Numiri de vicari administrativi în cuprinsul Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei / 24 martie 2011

În data de 23 martie 2011, în cadrul şedinţei Permanenţei Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei după examinarea hotărârilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din februarie 2011 referitoare la Episcopiile sufragane ale Mitropoliei Basarabiei, ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor a numit în posturi de vicari administrativi pentru trei dintre eparhiile Mitropoliei Basarabiei pe următorii clerici:

– PC. Pr. dr. Ioan Cosoi în funcţia de Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului;

– PC. protoiereu Valeriu Cernei în funcţia de Vicar administrativ al Episcopiei de Bălţi;

– PC. protoiereu Mihail Ursachi în funcţia de Vicar administrativ al Episcopiei Basarabiei de Sud.

Preacucernicilor preoţi Vicari administrativi le revine sarcina să organizeze activitatea Centrelor Eparhiale pentru Episcopia de Bălţi şi Episcopia Basarabiei de Sud.

Reamintim că Episcopia de Bălţi a fost recunoscută de către autorităţile Republicii Moldova ca persoană juridică şi parte componentă din cadrul Mitropoliei Basarabiei în data de 17 decembrie 2004, iar Episcopia Basarabiei de Sud a fost îregistrată în data de 14 noiembrie 2006. Mitropolia Basarabiei are ca parte componentă inseparabilă şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, înregistrată la 15 noiembrie 2006.

Mitropolia Basarabiei şi Episcopiile ei istorice sufragane au fost reînfiinţate prin purtarea de grijă a ÎPS Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru şi înregistrate ca persoane juridice de către autorităţile competente ale Republicii Moldova.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 22 octombrie 2007 – care a avut drept scop definitivarea noului Statut de Organizare şi Funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, în consens cu noua Lege a Cultelor din România (Legea 489/2006) – luând act, cu binecuvântare, de hotărârea Mitropoliei Autonome a Basarabiei referitoare la reactivarea eparhiilor sale sufragane (Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria), le-a înscris juridic în Statutul Bisericii Ortodoxe Române, la capitolul Organizare, unde, potrivit sistemului tradiţional de organizare a Bisericii Ortodoxe, fiecare mitropolie are în componenţă eparhii sufragane.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

sursa>

http://mitropoliabasarabiei.md/news/357/

 

Cel mai iubit dintre „pământeni”…

Colonelul Cantarean şi operaţiunea „Pământeanul”

Vlad Cubreacov/ 13 ianaurie 2011

Colonelul vrea urgent un vicar în Mitropolia Basarabiei

[…] Mai important şi mai interesant ni s-a părut ce a spus colonelul Cantarean în continuare, developând un mai vechi plan al Patriarhiei Moscovei, cel de anihilare cu orice preţ a jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Române la răsărit de Prut. Să vedem mai întâi ce vibraţii a produs în atmosferă aparatul de vorbire al Înaltului colonel „al întregii Moldove”.

Aşadar… „Mai mult decât atât, noi, aflând acum că se pregăteşte un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova, ş-am aflat că este pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu, eu mi-am exprimat în auzul tuturor că eu o să-l primesc, fiind hirotonisit, neoprit de nimeni, de către Patriarhia Română, o să-l primesc în catedrala mitropolitană, o să slujesc împreună cu el, dar cu Preasfinţitul Petru unica problemă este că el este oprit şi nu am dreptul să coliturghisim împreună, da. Iată aceasta este problema toată. Dar nouă ni se pune problema că el este român, că eu sunt rus şi toate aceste întrebări care nu corespund adevărului”.

Cel mai iubit dintre „pământeni”…

Asta era! Colonelul îşi doreşte un vicar anume în Mitropolia Basarabiei… Întâi de toate, vom observa falsul grosolan la care recurge mândrul nostru colonel. Nimeni nu pregăteşte şi nici nu poate pregăti „un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei” în afara Mitropoliei Basarabiei. De ce? Pentru câteva motive: 1. Mitropolia Basarabiei este una autonomă şi, potrivit Statutului său de organizare şi funcţionare şi potrivit Actului sinodal şi patriarhal din 19 decembrie 1992, are o procedură de alegere a ierarhilor de jos în sus, de către poporul credincios împreună cu clerul din fiecare eparhie. Abia după consumarea procedurilor interne de alegere, pe bază de alternativă, a ierarhilor din Mitropolia Basarabiei, Sfântul, Marele şi Îndreptătorul Sinod al Patriarhiei Române ia act cu binecuvântare şi validează alegerea făcută de clerul şi poporul credincios; 2. Mitropolia Basarabiei şi eparhiile ei sufragane nu pregătesc candidatura „pământeanului nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu” pentru a fi „un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei”; 3. Mitropolia Basarabiei şi eparhiile ei vor proceda la alegerea de episcopi eparhioţi şi vicari de îndată ce vor fi întrunite toate condiţiile necesare unor asemenea paşi importanţi. Aşa sau altminteri, Mitropolia Basarabiei nu va cere avizul colonelului Cantarean la alegerea acestor ierarhi.

Detalii ale operaţiunii „Pământeanul”

Cine este „pământeanul”? Din câte ni s-a dat să cunoaştem până acum, „pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu” este un personaj interesant. El este basarabean prin naştere, fiu de preot slujitor în Patriarhia Moscovei (în subordinea nemijlocită a colonelului Cantarean), care are imprudenţa să se exprime adesea deloc favorabil Patriarhiei Române, întâistătătorului ei şi Mitropoliei Basarabiei. Numele său de botez este Veaceslav. Şi-a făcut studiile teologice în România, ca bursier al Statului Român. În timpul studiilor s-a remarcat ca fiind ostil Mitropoliei Basarabiei. A predat la „Academia Duhovnicească din Chişinău”, înfiinţată prin ucazul fostului Patriarh al Moscovei, Alexei al II-lea. Mirean fiind, a fost delegat de către mitropolitul-colonel Cantarean direct la Bucureşti, pentru a fi angajat în administraţia patriarhală. Scopul pentru care a fost delegat la Bucureşti a fost atins la foarte scurt timp după plecarea din Chişinău, respectivul mirean fiind angajat dintr-odată, în condiţii destul de ciudate, ca să nu spunem foarte suspecte, în chiar inima administraţiei patriarhale, la Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti.

Se mândreşte cu faptul că se află în vechi şi strânse legături de „prietenie” cu Dan Ciachir, un alt personaj interesant, de origine etnică găgăuză, cunoscut ca unul dintre principalii detractori de presă ai Patriarhului Daniel. A deţinut funcţii importante la Cancelaria Sfântului Sinod al Patriarhiei Române, s-a „ocupat” de dosarul Mitropoliei Basarabiei, „ocupaţie” încetată în urma unui protest al Mitropolitului Petru. După ce a fost călugărit şi hirotonit preot, este consilier în administraţia Arhiepiscopiei Bucureştiului.

Acum câţiva ani, numele „pământeanului” a fost vehiculat în presa din Bucureşti (faimosul articol de investigaţie „Biserica KGB” din publicaţia „Ziua”), într-un context destul de negativ. Pe durata aflării în misiunea sa duhovnicească la Patriarhia Română, a fost unul dintre colaboratorii fideli ai instrumentelor de propagandă ale structurii locale a Patriarhiei Moscovei la Chişinău. Întreţine pe faţă relaţii directe şi strânse cu „Biserică Ortodoxă din Moldova” (Patriarhia Moscovei) şi cu mitropolitul Chişinăului şi „al întregii Moldove”, pe care îl vizitează negreşit atunci când se află la baştină. Ultima sa întâlnire la Chişinău cu falnicul mitropolit-colonel Vladimir Cantarean s-a produs vara trecută, mai exact la 13 iulie 2010, fără ştirea sau binecuvântarea Arhiepiscopiei Bucureştiului, când greaua, dar nobila sa misiune în capitala României a şi fost apreciată şi răsplătită generos, potrivit unui Comunicat de presă al „Bisericii Ortodoxe din Moldova”, prin distingerea „părintelui consilier patriarhal Veniamin Goreanu (cetăţean al RM) cu Medalia “Sfântului Ştefan cel Mare””.

Acelaşi Comunicat ne-a anunţat că mândrul colonel de la Chişinău şi trimisul său la Bucureşti, „pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu”, „au trasat noi punţi pentru o ulterioară colaborare, precum şi de schimb de experienţă în diverse domenii ale activităţii Bisericii”. Ei, dar unde este „colaborarea” sunt şi „colaboratorii”, iar unde avem „schimb de experienţă” avem şi „schimb de informaţii”.

Acum se ştie exact că „pământeanul” a fost în legătură zilnică cu un mic grup de preoţi buclucaşi, susţinuţi de o parte a presei (în special Jurnal de Chişinău şi Pro TV) şi mai mulţi securişti din sfera „literelor şi a culturii basarabene”, care au pus la cale, în vara anului 2008, decapitarea Mitropoliei Basarabiei şi înlocuirea Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru cu…, evident, „pământeanul” delegat de Patriarhia Moscovei la Bucureşti. Ar mai fi multe de spus, dar astea le lăsăm, poate, pentru altă dată.

Pământeni, pământeni, dar care le sunt gradele?

Cunoscând bine dedesubturile nesăbuitului război văzut şi nevăzut purtat cu atâta perfidie „ortodoxă” de către armata de locotenenţi, maiori, colonei şi generali din Patriarhia Moscovei împotriva Mitropoliei Basarabiei şi a Patriarhiei Române, cunoscându-l şi pe acest „pământean” atât de iubit de colonelul Cantarean, dar şi privind lucrurile cu mult realism, constatăm că pe mândrul colonel l-a luat gura pe dinainte şi a dezvăluit ceea ce nu trebuia să dezvăluie până în momentul Ics, cum spun militarii.

Surse bine avizate din interiorul mitropoliei „întregii Moldove” ne asigură că planul colonelului este de a scăpa odată şi pentru totdeauna de Mitropolitul Petru, care îi stă Patriarhiei Ruse ca o ţepuşă în talpă, aducând, prin mijloace numai de el şi de „sfânta” Moscovă ştiute, un om al său de nădejde în fruntea Mitropoliei Basarabiei, care să fie înghiţită, prin fuziune, de către mitropolia „întregii Moldove”. Interesant plan! Şi periculos! Văzând cum „s-a lămurit” colonelul până acum cu „existenţa” altor ierarhi, nutrim sincer speranţa că acest plan, care are în vedere o „lămurire” a colonelului „cu existenţa Mitropolitului Petru”, nu urmăreşte deznodăminte asemănătoare. Sperăm ca respectivul plan să nu aibă nici un fel de sorţi de izbândă. Faptul că acum ne-au fost vădite câteva elemente ale sale va determina Mitropolia Basarabiei să procedeze la alegerea canonică şi statutară nu doar a unui vicar, ci a mai multor ierarhi care să i se alăture Mitropolitului Petru Păduraru în slujirea Bisericii noastre de la răsărit de Prut şi de la răsărit de Nistru. Slavă Domnului că acum ştim cel puţin numele „pământeanului” pe care colonelul Cantarean şi-l pregăteşte pentru lucrarea sa! Mitropolia Basarabiei nu are însă nevoie de nici un cal troian oferit cu atâta mărinimie şi insistenţă pravoslavnică, aşteptat de colonel de pe acum, cu uşile deschise, în Catedrala din centrul Chişinăului. Se vor găsi şi fără polcovnicescul ajutor destui candidaţi pentru cele 8 funcţii vacante de ierarhi ai Mitropoliei Basarabiei, căci Ortodoxia românească are destulă putere să nască oamenii potriviţi pentru asemenea răspunderi.

O singură întrebare nu-şi are, deocamdată, răspunsul: dacă cel care ni se prezintă drept mitropolitul „întregii Moldove” are gradul de colonel, care o fi fiind gradul favoritului său delegat la Bucureşti? Oricum, să fim de acord, discipolul nu poate avea un grad mai înalt decât cel al maestrului, al celui mai Înalt şi mai Preasfinţit colonel, Cantarean.

sursa>

http://cubreacov.wordpress.com/2011/01/13/colonelul-cantarean-si-operatiunea-%E2%80%9Epamanteanul%E2%80%9D/

foto>

http://www.ziarullumina.ro/imagine.php?pic=123069input_file0070557.jpg&rw=280

 

Sfantul Inchisorilor, propus spre canonizare in Republica Moldova

Am urmarit indeaproape si eu reactiile starnite de emisiunea parintelui Savatie Bastovoi din 9 ianuarie 2011, care-l avea drept invitat pe IPS Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, mitropolie din Republica Moldova, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei (Rusia).

Subscriu comentariilor exprimate de fratii de la Razboi intru Cuvant in articolul „Mitropolitul Vladimir si Sfantul Martir Valeriu Gafencu: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor. Conflict deshis cu IPS Petru al Basarabiei prilejuit de emisiunea Parintelui Savatie”.

Totodata, vreau sa completez cu inca cateva obiectii personale, mai ales in urma vizionarii intregii emisiuni:

1. In primul rand nu „Mitropolia Moldovei propune canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu”, asa cum reda in mod disimulat titlul postarii parintelui Savatie, ci la nivel mediatic mitropolitul doar a comentat intre altele intrebarea ierom. Savatie, care fie intre noi, era mai mult o propunere.  Din doua una: ori mitropolitul a raspuns evaziv si diplomatic, dar fara sa aiba o baza reala in ceea ce spune (lucru putin probabil), ori totul a fost scena mimetica a unui teatru ieftin (cel mai probabil). De ce? Pai cum sa vrei sa canonizezi pe cineva cand tu ca mitropolit spui public in aceeasi emisiune ca ai citit decat „cate ceva despre” acea persoana, si cum gazda emisiunii  intreaba, inainte de a lansa „propunerea”, daca cumva mitropolitul a auzit macar de acea persoana; ca mai apoi, culmea!, sa scri pe blog ca „mitropolia propune canonizarea” acelei persoane. Dar oare pentru mitropolitul Vladimir canonizarea lui Valeriu Gafencu inseamna ceva? Dacă da, atunci ce? Cred ca ierom. Savatie stie sa raspunda acestei intrebari…

Redau textual intrebarea-propunere a Parintelui Savatie:

„[…] Poate ca ar fi si el [Valeriu Gafencu – n.m.] bun de alaturat [cetei sfintilor mucenici si marturisitori victime ale comunistilor, canonizati de Biserica Rusa – n.m.], desi nu provine din cler […] Si poate alaturi de ei, cu mila lui Dumnezeu, sa avem si noi o ceata de noi mucenici din pamanturile noastre, care imbarbateaza si incurajeaza crestinii in vremuri atat de tulbure, pentru ca asta e rostul canonizarilor: ca sa avem o legatura mai stransa cu Cerul prin cei care provin din pamantul nostru”.

2. Tot parintele Savatie, care apartine canonic de mitropolitul Vladimir, a folosit in emisiune, in doua ocazii, formularea destul de interesanta despre mitropolia condusa de IPS Vladimir: „o mitropolie atat de complexa cu o istorie atat de incurcata”, nerecunoscand practic existenta celeilalte mitropolii basarabene, care apartine de Patriarhia Romana si care este condusa de IPS Petru Paduraru sau, mai mult decat atat,  incorsetand-o pe ultima in granitele mitropoliei lui Vladimir si aratand-o drept pricina tulburarilor. De consemnat si faptul ca emisiunea a avut loc in… biroul mitropolitului Vladimir.

3. In legatura cu relatia de azi a celor doua patriarhii privitor la situatia celor doua mitropolii existente in Basarabia, calificata de mitropolitul Vladimir in emisiune in mod diplomatic drept una destul de buna, prieteneasca chiar, precum si a faptului ca Patriarhul Daniel incearca „ameliorarea” si iesirea din aceasta situatie „critica”, dar si ca doreste indreptarea problemelor „anticanonice” – cu referire stricta la IPS Petru,  trebuie amintit cititorilor ca printre primele hotarari luate de PF Daniel de cand a fost intronizat ca patriarh a fost aceea de a reactiva in 2007, in cadrul Mitropoliei Basarabiei, trei episcopii istorice. Ele au fost reactivate, cu toate ca sunt inca vacante. Mai mult decat atat, mitropolia lui Vladimir a primit de curand un nou episcop in eparhia de Edinet si Briceni (a fostului episcop Dorimedont, mort in cauze suspecte, in urma unui accident de masina), in persoana Arhim. Nicodim Vulpe, care a avut, alaturi de episcopul Marchel de Balti (pe atunci protopop), o contributie importanta in „prigonirea” IPS Petru de-a lungul timpului, incepand inca din anul 1992, de cand PS Petru a fost acuzat de „romanism” si a trecut sub tutela Patriarhiei Romane.

4. Mitropolitul Vladimir il acuza pe IPS Petru in doua puncte majore: oprirea de la slujirea celor sfinte inca din anul 1992 si reprimirea clericilor caterisiti de el *(mitropolitul exemplifica chiar cu doua cazuri de la Ungheni). Referitor la primul punct, situatia se poate rezolva (acum, zice-se) formal printr-o adresa a IPS Petru la Moscova. Cel de-al doilea punct se poate rezolva prin incetarea reprimirii caterisitilor in Mitropolia Basarabiei. De cealalta parte, IPS Petru trimite un comunicat de presa in care demonteaza argumentat doar primul punct. El califica declaratiile mitropolitului Vladimir ca fiind „deplasate si jignitoare”, cere in aceasi timp mitropolitului Vladimir sa aiba o „reactie de regret” si sa aduca „scuze fraesti” si, nu in ultimul rand, il acuza de colaborationsim „cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste, în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi” in anul 1992 si de „comportament abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt”, manifestat de el in aplicarea „tratamentului umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru”. Vlad Cubreacov, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei si vicepresedintele PPCD din Rep. Moldova, dar si un fervent apropiat al Mitropoliei Basarabiei, merge mai departe cu acuzele impotriva IPS Vladimir in cateva postari ale sale pe blog si il numeste „mitropolitul-colonel”. In fine,  „paradoxul” este urmatorul: pe data de 15 octombrie 2010, IPS Petru cu IPS Casian de la Galati au mers in vizita „frateasca” la IPS Vladimir, chiar in biroul sau, si au discutat despre aceste lucruri. Se parea ca starea de „ura si confruntare” incepuse sa fie depasita, conform specificatiilor hotararii comune a celor doua patriarhii din 15 ianuarie 1999. Gestul IPS Vladimir de atunci pare sa fi fost insa disimulat, potrivit afirmatiilor aceluiasi Vlad Cubreacov, care spune ca de fapt „Inaltpreasfinţia Sa [Vladimir – n.m.] ar dori doar să le transmită un semnal de avertisment mai-marilor săi de la Moscova, care l-ar fi invitat delicat să se gândească la o retragere din scaun”. Ramane insa de vazut, cel putin in urma emisiunii ierom. Savatie aceste lucruri prind acum din ce in ce mai mult contur.

Cateva consideratii:

Dupa IPS Vladimir, responsabilitatea crearii acestei situatii cu cele doua mitropolii din Basarabia este pusa in marea majoritate pe seama politicului si a contextului de dupa revolutia lui ’89,  dar uita ca acum el nu face decat o banala politichie bisericeasca. In acelasi timp, intrecerea lumeasca in a canoniza sfinti este deopotriva si politica, si politichie bisericeasca.

Toata lumea stie de propunerile parintelui Savatie indreptate indeosebi Patriarhiei Romane de a condamna public comunismul.  Daca tot a facut acest lucru si daca tot a facut aceasta emisiune, avandu-l mai ales ca inviat pe IPS Vladimir, de ce oare nu i-a „propus” si lui public acelasi lucru??? Raspunsul cred ca-l stim insa cu totii…

dan.camen.

foto>

http://viatalatara.files.wordpress.com/2008/11/sf-gafencu1.jpg

http://cubreacov.wordpress.com/2010/10/28/3951/