Citeam deunazi articolul „Si-ar dona miliardarii romani jumatate din avere in scopuri caritabile, dupa modelul Rockefeller si Bloomberg?” din Hotnews, care pornea de la stirea potrivit careia „David Rockefeller, Michael Bloomberg si alti 32 de miliardari americani au anuntat ca-si doneaza jumatate din averi in scopuri caritabile”. Mai multe despre aceasta initiativa aflam si din Romania Libera, in articolul „Gates şi Buffett inaugurează <clubul filantropilor>”.
Raspunsurile miliardarilor
Raspunsurile miliardarilor romani a fost in general acelasi, ei laudand initiativa americanilor, spunand ca au si ei cate o fundatie prin care ajuta diversele persoane aflate in nevoi, dar nu si-ar dona vreodata 50% din avere, si ca legislatia romana este diferita de cea americana in ceea ce priveste deductibilitatea de la plata integrala a taxelor si impozitelor anuale. Am remarcat din scurtele interviuri si cateva fraze interesante care merita luate in considerare:
Dan Voiculescu: „In Europa, mai ales in zona nordica, modelul solidaritatii e intermediat de Stat, nu de organizatii non-profit. Statul e cel care impoziteaza masiv averea si care, ulterior, asigura redistribuirea catre cei aflati in dificultate. America a gasit o solutie pentru a nu ‘umfla’ inutil rolul social al Statului”. […] „Daca banii vor fi gestionati de Stat, atunci poti fi sigur ca jumatate vor fi deturnati, iar cealalta jumatate va fi risipita in proiecte ineficiente. Societatea civila independenta, pe de alta parte, cu cateva exceptii notabile, este inca prea cruda si prea fragila pentru a putea gestiona sume mari. Ar deveni o tinta pentru tot soiul de grupuri de interese, politice sau infractionale.”
Ovidiu Tender: „Foarte importante sunt motivatiile care stau la baza deciziei lor: daca exista o presiune a opiniei publice sau a guvernului care i-a determinat sa se „solidarizeze” cu diverse proiecte caritabile, sau o apropiere naturala de oamenii mai putin norocosi”.
Elan Schwartzenberg: „Nu as dona 50% din avere si am sa va si explic de ce: daca sa spunem am 2 milioane de euro si donez 1 milion, eu cred ca mai bine pun cei 2 milioane la lucru si ulterior donez din acei bani. Cred ca, astfel, intr-un parcurs de 10-15 ani suma donata ar fi mult mai mare decat milionul pe care l-as fi dat. Asta e parerea mea”.
Gigi Becali, dupa o apologie a milosteniei crestine a spus, printre altele, si asta: „Eu am donat pana acum, dar nu 50%, dar am donat si o sa mai donez mai mult de 50%. Bineinteles ca as dona 50%. O dau eu, o sa donez, eu am dat pana acum 30 de milioane de euro. Le dau eu, nu dau la o fundatie, ca ii ia cineva”.
George Copos: „Imi pare insa rau ca la noi legislatia nu prevede deductibilitatea taxelor asa cum e in SUA, unde aceasta deductibilitate ajunge pana la 30%”.
Stefan Vuza: „[…]Insa in SUA, Bill Gates si-a donat averea unei fundatii pe care o conduce. Cate milliarde a donat, tot atatea milliarde este scutit la taxe. In SUA, donatiile reprezinta o mare afacere; in Romania, e o mica afacere pentru ca, potrivit legii, trebuie sa donezi unui tert si cine stie ce se intampla cu banii tai”. […] „As fi de acord sa imi donez jumatate de avere daca s-ar aplica si la noi legislatia din SUA, unde donatiile inseamna deductibilitate. Nu as dona oricum, sau unei fundatii, pentru ca stim cum se fura in Romania. Grupul meu de firme a donat, dar cu tinta fixa: am ales noi oameni pe care sa ii ajutam”.
Regimul donatiilor
Diferenta in ceea ce priveste regimul donatiilor din SUA si din Romania este considerabila. Astfel „legea americana spune ca cei care fac donatii in general pot utiliza aceste donatii pentru a-si deduce taxele anuale pe care le platesc statului american. Deducerile sunt limitate intre 30% si 50% din valoarea impozitelor datorate Statului, insa in lege sunt prevazute praguri in toate cazurile in care se pot cere deduceri de taxe„. In Romania, insa, „donatiile nu sunt incadrate la cheltuieli deductibile. Potrivit articolului 21 din Codul Fiscal pentru determinarea profitului impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare„.
Intrebari intrebatoare…
Un lucru interesant l-am observat citind numele cele mai sonore care intregeau lista celor 40 de filantropi miliardari americani. Astfel, am aflat, culmea!, ca si T. Boone Pickens, preşedintele grupului petrolier B.P., s-a alaturat acestei initiative. Va sa zica afacerea i s-a dus „pe apa Atlanticului” si el decide sa-si doneze jumatate din avere in scopuri caritabile. Care avere si de ce tocmai acum? Intrebari intrebatoare… La fel de ciudat este si faptul ca Bill Gates si-a donat jumatate din avere propriei sale fundatii, iar Warren Buffett a decis sa-si doneze banii in contul aceleiasi fundatii Gates. De ce tocmai acolo si de ce cei doi vătafi miliardari (primii in clasamentul Forbes) sunt tocmai ei initiatorii acestei campanii filantropice? Intrebari intrebatoare…
Adevaratii donatori
Campania „The Giving Pledge” (Promisiunea de a dona) initiata de miliardarii americani ar tebui, conform datelor, sa schimbe total starea celor aflati in nevoi, fiindca daca cei 40 de miliardari americani din cei 403 si-ar dona „pe bune” jumatate din averi, atunci America nu ar mai avea, cel putin la nivel teoretic, asa cum are acum, milioanele de saraci… Fiindca vorbim de sume astronomice, de cateva sute de miliarde de dolari… Ceea ce a reusit Buffett si Gates sa faca, reunind cu ajutorul dineurilor atatia miliardari in numele unui proiect filantropic comun, n-a reusit Mantuitorul Hristos atunci cand a fost pe pamant, desi a stat la masa cu vamesii si pacatosii… Filantropia aceasta privata de club si de dineuri este opusa celei evanghelice, pentru că aflăm din acelasi articol ca realitatea este alta. In contrast cu aceste donatii venite din partea miliardarilor, desi in anul 2009 operele filantropice americane au totalizat peste 300 miliarde din donaţii, totuşi, „esenţialul acestor bani au provenit de la ne-miliardari care donează 5, 10 sau 50 dolari, gestul înscriindu-se în tradiţia de „filantropie” care provine de la Rockefeller şi de la marii baroni ai capitalismului american de la începutul secolului trecut”. Deci cei mai mari filantropi nu sunt miliardarii, cum poate ca ar trebui, ci tocmai oamenii colectelor sociale… Ei au reusit, in ciuda donatiilor mici facute, sa stranga intr-un an mai mult decat se putea crede.
Promisiunea de a dona
Initiata pe fondul crizei actuale, aceasta actiune nu vine, cred, intamplator. Am putea spune, intr-o prima faza, ca este vorba doar de o chestiune de imagine pentru miliardarii americani, asa cum spune si Gabriela Anghel in articolul din Romania Libera, ca „miliardarii americani, aflaţi în dizgraţie în rândul opiniei publice de la declanşarea crizei financiare în 2008, au acum prilejul să îşi reonoreze blazonul prin această iniţiativă, dar, dincolo de aspectul legat de imagine, donaţiile lor se pot traduce prin dirijarea de fonduri colosale pentru organismele caritabile”.
Mai mult decat atat, tinand cont si de legislatia americana, dar si de oportunismul afaceristilor americani, putem spune ca aceasta campanie este doar un paravan pentru scutirea miliardarilor de taxe si impozite, iar ca fundatiile lor sunt simple „supape”. Acelasi lucru il afirma si un comentator – „kermit” – in comentariul sau la articolul din Romania Libera, intitulat „Da… da… si iar da!”: „Doneaza banii organizatiilor cu profil caritabil! Ce sunt aceste asociatii? Sunt supapele lor si nimic altceva… banii raman in continuare in buzunarul lor. Smecheria e ca nu platesc impozite… deci vor fi si mai bogati. Adica infiintez laboratoare pt. cercetarii farmaceutice,… Asa zisele donatii nu sunt decat INVESTITII ACOPERITE…”
Milostenia institutionalizata
Revenind insa la miliardarii nostri autohtoni pot spune, dupa ce am citit parerile lor, ca multi dintre ei aplica, in ciuda legislatiei romanesti actuale, metoda americana care implica si fundatiile caritabile. Unii dintre ei prefera sa-i ajute in mod direct pe cei aflati in nevoi, fara sa apeleze la tot felul de fundatii intermediare. Un exemplu in acest sens il constituie Gigi Becali care, din cate stiu, a preferat mai tot timpul aceasta metoda; lucru care s-a resimtit in mod direct si benefic in societate. Altii au observat ca fundatiile pot constitui drept surse de finantare atat pentru diverse persoane (dintre cele mai rau intentionate), cat si pentru tot felul de initative (cu totul straine de scopul pentru care au fost create). Daca Statul intervine, de asemenea, in mod excesiv in acest proces al donatiilor atunci poate servi drept tinta pentru tot soiul de grupuri de interese, politice sau infractionale. Este interesanta si conceptia lui Elan Schwartzenberg care se disociaza de aceasta demagogie ieftina de a-ti dona, chipurile, in mod parut evanghelic 50% din avere oamenilor aflati in nevoi, ci propune in schimb, mai realist, desfasurarea unei activitati filantropice mai marunte si mai dese in baza multiplicarii propriei afaceri. Cel mai transparent in chestiunea danoatiilor mi s-a parut D-l Stefan Vuza, care a tradus printr-o singura fraza ce inseamna de fapt pentru miliardarii americani politica donatiilor si cum acestea reprezinta mai degraba o afacere sau o noua forma de investitie: „Cate milliarde au donat, tot atatea milliarde sunt scutiti la taxe”. Tot el a explicat ca ar fi de succes daca si la noi, in Romania, s-ar aplica legea americana, multi dintre miliardari fiind de acord cu ea. Vazand pericolul alimentarii in mod inutil a fundatiilor filantropice cu fonduri banesti si acest miliardar a ales metoda clasica si evanghelica de a dona direct si nemijlocit unui grup-tinta de oameni.
Milostenia dezinteresata
Astfel, de cele mai multe ori milostenia contemporana nu mai este facuta dezinteresat, fiindca pentru miliardari este neinteresanta, ci se cauta imediat profitul, in contrast cu scopul ei initial, ajungand sa fie ori un soi de afacere pentru baietii destepti, ori o investitie credibila si de fatada in fata societatii, ori o simpla scutire de impozite si taxe sau pur si simplu o forma institutionalizata şi administrata formal de catre Stat sau de diversele fundatii, care au in conducere si diverse persoane cu intentii obscure. Putini insa dintre oamenii bogati mai aplica, chiar si la nivel banesc mai redus, metoda evanghelica de a ajuta dezintersat pe cei aflati in nevoi in mod direct si nemijlocit, pe fondul unui crez launtric, sau pur si simplu din spirit civic. Acest lucru l-a inteles si anonimul din Timisoara care a donat in mod dezinteresat 50.000 de euro pentru salvarea Soniei Conovaru, spunand ca „dacă un singur copil poate fi salvat în Bucureşti este extraordinar. Un suflet dacă este salvat, ai o mulţumire„. În acest sens, cei care doneaza dezinteresat celor aflati intru nevoi, binestiind sau nu, isi construiesc adevarate palate in ceruri si isi scriu numele in cartea vietii, facandu-si si un nume bun pe pamant. Asadar, un lucru trebuie inteles: nu saracia fara Dumnezeu te mantuieste, ci bogatia intru milostenii iti deschide uşa Raiului.
dan.camen.
Theologhia 