciprian Campineanul a afimat ca, in cazul neajungerii la nicio solutie, se poate apela la concilierea din partea Patriarhiei ecumenice.
„Nadajduim ca vom ajunge la o intelegere, la o reconciliere si aceasta hotarare a Sfantului Sinod al Ierusalimului va fi schimbata„, a mai spus preasfintitul ierarh.
sursa>
~~~+~~~
PS Ciprian Câmpineanul: Ne exprimăm speranţa că va fi depăşită criza cu Patriarhia Ierusalimului
Agerpres.ro / 12 mai 2011
[…] „M-a surprins decizia, uneori mă gândesc că nu au dorit dialogul. Noi vom căuta să discutăm frăţeşte, în speranţa unei soluţii”, a spus Ciprian Câmpineanul, precizând că din raţiuni pastoral-misionare se poate face excepţie de la canoane, astfel încât să nu se ajungă la conflicte între Biserici.
„Cel mai grav este când se face abatere de la credinţă, numai atunci s-ar putea lua astfel de măsuri„, a explicat episcopul vicar patriarhal.
În opinia sa, ar fi fost „elegant” ca Patriarhia Ierusalimului să comunice oficial deciziile sale Patriarhiei Române, comunicat care este încă aşteptat de Patriarhia Română.
[…] Potrivit episcopului, patriarhul BOR, Daniel, nu ţine neapărat să fie pomenit la slujbe, dar este preocupat de situaţia pelerinilor.[?! – n.m.]
sursa>
http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/64997.html
________________________
Citeste si>
Conferinţă de presă la Palatul Patriarhiei pe tema intreruperii de catre Patriarhia Ierusalimului a comuniunii cu Patriarhul Daniel al Romaniei
[Patriarhia Romana doreste, din cate se pare, continuarea relatiilor cu Patriarhia Ierusalimului si dezvoltarea, asa cum se stabilise anterior, a unui dialog diplomatic oficial intre ierarhii celor doua biserici, care sa duca mai departe la o „intelegere frateasca”. Decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului de a intrerupe comuniunea cu Patriarhul Daniel este catalogata de partea romana ca fiind una „extrema”, care „nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un patriarh al unei Biserici cade într-o erezie”, iar decizia caterisirii Arhim. Ieronim Cretu drept una „nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului” si nu a fost chemat in vreo instanta bisericeasca ca sa se apere. Asadar, cel mai probabil, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va merge mai departe in acelasi stil ca si pana acum al Patriarhiei Romane, cu propunerea de a se initia un dialog bilateral, spre o rezolvare a conflictului pe cale „amiabila”, fiindca acesta este de ordin „administrativ”, si nu doctrinar. De asemenea, nu se spune ce presupune, in mod concret, „reconcilierea” celor doua biserici ca sa duca mai tarziu la o „intelegere frateasca”. In acelasi timp, partea romana nu isi explica „graba” grecilor de a lua aceasta masura „unilaterala” si nici „motivul” care i-a determinat sa rupa asa de repede legaturile cu noi. Aceeasi „nedumerire” cu privire la graba si motivul grecilor de a intrerupe comuniunea o am si eu, desi banuiesc despre ce este vorba… – dan.camen.]
Basilica.ro / 12 mai 2011
La Palatul Patriarhiei, în Sala Consilium, a fost organizată astăzi, 12 mai, o conferinţă de presă în legătură cu hotărârea Patriarhiei Ierusalimului referitoare la Aşezământul Românesc de la Ierihon. Conferinţa de presă a fost susţinută de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, care a declarat că decizia Patriarhiei Ierusalimului de a întrerupe comuniunea cu Patriarhia Română este una extremă.
„Măsura de caterisire a părintelui Ieronim mi se pare nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului şi, în plus, nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere, pentru că el este cel care s-a ocupat de construirea aşezământului. Măsura de întrerupere a comuniunii cu Patriarhul României, adică ştergerea sa din Diptice, de asemenea, a fost o măsură extremă, care nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un Patriarh al unei Biserici cade într-o erezie, în situaţii foarte grave. Noi ştim din istorie că întotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabilă”, a spus Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, după cum informează Radio TRINITAS.
„Noi credem că până la urmă vom ajunge la o înţelegere frăţească, deoarece Biserica Ortodoxă Română doreşte cooperarea, consultarea şi reconcilierea. Ne-a surprins şi ne-a durut faptul că s-au grăbit să ia o asemenea măsură unilaterală, atâta vreme cât convenisem să iniţiem un dialog oficial între două delegaţii de ierarhi ale celor două Biserici. Nu cunoaştem motivul pentru care s-au întrunit atât de repede în ziua de 9 mai ca să ia o astfel de decizie, dar sperăm că vor răspunde solicitării noastre de după şedinţa de săptămâna viitoare, când se va institui această delegaţie de ierarhi ce urmează să se deplaseze la Ierusalim şi sperăm ca Patriarhia Ierusalimului să răspundă solicitării noastre de dialog. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”, a mai declarat Preasfinţia Sa.
Citeste si>
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/conferinta_de_presa_la_palatul_patriarhiei_2532.html
Patriarhia Ierusalimului a RENEGAT Biserica Ortodoxă Română. Ce se află pe cei 3.000 de metri de teren de la care a început RĂZBOIUL
Gandul.info / 11 mai 2011
„Este o şicană sau o nevoie de bani la mijloc. Cine ştie ce vor să obţină de la Patriarhia Română” explică pentru gândul Ion Antonescu, proprietarul primei agenţii de turism care i-a dus după 1990 pe români în pelerinaj în Ţara Sfântă.
Antonescu nu-şi explică altfel decizia Patriarhiei Ierusalimului de a rupe legăturile cu Patriarhia Română şi nu crede în motivul invocat – că aşezământul românesc de la Ierihon a fost construit fără binecuvântarea Patriarhiei de la Ierusalim. „E absurd. Nu poţi spune că ai văzut doar de câteva luni o construcţie care există de 11 ani„, mai spune Ion Antonescu, fost secretar de stat la Ministerul Culturii.
40.000 de români merg anual în pelerinaj în Ţara Sfântă
Aşadar, „mărul discordiei” este un aşezământ alcătuit dintr-o biserică, un paraclis, o casă de oaspeţi pentru pelerini şi o bibliotecă, toate ridicate pe un teren de 3.000 de metri pătraţi şi finalizate în proporţie de 95%, potrivit lui Antonescu. Anual, aici ajung peste 40.000 de turişti, potrivit statisticilor Ministerului de Turism din Israel, iar 10% dintre ei se cazează la arhondaric, în casa de oaspeţi a aşezământului, în special cei care vizitează Ierihonul prin birourile de pelerinaj ale Patriarhiei Române. 4.000 de români dorm aici într-un an, potrivit estimărilor şi sunt cazaţi în casa de oaspeţi structurată pe trei niveluri. Cu toţii dorm în cele 50 de camere clasificate la 2 stele, cu două sau trei paturi după caz, dotate cu aer condiţionat şi baie. Toate însă au terasă, de la care „se vede tot Ierihonul cu livezile sale bogate de arbori cu fructe exotice recunoscute pentru aroma lor în tot Israelul”, potrivit site-ului aşezământului. „De asemenea se pot vedea şirul munţilor dimprejur şi de dincolo de Iordan până la Marea Moartă. Priveliştea minunată văzută de aici ne prezintă, după cuvântul Scripturii, toate împărăţiile lumii şi slava lor„.
Un aşezământ construit pe o donaţie
Iniţial, construcţia aşezământului românesc a început pe un teren de 800 de metri pătraţi, donaţie de la român stabilit în Ierihon. El a lăsat prin testament Patriarhiei Române pământul, „cu scopul de a servi ca metoc”, un aşezământ dedicat pelerinilor care vor vizita locurile sfinte. Pentru că terenul nu era suficient, Patriarhia a cumpărat şi pământurile limitrofe, ajungând azi să deţină 3.000 de metri pătraţi pe care se desfăşoară aşezământul.
„Drumul demersurilor şi stăruinţelor diplomatice început de la eliberarea primului act de proprietate şi autorizaţia de construcţie şi funcţionare a Aşezământului din Ierihon şi până la realizarea proiectului şi ridicarea efectivă a construcţiilor ce se pot vedea astăzi, a fost foarte dificil„, se arată pe pagina oficială a aşezământului”. Având în vedere raportul dintre amploarea construcţiilor şi resursele umane şi materiale foarte reduse primite în timp şi cu multe sacrificii, numai providenţa divină ne-a ajutat să realizăm proiectul până la stadiul actual. Nu de puţine ori, în situaţiile limită, au apărut oameni trimişi parcă de Dumnezeu care ne-au ajutat financiar sau cu muncitori sau cu materiale de construcţii pentru a suplini lipsurile apărute”.
Construcţii şi binecuvântări verbale
Cum a început conflictul
În ultimele luni, Patriarhia Ierusalimului a semnalat faptul că nu există niciun acord scris în legătură cu Aşezământul românesc de la Ierihon şi a solicitat Patriarhiei Române să clarifice situaţia acestuia. În acest context, ierarhii români l-au desemnat pe Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, să demareze dialogul cu prelaţii din Israel, unul „bilateral frăţesc între cele două Patriarhii”.
În 9 mai însă, ierarhii români află de pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului că s-au rupt relaţiile cu Patriarhia Română. „E o decizie unilaterală„, explică Constantin Stoica. „Suntem surprinşi de anunţul postat pe site-ul oficial al instiuţiei, cu titlul «Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română», întrucât suntem la începutul unui dialog„, a mai declarat purtătorul de cuvânt. El a precizat că problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, precum şi relaţiile dintre cele două biserci vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al BOR din 19-20 mai.
Guvernul a dat 1 milion de lei pentru aşezământul de la Ierihon
În 11 ani, aşezământul de la Ierhon s-a ridicat din donaţii, din contribuţii ale credincioşilor, din investiţii, vânzare de obiecte religioase, dar şi din bani proveniţi de la Guvern. De altfel, Executivul a şi suplimentat, în aprilie 2011, cu un milion de lei bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte. Banii provin din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului, potrivit documentului care a fost publicat în Monitorul Oficial.
„Eu cred că şi bisericile trebuie sprijinite în România. Fără credinţă în Dumnezeu, cred că nimeni din ţara aceasta nu poate face nimic. Este o prioritate la fel cum sunt priorităţile pentru investiţii”, a declarat la acel moment premierul Emil Boc.
sursa>
“Maica Bisericilor” – târâtă în luptele pentru putere
Gandul.info / 11 mai 2011
Istoria Patriarhiei Ierusalimului începe din anul 451. Peste ea, în cursul vremurilor, au trecut perşii, arabii, cruciaţii, turcii. Astăzi, jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice se întinde asupra eparhiilor din Israel, Teritoriile Palestiniene şi Iordania. Fraţia Sfântului Mormânt a avut grija că, din anul înfiinţării (1543) să aducă în fruntea Patriarhiei episcopi greci, deşi creştinii arabi şi-au cerut şi ei, întotdeauna, drepturile, măcar în virtutea faptului că, între cei aproape 100.000 de credincioşi, arabii sunt în majoritate.
Decizia de rupe legăturile cu Biserica Ortodoxa Română vine ca urmare a unui litigiu jurisdicţional. E drept, aşezămintele româneşti de la Ierihon, a căror construcţie a început în urmă cu zece ani, n-au avut niciodată aprobarea scrisă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului. Temelia lor a fost pusă pe vremea Patriarhului Diodoros I – un ierarh destul de controversat, mare amator de înţelegeri verbale. În ultimul an an vieţii, suferind, obişnuia să adoarmă în mijlocul câte unei discuţii. Apropiaţii săi spuneau: „Întreabă-l care e cursul shekel/dolar. Se va trezi şi-ţi va răspunde instantaneu”… Irineos I, care i-a urmat, n-a pus niciodată problema asezămintelor de la Ierihon. În 2005, a fost depus din scaun, împotriva tuturor canoanelor (un patriarh nu poate fi îndepărtat, decât dacă împotriva sa există dovezi de blasfemie, de erezie sau în cazul în care – invocând motive de sănătate, acceptă paretisis-ul – adică retragerea de bună voie). Acuzaţiile care i s-au adus lui Irineos I au fost că ar fi pertractat cu nişte investitori evrei din străinătate (probabil americani) vinderea, pe milioane de dolari, a două terenuri ale Bisericii din zona Porţii Jaffa (zona locuită preponderent de arabi). S-a spus atunci că Episcopul de Tabor, actualul Patriarh Teofilos al III-lea, ar fi fost întronizat cu ajutorul… fostului şef al CIA, George Tenet, o rudă îndepărtată a Preafericirii Sale. Cert este că acum fostul Patriarh Irineos I se află, bine păzit, din ordinul lui Teofilos, într-un fel de arest la domiciliu. Şi cert este că parte dintre grecii înşişi cred că actualul Patriarh e necanonic.
De şase ani, de când arhipăstoreşte, Patriarhul Ierusalimului n-a fost tulburat de aşezământul nostru de la Ierihon. Demonstraţia de forţă pe care Teofilos al III-lea o face cu Biserica Ortodoxă Română (care, până în ultimul moment, i-a cerut să dialogheze, să se poată ajunge la o înţelegere) nu e străină de lupta pentru putere care macină Ortodoxia. Unul dintre motive este tot jurisdicţional. Biserica Ortodoxa Rusă – (Teofilos al III-lea e considerat mai mult decât un simpatizant al acesteia, după cei doi ani petrecuţi acolo) – acuză Biserica Ortodoxă Română pentru recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei şi a eparhiilor sufragane. Patriarul Kiril visează la a treia Romă, fapt pentru care relaţiile sale cu Patriarhia Ecumenică sunt din ce în ce mai tensionate. La rândul său, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I îl acuză pe patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, de „tendinţe hegemonice”.
Problema bisericilor ortodoxe din diaspora (care, canonic, ţin de Patriahia de la Constantinopol) s-a acutizat, odată cu migraţia românilor la munca în Vest. Patriarhia Ecumenică se teme de ce se teme şi Patriarhia Ierusalimului: că romanii au intenţia de a-şi crea episcopii în zonele lor de jurisdicţie canonică (respectiv in Europa Occidentala şi în Ţara Sfântă). Toate aceste neînţelegeri izbucnesc acum, când avansează pregătirile pentru Sinodul Panortodox (al VIII-lea Ecumenic), care ar trebui să redeseneze puterea şi zonele de influenţă în lumea Ortodoxă.
Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, e târâtă şi ea în aceste jocuri bizantine.
Lelia Munteanu
sursa>
http://www.gandul.info/puterea-gandului/maica-bisericilor-tarata-in-luptele-pentru-putere-8262448
Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea cu Patriarhul Daniel al Romaniei
[Doua chestiuni sunt neclare la acest comunicat patriarhal: prima este legata de intreruperea comuniunii – desi titlul spune ca Patriarhia Ierusalimului intrerupe comuniunea cu toata Patriarhia Romana, continutul comunicatul arata ca, de fapt, este intrerupta comuniunea doar cu Patriarhul Daniel si Arhim. Ieronim Cretu, superiorul asezamintelor romanesti de la Ierusalim si Ierihon (slujitor cu care Patriarhia Ierusalimului, din aceeasi pricina, nu mai avea demult comuniune), dar credinciosii romani piosi pot in continuare sa frecventeze Tara Sfanta si bisericile Patriarhiei Ierusalimului, adica, cu alte cuvinte, cu ei nu este intrerupta comuniunea, daca poposesc in lacasurile grecesti. A doua chestiune neclara: caterisirea Arhim. Ieronim Cretu – din cate stiu acest lucru nu se poate face de catre greci, deoarece el este slujitor/ reprezentantul Patriarhiei Romane, si nu al Patriarhiei Ierusalimului. Este, deci, impropiu spus ca Patriarhul Teofil l-a „caterisit” pe Arhim Ieronim, ci doar ca a intrerupt comuniunea cu el, cum deja era stiut de mult timp. De asemenea, comunicatul de presa arata partinitor doar scrisoarea Patriarhului Teofil catre partea romana si nu si raspunsul cu argumentele Patriarhului Daniel trimis prin PS Cirpian Campineanul, care s-a deplasat personal pentru acest lucru in luna aprilie in Israel, raspuns in care PF Daniel, considera partea greaca, n-a căutat, nici n-a dorit o „rezolvare canonică a problemei şi păstrarea unităţii în Hristos”, oferind, spun in mod jignitor grecii, „doar argumente slabe şi netemeinice pentru legalizarea şi stabilizarea stării create”. In acelasi timp, se spune indirect ca intreruperea comuniunii nu este definitiva, ci doar „pentru restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti”. Totodata, cu de la sine putere si nu in spirit ecumenic – sobornicesc, Patriarhia Ierusalimului catalogheaza situatia in care se afla asezamantul romanesc din Ierihon ca fiind una „antincanonica”, prin care se incalca „hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale”, lucru pe care doar un Sinod al Intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale l-ar putea stabili, sau un eventual Sinod Panortodox. Cred ca un raspuns oficial al Patriarhiei Romane in aceasta problematica mai devreme de reuniunea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 19-20 mai a.c. nu o sa vedem, lucru normal, dealtfel, mai ales daca ne gandim ca acest comunicat de presa al Patriarhiei Ierusalimului survine in urma unei sedinte sinodale – dan.camen.]
~~~+~~~
Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea cu Patriarhia Romana
Preluare de la
Pelerin Ortodox / 9 mai 2011
Sfântul şi Sfinţitul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului întrunindu-se astăzi, luni, 26 aprilie/9 mai 2011, în şedinţa sa regulată, a analizat printre alte teme şi soluţionarea problemei bisericii ridicate anticanonic în Ierihon de către Patriarhia României.
Sfântul şi Sfinţitul Sinod cercetând detaliat şi în profunzime această problemă, într-un singur glas şi cu tristeţe a hotărât întreruperea pomenirii Preafericitului Patriarh al României, kir Daniel şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei României în Ierusalim, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu.
Motivele pentru luarea unei astfel de hotărâri sunt că în ultimii ani ai deceniului 1990, Patriarhia României a început şi a finalizat construirea unei biserici cu hotel în Ierihon, fără aprobarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, în jurisdicţia căreia se află Ţara Sfântă.
Patriarhia Ierusalimului se află într-o poziţie dificilă din cauza acestui lucru. A văzut graniţele sale canonice, consfinţite de Sinoadele Ecumenice şi Locale, ameninţate samavolnic şi nedisimulat în faptă.
Patriarhia Ierusalimului a explicat Patriarhiei României că dacă afirmaţia ei că biserica aceasta a fost construită pentru pelerinii din România în Ţara Sfântă e acceptată, ea va transforma jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în câmp deschis pentru toate Bisericile Ortodoxe pentru ridicarea de biserici, câteva dintre ele deja cerând acest lucru.[deci nu suntem singurii, si alte biserici ortodoxe surori ar dori reprezentante in Tara Sfanta… – n.m]
Deoarece, cu toate acestea, Patriarhia României nu a arătat sensibilitatea bisericească necesară, Patriarhia Ierusalimului l-a pus întru neîmpărtăşire pe cel ce şi-a asumat şi a dus până la capăt această iniţiativă, Arhimandritul Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei României în Ţara Sfântă, ier recent pentru a impulsiona rezolvarea problemei, Preafericirea sa Părintele nostru şi Patriarhul Ierusalimului kir Theofilos a trimis către Preafericitul Patriarh al României kir Daniel următoarea scrisoare, în care se expun analitic toate laturile acestei probleme şi poziţia Patriarhiei Ierusalimului:
„Preafericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Locţiitor al Cezareeei Capadochiei, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Arhiepiscop al Bucureştilor kir Daniel, frate iubit în Domnul şi coliturghisitor al Smereniei Noastre, sfântă îmbrăţişare în Hristos Iisus.
În zilele predecesorilor Noştri, fericitul întru adormire Patriarh al Ierusalimului Diodor şi fericitul întru adormire Patriarh al României Teoctist, s-a luat de către Patriarhia României iniţiativa ridicării unei sfinte biserici în Ierihon, cu locuinţe de hotel în jurul ei, fără aprobarea şi permisiunea canonică a Bisericii Locale a Sfintelor Locuri, adică a Patriarhiei Noastre a Ierusalimului.
Împotrivirile şi protestele Patriarhiei Noastre nu au putut să întrerupă ridicarea bisericii respective. Dimpotrivă, acestea au fost ignorate şi biserica s-a finalizat, iar astăzi şi funcţionează.
Preafericirea Voastră, deosebit de onorată şi profundă, distinsă prin pregătirea şi educaţia teologică nu puţină, ştie bine că acest act constituie o încălcare grosolană al principiului evanghelic, expus de către Apostolul neamurilor Pavel, „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20), precum şi a Sfintelor Canoane: 31 al Sfinţilor Apostoli, 5 al Sinodului din Antiohia şi 10 al Sinodului din Cartagina, care condamnă ridicarea vreunui altar, desconsiderând pe episcopul locului. Argumentul că Biserica Română doreşte să aibă propria ei biserică în Ţara Sfântă, nu stă în picioare, pentru că ea are o biserică în Ierusalim, Ţara Sfântă fiind încredinţată spre ocrotire şi păstorire Patriarhiei Ierusalimului de către Primul Sinod Ecumenic, care a hotărât prin al 7-lea canon al său: „…Episcopul din Elia (Ierusalim) să se cinstească (să se bucure de cinste) şi să aibă urmarea (continuarea) cinstei (acesteia)…”, de către cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care a hotărât prin actul al 7-lea al său: „Pe Iuvenalie, preacuviosul episcop al Ierusalimului a avea sub stăpânire cele trei Palestine” şi de către Sinodul Quinisext, care prin al 36-lea Canon al său, aşează Tronul Cetăţii Ierusalimului între Patriarhiile Străvechi.
Dacă şi celelalte Biserici Ortodoxe vor urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci vom avea în Ţara Sfântă reprezentanţe a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ şi în contradicţie cu cele hotărâte omofon de către toate Bisericile Ortodoxe la cea de-a IV-a Conferinţă Presinodală de la Geneva din anul 2009.
Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, părintele Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze.
Aşteptând suficient timp, chiar patru ani de la alegerea împreună-cu-Dumnezeu a Preafericirii Voastre în respectabilul Tron al Patriarhiei României şi nevăzând vreo mişcare esenţială a Preafericirii Voastre spre rezolvarea acestei probleme, din fapte ne mişcăm, ca să ridicăm noi de acum acest lucru, ca fără nicio întârziere să se vindece şi să se cicatrizeze această rană deschisă în trupul bisericesc, conform cu dumnezeieştile şi sfintele canoane, şi ca să nu ajungem la indezirabila caterisire a Părintelui Arhimandrit Ieronim sau la întreruperea pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României.
În urma acestora, încheiem îmbrăţişând-O (BOR) de aici, de la Preasfântul şi de-Viaţă-Izvorâtorul Mormânt cu sărutare sfântă.
În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 2011, ianuarie 27.
Al Preadoritei Voastre Preafericiri,
iubit în Hristos frate,
THEOFILOS AL III-LEA,
Patriarhul Ierusalimului”.
Ca răspuns, Patriarhul României, kir Daniil, a transmis ca reprezentant al său în această problemă, în vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr 2/15 aprilie 2011, pe Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanul, care a adus cu el o scrisoare.
În această scrisoare nu se arată nicidecum dispoziţia pentru o rezolvare canonică a problemei şi pentru păstrarea unităţii în Hristos, ci dimpotrivă prin argumente slabe şi netemeinice încearcă legalizarea şi stabilizarea stării create.
Pentru respectarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale asupra Locurilor de Închinare ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă, Sfântul şi Sfinţitul Sinod a purces la această hotărâre dureroasă pe de o parte, dar necesară pe de alta, dorind pe mai departe restabilirea comuniunii canonice şi bisericeşti prin respectarea rânduielii bisericeşti.
Precizăm că în pofida întreruperii comuniunii bisericeşti, evlavioşii pelerini din România sunt bineprimiţi la Sfintele Locuri de Închinare şi în Sfintele Mănăstiri ale Patriarhiei (s.tr.).
Din partea Arhi-Secretariatului.
(traducere: http://acvila30.wordpress.com/)
sursa>
~~~+~~~
UPDATE
RELAŢIILE PATRIARHIEI ROMÂNE CU PATRIARHIA IERUSALIMULUI, PE AGENDA ŞEDINŢEI
SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN 19-20 MAI 2011
Basilica.ro / 9 mai 2011
Referitor la comunicatul postat în ziua de 9 mai 2011 pe site-ul oficial al Patriarhiei Ierusalimului, cu titlul: „Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Română”, precizăm:
Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală.
Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şirelaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/brelatiile_patriarhiei_romane_cu_patriarhia_ierusalimului_pe_agenda_
sedintei_sfantului_sinod_al_bisericii_ortodoxe_romane_din_19_20_mai_2011b_3890.html
~~~~+~~~
Preluare de la
Razboi intru Cuvant / 9 mai 2011
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului s-a reunit în şedinţă sinodală ieri, 9 mai, unde, printre altele, a luat o hotărâre în «problema anticanonică a Bisericii din Ierihon» (Aşezământul românesc al Patriarhiei Române).
«În unanimitate şi cu părere de rău», Sf. Sinod a hotărât întreruperea pomenirii Patriarhului Daniel al României şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei Române la Ierusalim, Arhimandritul Ieronim Creţu. Temeiul luării unui astfel de hotărâri este construirea în ultimul deceniu a bisericii Aşezământului românesc (loc de găzduire a pelerinilor) fără încuviinţarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, sub omoforul căreia se află bisericile ortodoxe din Ţara Sfântă, încălcându-se astfel hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale.
Astfel, spune Patriarhia Ierusalimului, prin pretenţia Patriarhiei Române că biserica a fost ridicată pentru pelerinii români din Ţara Sfântă, se transformă jurisdicţia Ierusalimului într-un «câmp deschis» pentru ca orice altă Biserică locală să-şi clădească biserici.
După epistola Patriarhului Theofil III către Patriarhul Daniel, acesta din urmă l-a trimis pe PS Ciprian Câmpineanul la Ierusalim cu o epistolă de răspuns, pe 15 aprilie – care însă «n-a căutat, nici n-a dorit o soluţionare canonică a problemei şi păstrarea unităţii în Hristos, ci doar argumente slabe şi inutile» în favoarea situaţiei existente. Astfel, se spune din nou, «Sfântul Sinod s-a văzut silit cu durere», «pentru păstrarea şi ocrotirea drepturilor canonice şi pastorale ale Patriarhiei Ierusalimului în Ţara Sfântă» să ia hotărârea de întrerupere a comuniunii eclesiastice, «pentru restabilirea rânduielii bisericeşti».
Se mai spune că, în ciuda aceste întreruperi a comuniunii, «evlavioşii pelerini din România sunt bineveniţi în Ţara Sfântă şi în sfintele lăcaşuri patriarhale».
traducere: R.H.
Comunicatul integral al Patriarhiei Ierusalimului (gr.): http://www.jp-newsgate.net/gr/2011/05/09/3352/
sursa>
foto>
http://acvila30.files.wordpress.com/2011/05/teofil-patriarhul-ierusalimului1.jpg
Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai evidentă dintre minunile creştine are loc în Biserica Ortodoxă
Mediafax.ro / 22 aprilie 2011
Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt” este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, patriarhul ortodox din Ierusalim neavând un tipic scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea acesteia, dar având în schimb tipărită rugăciunea specială.
„Sfânta Lumină de la Ierusalim sau «Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, care a oferit detalii mai puţin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Sâmbăta Mare.
Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment.
În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.
Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.
În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor 20 ai secolului trecut, şi alta aparţinândlui Ioanna Tsekoura, din anii 90 ai aceluiaşi secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.
Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă.
Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt, durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate care încep la ora 10.00 şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.
Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”.
Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă.
În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.
După ce rosteşte această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt şi cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărţi credincioşilor.
La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la uşă şi când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoţilor copţi şi iacobiţi, precum şi celorlalţi care aşteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reşedinţa sa.
Despre momentul suprem, părintele Constantin Galeriu, care a participat la Învierea de la Ierusalim, povestea că acolo toată lumea e într-o încordare şi într-o aşteptare unică, divină. „Am înaintat de la altarul bisericii până în pragul ei, la câţiva metri de uşa capelei Sfântului Mormânt în acea stare de har, de rugăciune. Doamne, m-ai învrednicit să ajung aici, am spus.
Deodată, din întuneric au trăsnit săgeţi de lumină, ca nişte fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Şi, deodată, un glob de lumină a trăsnit dinăuntrul capelei şi a fugit către Biserica Golgotei. Când am privit atunci spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse.
Această lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Vom încerca să tâlcuim de ce pe urmă îşi schimbă chipul. Nu ea se schimbă, ci contactul cu lumea o face să se schimbe. La început ea nu arde, aşa încât unii îşi dădeau cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin ea. Chiar la sfeşnicul pe care îl aveam eu mulţi veneau şi puneau mâna în flacără. Însă, după câteva minute, când ea se uneşte cu firea noastră – noi toţi avem harul lui Dumnezeu în noi, dar de multe ori ne depărtăm de el prin păcatele noastre, şi firea noastră parcă nu mai arată întotdeauna că purtăm har – datorită contactului cu lumea de aici, începe să capete şi chipul lumii acesteia. E o unire între cer şi pământ, între lumina divină şi lumina noastră. Aşadar, până în ziua de astăzi se petrece taina aceasta pe care am văzut-o cu ochii mei”, spunea părintele.
Toţi credincioşii din România primesc Lumina Sfântă de Înviere, adusă de la Mormântul Sfânt de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Delegaţia este aşteptată la aeroport de preoţii din Arhiepiscopie.
În Noaptea de Înviere ea este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropită cu vin „Paşte”.[…]
(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)
sursa>
foto>
http://3.bp.blogspot.com/_SqhhJb_P3Kk/TIVEz7S2T6I/AAAAAAAAMzM/hT1H_lEi-Q8/s1600/Holy+Fire.jpg
http://i1.mailcdn.com/708/358708,h=425,pd=1,w=620.jpg
http://news.xinhuanet.com/english/2009-04/19/xin_49204061909220151729017.jpg
http://standeyo.com/NEWS/07_Faith/07_Faith_pics/070408.Jerusalem.Easter2.jpg
Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României vor vizita Franţa zilele acestea
[Poate ca, cine stie, vor gasi ceva timp sa se vada amandoi si sa discute tête à tête pe tema spinoasa a diasporelor (ca doar se afla in Franta), tema recent pusa in discutie in mod virulent in spatiul virtual elen. De asemenea, de remarcat si faptul ca Patriarhul Ecumenic Bartolomeu intentioneaza sa se intalneasca cu episcopii AEOF, si acest lucru poate nu intamplator, iar Patriarhul Daniel cu reprezentantii Consiliului Europei si cei ai CEDO, cărora probabil le va multumi pentru recenta hotarare in favoarea pastrarii in scoli a simbolurilor religioase. – dan.camen.]
Doxologia / 4 aprilie 2011
Fragment din Comunicatul Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa, remis joi, 31 martie, la Paris:
Adunarea Episcopilor Ortodocşi din Franţa (AEOF) şi-a desfăşurat reuniunea sa periodică lunară, prezidată de Mitropolitul Emanuel, la Sediul Adunării. Mai multe subiecte de actualitate au fost analizate, precum şi teme aflate pe ordinea zilei despre relaţiile inter-ortodoxe. Printre acestea, s-a discutat despre pregătirile vizitei în Franţa, în luna aprilie, a Sanctităţii Sale, Bartolomeu, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului şi a Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul României.
Patriarhul Bartolomeu va efectua o vizită oficială în Franţa între 11 şi 14 aprilie 2011, în care se va întâlni la Paris cu mai multe oficialităţi ale statului francez. Patriarhul Bartolomeu se va afla şi în mijlocul episcopilor ortodocşi din Franţa şi va discuta cu aceştia despre prezentul Bisericii Ortodoxe în Franţa şi despre cooperarea inter-ortodoxă în sânul AEOF. Luni, 11 aprilie, Patriarhul Bartolomeu va oficia o slujbă de Te-Deum la Catedrala Sfântul Ştefan din Paris. Marţi, Sanctitatea Sa va participa la o întâlnire cu cititorii editurii Editions du Cerf pentru a-şi prezenta cartea „Întâlnirea cu taina. Înţelegerea creştinismului ortodox astăzi”. De asemenea, joi 14 aprilie, Patriarhul ecumenic va vizita Institutul ortodox „Saint Serge”, unde va susţine o alocuţiune academică despre noua ediţie a TOB (Traduction Oecumenique de la Bible). AEOF va prezenta în curând în detaliu programul vizitei Patriarhului Ecumenic la Paris.
De asememea, Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul României, va efectua o vizită între 9 şi 13 aprilie la Strasbourg, invitat de Consiliul Europei, aşa cum au mai fost invitaţi şi alţi primaţi de Biserici ortodoxe în trecut. Alături de un program pastoral, Patriarhul român va susţine o conferinţă alături de Cardinalul Jean Louis TAURAN, Preşedintele Consiliului Pontifical (din cadrul Bisericii Catolice) pentru dialog inter-religios. De asemenea, un program detaliat al vizitei patriarhale va fi făcut public în viitorul apropiat.
(sursa: aeof.fr; traducerea: pr. Ioan Istrati)
sursa>
~~~+~~~
PATRIARHUL ROMÂNIEI VA EFECTUA O VIZITĂ OFICIALĂ LA
CONSILIUL EUROPEI DE LA STRASBOURG
Basilica.ro / aprilie 2011
În zilele de 9-10 aprilie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va efectua o vizită canonică la Strasbourg, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, iar, între 11-13 aprilie 2011, Patriarhul României se va afla într-o vizită oficială la Consiliul Europei cu sediul la Strasbourg, la invitaţia domnului Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Sâmbătă, 9 aprilie 2011, de la orele 18.15, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia o slujbă de pomenire şi va sfinţi două troiţe noi în cimitirul militar românesc din localitatea Haguenau, situată la 30 kilometri nord de Strasbourg.
Duminică, 10 aprilie 2011, de la orele 9.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va sfinţi catapeteasma bisericii Sfântul Ioan Botezătorul a parohiei ortodoxe române din Strasbourg şi capela parohială cu hramul Sfântul Ioan Valahul, apoi va oficia Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa va binecuvânta şcoala, sala de conferinţe şi biblioteca parohiei ortodoxe române din Strasbourg.
După-amiaza, de la orele 17.30, Patriarhul României va sfinţi biserica cu hramul Sfinţii Cosma şi Damian a parohiei ortodoxe române din oraşul Mulhouse, situat la aproximativ 100 kilometri sud de Strasbourg.
Luni, 11 aprilie 2011, la sediul Consiliului Europei de la Strasbourg, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va avea întâlniri cu domnul Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, cu domnul Thomas Hammarberg, comisarul pentru Drepturile Omului şi domnul Jean-Paul Costa, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). În continuare, Patriarhul României se va întâlni cu membrii delegaţiei parlamentare române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE).
Seara, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va participa la un dineu oferit în onoarea Preafericirii Sale de către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Strasbourg şi va susţine conferinţa cu tema Orient, Occident: provocările actuale ale dialogului interreligios, organizată la Catedrala din Strasbourg.
Marţi, 12 aprilie 2011, orele 9.00, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel se va întâlni cu domnul Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Apoi, de la orele 10.00, Patriarhul României va participa la sesiunea de lucru a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu tema Dimensiunea interreligioasă a dialogului intercultural şi va rosti o alocuţiune în plenul Adunării Parlamentare.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi delegaţia însoţitoare vor reveni la Bucureşti în ziua de 13 aprilie 2011.
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/bpatriarhul_romaniei_va_efectua_o_vizita_oficiala_la
_iconsiliul_europei_de_la_strasbourgib_6405.html
foto>
http://4.bp.blogspot.com/-7J_w_lr9r9A/TZwhTdf1ysI/AAAAAAAAAeE/i3LFYmU4008/s1600/DANIELL.jpg
Sfânta sobornicitate în ecumenicitate…
Un articol provocator intitulat „Romanul Daniel il ameninta pe Patriarhul Ecumenic” a fost postat de doamna Maria Antoniadou pe popularul site de stiri ortodoxe din Grecia Romfea.gr joi, 7 aprilie a.c., articol in care se face referire la presupusele pretentii hegemonice ale Patriarhului Daniel in defavoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si cel al Ierusalimului, Teofil.
Autoarea condimenteaza constant articolul cu diversi termeni stradali, neconformi in tratarea obiectiva a unui astfel de subiect, cum ar fi: „sferă de influenţă”, „ameninţare”, „pericol”, „atacă”, „putere”, „puternic”, „încăierare”, „luptă”, „capcană” şi altii asemanatori acestora.
Ea pleaca de la rezultatul discutiilor ultimei intalniri a Comisiei Inter-ortodoxe de pregatire a Marelui Sinod Panortodox, care s-a reunit intre 22 si 26 februarie 2011 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy (Geneva), sedinta in care reprezentantul Patriarhiei Romane, D-l George Grigoriţă, secretarul Cancelariei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, zice-se, ar fi luat partea Patriarhiei Ruse in privinta modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Mai mult decat atat, Patriarhia Romana nu si-ar fi ascuns atunci intentiile hegemonice, mai ales in ceea ce priveste spatiul diasporei ortodoxe. Asadar, prin asta Patriarhul Daniel ar fi dat „sah” Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
Apoi, dansa aminteste de recenta telegrama WikiLeaks, care il prezinta pe Patriarhul Daniel ca fiind „un suflu nou adus Bisericii” si un om pregatit, cu o vasta experienta, fiind pe deplin constient de puterea pe care o are ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Dupa ce trece in revista faptul ca Biserica Ortodoxa Romana are 20.000.000 de credinciosi (daca or mai fi atatia), 14500 preoti, 9000 de studenti la teologie si sute de calugari si calugarite, deci o adevarata „forta” in spatiul bisericesc (ca sa folosesc limbajul dansei), concluzioneaza ca Patriarhul Daniel reprezintă o noua mare putere in spatiul ortodox, care „ameninta jurisdictia si drepturile intaistatatorilor de limba greaca” – in speta pe pe cele ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si ale Patriarhului Teofil al Ierusalimului.
Partea de final a articolului face o retrospectiva a ultimelor „ciocniri” din diaspora ortodoxa, pe de-o parte dintre Patriarhia Romana si Patriarhia Ecumenica, iar pe de alta parte cu Patriarhia Ierusalimului. Sunt amintite, asadar, doua cazuri:
– cel legat de situatia Manastirii Sf. Ioan din Sudul Italiei, unda au intervenit si carabinierii; ulterior aceasta a fost data romanilor, si
– cel legat de „orasul discordiei”, Ierihon, unde asezamanatul romanesc de acolo ar fi fost pus in zona de „jurisdictie spirituala” a Patriarhiei Ierusalimului.
Fraza de final este probabil si cea mai dura la adresa Patriarhului Daniel si, implicit, la adresa Patriarhiei Romane, semanand mai mult cu o amenintare: „In cazul in care Biserica Ortodoxa Romana nu se conformeaza, Ierusalimul ameninta sa rupa comuniunea cu Patriarhul Daniel, asa cum a procedat la jumatatea anului 2000 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu Arhiepiscopul Hristodul al Greciei, care avea pretentii teritoriale”.
~~~+~~~
Cam acesta ar fi rezumatul articolului in cauza. Este adevarat ca Biserica Ortodoxa Romana este, dupa cea a Rusiei, ca numar de credinciosi, a doua in spatiul ortodox si ca, din acest punct de vedere, Patriarhia Ecumenica si cea a Ierusalimului se afla, din pacate, la polul opus, cu toate ca ultimele doua sunt in diptice mai sus decat primele. Daca tot vorbim in Ortodoxie de pliroma Bisericii, haideti sa nu o obiectivam! Ortodoxia se centreaza pe persoana, nu pe titulatura. Mantuitorul nu S-a intrupat si rastignit de bunavoie, pentru ca astazi sa existe pe hartie un Patriarh Ecumenic (a toata lumea) de Constantinopol, dar fara credinciosi. Daca eram in Vechiul Legamant intelegeam ca lucrurile trebuie sa ramana asa cum sunt, pentru ca avea sa vina Mesia pe pamant, dar in perspectiva Eshatonului noi nu mai trebuie sa gandim evreieste, fiindca aceste lucruri nu mai conteaza, deoarece il avem deja pe Hristos cu noi si, in decursul timpului, s-au tot infiintat si desfiintat eparhii. Dupa Schisma din 1054 Biserica Romei nu a mai fost vreodata reactivata in mod patriarhal in spatiul ortodox, desi se implineste aproape un mileniu de atunci. Acest lucru ne arata ca nu este imperios necesar sa mentii peste veacuri o titulatura doar ca sa se implineasca „numarul”. Viata bisericeasca din Apus isi continua insa mai departe drumul. In Franta, de exemplu, exista numeroase diaspore ortodoxe care vietuiesc in armonie, iar intaistatatorii lor de diferite nationalitati au creat impreuna un sinod care depaseste granitele nationalismului. Au nu este aceasta ecumenicitate? In America situatia se prezinta aproximativ la fel, desi niciodata acolo nu a existat inainte o eparhie ortodoxa. Sau ce, am atins problema nationalismului, iar pe greci ii doare? Au ajuns se se considere, ca oarecand evreii, popor ales, iar celelalte neamuri? Dar toata lumea stie cat de mult rau poate provoca nationalismul exacerbat Ortodoxiei. Vezi situatia din Muntele Athos, unde romanii nu sunt lasati sa se „inmulteasca”, ca nu cumva grecii sa ramana minoritate. In acelasi timp, pretentiile Patriarhiei Rusiei sunt intemeiate pana la un punct, dupa care risca sa promoveze, sub o alta forma, gandirea hegemonica a Patriarhiei Ecumenice de azi. Sintagma, inca din anii 1500, a lui Filoteu din Pskov, destinata cneazului Vasile al III-lea: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra”, a fost transpusa de nostalgicii rusi in spatiul bisericesc, desi acela cand spunea Roma se referea la Rusia, nu la Moscova si, in acelasi timp, nu cred ca Moscova reprezinta astazi ceea ce era Constantinopolul altadata. Poate ca vremurile de acum fac ca principiul primus inter paters sa fie inteles exact asa cum trebuie, un adevarat primat duhovnicesc de respect in colegialitate, si nu cum a fost inteles mai inainte, pentru ca trebuie sa recunoastem, autoritatea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol, exercitata de-a lungul secolelor, a depasit in unele situatii aceasta sfanta sobornicitate, principiul suprem de guvernare bisericeasca. Probabil ca aceasta este adevarata problema care ar trebui luata in discutie la acest sinod Panortodox, de la care, cred, se vor rezolva si celelalte.
dan.camen.
~~~+~~~
UPDATE
Traducerea integrala din greaca a articolului de mai sus
Pelerin Ortodox / 8 aprilie 2011
Patriarhii şi Arhiepiscopii elinofoni îl urmăresc cu nelinişte pe Patriarhul României care revendică noi „sfere de influenţă”. O nouă „ameninţare” apare în ultima perioadă de timp în Ortodoxie.
Este vorba de apariţia dinamică şi revendicativă a Patriarhului României, kir Daniel, care prin atitudinea sa îl „ameninţă” pe Patriarhul ecumenic, kir Bartolomeu, torpilând încercările acestuia de a convoca Sfântul şi Marele Sinod, primul de după Schisma Bisericilor din Răsărit şi Apus, din 1054.
Concomitent încearcă să obţină noi sfere de influenţă, „declanşând atacuri” la adresa Ţării Sfinte şi „ameninţând” jurisdicţia duhovnicească a Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.
Kir Daniel pare că s-a pregătit ani de zile pentru promovarea Patriarhiei României ca putere suverană.
Semnificative sunt rapoartele ambasadorului american la Bucureşti, dl. Ν. F. Τaubman, care într-o telegramă difuzată pe WikiLeaks declară: „După deceniile patriarhatului lui Teoctist există un nou suflu în Biserica Română”.
Desigur, aşa cum a adăugat, „Patriarhul Daniel are o mare experienţă, vorbeşte fluent engleza şi alte limbi, şi totodată este pe deplin conştient de puterea şi influenţa Bisericii în formarea opiniei publice”.
Întâlnirea Întâistătătorului Bisericii Române cu ambasadorul american a avut loc în 2007, la scurt timp după alegerea sa, iar principala temă a întâlnirii a fost modul de abordare a prostituţiei şi a traficului de arme.
De atunci au trecut trei ani şi cu importanta forţă a 20 de milioane de credincioşi, a 14.500 de preoţi, a 9.000 de studenţi ai Facultăţilor de Teologie, Seminariilor şi Şcolilor Bisericeşti şi, mai presus de toate, a sute de monahi şi monahii, Patriarhul României, kir Daniel, constituie noua, marea şi puternica forţă a ortodocşilor, care vine să ameninţe drepturile şi jurisdicţiile Întâistătătorilor elenofoni şi mai ales ale Patriarhului ecumenic, k. Bartolomeu, şi ale Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.
Prima demonstraţie ostentativă şi de facto neliniştitoare pentru elinofoni a puterii şi a revendicărilor Bisericii Române a avut loc la sfârşitul lui februarie, la Geneva, când reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe au discutat despre modul de acordare a autocefaliei în încercarea de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod, care va fi primul sinod al ortodocşilor de după Schismă.
Toţi reprezentanţii Bisericilor elinofone şi mai ales ai Bisericilor Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului şi Atenei, erau gata să facă faţă eventualelor argumente ale slavofonilor sub conducerea Patriarhiei Rusiei.
Dar brusc a izbucnit un „nou fulger” şi un prieten s-a transformat în adversar. Era vorba de reprezentantul Patriarhiei României, un mirean, lector de Drept Canonic, care, conform clericilor greci, a trasat o direcţie proprie. Pentru prima dată, Patriarhia României a părut că nu acceptă privilegiile speciale ale fiecărui patriarh ecumenic.
Astfel, a refuzat să accepte propunerea Mitropolitului de Pergam, k. Ioannis, ca de fiecare dată când i se acordă autocefalie unei Biserici Ortodoxe, fiecare întâistătător al Bisericii Constantinopolului să semneze primul cu menţiunea „hotărăşte” şi să urmeze semnăturile celorlalţi patriarhi şi arhiepiscopi cu menţiunea „împreună-hotărăsc”.
Primele tensiuni între elini şi români au apărut în sudul Italiei cu prilejul cazului Mănăstirii Sfântului Ioan Secerătorul şi, conform presei italiene, a fost nevoie de intervenţia carabinierilor pentru evitarea unui conflict.
Cu toate acestea, mănăstirea, după intervenţia şi a administraţiei locale din regiune, a trecut în administrarea Patriarhiei României, în ciuda apelurilor elinilor referitoare la prezenţa lor îndelungată în regiune.
Astăzi, Italia, Spania şi Portugalia sunt cele trei ţări din Europa de Vest, în care trăiesc mii de imigranţi români din motive economice, care au părăsit România după căderea regimului Ceauşescu.
Mitropoliţii şi episcopii lor, care sunt desemnaţi de Patriarhia Română în aceste ţări, sunt de obicei impetuoşi şi revendicativi, fapt care de multe ori are drept consecinţă conflicte cu ierarhii Patriarhiei Ecumenice, care au un rol coordonator între ortodocşi.
„Lupta este dură şi există posibilitatea să-l vedem pe episcopul român că se întâlneşte de unul singur cu regele şi regina Spaniei, iar mitropolitul Patriarhiei Ecumenice să afle despre audienţă din comunicate”, subliniază cu înţeles, vorbind ziarului „Vima”, un mitropolit din Europa Centrală.
Totul depinde, după cum declară, de capacitatea şi de forţa fiecărui mitropolit al Patriarhiei Ecumenice de a evita „capcanele”… Şi „oraşul discordiei”, Ierihon, cel mai vechi oraş din Ţara Sfântă, cunoscut în întreaga lume din Vechiul Testament, constituie azi „oraşul discordiei” între Patriarhiile Ierusalimului şi României.
Motivul disputei, care a izbucnit între cele două Biserici, îl constituie biserica pe care a construit-o Patriarhia Română, biserică în care se slujeşte, deşi regiunea face parte din jurisdicţia duhovnicească a Patriarhiei Ierusalimului.
Biserica a început să fie construită acum aproximativ zece ani şi, după cum se spune în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului, „contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au putut să oprească construirea bisericii”.
Conform lui k. Theofilos, „dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…”.
Până acum, aşa cum a declarat lui k. Daniel Patriarhul (Theofilos) „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.
Dar dacă Biserica Română nu se conformează, Ierusalimul amenință să întrerupă pomenirea lui k. Daniel, așa cum a făcut în mijlocul deceniului anului 2000, Patriarhul ecumenic k. Bartolomeu cu fericitul (întru adormire) Hristodoulos, cu prilejul cazului aşa-numitelor Ţări Noi.
(TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com/)
sursa>
foto>
Theologhia 
