Esec din nou la Chambesy: Sinodul Pan-Ortodox, amanat datorita diferentelor intre Biserici. Plus: Comunicatul final al intalnirii

Preluare de la Razboi intru Cuvant

Sinodul Pan-Ortodox amanat datorita diferentelor intre Biserici

AsiaNews.it/ 3 martie 2011

Reprezentantii celor 14 biserici ortodoxe autocefale nu au ajuns la un acord asupra regulilor de acordare a statutului de autocefalie. Moscova nu va recunoaste niciun fel de primat al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.

ISTANBUL – Reprezentantii celor 14 biserici ortodoxe autocefale, avand in vedere esecul de a atinge un acord in timpul ultimei intalniri pan-ortodoxe de saptamana trecuta de la Chambesy, pe teme privind acordarea Autocefaliei si Dipticele, teme ce au iesit in evidenta dupa penultima intalnire, au suspendat toate activitatile, scotand in evidenta diferentele latente care exista in lumea ortodoxa.

Declaratia finala, laconica si singulara, semnata de presedintele intalnirii, mitropolitul de Pergam – Ioannis Zizioulas, nu face niciun secret din dificultatile ce decurg dintr-un anume partizanat prezent in unele zone ale lumii ortodoxe.

Aceste intalniri pregatitoare au inceput in 2009, dorite fiind de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, in ideea de a pregati mult-asteptatul Sinod Pan-Ortodox, care nu a mai avut loc din 1054, anul Schismei dintre Roma si Constantinopol. Intalnirile aduna reprezentanti ai celor 14 biserici ortodoxe autocefale.

Pe agenda acestei intalniri se afla finalizarea discutiilor despre acordarea statului de Autocefalie, adica acordarea independentei de a se auto-administra, unei biserici ortodoxe. (…) O alta tema erau Dipticele, adica regulile de recunoastere reciproca intre bisericile ortodoxe canonice. Conform practicilor, orice decizie luata in aceste intalniri trebuie aprobata IN MOD UNANIM de reprezentantii celor 14 biserici autocefale.

De fapt, dezacordurile dintre reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, mitropolitul Ioannis Zizioulas, si cel al Moscovei, mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, au izbucnit la finalul dezbaterii pe tema modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Zizioulas a propus semnarea recunoasterii acordarii autocefaliei astfel:

”Patriarhia Ecumenica atesta, data fiind vointa celorlalte biserici, acordarea statutului autocefaliei.”

Apoi ar urma semnatura Patriarhului [Ecumenic – n.m.], urmata de semnaturile celorlalti capi ai bisericilor, precedate de cuvantul “confirma”, ca o exprimare a consimtamantului, conform randuielii canonice a recunoasterii reciproce. Reprezentantul Moscovei a fost in dezacord ferm cu aceasta formula a semnaturilor care, dupa Ilarion, ar recunoaste suprematia Constantinopolului. (…)

Astfel, dezacordul a relevat faptul ca s-au format doua tabere in lumea ortodoxa. Cea a Constantinopolului, care isi are sfera de influenta asupra patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Sofiei [Bulgariei – n.m.], Belgradului, bisericile de limba si cultura greaca, si biserica Albaniei. Si cea a Moscovei, care include Patriarhatul Georgiei, Bisericile Poloniei si Cehiei si, in mod surprinzator, Patriarhatul Romaniei. Ultima nu si-a ascuns intentiile hegemonice, in special in spatiul diasporei ortodoxe.

Intr-o incercare de a calma apele, discutiile s-au axat pe tema Dipticelor, a regulilor recunoasterilor canonice reciproce intre bisericile ortodoxe. Dar chiar si aici, dezacordurile au aparut intre reprezentantii unor biserici cum ar fi cea a Ciprului si a Georgiei. Dat fiind faptul ca si aici a fost imposibila atingerea unui acord, s-a decis sa se amane dezbaterile pana cand se vor analiza mai indeaproape temele.

Reactia reprezentantilor a fost de dezamagire generalizata si profunda. In mod special cea a unui inalt preot de limba slavona (care ne-a cerut sa nu ii divulgam numele) care si-a exprimat regretul ca: Am facut o figura foarte necrestineasca. A venit timpul sa recuperam spiritualitatea pierduta a marilor Parinti ai Bisericii si, impreuna, sa ne examinam vietile, caracterizate de o secularizare feroce care isi gaseste cea mai inalta manifestare in constructia rezidentelor episcopale luxoase.

In cele din urma, parintele Dositei, seful biroului de presa, a declarat pentru AsiaNews:

Avem nevoie sa lamurim un lucru: asa-zisul leadership al Patriarhiei Ecumenice nu este gandit ca cel al Romei, ci ar trebui sa fie inteles, mai degraba, ca un primat in dragoste si ca un rezultat al slujirii (diakonia), si NE-ADMINISTRATIV. Vrea sa exprime respect prin diakonie. Acest element exprima importanta diakoniei Constantinopolului, departe de vreo identificare cu afirmarea nationala. Daca Patriarhatul Ecumenic se exprima prin limba greaca si foloseste unelte ca gandirea greaca, aceasta este pentru ca e ceea ce se intampla in traditia marilor Parinti ai Bisericii Unite [? – n.m.].

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a concluzionat par. Dositei, a aratat in mod repetat ca Biserica trebuie sa scape de localismele si provincialismele care o afecteaza.

sursa>

http://www.asianews.it/news-en/Pan-Orthodox-Synod-postponed-over-differences-between-Churches-20927.html

~~~+~~~

Comunicatul final al intalnirii de la Chambesy (fragmente)

Orthodoxie.com/ 26 februarie 2011

“Comisia pregatitoare inter-ortodoxa a Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe s-a reunit in centrul ortodox al Patriarhatului Ecumenic din Chambesy (Geneva) din 22 pana pe 26 februarie 2011. Lucrarile au fost prezidate de mitropolitul Ioannis de Pergam, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice. Mitropolitul Elvetiei, Ieremia, a asigurat secretariatul.

Comisia inter-ortodoxa avea drept misiune sa finalizeze studiul chestiunilor Autocefaliei si a modalitatilor de proclamare a acesteia, precum si Dipticele ortodoxe.

1. Dupa alocutiunea de deschidere a presedintelui si a secretarului, Comisia a urmarit examinarea modului de semnare a tomosului Autocefaliei, problema ce ramasese in suspensie de la ultima intalnire. O lunga discutie pe aceasta tema nu a facut sa se ajunga la o decizie unanima. Dat fiind faptul ca, dupa regulile in vigoare, deciziile Comisiei trebuie luate in unanimitate, un acord nu a putut fi atins asupra chestiunii Autocefaliei si a manierei de a o proclama, problema care ramane asadar, din nou, in suspensie.

2. Comisia a discutat problema Dipticelor ortodoxe si a examniat diferitele aspecte canonice si bisericesti; a trecut in revista practica actuala a Bisericii Ortodoxe si a fost de parere, in unanimitate, ca se impune stabilirea unor diptice uniforme in Biserica Ortodoxa, ca expresie concreta a unitatii sale . (…)

Comisia a examinat cererile:

a) Sfintei Biserici a Georgiei, de ridicare la al saselea rang in sfintele diptice ale tuturor bisericilor ortodoxe;

b) Sfintei Biserici a Ciprului, in vederea inscrierii la un rang superior in sfintele diptice ale tuturor bisericilor ortodoxe,

c) precum si diferentierile ce au fost constatate in sfintele diptice, in ceea ce priveste includerea bisericilor nerecunoscute in spatiul pan-ortodox drept autocefale.

Comisia a constatat imposibilitatea de a ajunge la o pozitie unanim acceptata in ceea ce priveste aceste chestiuni.

Ioannis de Pergam, presedinte.”

sursa>

http://www.orthodoxie.com/2011/02/chamb%C3%A9sy-fin-des-travaux-de-la-commission-pr%C3%A9paratoire-inter-orthodoxe.html

foto>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/wp-content/uploads/2010/11/MG_2478.jpg

~~~+~~~

Nota Razboi intru Cuvant:

Asadar, negocierile (caci, sa nu ne amagim… e vorba de negocieri aici, nu de discutii teologice inalte) se impotmolesc si asa-zisul “Sfant si Mare” Sinod, de parca ar putea fi vreun Sinod Sfant si Mare CU ANTICIPATIE, si nu prin natura lucrarilor sale, pare a fi tot mai indepartat. Situatia este similara cumva cu ce se intampla pe plan ecumenist – in dialogul cu Vaticanul, unde se inregistreaza, de asemenea, un recul (ceea ce a atras si o schimbare de strategie ecumenista, de altfel). Sigur ca motivele par a fi meschine si legate, in principal, de imperialismul rusesc.

Ceea ce intriga in toata aceasta ecuatie este informatia (neconfirmata) ca Patriarhia Romaniei ar “juca” in aceeasi tabara cu cea a Moscovei. Daca ar fi asa, atunci conflictul legat de jurisdictia Basarabiei este doar un fum de petarde? Intrebam si noi…

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/03/05/esec-pe-toata-linia-in-negocierile-pregatitoare-pentru-sinodul-pan-ortodox/

~~~+~~~

UPDATE

[Mai jos aveti comunicatul de presa al Patriarhiei Romane, care incearca sa ne spuna ca de fapt ultima sedinta nu a fost un asa mare esec cum au relatat agentiile de presa, ci ca doar se inscrie in randul celorlalte 10 teme propuse pentru ordinea de zi a sinodului pan-ortodox. De asemenea, comunicatul de presa nu dezminte informatiile potrivit carora Patriarhia Romana ar fi intrat, surprinzator, in tabara moscovita, si nici nu face, de fapt, vreo referire la acest lucru, confirmand parca tacit informatiile primite -dan.camen.]

Pregătiri pentru Marele Sinod Pan-Ortodox

Basilica.ro/ 9 martie 2011

O nouă întâlnire a reprezentanţilor comisiei interortodoxe de pregătire a Marelui Sinodului Panortodox a avut loc, săptămâna trecută, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, în Geneva, Elveţia, după cum informează TRINITAS TV. La această întrunire s-a discutat despre problema recunoaşterii autocefaliei şi despre ordinea din diptice.

În urma discuţiilor nu s-a ajuns la o concluzie unanim acceptată, fapt pentru care participanţii au decis să reia dezbaterile legate de cele două teme la viitoarea întrunire.

„În comisiile inter-ortodoxe pregătitoare sunt reprezentate toate cele 14 Biserici Autocefale şi se pregătesc, se analizează în cele 10 teme care au fost decise ca fiind pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod Pan-Ortodox. La reuniunea comisiei interortodoxe de la Chambesy din 22-26 februarie 2011 s-au analizat două dintre aceste teme, şi anume, ‘Autocefalia şi modul ei de proclamare’ şi ‘Dipticele ortodoxe’. Autocefalia este o temă deja dezbătută şi în cadrul unei reuniuni anterioare şi acum nu s-a făcut altceva decât să se reanalizeze alte aspecte particulare referitoare la această temă. Tema principală a acestei reuniuni a fost Dipticele ortodoxe şi aici s-au stabilit criteriile principale care au stat la baza stabilirii acestor diptice. În acelaşi timp comisia a luat act şi de unele cereri a unor Biserici ortodoxe autocefale de modificare a locurilor în dipticele actuale”, a spus George Grigoriţă, secretar al Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

La întâlnire au participat reprezentanţi din fiecare biserică locală autocefală.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/pregatiri_pentru_marele_sinod_pan_ortodox_9425.html

 

Teologul Ioannis Tatsis: Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Graiul Ortodox/ 1 martie 2011

de Ioannis Tatsis, teolog

[Articolul de fata raspunde la intrebarea fundamentala: care este ce mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa? Este o intrebare fireasca, datorata freamatului si forfotei din jurul pregatirii iminentului Sinod Panortodox, care se preconizeaza ca va aborda mai multe teme de actualitate bisericeasca. Este, deci, un text de mare importanta in conditiile prezente, fiind necesar intelegerii corecte a acestui principiu de guvernare soborniceasca in Biserica Ortodoxa – dan.camen.]

În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod.

Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.[Penultima sedinta pregatitoare se pare ca a avut loc deja la Chambesy anul acesta, la finele lui februarie, unde s-a discutat problema Autocefaliei in Biserica Ortodoxa si modul proclamarii ei, precum si problema dipticelor, vezi detalii AICI – n.m.]

Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod [Toate Sinoadele Ecumenice s-au intrunit nu neaparat pentru rezolvarea problemelor administrative bisericesti, ci au fost starnite de ereziile ce circulau in spatiul eclesial. Acesta a fost de fapt motivul convocarii lor – n.m.], dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod. [Tocmai din cauza acestui ecumenism fatis al unor inalti ierarhi, gazde si participanti la acest Sinod, exista aceasta retinere privind influenta pe care ar putea-o exercita in mod abuziv in desfasurarea lucrarilor Sinodului si, evident, in elaborarea si redactarea mai apoi a hotararilor – n.m.]

Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:

„Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă … [Termenul de „institutie infailibila” este de filiera catolica, straina insa de invatatura autentic-ortodoxa a Bisericii noastre, deci a Sfintilor Parinti – n.m.]

Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …

Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului? [Acel „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (F.A. 15, 28) are la parintele Ioannis Romanidis o rezonanta perena. El se aliniaza deci conceptiei Sfintilor Parinti in acest sens, fiindca altfel secularizarea de care se tot vorbeste acum isi va pune cu siguranta amprenta si in „Sfantul si Marele Sinod Ecumenic” – n.m.]

… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii. [In Ortodoxie totul se centreaza pe persoana si nu in mod impersonal pe o institutie sau o adunare anume. Mai mult decat atat, „autoritatea” Bisericii nu este doar o singura persoana *(ca la catolici infailibilul papa, si ca la protestanti peste veacuri reformistii), sau chiar pleroma intregii Biserici *(cum vedem azi la sectanti, adica neoprotestanti, care isi reamintesc cu fiecare ocazie, in mod obsesiv, versetul „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” – Mt. 18, 20, verset care, zic ei, permite fiecaruia sa nascoceasca tot felul de erezii; dar si in decursul istoriei bisericesti – vezi marturisirea Sf. Maxim Marturisitorul, care a ramas singur in Biserica aparand Ortodoxia, desi toti patriarhii cazusera in erezie; precum si pe cea a Sf. Marcu Evghenicul – care singur intre sinodali s-a impotrivit uniatiei de la Ferrara-Florenta), ci autoritatea Bisericii o au Sfintii Parinti, adica cei ce s-au invrednicit darurilor Harului Duhului Sfant inca in viata vietuind. Problema care se pune este cum ii recunosti pe acestia? Numaidecat prin consonanta invataturii lor cu cea a Sfintilor Parinti adormiti in Domnul. – n.m.]

Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.

Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:

„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].[La fiecare Sinod Ecumenic s-a evidentiat in mod aparte un participant, nu neaparat ierarh, care a luminat cinstita adunare prin invataturile sale de Dumnezeu insuflate, care mai apoi au devenit temeiul hotararilor luate – n.m.]

Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice? [Asceza este ceva personal, roadele ei nu pot fi cunoscute de catre ceilalti decat prin invataturile lasate de respectiva persoana, adica prin opera teologica.  Acel „partas obiceiurilor” ii obliga insa pe ierarhi sa ramana bucurosi fideli Predaniei Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, nu doar formal ca „urmasi ai tronurilor”, ci sa se intoarca la radacini si sa se adape de la izvoarele Harului. Chiar daca viitorul Sinod Panortodox nu va trata in dezbateri teme dogmatice, ci doar probleme care tin de pastoratie si misionarism, totusi, sinodalii trebuie sa aiba in vedere ca orice hotarare adoptata acolo va avea impact major ulterior in Biserica si ca trebuie sa fie la fel de inspirata precum cele luate in sinoadele anterioare, care s-au cuprins in colectii de canoane si au fost socotite inca de la inceput a fi insuflate de Dumnezeu – n.m.]

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/01/doar-episcopii-indumnezeiti-intrunesc-un-sinod-ecumenic/

foto>

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/big/interviu/2010/09/ips_ierotheos.jpg

 

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: vom continua dialogul cu Papa, Islamul şi Iudaismul

AsiaNews.it/ 21 decembrie 2010

Patriarhul Ecumenic apără dialogul cu catolicii, evreii şi musulmanii, în ciuda criticilor venite din partea anumitor grupuri de tradiţionalişti ortodocsi.

Istanbul – În ajunul sărbătorilor de iarnă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a adresat un cuvant unui auditoriu foarte calificat din lumea ortodoxa, aparand optiunea Patriarhiei Ecumenice pentru promovarea dialogului inter-religios: „Vom insista cu acest dialog, în ciuda criticilor pe care le primim” – a spus el. „Există, din păcate, un anumit fundamentalism religios, un fenomen tragic, care poate fi găsit între ortodocşi şi catolici, între musulmani şi evrei. Aceştia sunt oameni care cred că numai ei au dreptul de a exista pe pământ, aproape ca si cand numai ei ar avea dreptul sa conduca planeta, conform Vechiului Testament. Ei spun că nu este loc si pentru altcineva, şi sunt, prin urmare, impotriva oricarui dialog”.

Patriarhul a continuat: „Suntem obiectul criticilor şi atacurilor pentru că menţinem relaţii cu Papa (pentru ca suntem puternici sustinatori ai dialogului ecumenic între ortodocşi şi catolici), cu Islamul şi cu lumea evreiasca. Dar vom continua să avansam in călătoria noastră, în conformitate cu calea lasata de predecesorii noştri, conştienţi fiind de acţiunile noastre si indiferenti la criticile care ne sunt adresate. Aceste franjuri, evidentiate prin atitudinile extreme, sunt prezente peste tot. Prin urmare, este firesc sa suferim de pe urma criticilor lor, potrivit dictonilor ideologici care ii guverneaza, toţi aceia dintre noi care încercăm să ne extindem orizonturile noastre şi sa avem o vedere teologica a lucrurilor. Pentru ca dorim coexistenţa paşnică a tuturor, bazata pe principiile de caritate şi prietenie”.

Apoi a adăugat: „Acesta este crezul Patriarhiei Ecumenice şi vreau să amintesc că în anul 1920 regentul scaunului patriarhal, împreună cu Sinodul, a adresat catolicilor şi protestanţilor, de-a lungul liniilor nou-createi “societati a natiunilor”, o enciclică numită „Comunitatea bisericilor”. Aceasta enciclica este considerata astăzi de către Consiliul Mondial al Bisericilor drept „Carta” mişcării ecumenice a timpurilor noastre. Acest lucru este bine cunoscut celor din interior şi este bine ca să fie raspandit la cât mai mulţi oameni posibil”.

Apoi Bartolomeu a subliniat: „În ceea ce priveşte dialogul inter-religios, acesta este credinţa şi crezul nostru. Pentru ca avem nevoie sa ne cunoastem reciproc mai bine, să lucram împreună respectând în acelaşi timp convingerile religioase ale celorlalti, identitatea lor culturala, fara opresiune. Aceasta este singura modalitate de a trăi în pace. Din acest motiv, Patriarhia, în dorinta de a avea un dialog cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine, a stabilit în ultimii 25 de ani un dialog cu Islamul şi Iudaismul. Am avut pana acum mai multe întâlniri de succes. Cu musulmanii şi evreii, fraţii noştri, noi nu discutăm probleme pur teologice, deoarece ar fi dificil. Ci vorbim mai degraba despre problemele sociale, care afecteaza pe toţi oamenii peste tot în lume, întreaga omenire”.

Ecologia a fost una dintre temele favorite ale Patriarhiei Ecumenice inca din anul 1989. Patriarhul a spus: „Tot ceea ce noi încercăm să facem, facem pentru că credem că tine de datoria noastră, pentru că Biserica ar trebui să fie o prezenţă activă în lumea contemporană şi să fie sensibila la problemele oamenilor, sa-i constientizeze şi să-i încurajeze să iubească şi să protejeze natura ca pe propria lor casa”.

„Mediul şi natura sunt creatia lui Dumnezeu, şi nu aparţin numai noua, celor care trăim astăzi în 2010, ci apartin tuturor generaţiilor viitoare”

Episcopul Dositei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a comentat cuvantul Patriarhului Bartolomeu pentru AsiaNews: „O anumită confuzie predomină în unele sectoare ale lumii creştin-ortodoxe între cei doi termeni, tradiţie şi tradiţionalism. Tradiţie – la care se referă adesea aceste minorităţi, este permanenta cautare de a interpreta si intelege adevarul, în timp ce tradiţionalismul, care in esenta aparţine acestor minorităţi, este o sterilitate intelectuala care adesea este identificata cu naţionalismul în lumea ortodoxă”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.asianews.it/news-en/Bartholomew-I:-we-will-continue-to-dialogue-with-the-Pope-and-Islam-20309.html

foto>

http://cdn.wn.com/pd/03/ea/357b552597143b62cee9dc1f0806_grande.jpg

 

Urarea de bun-venit a Sanctitatii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, adresata participantilor Conferintei Episcopilor Romano-Catolici din Sud-Estul Europei *(7 martie 2009)

Urarea de bun-venit a Sanctitatii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, adresata participantilor Conferintei Episcopilor Romano-Catolici din Sud-Estul Europei *(7 martie 2009)

Dragi frati intru Hristos,

Este cu adevarat o bucurie sa intampin cinstita si venerabila voastra adunare la Istanbul, candva Orasul Imperial al Constantinopolului, fiind Scaunul Noii Rome si Patriarhia Ecumenica, sora Bisericii Vechii Rome.
Va intampinam aici ca pe-o familie, pretuind, inainte de toate, stransele relatii dintre Bisericile noastre, dar, de asemenea, recunoscand si importanta adunarii si intalnirii fratilor ierarhi laolalta in meditatie, reflectie si sfatuire.

Ne readucem aminte, cu mare afectiune, vizita istorica din Noiembrie 2006 la Fanar a Sanctitatii Sale, fratelui nostru intru Hristos, Papa Benedict al XVI-lea, foarte curand dupa alegerea si instalarea sa, continuand astfel inradacinata traditie a predecesorului sau, raposatul Papa Ioan Paul al II-lea. In acelasi timp, nu putem uita numeroasele noastre vizite la Vatican, cea mai recenta de care sa amintesc fiind, la invitatia personala  a Sanctitatii Sale, in cadrul  celei de-a XII-a Adunari Generale  a Sinodul Episcopilor in Roma, octombrie 2008.

Precum stiti, aceste intalniri unice sunt cu mult mai mult decat  istorice, ele sunt sacre [sfintite, sfinte], in aceeasi masura pe cat ele readuc vindecare unei Biserici frante [rupte] si incredere poporului lui Dumnezeu. Mai mult, ele ne indreptatesc sa afirmam radacinile si viziunile comune pentru unitate, de asemenea, sa si transmitem declaratii comune asupra problemelor critice ale lumii si timpului nostru, precum e declaratia de la Venetia, semnata de Smerenia Noastra impreuna cu Papa Ioan Paul al II-lea, pe seama eticilor legate de mediul inconjurator (fiind prima de pana acum a Bisericilor noastre, pe seama arzatoarei probleme legata de schimbarea climei si degradarii ecologice) si declaratia de la Istanbul, semnata de Papa Benedict si Noi, in solidaritatea noastra, in lupta pentru pace si intelegere reciproca.

Cu toate acestea, intalnirea voastra proprie, ca frati ierarhi, este in egala masura esentiala in timpurile noastre de ananghie, cand insecuritatea globala si navalnica saracie cuprind lumea. Azi este nevoie de un raspuns la obiect si rugator din partea liderilor bisericii la problemele intampinate de credinciosi. Este, asadar, responsabilitatea noastra sa folosim timpul – pentru retragere si innoire spirituala – ca sa reflectam la vocatia noastra si sa raspundem indatoririlor noastre, asa precum Hristos a facut-o. Trupul lui Hristos cere asta de la noi, ca episcopi ai Bisericii, si poporul lui Dumnezeu cu siguranta merita nimic mai putin de la noi.

Va dorim toata binecuvantarea in dezbaterile voastre. Si va rugam amintiti-va, casa noastra este si casa voastra. Bine ati venit!

trad. dan.camen.

~~~+~~~

Greeting by His All Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew to the Participants of the Roman Catholic Bishops’ Conference of Southeastern Europe (7 March 2009).

Dear Brothers in the Lord,

It is truly a joy to welcome your esteemed and venerable gathering to Istanbul, formerly the Royal City of Constantinople, being the See of New Rome and the Ecumenical Patriarchate, sister of the Church of the Elder Rome.

We welcome you here as family, honoring first of all the close relations between our two Churches, but also recognizing the importance of brother hierarchs assembling and meeting together in meditation, reflection and consultation.

We recall with great affection the historical visit in November 2006 to the Phanar of His Holiness, our Brother in Christ, Pope Benedict XVI, very soon after his election and installation, continuing the established tradition of his predecessor, the late Pope John Paul II. At the same time, we cannot forget our numerous visits to the Vatican, most recently to address, at the personal invitation of His Holiness, the Synod of Bishops during the XIIth Ordinary General Assembly in Rome in October of 2008.

As you know, these unique encounters are more than merely historical; they are sacred, inasmuch as they restore healing to a broken Church and trust to the people of God. Moreover, they enable us to affirm our shared roots and vision for unity, as well as to deliver common declarations on critical issues of our world and our time, such as the statement in Venice signed by our Modesty with Pope John Paul II on environmental ethics (being the first ever by our two Churches on the burning problem of climate change and ecological degradation) and the statement in Istanbul signed by Pope Benedict and ourselves on our solidarity in the effort for peace and mutual understanding.

Nevertheless, your own meeting as brother hierarchs is equally essential in our troubled times, when global insecurity and rampant poverty grip our world. Today, there is need for a focused and prayerful response by church leaders to the problems faced by our faithful. It is, therefore, our responsibility to take the time – in spiritual retreat and renewal – to reflect on our vocation and respond to our obligations in Christ-like manner. The Body of Christ demands this of us as bishops of the Church; and the people of the Lord surely deserve no less of us.

We wish you every blessing in your deliberations. And, please remember, our home is your home. Welcome.

sursa>

http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=1043&tla=en

photo> http://www.daylife.com/search?q=bartholomew+benedict+xvi+sistine+chapel