RSS

Arhive pe etichete: romania

Con-sensul aniversarii

Pe 21 noiembrie a.c., Patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii a implinit 65 de ani de viata. Astfel, cu acesta ocazie, intaistatatori si reprezentanti ai sapte Biserici Ortodoxe Locale *(Antiohia, Georgia, Romania, Bulgaria, Polonia, Cehia si Slovacia) i-au urat la resedinta patriarhala din Kremlin cuvenitele urari de bine. Din partea Patriarhiei Romane a participat IPS Nifon al Targovistei. Folosindu-se de acest prilej, Patriarhul Kirill a abordat, la intalnire, mai multe probleme, intre care si cea a convocarii viitorului Sinod Pan-Ortodox.

S-a semnat, la finalul discutiilor, si un comunicat oficial, care a fost oferit presei si care cuprinde, cum era si firesc, concluziile problemelor abordate. La finalul acestuia se mentioneaza ca reprezentantii celor sapte Biserici Ortodoxe Locale au nadejdea convocarii acestui Sinod, pentru ca sa fie rezolvate multe probleme bisericesti importante si sa se dea un raspuns competent provocarilor actuale moderne. De asemenea, se spune ca procedura si continutul ordinei de zi a Sinodului trebuie pregatite cu temeinicie. Pentru aceasta, este necesar ca pozitia fiecarei Biserici Ortodoxe Locale sa fie luata in consideratie si sa se tina cont de principiul consensului atunci cand se iau decizii atat la nivelul comisiilor pregatitoare presinodale, cat si la lucrarile Sinodului propriu-zis. Deciziile Sinodului trebuie sa corespunda intocmai „Traditiei dogmatice si canonice si sa nu introduca inovatii care pot pune in pericol unitatea Sfintei Biserici”.

Nu trebuie uitat faptul ca tocmai principiul consensului *(fundamental pentru sobornicitatea ortodoxa) a stat ca un ghimpe la ultimele intalniri ale comisiei pregatitoare presinodale, cand s-a abordat chestiunea dipticelui si a modului de proclamare si de acordare a unei autocefalii. Reprezentantii patriarhiilor de limba greaca *(vechea Pentarhie) au inceput sa se gandeasca deja si la varianta adoptarii hotararilor prin votul majoritatii. Lucru neacceptat insa de rusi, inca de la inceput.

Asadar, sensul aniversarii a fost consensul.

dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.mospat.ru/en/2011/11/21/news52951/

foto>

http://www.mospat.ru/en/2011/11/21/news52930/

http://moskva.bezformata.ru/listnews/pravoslavnoj-tcerkvi-mitropolitom/1859339/

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Cathedral Plaza, noul Goliat?

Inca de la inceput, din 2006, de cand s-a starnit controversa aceasta cu ridicarea imobilului de 19 etaje in imediata vecinatate a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din Bucuresti – monument istoric, Arhidieceza *(ARCB) a initiat demersuri prompte, juridice, in vederea stoparii ridicarii acestei constructii. Am vazut cu ochii mei cum acest turn modern domina trufas imprejurimile, fiind in contrast total cu arhitectura de epoca a imobilelor din vecinatate.

Pe langa argumentele legate de armonia arhitectonica care trebuie sa existe in planul urbanistic al metropolei, dar si de existenta unei legi speciale care nu permite construirea de imobile in imediata vecinatate a cladirilor monument-istoric *(mai ales ca este vorba de un lacas de cult), ARCB a facut cunoscut opiniei publice pericolul posibilei inclinari a catedralei – din pricina apropierii prea mari dintre cele doua imobile (8 m) – structura de rezistenta putand fi afectata *(vezi cazul Bisericii Armenesti), sau felul cum s-a obtinut autorizatia de construire.

Dupa cativa ani de procese, Curtea de Apel Suceava a stabilit ca autorizatia de construire a fost data in mod ilegal de catre Primaria Sectorului 1 si, deci, imobilul a fost construit ilegal. Au urmat apoi inca sase cai extraordinare de atac impotriva acestei decizii, initiate de Primaria Sectorului 1 si Millenium Building Development *(MBD), care detine imobilul, pe care Curtea de Apel Suceava le-a respins. Cea de-a sasea cale de atac, si ultima posibila, a fost respinsa pe 11 iulie a.c., Curtea de Apel Suceava stabilind irevocabil nulitatea autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza”.

Goliatul acesta arhitectonic pare acum infrant. Zic goliat, pentru ca omul care detine imobilului este cel mai bogat evreu – Eyal Ofer – si pentru ca ARCB cere acum ca imobilul sa fie demolat, iar terenul expropriat. Prastia cu care s-a luptat ARCB a fost Justitia Romana, iar pietricica, care a doborat juridic la pamant turnul, a fost insasi autorizatia de construire, care s-a dovedit pana la urma a fi ilegala. In Romania, ridicarea autorizatiei unui turn zgarie-nori, pentru apararea unui monument-istoric, este o „premiera„.

Reprezentantii Cathedral Plaza au spus ca decizia Curtii din Suceava „este una obscură, dubioasă şi tardivă” si ca „Proiectul Cathedral Plaza este finalizat şi a intrat în circuitul civil”. Omul de afaceri evreu „schimba armele” si promite, ca si mai inainte, sa mearga si mai departe, la CEDO, recunoscand ca acum este „blocat„. De cealalta parte, ARCB face dovada ca este doar un „presupus proces„, folosit de MBD si mai inainte pentru „intimidarea instanţelor de judecată, pe care le acuză, nejustificat de inconsecvenţă şi părtinire”, aratand ca pana in luna mai a.c. la CEDO nu era inregistrata nicio cerere MBD.

Daca vom asista la demolarea acestui turn atunci, cu adevarat, va fi o premiera in Romania, iar ecoul acestei prabusiri va trece granitele tarii si va re-credibiliza Justitia Romana. De asemenea, pentru noi, ortodocsii, determinarea pe care au avut-o romano-catolicilii in apararea catedralei monument-istoric trebuie sa ne fie model, si imbold pentru a ne proteja, la randu-ne, pe cat putem, zonele de protectie ale lacasurilor de cult, cu orice pret…

dan.camen.

foto>

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cathedral_Plaza_s-a_vandut_cu_70_de_milioane_de_euro_0_473353095.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 17, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Impartirea pe regiuni a tarii si reintregirea, pe jumatate, a Mitropoliei Ardealului

In articolul sau din Evz.ro, intitulat „Mitropolia Ardealului şi noua hartă a BOR. Cum va modifica reforma administrativ-teritorială organizarea bisericii” (18 iunie 2011), Florian Bichir pune in discutie posibila reorganizare administrativa bisericeasca pe structura viitoarei impartiri pe regiuni de dezvoltare a Romaniei, bazandu-se, in principal, pe ideea ca Biserica, urmand modelului bizantin de organizare, s-a „pliat” mereu dupa modelul laic.

Astfel, desi spune ca in mod „logic” episcopiile ar trebui desfiintate, ca sa ramana doar mitropoliile (8-9 la numar), recunoaste insa ca episcopii eparhioti au un rol misionar-pastoral „stringent” in teritoriul in care se afla acum, dar ca „o reformă va avea loc”, pentru că „şi articolul 7 din Stat prevede” pliarea administrativa a Bisericii dupa modelul laic; insa tot acolo se spune ca Biserica „va tine seama de cerinţele pastoral-misionare”, nu doar ca va „lua în considerare organizarea administrativ-teritorială a statului”. In acest sens, „logica” laica pe care o aminteste ca reper de organizare administrativa a Bisericii nu este neaparat necesara.

Cercetand „atent” apoi felul cum se suprapun regiunile peste actuala impartire a mitropoliilor, observa ca teritoriul Mitropoliilor Olteniei, Banatului si Moldovei si Bucovinei concorda perfect cu noua impartire teritoriala. Nu acelasi lucru se intampla si in cazul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Bichir nu vede ce cauta teritoriul Episcopiei Buzaului si Vrancei in componenta regiunii Sud-Est, cu capitala la Constanta. De asemenea, doreste o „reparare istorica”, prin infiintarea Mitropoliei Dobrogei (presupun cu capitala la Constanta), „pentru a nu exista rivalitate între Galaţi şi Constanţa”. Dar cum ar arata o viitoare Mitropolie a Dobrogei fara judetele Galati si Braila (chiar Buzau si Vrancea, actuala regiune Sud-Est, sau eventual Ialomita si Calarasi), adica doar cu doua judete (Constanta si Tulcea), fiindca nu avem pana acum vreo mitropolie atat de mica dpdv al numarului de judete care o compun? In plus, ar imparti cantitativ simetric teritoriul actual al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei in doua parti egale, argument al simetriei cantitative care, desi nu este istoric, D-l Florian Bichir il foloseste mai departe pentru a justifica posibila organizare administrativa bisericeasca in Ardeal dupa modelul laic al regiunii Centru. De fapt, aici a vrut sa ajunga Bichir cu articolul sau.

In vederea lui, „soluţia pe care ar trebui să o ia şi Biserica” in cazul Mitropoliei Ardealului este tocmai alipirea judetelor Alba si Mures, adica „echilibrarea” simetrica teritoriala cu Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului *(6 judete de fiecare), forma regiunii Centru. Aduce in acest sens aminte de editorialul sau din Evz.ro *(19 februarie 2011), intitulat „Din nou despre Mitropolii„, in care propunea varianta aceasta care, dupa el, ar fi circulat „în înalte sfere religioase”.

.

Noutatea pe care o aduce articolul sau de acum se afla tocmai la sfarsit: „Noul ierarh de la Alba Iulia, ÎPS Irineu, doreşte şi va începe demersurile pentru a fi încadrat în Mitropolia Ardealului!„. Este de fapt confirmarea, daca vreti, a posibilului „compromis” facut de Patriarhului Daniel pentru a „reintregi”, macar pe jumatate, Mitropolia Ardealului, lucru evidentiat de Florian Bichir in editorialul „Şi Biserica face compromisuri!” (Evz.ro / 19 martie 2011) si preluat apoi de mine pe blog in articolul „Echitate prin compromis, sau compromisul echitatii?” *(19 martie 2011), ca posibil raspuns la felul cum au decurs alegerile pentru Mitropolia Clujului. Singura necunoscuta de atunci era persoana care va ocupa scaunul de Arhiepiscop al Alba Iuliei, mie parandu-mi-se plauzibila varianta Mirelei Corlatan *(“Andreicuţ, revanşa post-mortem a lui Anania”, Evz.ro / 19 martie 2011) ca IPS Ioan Slajan de la Covasna si Harghita sa fie numit in acest scaun si sa incerce mai apoi alipirea Arhiepiscopiei Alba Iuliei de Mitropolia Ardealului. Pana la urma a fost ales PS Irineu Bistriteanul, iar daca este adevarat ceea ce spune acum Florian Bichir, cum ca demersurile in acest sens vor fi initiate de noul arhiepiscop, care „doreste” aceasta alipire, atunci inseamna ca acel „compromis” mentionat a fost intr-adevar facut, dar si ca noua impartire teritoriala a Romaniei in regiuni de dezvoltare favorizeaza aceasta reorganizare a Mitropoliei Ardealului, lucru speculat de Bichir cu acest articol din Evz.ro (urmand aceeasi logica, favorizeaza pana si eventuala infiintare a Mitropoliei Dobrogei, in detrimentul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei).

dan.camen.

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 18, 2011 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sociologul prezidential devenit pericol social – Sebastian Lazaroiu: „Peste 50% dintre romani sustin legalizarea prostitutiei”

[Este de ajuns aici comentariul unui cititor Ziare.com – „Dr. Strangelo> Legalizarea prostitutiei a ajuns o urgenta legislativa a Romaniei. Alte prioritati vor fi probabil introducerea manelelor in cultura romaneasca, legalizarea casatoriilor intre homosexuali sau clonarea lui Mihai Eminescu. Si uite-asa impingem politica in derizoriu, dovedind ca nu avem nici orizont, nici viziune si ca suntem construiti sa fim zarzavagii sau buticari, nu oameni politici” – dan.camen.]

Ziare.com / 15 iunie 2011

Ministrul Muncii, Sebastian Lazaroiu, sustine ca mai mult de jumatate din populatia adulta a Romaniei sustine legalizarea prostitutiei.

Afirmatia a fost facuta marti seara, la o emisiune B1 TV, in contextul in care, anul trecut, Guvernul nu a sustinut legea prostitutiei initiata de Silviu Prigoana.

Intrebat daca din pozitia de ministru va initia un astfel de proiect, Lazaroiu a raspuns ca nu s-a gandit pana acum la asta, legalizarea prostitutiei nefiind printre prioritatile sale.

„Exista un raport al Comisiei prezidentiale din 2008 si printre multe lucruri care erau propuse la masuri, era si asta. Era un raport pe care presedintele si l-a asumat la vremea respectiva. Eu stiu ca asta este folosita tot timpul ca un fel de subiect tabu – ‘n-are curajul sa spuna despre asta”, a explicat el, argumentand apoi ca isi bazeaza sustinerea unui proiect de legalizare a prostitutiei pe rezultatele sondajelor de opinie.

Acum eu va spun ca am acces la sondaje de opinie si daca spun ca da, voi milita pentru legalizarea prostitutiei, am cam 50 si ceva la suta adepti. Deci in momentul asta, populatia adulta a Romaniei este in favoarea legalizarii prostitutiei„, a continuat ministrul.

In ciuda declaratiilor lui Lazaroiu cea mai recenta initiativa de legalizare a prostitutiei apartine chiar democrat-liberalului Silviu Prigoana si nu a gasit sustinere nici in Guvern, nici in Parlament. Propunerea legislativa a fost respinsa la Senat. Acum se afla in dezbaterea deputatilor, insa sansele sa fie adoptata sunt nule.

Aceasta nu ar fi prima oara cand Lazaroiu ar fi in disonanta cu Guvernul Boc. Chiar cu cateva saptamani inainte sa fie numit ministru in Cabinetul Boc, Lazaroiu declara ca actualul premier ar trebui sa demisioneze pentru binele PDL. Intrebat marti la B1 TV daca acum mai are aceeasi parere, Lazaroiu a refuzat sa comenteze, rezumandu-se sa spuna ca acum e ministru si contribuie la recredibilizarea Guvernului.

Marinela Rata

sursa>

http://www.ziare.com/lazaroiu/ministrul-muncii/sebastian-lazaroiu-sustine-legalizarea-prostitutiei-1101284

foto>

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10386/8201403/1/sebastian-lazaroiu-adrian-stoicoviciu.jpg?width=638

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Proiectul de lege privind adopțiile internaționale, aprobat de Senat

Evz.ro / 14 iunie 2011

Cuplurile stabilite în străinătate vor putea adopta un copil, dacă unul din soţi are cetăţenie română, în termen de doi ani de când copilul a fost declarat adoptabil. Aceste sunt principalele prevederi ale legii privind regimul adopţiilor internaţionale, adoptate de Senat, în şedinţa de marţi.

Potrivit legii nou adoptate, părinţii adoptivi sunt obligaţi să îi informeze pe copii că nu sunt părinţii lor naturali, iar bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei sunt obligaţi să facă testele ADN.

Nu vor putea adopta copii persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune împotriva familiei, săvârşită cu intenţie şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri. Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.

În favoarea proiectului de lege au votat 94 de senatori, cinci senatori au votat împotrivă şi patru s-au abţinut de la vot.

Cristina Lica

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/proiectul-de-lege-privind-adoptiile-internationale-aprobat-de-senat-933911.html

~~~+~~~

Proiectul privind adopţiile internaţionale a trecut de Senat

Adevarul.ro / 14 iunie 2011

Senatorii au aprobat marţi, în plen, proiectul de lege iniţiat de Guvern, care reglementează regimul adopţiilor internaţionale în conformitate cu acordurile ratificate sau semnate de România.

Potrivit amendamentelor aprobate de Senat la proiectul legislativ al Guvernului care modifică legea adopţiilor din 2004:

– părintele adoptator este obligat să-l informeze pe copil că a fost adoptat.

– sunt obligatorii testele ADN pentru bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei, în cazul în care acesta este adoptat de soţie

– un cuplu cu domiciliul în străinătate poate adopta un copil în cazul în care unul dintre soţi este cetăţean român şi, în termen de doi ani de la data la care copilul a fost declarat adoptabil, nu a fost identificat niciun adoptator în România.

– nu pot adopta copii persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune împotriva familiei, săvârşită cu intenţie şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri. – interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.

În favoarea proiectului de lege organică au votat 94 de senatori, cinci senatori au votat împotrivă şi patru s-au abţinut de la vot.

Senatul este prima Cameră sesizată cu proiectul legislativ, iar forul decizional este Camera Deputaţilor.

Mihaela Stoica

sursa>

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Senatul_a_aprobat_proiectul_privind_adoptiile_internationale_0_499150654.html

~~~+~~~

Senat: Adopţiile internaţionale, posibile dacă adoptatorul sau unul dintre soţi este român

Mediafax.ro / 14 iunie 2011

Senatorii au adoptat, marţi, un proiect de lege care prevede posibilitatea adopţiei internaţionale a copiilor români dacă adoptatorul sau unul din cei doi soţi este cetăţean român.

Senatul a adoptat, în acest sens, cu amendamente, un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Raportul cu amendamentele propuse de Comisiile juridică şi pentru muncă a fost adoptat cu 101 voturi „pentru”, şapte „abţineri” şi patru voturi „împotrivă”.

Senatul a decis că adopţia internaţională a copiilor români în cazul în care adoptatorul sau unul dintre soţi este cetăţean român poate fi încuviinţată numai după o perioadă de doi ani, termen în care se poate realiza fie adopţia internă, fie cea făcută de către rudele până la gradul IV care domiciliază în străinătate.

În varianta propusă de Guvern, proiectul de lege propunea ca adopţia internaţională a copiilor români să fie posibilă doar pentru rudele acestora până la gradul trei inclusiv cu domiciliul în străinătate.

Potrivit proiectului de lege, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană sau familie cu reşedinţa în străinătate poate fi încuviinţată, de asemenea, dacă adoptatorul cu domiciliul în străinătate este soţ al părintelui firesc al copilului.

Proiectul de lege, care a fost dezbătut de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, a întrunit 94 de voturi „pentru”, cinci voturi „împotrivă” şi patru „abţineri”.

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/senat-adoptiile-internationale-posibile-daca-adoptatorul-sau-unul-dintre-soti-este-roman-8342095 

Citeste si>

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în “adopţii interne”

 
3 comentarii

Scris de pe Iunie 15, 2011 în Adoptii, articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în „adopţii interne”

Jurnalul National / 13 iunie 2011

Ce-ar mai fi de vândut în România? Pădurile le-am rezolvat, munţii îi întâlnim prin declaraţiile de avere ale unora, terenurile agricole sunt cumpărate de străinii ce-şi descoperă la noi „pasiunea” pentru agricultură, fabricile şi uzinele sunt mormane de fier vechi înghesuite în containerele din port, aurul e pe ducă, combinatele sunt date. Ce-a mai rămas de vândut în România? O marfă după care străinii tânjesc de ani de zile. Comercializată en-detail, i-a îmbogăţit în anii ’90 pe negustorii pricepuţi. ONG-uri şi case de avocatură. Din ce s-ar mai putea face azi bani în România? Din copiii abandonaţi. Guri de hrănit, salarii de plătit asistenţilor sociali şi maternali, pagubă-n buget. Suflete-n plus pe harta României care e pregătită să-şi exporte iar copiii.

„În sistemul de protecţie socială din România sunt, în momentul de faţă, circa 67 000 – 70 000 de copii. Dintre aceştia, circa 23 000 de copii sunt în centre de plasament, circa 21 000 de copii sunt în asistenţă maternală, restul copiilor sunt în alte forme de plasament. (…) În momentul de faţă şi, de fapt, în ultimii cinci ani, numărul de familii de români care vor să adopte copii excede numărului de copii adoptabili. Dacă numărul de copii adoptabili este, undeva, la o medie de 1 100 – 1 200 de copii, numărul de familii care doresc să adopte copii, familii de români, este de circa 1 600 – 1 700 şi, de foarte multe ori, aceste familii renunţă din cauza birocraţiei sau din cauza altor motive, dar interesul în România pentru adopţia naţională este un interes major, care ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”. Aşa îşi promova în plenul Senatului proiectul legislativ de modificare a Legii 273/2004 Bogdan Panait, secretar de stat la Oficiul Român pentru Adopţii (ORA). În realitate, e o campanie de marketing, bine coordonată, cu reportaje lacrimogene la televizor şi imagini cu stadioane pline de copii ai nimănui. Scopul proiectului legislativ e unul singur: reluarea adopţiilor internaţionale! Cetăţănii români sunt discriminaţi de lege, iar prevederile Constituţiei sunt nesocotite, lucru care, într-adevăr, „ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”…

Protectul legislativ 250/2011 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopţiilor. Una singură a fost scoasă la înaintare, în public: reducerea perioadei în care un copil poate fi declarat adoptabil (30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere în situaţia copilului cu părinţi necunoscuţi – abandonaţii din maternităţi -, sau 1 an de la luarea măsurii de protecţie în cazul copiilor care au părinţi, dar aceştia sunt dezinteresaţi de ei). Familiile de români care vor să înfieze s-ar putea declara fericite. Greşit! De acum înainte, conform legii, vor concura pentru un copil adoptabil cot la cot cu cetăţenii străni, la aceeaşi categorie: „adopţie internă”. Şi asta în vreme ce conaţionalii noştri aflaţi la muncă în străinătate vor aplica, dacă vor să înfieze copii din România, la categoria „adopţii internaţionale”.

Ce nu s-a spus până acum despre PL 250/2011 este că el modifică noţiunea de „adopţie internă”. Legea veche, încă în vigoare, prevede că adopţia internă e cea în care atât adoptatorul cât şi adoptatul au domiciliul stabil în România. Legea nouă, care va fi votată mâine [14 iunie – n.m.] de Senat, spune că „adopţia internă” este cea „în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţă obişnuită în România”. Ce înseamnă „reşedinţă obişnuită”? PL 250/2011 introduce în lege un nou articol – art.3, ind (1) – cu următorul cuprins: „în sensul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/ familiei adoptatoare se înţelege situaţia: a) cetăţenilor români cu domiciliu în România (…)” dar şi, atenţie! „b) cetăţenilor statelor membre UE/SEE sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”.

„Reşedinţă obişnuită” – două cuvinte, 18 litere ce redeschid poarta străinilor spre copiii din România. ORA motivează înlocuirea termenului „domiciliu” cu „reşedinţă obişnuită” invocând „necesitatea utilizării terminologiei care se regăseşte în Convenţia asupra protecţiei copilului şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga, în 29 mai 1994 şi ratificată de România prin legea nr.84/1994”. Argumentaţia e subţire, susţine chiar Guvernul României, prin Consiliul Legislativ care precizează, în avizul trimis Senatului, că „deşi în actul internaţional amintit, în varianta în limba română, se foloseşte această expresie, iar în variantele în alte limbi întâlnim expresii cu sens similar, terminologia a fost aleasă astfel încât să reflecte aceeaşi noţiune în dreptul naţional al fiecărui stat parte la Convenţie. Astfel, prin reşedinţă obişnuită, în orice stat parte la Convenţie se înţelege locul unde persoana fizică are locuinţa în mod obişnuit, în mod normal, nu ocazional, şi potrivit declaraţiei oficiale pe care o face la autorităţile compertente, iar în dreptul român are drept corespondent termenul de «domiciliu»”.

Găselniţa cu „reşedinţa obişnuită” serveşte doar intereselor străinilor care vor să adopte din România şi, pe termen lung, dacă PL 250/2011 va fi adoptat, crează confuzie în sistemul legislativ românesc. Pe aceste considerente, Comisia pentru politică externă din Senat a dat aviz negativ proiectului, subliniind că el „confirmă posibilitatea efectuării adopţiilor în România de către cetăţenii străini sub o aşa-zisă formulă a «ideii de adopţie internă», precum şi faptul că legislaţia română urmează să înregistreze două definiţii diferite ale aceleaşi noţiuni, cea de «reşedinţă obişnuită», una în noul Cod Civil, cea de-a doua în proiectul legislativ în discuţie, situaţie inacceptabilă din punct de vedere al tehnicii legislative. În avizul negativ se mai precizează: „Comisia pentru politică externă a exprimat, cu largă majoritate, preferinţa pentru o nouă iniţiativă legislativă, care să elimine barierele birocratice şi să permită accelerarea procedurilor de adopţie internă efectuate de cetăţenii români, şi nu confirmarea posibilităţii efectuării unor adopţii internaţionale mascate, justificate, printre altele, de volumul investiţiilor efectuate în România de investitorul străin”.

Care sunt principalii benefiari ai noii legi privind regimul juridic al adopţiilor? Teoretic, ea îi avantajează pe toţi străinii, din orice colţ al lumii ar fi ei, care poftesc să înfieze copii din România. PL 250/2011 spune că adoptatorii ar trebui să aibă „drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”. Cetăţenii statelor membre UE/SEE (spaţiul economic european – Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), dar şi cei din state non-UE pot obţine drept de rezidenţă permanentă dacă o au şedere continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare din România care nu depăşesc 6 luni. Primul pas pentru a obţine rezidenţa permantă este obţinerea dreptului de şedere permanentă, situaţie prevăzută, de altfel, în generosul proiect legislativ.

Legea a trecut prin Senat cu o viteză uluitoare. Pe 21 martie a.c., proiectul a fost prezentat Biroului Permanent, iar mâine, 14 iunie, va fi votat în plenul Senatului. În paralel şi „aparent” fără nici o legătură, legii i-a fost dedicată la tv o campanie de lobby, cu ştiri zilnice şi de impact, în prime-time, cu spoturi de promovare şi site pe care se strâng online semnături de susţinere. Cine sunt propulsorii reluării adopţiile internaţionale? „La Comisie (n.r. – Europeană) am trimis un proiect (…). Sincer, cei de acolo ar dori o largheţe mai mare a prevederilor noastre, lucru pe care, în momentul de faţă, nu-l putem realiza, dar, cel puţin din punctul lor de vedere, ar dori o deschidere mai mare pentru adopţie în România. În rest, cu Parlamentul Europei, sincer, nu am avut asemenea discuţii, este adevărat, însă semnale sunt trase de la nivelul celor care deţin convenţiile internaţionale la care noi suntem parte, cum este Convenţia ONU şi, într-adevăr, ei ne-au cerut în 2009 o deschidere mai mare în privinţa adopţiilor”, mărturisea Bogdan Panait în plenul Senatului.

Se redeschide prăvălia unei ţări second-hand. Avem „marfă nouă”. Confiscată de prin maternităţi şi nerevendicată. Copii „proaspeţi”, pe care nu putem să-i creştem în propria lor ţară, pentru că nu ne pasă. Nici de ei, nici de ţară. Doar „interesul superior”...

Reşedinţa nu e la adresa de domiciliu

Potrivit prevederilor art.13 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică şi principală”. În plus, noţiunea de „reşedinţă obişnuită” nu a fost definită până acum de nicio lege românească în vigoare. OUG 97/2005 prevede că „domiciliul persoanei fizice este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală”, în vreme ce reşedinţa este „adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii 287/2009 privind Codul Civil (Noul Cod Civil), domiciliul fiind „locul unde persoana fizică are principala sa aşezare” (art.87), iar reşedinţa „locul unde persoana are locuinţa secundară” (art.88).

Un stadion de copii livraţi străinilor

Una dintre primele legi apărute în România după Revoluţie a fost Legea 11/1990 privind încuviinţarea înfierii. În această lege s-au stipulat şi proceduri privind adopţia internaţională, până atunci inexistente în legislaţia românească (există însă voci care susţin că, în perioada 1980 – 1989, Ceauşescu a trimis „la export” circa 600 de copii, prin adopţii internaţionale).

Înainte de 1996, adopţiile se făceau direct din familia biologică şi au devenit imediat o afacere înfloritoare. Pentru intermediari, pentru magistraţi şi pentru părinţii naturali ai copiilor înfiaţi. Nu există statistici oficiale cu numărul adopţiilor internaţionale din această perioadă. Răspunzând unei solicitări făcute de „Jurnalul Naţional” în 1998, Comitetul Român pentru Adopţii ne informa că „în perioada 1991 – 1998 au fost înregistrate 6896 de adopţii internaţionale”. Greu de crezut, atâta vreme cât numai în 1998, conform datelor pe care le deţinem astăzi, au fost înrregistrate 2720 de adopţii (37 dintre copiii înfiaţi au ajuns în Cipru, 512 în Italia şi 726 în SUA). În anul imediat următor, au luat calea străinătăţii alţi 2117 copii (6 dintre ei au ajuns în Andora, 20 în Australia, 6 în Finlanda şi 9 în Luxemburg). Potrivit datelor furnizate la acea vreme de Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, în perioada 1997 – 2000 au fost aprobate 9595 de adopţii internaţionale (şi doar 3600 de adopţii naţionale). 3500 au fost realizate doar în anul 2000, iar o treime dintre copii au plecat în SUA. Americanii editau îndrumare de adopţie, iar unul dintre ele „How to adopt in Colorado”, dădea chiar şi preţurile la copii: organizaţia „Hand in Hand International Adoption” percepea o taxă de 16.245 de dolari pentru un copil român cu vârsta între 6 şi 14 ani. Dublu faţă de un copil filipinez care era cotat la 8.550 de dolari.

La sfârşitul anului 2000 existau 105 fundaţii acreditate să presteze servicii în procesul de adopţie. Din statisticile existente, aceste fundaţii au contribuit la finanţarea sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi cu circa 10 milioane de euro, în mai puţin de doi ani de activitate (1999 – august 2000). Afacerea devenise extrem de profitabilă, iar câştigurile erau împărţite între ONG-uri, case de avocatură şi angajaţi din sistemul de protecţie a copilului. În 2001, numai în patru luni (ianuarie – aprilie), au fost încuviinţate, definitiv şi irevocabil, 920 de adopţii internaţionale.

În urma solicitărilor Parlamentului European, în octombrie 2001 România a introdus un moratoriu care suspenda adopţiile internaţionale. Cu toate acestea, în perioada 2001 – 2003, în plin moratoriu, Guvernul României a trimis către instanţele judecătoreşti, prin memorandumuri, 1115 cereri de adopţie internaţională. 1003 au fost aprobate şi, dintre copiii înfiaţi, 8 au plecat în Andora, 6 în Malta, unul în Slovacia, 4 în Venezuela, 230 în Italia şi 384 în SUA.

În mai 2004, baroneasa Emma Nicholson declara, într-un interviu acordat BBC, că „în 10 ani, peste 30.000 de copii au fost transferaţi în străinătate, cu un profit de un miliard de dolari pentru oficialităţi şi intermediarii care au înlesnit adopţile”. Doi ani mai târziu, Oficiul Român pentru Adopţii anunţa că nu mai ştie nimic de soarta a 1150 de copii adoptaţi în străinătate după 1997. Cei mai mulţi dintre aceşti copii fuseseră înfiaţi în SUA, ţară care nu a adoptat Convenţia de la Haga referitoare la procedurile de informare post-adopţie. Vă amintiţi? Aceeaşi Convenţie de la Haga e invocată azi, pentru justificarea expresiei „reşedinţă obişnuită” în legea ce permite reluarea adopţiilor internaţionale…

Cu 30.000 de copii poţi umple un stadion. Dacă aţi văzut spotul tv ce face lobby pentru exportul de copii, folosind manipularea emoţională, să ştiţi că acolo, în tribunele acelea, sunt copiii plecaţi din România, fără voia Ei, în SUA, Italia, Malta, Venezuela, Honolulu…

Românii sunt discriminaţi

Legea care, aparent, propovăduieşte adopţia internă îi nedreptăţeşte pe cetăţenii români. Şi pe cei rămaşi în România, şi pe cei plecaţi la muncă, în străinătate. Primii sunt încadraţi, alături de străini, la categoria „adopţie internă”, însă au o condiţie suplimentară de îndeplinit: trebuie să fi „efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele impuse de şederea pe teritoriul altui stat în scop diplomatic”. Prin comparaţie, străinii nu-şi pierd dreptul de şedere permanentă şi, deci, nici pe cel de-a adopta, dacă lipsesc din România o perioadă de maxim 6 luni.

Constituţia, la art. 16, prevede egalitatea în drepturi a cetăţenilor României. Indiferent de domiciliul şi de locul de muncă pe care îl au sau de ţara în care se află. „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Vorbe! PL 250/2011 îi încadrează pe cetăţenii români aflaţi în străinătate la „adopţie internaţională”. În noua lege, art. 45, alin. (1), lit. b) prevede că: „adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa oficiului (n.r. – ORA) şi numai dacă adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român”. În plus, „adopţia poate fi încuviinţată numai după o perioadă de 2 ani, termen în care se realizează procedura de adopţie internă”. Dintotdeauna, legea privind regimul juridic al adopţiilor a încălcat prevederile art. 16 din Constituţie, iar „Jurnalul Naţional” a atras atenţia public asupra acestui fapt încă de pe vremea când Legea 273/2004 era în faza de proiect.

Din respect pentru legea fundamentală a ţării, sesizăm încă o dată Curtea Constituţională a României şi instituţia Avocatului Poporului, cerându-le să repună în drepturi milioanele de cetăţeni români, nedreptăţiţi de-o lege făcută la noi pentru beneficiul cetăţenilor din Andorra, Venezuela, Malta, Italia şi, mai ales, din SUA.

„Mulţumesc celor două comisii care au adus un amendament referitor la posibilitatea românilor din străinătate să adopte pe care internaţională copii din România” – Bogdan Panait, secretar de stat ORA

„Ştiu şi semnalele internaţionale, nu cele de la Comisie, din alte părţi. Ştiu care sunt aşteptările, dar mi-aş dori foarte mult ca legislaţia care, eventual, ar pune în discuţie o flexibilizare a cadrului general în ceea ce priveşte adopţiile să fie însoţită de o legislaţie draconică pentru cei care comit infracţiuni şi organizează ringuri infracţionale în legătură cu această procedură de adopţie” – Senator Cristian Diaconescu

ADRIANA OPREA-POPESCU

sursa>

http://www.jurnalul.ro/special/special/senatul-voteaza-maine-reluarea-adoptiilor-internationale-deghizate-in-adoptii-interne-581483.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Două biserici ortodoxe din Tanzania sunt ctitorite de credincioşi din România

Doxologia / 16 mai 2011

În perioada 7-11 mai 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a efectuat o vizită în Tanzania, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Dimitrie, Mitropolit de Irinoupolis şi Seychelles, din cadrul Patriarhiei Alexandriei, informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Moldova. În cadrul acestei vizite, IPS Teofan a vizitat şi sfinţit şi cele două biserici construite prin efortul financiar al unor persoane fizice sau juridice din Moldova şi din ţară.


Decizia de a sprijini ridicarea acestor lăcaşuri de cult a fost luată de Înalt Preasfinţia Sa la precedenta vizită în Tanzania, din perioada 13-21 ianuarie 2010, când a constatat cât de mare este nevoia de biserici pentru comunităţile de ortodocşi în continuă creştere din această ţară. Cele două biserici vor avea ca patron spiritual pe Sfântul Ioan Botezătorul, respectiv pe Sfânta Parascheva de la Iaşi. 

Ca şi la precedenta vizită, la solicitarea IPS Dimitrie, chiriarhul locului, IPS Părinte Mitropolit Teofan, însoţit de părintele protosinghel Nicodim Petre, a participat la slujba de botez a câtorva sute de persoane care au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, respectiv la săvârşirea Tainei Cununiei pentru 18 familii botezate în acea zi. La solicitarea şi cu binecuvântarea IPS Dimitrie, au mai rămas în Tanzania, pentru o perioadă de două luni, un monah împreună cu două monahii, urmând a se implica în diverse activităţi misionare şi filantropice, cum ar fi catehizarea celor care urmează a primi Taina Botezului.

Tanzania este o ţară africană extrem de săracă, de aproximativ 40 milioane de locuitori, cu capitala politică la Dodoma (oraşul Dar es Salaam fiind, însă, principalul centru economic), în care trăiesc şi mai multe zeci de mii de creştini ortodocşi. În această ţară, unul din cinci copii moare de SIDA, iar alte boli, precum malaria, fac numeroase victime, încât speranţa de viaţă se situează, undeva, în jurul vârstei de 45 de ani. Accesul la educaţie este extrem de redus, întrucât guvernul susţine salariul unui profesor, dar nu poate susţine construcţia de şcoli, acest lucru depinzând de puterea financiară a fiecărei comunităţi în parte.

Într-o ţară cu atât de multe nevoi materiale şi spirituale, există o misiune ortodoxă susţinută în special de generozitatea unor organizaţii şi credincioşi din Grecia. Această misiune urmăreşte atât propovăduirea Evangheliei, cât şi oferirea de ajutoare materiale, mai ales asistenţă medicală, IPS Dimitrie declarând, pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din Tanzania, că, ‘la a doua Sa venire, Iisus Hristos s-ar putea să nu ne întrebe de câte ori ne-am rugat sau ne-am pocăit, dar cu siguranţă El ne va întreba dacă am oferit apă celor însetaţi, hrană celor flămânzi, medicamente celor bolnavi sau un adăpost celor orfani‘.

Pr. Constantin Sturzu

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/doua-biserici-ortodoxe-din-tanzania-sunt-ctitorite-de-credinciosi

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,