Preluare de la Graiul Ortodox/
19 februarie 2011
[Cum era previzibil, Mitropolitul Serafim a raspuns scrisorii lui Artemie adresata tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, urmand si aici tema bine-cunoscuta a discursurilor sale indreptate impotriva sionistilor *(pe plan politic), denuntand indeosebi ecumenismul sincretist *(pe plan religios). Cu toata experienta sa acumulata in domeniul dreptului bisericesc, acesta spune ca in privinta judecarii episcopului Artemie si a protosinghelului Simeon Vilofski s-a procedat anticanonic si ca atat autoritatile bisericesti (Sinodul Permanent si Sinodul mare al Bisericii Ortodoxe Sarbe), cat si cele guvernamentale sarbe, au „fabricat” acuzatiile, pe care le catalogheaza ca fiind „marsave” si „josnice”. Astfel, in opinia sa, atat Sinodul, cat si Guvernul sarb, se supun „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Serafim il confirma, deci, pe Artemie, in continuare, ca episcop legitim si canonic de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, si considera „nule” si „neavinte” pedepsele date lui si parintelui Simeon, pe care il socoteste prigonit „din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale”. Il numeste apoi pe Artemie „singurul” si „adevaratul” ucenic al Sf. Iustin Popovici si il indreptateste sa-si asemene patimirea cu exilul Sf. Ioan Hrisostom, cu care este, in opinia sa, „părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor”. Mitropolitul aminteste si de relatiile ecumeniste ale Patriarhiei sarbe si ale unor ucenici (acum ierarhi) ai Sf. Iustin Popovici „cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici”, dar uita sa mentioneze, cum era si firesc, de participarea patriarhului Irineu si a episcopului Irineu de Backa la inaugurarea sarbatorii Hanuka intr-o sinagoga din Belgrad. De remarcat este si punctul de vedere exprimat in legatura cu ceea ce el numeste „teocratia” islamica din Europa, promovata de kosovarii musulmani.
Consider, asa cum am afirmat si mai inainte, ca episcopul Artemie nu a procedat inspirat, atunci cand a ales sa se impotriveasca Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe. Mai mult decat atat, felul cum a ales sa gestioneze apoi situatia lui si a acolitilor sai in cadrul *(si apoi in afara) Bisericii Ortodoxe Sarbe, nu se aseamana patimirii Sf. Ioan Gura de Aur, Artemie insusindu-si atitudini „schismatice” si chiar „sectare„. Nu neg insa nici eventuala indeplinire de catre anumiti sinodali sarbi, sau chiar de catre patriarhul Irineu, a „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Este adevarata si momeala „cu perspectiva participării Serbiei la structurile euro-atlantice”, precum şi „ameninţarea Tribunalelor internaţionale”, exercitata atat asupra structurii guvernamentale sarbe, dar si asupra celei bisericesti. De asemenea, ecumenismul sincretist vizibil al patriarhului Irineu a jucat un rol important in indepartarea lui Artemie. Nu in ultimul rand, pot spune ca tensiunile politice din Kosovo s-au resfrans nefast asupra modului cum a fost solutionata aceasta problema bisericeasca. Pozitia Mitropolitului Serafim nu este singulara, tot din Grecia vocea protopresbiterului Theodor Zisis a sustinut inca de la inceput cauza episcopului „prigonit”, el fiind si coordonatorul de doctorat al protosinghelului Simeon. Calugari de la M-rea Sf. Sava de langa Ierusalim au procedat la fel *(nu-i de mirare, pentru cei care nu stiu unul dintre calugarii de acolo este chiar fiul lui Theodor Zisis). In fine, pozitia Mitropolitului Serafim e cea mai transanta de pana acum la adresa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, mai ales ca vine din partea unui ierarh. Curios de aflat cum va raspunde Sinodul sarb si, implicit patriarhul Irineu, la aceste „acuzatii” – dan.camen.]
~~~+~~~
Pireu, 31 ianuarie 2011
Către Prea Sfinţitul Episcop de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia, Artemie
Serbia
Prea Sfinţite, Prea Cinstite şi Iubite Frate,
Cu negrăită durere, amărăciune şi mâhnire am primit şi am citit documentele pe care mi le-a trimis Prea Sfinţia Voastră, atât documentul adresat Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât şi cel adresat ierarhilor ortodocşi din toată lumea care dimpreună cu cei păstoriţi de ei alcătuiesc Biserica Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească, Nedespărţită şi Neschimbată a lui Hristos. În ultimul document am citit cu atenţie şi decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Republicii Democrate Elene şi cu multă evlavie şi cu cel mai mare respect vă adresez următoarele:
1. Cred neclintit şi cu smerenie o declar în mod public, având în spate o experienţa de 20 de ani în chestiuni de drept bisericesc în calitate de anchetator bisericesc şi secretar al tribunalelor sinodale ale Bisericii Ortodoxe Elene, că, în conformitate cu dumnezeieştile şi sfintele canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi ale Sinoadelor Locale (25, 74 şi 75 ale Sfinţilor Apostoli, 6 al Sinodului II Ecumenic, 9 şi 17 ale Sinodului IV Ecumenic, 12, 87 şi 96 ale Sinodului VIII Local de la Cartagina şi canonul 1 al Sfântului Chiril al Alexandriei) şi potrivit dumnezeieştii legi a Evangheliei, Prea Sfinţia Voastră sunteţi episcopul canonic al Prea Sfintei Episcopii de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia. Iar cele făptuite împotriva Voastră de către Sinodul Permanent, precum şi de către plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fără rechizitoriu canonic şi fără o acuzaţie întemeiată pe fapte reale, fără interogare canonică şi investigare a rechizitoriului, fără judecată canonică şi fără apărare, fără mijloace legale. Şi anume:
a. decizia din 11/2/2010 a Sinodului Permanent asupra îndepărtării temporare a Prea Sfinţiei Voastre din jurisdicţia pe care Dumnezeu V-a încredinţat-o,
b. decizia din 2/5/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu înlăturarea din jurisdicţia Voastră canonică,
c. decizia din 18/9/2010 a Sinodului Permanent asupra impunerii pedepsei cu întreruperea oricărei activităţi sacramentale, şi
d. decizia din 18/11/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu caterisirea din înalta demnitate arhierească şi întoarcerea la treapta monahilor, prin care se încălcă în mod vădit orice noţiune de drept canonic şi de disciplină procedurală canonică. Potrivit canoanelor Bisericii, tocmai cei care au aplicat aceste pedepse necanonice, prin aplicarea acestor pedepse, se invalidează canonic, cu consecinţa imediată că deciziile luate de ei se adeveresc nule şi neavenite. Prin aceste acte este lezată ireparabil credibilitatea canonică a respectivelor organe judecătoreşti şi administrative ale Bisericii Serbiei, precum şi principiul canonic pe temeiul căruia funcţionează Bisericile Ortodoxe Autocefale, principiul identităţii pedepselor.
2. Decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a Republicii Democrate Elene prin care se respinge mandatul de arestare cu numărul Ki/Br 1181/01 eliberat de anchetatorul Tribunalului Suprem al Serbiei şi cererea de extrădare în Serbia a Prea Cuviosului Arhimandrit Simeon Vilofski, protosinghel al Sfintei Voastre Episcopii, şi el caterisit şi înlăturat în mod necanonic, a dovedit cu claritate că Biserica Aghiosavaită[1] a Serbiei, precum şi Guvernul Sârb se supun ordinelor politicii demonice americano-sioniste.
Această linie politică urmăreşte distrugerea leagănului poporului ortodox sârb, Kosovo şi Metohia, şi pregăteşte sistematic islamizarea Europei prin atenuarea caracteristicilor creştine ale Europei, în vederea instalării mai lesnicioase a acelui „Mesia al slavei” pe care îl aşteaptă forţele politice americano-sioniste şi care se identifică cu prea mârşavul Antihrist. Acest leagăn al culturii şi civilizaţiei sârbe creştine, Kosovo şi Metohia, este predat în mâinile pătate de sânge ale Kosovarilor islamişti, care în secolul XXI înalţă în Europa idolul mincinos al teocraţiei islamiste. [interesant punct de vedere – n.m.]
Concepţia islamică despre lume susţine în mod contradictoriu că, într-adevăr, Iisus Hristos este adevăratul Mesia şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat de la Dumnezeu şi din Pururea Fecioara Maria, dar în acelaşi timp denaturează şi reduce la zero lucrarea Sa mântuitoare, negrăita Sa golire de Sine (kenoză) prin Cruce şi slăvita împreună-înviere a firii umane prin Învierea Sa.
Momite cu perspectiva participării la structurile euro-atlantice şi sub ameninţarea Tribunalelor internaţionale, autorităţile bisericeşti şi guvernamentale sârbe au fabricat această acuzaţie mârşavă şi josnică împotriva protosinghelului Simeon Vilofski şi, prin extindere, şi împotriva Voastră, cum că acesta, chipurile, ar fi făcut abuz de putere şi ar fi sustras suma totală de 27 640 125 de dinari, adică 349 857 de euro. După cum se declară însă în sus-pomenita decizie a Curţii Supreme de Justiţie şi Casaţie a Republicii Elene, la pagina 8, prin acuzaţia pretinsei deturnări de fonduri, „Părintele Simeon Vilofski, căutat de autorităţile sârbe, este de fapt atacat din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale, iar prin extrădarea sa autorităţilor sârbe există pericolul unei flagrante lezări a dreptului său la o judecată dreaptă în statul care îl revendică <Serbia>”.
În plus, în decembrie trecut, autorităţile sârbe au fost nevoite să îl elibereze din lipsă de probe pe domnul Petrag Suboticki, presupusul complice al Arhimandritului Simeon Vilofski în presupusa delapidare de fonduri, care era antreprenorul construcţiilor. Acest fapt demonstrează cu multă claritate planul lor perfid şi criminal îndreptat împotriva Prea Sfinţiei Voastre şi a Prea Cuviosului Părinte Simeon, protosinghelul Vostru, plan pe care l-au ordonat puterile antihristice care v-au şi înlăturat din Mitropolie.
3. Ca simple mădulare ale Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, am resimţit o amară şi dureroasă surpriză în faţa acestei tragice evoluţii, din zi în zi mai gravă, din Biserica Aghiosavaită a Serbiei. În trecut ne refeream cu toţii la Biserica Serbiei cu profund respect şi încredere, pentru că în vremuri cumplite şi sub stăpâniri criminale, Ziditorul şi Pronietorul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, trimisese pe îngerul Său, pe mentorul şi călăuzitorul Vostru duhovnicesc, pe teologul cu spirit foarte pătrunzător şi eroul curat, pe luminătorul ecumenic al Dumnezeirii celei în Trei Sori, pe cel între Sfinţi Cuvios şi Purtător de Dumnezeu Iustin Popovici, prin ale cărui scrieri au fost răniţi de moarte demonii Ecumenismului sincretist, ai Papismului şi ai Iluminismului antihristic. Înţelegerea actualelor realităţi din Serbia produce însă în noi toţi rană şi durere.
Omeneşte vorbind nu suntem în stare să pricepem cum de este posibil ca urmaşii duhovniceşti ai Cuviosului Părintelui nostru Iustin şi fraţii Voştri după duh să ajungă să se roage împreună şi să întreţină relaţii cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici, care au măcelărit şi au pustiit neamul sârb, care prin soldaţii croaţi catolici au ucis 800 000 de sârbi neomartiri în timpul ocupaţiei fasciste a Serbiei.. Recent „au canonizat” pe autorul spiritual şi moral al acestui genocid nelegiuit, pe „Arhiepiscopul” catolic de atunci al Zagrebului, Aluision Stepinats. Prezenţa unor Arhierei sârbi cunoscuţi împreună cu răposatul Patriarh Pavle la „liturghia” mincinoasă a papistaşilor eretici care a avut loc la Zagreb (Croaţia) cu prilejul „canonizării” numitului criminal abominabil şi împreună-vieţuitor cu demonii în Iad nu poate fi justificată nici prin motivele curtoaziei de factură ecumenistă, nici prin iertarea şi uitarea răului specific creştine, ci doar prin planurile politice pomenite mai sus.
În acest sens, rugăciunea comună care în urmă cu câteva zile, 27/1/2011, a avut loc în Paraclisul Sfântului Ioan Teologul din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Belgrad, în prezenţa Prea Fericitului Patriarh Irineu, a „Arhiepiscopului” Romano-Catolic al Belgradului, Stanislav Hocevar, şi a Nunţiului papal, Orlando Antonini, demonstrează cu claritate şi întăreşte motivele reale ale înlăturării Voastre anticanonice şi ale condamnării ilicite, căci Prea Sfinţia Voastră v-aţi dovedit urbi et orbi prelungirea glasului Cuviosului Iustin şi, în cele din urmă, singurul său ucenic adevărat.
4. Cu îndreptăţire l-aţi invocat pe Sfântul Ioan Hrisostom, precum şi martiriul şi mărturia acestuia, pentru că v-aţi dovedit „şi părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor” Sfinţilor Părinţi şi Mărturisitori.
Sărutând prea cinstita Voastră dreaptă şi cerând rugăciunile Voastre frăţeşti, care au trecere înaintea lui Dumnezeu, rămân al Vostru frate în Hristos,
† Mitropolitul Pireului, Serafim
Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, p. 5.
Traducere Anna Theodorou
sursa>
http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/19/invocand-canoanele-sfintilor-apostoli-si-hotararile-sinoadelor-ecumenice-mitropolitul-pireului-serafim-demonstreaza-necanonicitatea-caterisirii/
Theologhia 
