Con-sensul aniversarii

Pe 21 noiembrie a.c., Patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii a implinit 65 de ani de viata. Astfel, cu acesta ocazie, intaistatatori si reprezentanti ai sapte Biserici Ortodoxe Locale *(Antiohia, Georgia, Romania, Bulgaria, Polonia, Cehia si Slovacia) i-au urat la resedinta patriarhala din Kremlin cuvenitele urari de bine. Din partea Patriarhiei Romane a participat IPS Nifon al Targovistei. Folosindu-se de acest prilej, Patriarhul Kirill a abordat, la intalnire, mai multe probleme, intre care si cea a convocarii viitorului Sinod Pan-Ortodox.

S-a semnat, la finalul discutiilor, si un comunicat oficial, care a fost oferit presei si care cuprinde, cum era si firesc, concluziile problemelor abordate. La finalul acestuia se mentioneaza ca reprezentantii celor sapte Biserici Ortodoxe Locale au nadejdea convocarii acestui Sinod, pentru ca sa fie rezolvate multe probleme bisericesti importante si sa se dea un raspuns competent provocarilor actuale moderne. De asemenea, se spune ca procedura si continutul ordinei de zi a Sinodului trebuie pregatite cu temeinicie. Pentru aceasta, este necesar ca pozitia fiecarei Biserici Ortodoxe Locale sa fie luata in consideratie si sa se tina cont de principiul consensului atunci cand se iau decizii atat la nivelul comisiilor pregatitoare presinodale, cat si la lucrarile Sinodului propriu-zis. Deciziile Sinodului trebuie sa corespunda intocmai „Traditiei dogmatice si canonice si sa nu introduca inovatii care pot pune in pericol unitatea Sfintei Biserici”.

Nu trebuie uitat faptul ca tocmai principiul consensului *(fundamental pentru sobornicitatea ortodoxa) a stat ca un ghimpe la ultimele intalniri ale comisiei pregatitoare presinodale, cand s-a abordat chestiunea dipticelui si a modului de proclamare si de acordare a unei autocefalii. Reprezentantii patriarhiilor de limba greaca *(vechea Pentarhie) au inceput sa se gandeasca deja si la varianta adoptarii hotararilor prin votul majoritatii. Lucru neacceptat insa de rusi, inca de la inceput.

Asadar, sensul aniversarii a fost consensul.

dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.mospat.ru/en/2011/11/21/news52951/

foto>

http://www.mospat.ru/en/2011/11/21/news52930/

http://moskva.bezformata.ru/listnews/pravoslavnoj-tcerkvi-mitropolitom/1859339/

 

Cathedral Plaza, noul Goliat?

Inca de la inceput, din 2006, de cand s-a starnit controversa aceasta cu ridicarea imobilului de 19 etaje in imediata vecinatate a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din Bucuresti – monument istoric, Arhidieceza *(ARCB) a initiat demersuri prompte, juridice, in vederea stoparii ridicarii acestei constructii. Am vazut cu ochii mei cum acest turn modern domina trufas imprejurimile, fiind in contrast total cu arhitectura de epoca a imobilelor din vecinatate.

Pe langa argumentele legate de armonia arhitectonica care trebuie sa existe in planul urbanistic al metropolei, dar si de existenta unei legi speciale care nu permite construirea de imobile in imediata vecinatate a cladirilor monument-istoric *(mai ales ca este vorba de un lacas de cult), ARCB a facut cunoscut opiniei publice pericolul posibilei inclinari a catedralei – din pricina apropierii prea mari dintre cele doua imobile (8 m) – structura de rezistenta putand fi afectata *(vezi cazul Bisericii Armenesti), sau felul cum s-a obtinut autorizatia de construire.

Dupa cativa ani de procese, Curtea de Apel Suceava a stabilit ca autorizatia de construire a fost data in mod ilegal de catre Primaria Sectorului 1 si, deci, imobilul a fost construit ilegal. Au urmat apoi inca sase cai extraordinare de atac impotriva acestei decizii, initiate de Primaria Sectorului 1 si Millenium Building Development *(MBD), care detine imobilul, pe care Curtea de Apel Suceava le-a respins. Cea de-a sasea cale de atac, si ultima posibila, a fost respinsa pe 11 iulie a.c., Curtea de Apel Suceava stabilind „irevocabil nulitatea autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza”.

Goliatul acesta arhitectonic pare acum infrant. Zic goliat, pentru ca omul care detine imobilului este cel mai bogat evreu – Eyal Ofer – si pentru ca ARCB cere acum ca imobilul sa fie demolat, iar terenul expropriat. Prastia cu care s-a luptat ARCB a fost Justitia Romana, iar pietricica, care a doborat juridic la pamant turnul, a fost insasi autorizatia de construire, care s-a dovedit pana la urma a fi ilegala. In Romania, ridicarea autorizatiei unui turn zgarie-nori, pentru apararea unui monument-istoric, este o „premiera„.

Reprezentantii Cathedral Plaza au spus ca decizia Curtii din Suceava „este una obscură, dubioasă şi tardivă” si ca „Proiectul Cathedral Plaza este finalizat şi a intrat în circuitul civil”. Omul de afaceri evreu „schimba armele” si promite, ca si mai inainte, sa mearga si mai departe, la CEDO, recunoscand ca acum este „blocat„. De cealalta parte, ARCB face dovada ca este doar un „presupus proces„, folosit de MBD si mai inainte pentru „intimidarea instanţelor de judecată, pe care le acuză, nejustificat de inconsecvenţă şi părtinire”, aratand ca pana in luna mai a.c. la CEDO nu era inregistrata nicio cerere MBD.

Daca vom asista la demolarea acestui turn atunci, cu adevarat, va fi o premiera in Romania, iar ecoul acestei prabusiri va trece granitele tarii si va re-credibiliza Justitia Romana. De asemenea, pentru noi, ortodocsii, determinarea pe care au avut-o romano-catolicilii in apararea catedralei monument-istoric trebuie sa ne fie model, si imbold pentru a ne proteja, la randu-ne, pe cat putem, zonele de protectie ale lacasurilor de cult, cu orice pret…

dan.camen.

foto>

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cathedral_Plaza_s-a_vandut_cu_70_de_milioane_de_euro_0_473353095.html

 

Impartirea pe regiuni a tarii si reintregirea, pe jumatate, a Mitropoliei Ardealului

In articolul sau din Evz.ro, intitulat „Mitropolia Ardealului şi noua hartă a BOR. Cum va modifica reforma administrativ-teritorială organizarea bisericii” (18 iunie 2011), Florian Bichir pune in discutie posibila reorganizare administrativa bisericeasca pe structura viitoarei impartiri pe regiuni de dezvoltare a Romaniei, bazandu-se, in principal, pe ideea ca Biserica, urmand modelului bizantin de organizare, s-a „pliat” mereu dupa modelul laic.

Astfel, desi spune ca in mod „logic” episcopiile ar trebui desfiintate, ca sa ramana doar mitropoliile (8-9 la numar), recunoaste insa ca episcopii eparhioti au un rol misionar-pastoral „stringent” in teritoriul in care se afla acum, dar ca „o reformă va avea loc”, pentru că „şi articolul 7 din Stat prevede” pliarea administrativa a Bisericii dupa modelul laic; insa tot acolo se spune ca Biserica „va tine seama de cerinţele pastoral-misionare”, nu doar ca va „lua în considerare organizarea administrativ-teritorială a statului”. In acest sens, „logica” laica pe care o aminteste ca reper de organizare administrativa a Bisericii nu este neaparat necesara.

Cercetand „atent” apoi felul cum se suprapun regiunile peste actuala impartire a mitropoliilor, observa ca teritoriul Mitropoliilor Olteniei, Banatului si Moldovei si Bucovinei concorda perfect cu noua impartire teritoriala. Nu acelasi lucru se intampla si in cazul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Bichir nu vede ce cauta teritoriul Episcopiei Buzaului si Vrancei in componenta regiunii Sud-Est, cu capitala la Constanta. De asemenea, doreste o „reparare istorica”, prin infiintarea Mitropoliei Dobrogei (presupun cu capitala la Constanta), „pentru a nu exista rivalitate între Galaţi şi Constanţa”. Dar cum ar arata o viitoare Mitropolie a Dobrogei fara judetele Galati si Braila (chiar Buzau si Vrancea, actuala regiune Sud-Est, sau eventual Ialomita si Calarasi), adica doar cu doua judete (Constanta si Tulcea), fiindca nu avem pana acum vreo mitropolie atat de mica dpdv al numarului de judete care o compun? In plus, ar imparti cantitativ simetric teritoriul actual al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei in doua parti egale, argument al simetriei cantitative care, desi nu este istoric, D-l Florian Bichir il foloseste mai departe pentru a justifica posibila organizare administrativa bisericeasca in Ardeal dupa modelul laic al regiunii Centru. De fapt, aici a vrut sa ajunga Bichir cu articolul sau.

In vederea lui, „soluţia pe care ar trebui să o ia şi Biserica” in cazul Mitropoliei Ardealului este tocmai alipirea judetelor Alba si Mures, adica „echilibrarea” simetrica teritoriala cu Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului *(6 judete de fiecare), forma regiunii Centru. Aduce in acest sens aminte de editorialul sau din Evz.ro *(19 februarie 2011), intitulat „Din nou despre Mitropolii„, in care propunea varianta aceasta care, dupa el, ar fi circulat „în înalte sfere religioase”.

.

Noutatea pe care o aduce articolul sau de acum se afla tocmai la sfarsit: „Noul ierarh de la Alba Iulia, ÎPS Irineu, doreşte şi va începe demersurile pentru a fi încadrat în Mitropolia Ardealului!„. Este de fapt confirmarea, daca vreti, a posibilului „compromis” facut de Patriarhului Daniel pentru a „reintregi”, macar pe jumatate, Mitropolia Ardealului, lucru evidentiat de Florian Bichir in editorialul „Şi Biserica face compromisuri!” (Evz.ro / 19 martie 2011) si preluat apoi de mine pe blog in articolul „Echitate prin compromis, sau compromisul echitatii?” *(19 martie 2011), ca posibil raspuns la felul cum au decurs alegerile pentru Mitropolia Clujului. Singura necunoscuta de atunci era persoana care va ocupa scaunul de Arhiepiscop al Alba Iuliei, mie parandu-mi-se plauzibila varianta Mirelei Corlatan *(“Andreicuţ, revanşa post-mortem a lui Anania”, Evz.ro / 19 martie 2011) ca IPS Ioan Slajan de la Covasna si Harghita sa fie numit in acest scaun si sa incerce mai apoi alipirea Arhiepiscopiei Alba Iuliei de Mitropolia Ardealului. Pana la urma a fost ales PS Irineu Bistriteanul, iar daca este adevarat ceea ce spune acum Florian Bichir, cum ca demersurile in acest sens vor fi initiate de noul arhiepiscop, care „doreste” aceasta alipire, atunci inseamna ca acel „compromis” mentionat a fost intr-adevar facut, dar si ca noua impartire teritoriala a Romaniei in regiuni de dezvoltare favorizeaza aceasta reorganizare a Mitropoliei Ardealului, lucru speculat de Bichir cu acest articol din Evz.ro (urmand aceeasi logica, favorizeaza pana si eventuala infiintare a Mitropoliei Dobrogei, in detrimentul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei).

dan.camen.

 

Sociologul prezidential devenit pericol social – Sebastian Lazaroiu: „Peste 50% dintre romani sustin legalizarea prostitutiei”

[Este de ajuns aici comentariul unui cititor Ziare.com – „Dr. Strangelo> Legalizarea prostitutiei a ajuns o urgenta legislativa a Romaniei. Alte prioritati vor fi probabil introducerea manelelor in cultura romaneasca, legalizarea casatoriilor intre homosexuali sau clonarea lui Mihai Eminescu. Si uite-asa impingem politica in derizoriu, dovedind ca nu avem nici orizont, nici viziune si ca suntem construiti sa fim zarzavagii sau buticari, nu oameni politici” – dan.camen.]

Ziare.com / 15 iunie 2011

Ministrul Muncii, Sebastian Lazaroiu, sustine ca mai mult de jumatate din populatia adulta a Romaniei sustine legalizarea prostitutiei.

Afirmatia a fost facuta marti seara, la o emisiune B1 TV, in contextul in care, anul trecut, Guvernul nu a sustinut legea prostitutiei initiata de Silviu Prigoana.

Intrebat daca din pozitia de ministru va initia un astfel de proiect, Lazaroiu a raspuns ca nu s-a gandit pana acum la asta, legalizarea prostitutiei nefiind printre prioritatile sale.

„Exista un raport al Comisiei prezidentiale din 2008 si printre multe lucruri care erau propuse la masuri, era si asta. Era un raport pe care presedintele si l-a asumat la vremea respectiva. Eu stiu ca asta este folosita tot timpul ca un fel de subiect tabu – ‘n-are curajul sa spuna despre asta”, a explicat el, argumentand apoi ca isi bazeaza sustinerea unui proiect de legalizare a prostitutiei pe rezultatele sondajelor de opinie.

„Acum eu va spun ca am acces la sondaje de opinie si daca spun ca da, voi milita pentru legalizarea prostitutiei, am cam 50 si ceva la suta adepti. Deci in momentul asta, populatia adulta a Romaniei este in favoarea legalizarii prostitutiei„, a continuat ministrul.

In ciuda declaratiilor lui Lazaroiu cea mai recenta initiativa de legalizare a prostitutiei apartine chiar democrat-liberalului Silviu Prigoana si nu a gasit sustinere nici in Guvern, nici in Parlament. Propunerea legislativa a fost respinsa la Senat. Acum se afla in dezbaterea deputatilor, insa sansele sa fie adoptata sunt nule.

Aceasta nu ar fi prima oara cand Lazaroiu ar fi in disonanta cu Guvernul Boc. Chiar cu cateva saptamani inainte sa fie numit ministru in Cabinetul Boc, Lazaroiu declara ca actualul premier ar trebui sa demisioneze pentru binele PDL. Intrebat marti la B1 TV daca acum mai are aceeasi parere, Lazaroiu a refuzat sa comenteze, rezumandu-se sa spuna ca acum e ministru si contribuie la recredibilizarea Guvernului.

Marinela Rata

sursa>

http://www.ziare.com/lazaroiu/ministrul-muncii/sebastian-lazaroiu-sustine-legalizarea-prostitutiei-1101284

foto>

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10386/8201403/1/sebastian-lazaroiu-adrian-stoicoviciu.jpg?width=638

 

Proiectul de lege privind adopțiile internaționale, aprobat de Senat

Evz.ro / 14 iunie 2011

Cuplurile stabilite în străinătate vor putea adopta un copil, dacă unul din soţi are cetăţenie română, în termen de doi ani de când copilul a fost declarat adoptabil. Aceste sunt principalele prevederi ale legii privind regimul adopţiilor internaţionale, adoptate de Senat, în şedinţa de marţi.

Potrivit legii nou adoptate, părinţii adoptivi sunt obligaţi să îi informeze pe copii că nu sunt părinţii lor naturali, iar bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei sunt obligaţi să facă testele ADN.

Nu vor putea adopta copii persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune împotriva familiei, săvârşită cu intenţie şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri. Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.

În favoarea proiectului de lege au votat 94 de senatori, cinci senatori au votat împotrivă şi patru s-au abţinut de la vot.

Cristina Lica

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/proiectul-de-lege-privind-adoptiile-internationale-aprobat-de-senat-933911.html

~~~+~~~

Proiectul privind adopţiile internaţionale a trecut de Senat

Adevarul.ro / 14 iunie 2011

Senatorii au aprobat marţi, în plen, proiectul de lege iniţiat de Guvern, care reglementează regimul adopţiilor internaţionale în conformitate cu acordurile ratificate sau semnate de România.

Potrivit amendamentelor aprobate de Senat la proiectul legislativ al Guvernului care modifică legea adopţiilor din 2004:

– părintele adoptator este obligat să-l informeze pe copil că a fost adoptat.

– sunt obligatorii testele ADN pentru bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei, în cazul în care acesta este adoptat de soţie

– un cuplu cu domiciliul în străinătate poate adopta un copil în cazul în care unul dintre soţi este cetăţean român şi, în termen de doi ani de la data la care copilul a fost declarat adoptabil, nu a fost identificat niciun adoptator în România.

– nu pot adopta copii persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune împotriva familiei, săvârşită cu intenţie şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri. – interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.

În favoarea proiectului de lege organică au votat 94 de senatori, cinci senatori au votat împotrivă şi patru s-au abţinut de la vot.

Senatul este prima Cameră sesizată cu proiectul legislativ, iar forul decizional este Camera Deputaţilor.

Mihaela Stoica

sursa>

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Senatul_a_aprobat_proiectul_privind_adoptiile_internationale_0_499150654.html

~~~+~~~

Senat: Adopţiile internaţionale, posibile dacă adoptatorul sau unul dintre soţi este român

Mediafax.ro / 14 iunie 2011

Senatorii au adoptat, marţi, un proiect de lege care prevede posibilitatea adopţiei internaţionale a copiilor români dacă adoptatorul sau unul din cei doi soţi este cetăţean român.

Senatul a adoptat, în acest sens, cu amendamente, un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Raportul cu amendamentele propuse de Comisiile juridică şi pentru muncă a fost adoptat cu 101 voturi „pentru”, şapte „abţineri” şi patru voturi „împotrivă”.

Senatul a decis că adopţia internaţională a copiilor români în cazul în care adoptatorul sau unul dintre soţi este cetăţean român poate fi încuviinţată numai după o perioadă de doi ani, termen în care se poate realiza fie adopţia internă, fie cea făcută de către rudele până la gradul IV care domiciliază în străinătate.

În varianta propusă de Guvern, proiectul de lege propunea ca adopţia internaţională a copiilor români să fie posibilă doar pentru rudele acestora până la gradul trei inclusiv cu domiciliul în străinătate.

Potrivit proiectului de lege, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană sau familie cu reşedinţa în străinătate poate fi încuviinţată, de asemenea, dacă adoptatorul cu domiciliul în străinătate este soţ al părintelui firesc al copilului.

Proiectul de lege, care a fost dezbătut de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, a întrunit 94 de voturi „pentru”, cinci voturi „împotrivă” şi patru „abţineri”.

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/senat-adoptiile-internationale-posibile-daca-adoptatorul-sau-unul-dintre-soti-este-roman-8342095 

Citeste si>

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în “adopţii interne”

 

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în „adopţii interne”

Jurnalul National / 13 iunie 2011

Ce-ar mai fi de vândut în România? Pădurile le-am rezolvat, munţii îi întâlnim prin declaraţiile de avere ale unora, terenurile agricole sunt cumpărate de străinii ce-şi descoperă la noi „pasiunea” pentru agricultură, fabricile şi uzinele sunt mormane de fier vechi înghesuite în containerele din port, aurul e pe ducă, combinatele sunt date. Ce-a mai rămas de vândut în România? O marfă după care străinii tânjesc de ani de zile. Comercializată en-detail, i-a îmbogăţit în anii ’90 pe negustorii pricepuţi. ONG-uri şi case de avocatură. Din ce s-ar mai putea face azi bani în România? Din copiii abandonaţi. Guri de hrănit, salarii de plătit asistenţilor sociali şi maternali, pagubă-n buget. Suflete-n plus pe harta României care e pregătită să-şi exporte iar copiii.

„În sistemul de protecţie socială din România sunt, în momentul de faţă, circa 67 000 – 70 000 de copii. Dintre aceştia, circa 23 000 de copii sunt în centre de plasament, circa 21 000 de copii sunt în asistenţă maternală, restul copiilor sunt în alte forme de plasament. (…) În momentul de faţă şi, de fapt, în ultimii cinci ani, numărul de familii de români care vor să adopte copii excede numărului de copii adoptabili. Dacă numărul de copii adoptabili este, undeva, la o medie de 1 100 – 1 200 de copii, numărul de familii care doresc să adopte copii, familii de români, este de circa 1 600 – 1 700 şi, de foarte multe ori, aceste familii renunţă din cauza birocraţiei sau din cauza altor motive, dar interesul în România pentru adopţia naţională este un interes major, care ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”. Aşa îşi promova în plenul Senatului proiectul legislativ de modificare a Legii 273/2004 Bogdan Panait, secretar de stat la Oficiul Român pentru Adopţii (ORA). În realitate, e o campanie de marketing, bine coordonată, cu reportaje lacrimogene la televizor şi imagini cu stadioane pline de copii ai nimănui. Scopul proiectului legislativ e unul singur: reluarea adopţiilor internaţionale! Cetăţănii români sunt discriminaţi de lege, iar prevederile Constituţiei sunt nesocotite, lucru care, într-adevăr, „ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”…

Protectul legislativ 250/2011 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopţiilor. Una singură a fost scoasă la înaintare, în public: reducerea perioadei în care un copil poate fi declarat adoptabil (30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere în situaţia copilului cu părinţi necunoscuţi – abandonaţii din maternităţi -, sau 1 an de la luarea măsurii de protecţie în cazul copiilor care au părinţi, dar aceştia sunt dezinteresaţi de ei). Familiile de români care vor să înfieze s-ar putea declara fericite. Greşit! De acum înainte, conform legii, vor concura pentru un copil adoptabil cot la cot cu cetăţenii străni, la aceeaşi categorie: „adopţie internă”. Şi asta în vreme ce conaţionalii noştri aflaţi la muncă în străinătate vor aplica, dacă vor să înfieze copii din România, la categoria „adopţii internaţionale”.

Ce nu s-a spus până acum despre PL 250/2011 este că el modifică noţiunea de „adopţie internă”. Legea veche, încă în vigoare, prevede că adopţia internă e cea în care atât adoptatorul cât şi adoptatul au domiciliul stabil în România. Legea nouă, care va fi votată mâine [14 iunie – n.m.] de Senat, spune că „adopţia internă” este cea „în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţă obişnuită în România”. Ce înseamnă „reşedinţă obişnuită”? PL 250/2011 introduce în lege un nou articol – art.3, ind (1) – cu următorul cuprins: „în sensul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/ familiei adoptatoare se înţelege situaţia: a) cetăţenilor români cu domiciliu în România (…)” dar şi, atenţie! „b) cetăţenilor statelor membre UE/SEE sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”.

„Reşedinţă obişnuită” – două cuvinte, 18 litere ce redeschid poarta străinilor spre copiii din România. ORA motivează înlocuirea termenului „domiciliu” cu „reşedinţă obişnuită” invocând „necesitatea utilizării terminologiei care se regăseşte în Convenţia asupra protecţiei copilului şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga, în 29 mai 1994 şi ratificată de România prin legea nr.84/1994”. Argumentaţia e subţire, susţine chiar Guvernul României, prin Consiliul Legislativ care precizează, în avizul trimis Senatului, că „deşi în actul internaţional amintit, în varianta în limba română, se foloseşte această expresie, iar în variantele în alte limbi întâlnim expresii cu sens similar, terminologia a fost aleasă astfel încât să reflecte aceeaşi noţiune în dreptul naţional al fiecărui stat parte la Convenţie. Astfel, prin reşedinţă obişnuită, în orice stat parte la Convenţie se înţelege locul unde persoana fizică are locuinţa în mod obişnuit, în mod normal, nu ocazional, şi potrivit declaraţiei oficiale pe care o face la autorităţile compertente, iar în dreptul român are drept corespondent termenul de «domiciliu»”.

Găselniţa cu „reşedinţa obişnuită” serveşte doar intereselor străinilor care vor să adopte din România şi, pe termen lung, dacă PL 250/2011 va fi adoptat, crează confuzie în sistemul legislativ românesc. Pe aceste considerente, Comisia pentru politică externă din Senat a dat aviz negativ proiectului, subliniind că el „confirmă posibilitatea efectuării adopţiilor în România de către cetăţenii străini sub o aşa-zisă formulă a «ideii de adopţie internă», precum şi faptul că legislaţia română urmează să înregistreze două definiţii diferite ale aceleaşi noţiuni, cea de «reşedinţă obişnuită», una în noul Cod Civil, cea de-a doua în proiectul legislativ în discuţie, situaţie inacceptabilă din punct de vedere al tehnicii legislative. În avizul negativ se mai precizează: „Comisia pentru politică externă a exprimat, cu largă majoritate, preferinţa pentru o nouă iniţiativă legislativă, care să elimine barierele birocratice şi să permită accelerarea procedurilor de adopţie internă efectuate de cetăţenii români, şi nu confirmarea posibilităţii efectuării unor adopţii internaţionale mascate, justificate, printre altele, de volumul investiţiilor efectuate în România de investitorul străin”.

Care sunt principalii benefiari ai noii legi privind regimul juridic al adopţiilor? Teoretic, ea îi avantajează pe toţi străinii, din orice colţ al lumii ar fi ei, care poftesc să înfieze copii din România. PL 250/2011 spune că adoptatorii ar trebui să aibă „drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”. Cetăţenii statelor membre UE/SEE (spaţiul economic european – Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), dar şi cei din state non-UE pot obţine drept de rezidenţă permanentă dacă o au şedere continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare din România care nu depăşesc 6 luni. Primul pas pentru a obţine rezidenţa permantă este obţinerea dreptului de şedere permanentă, situaţie prevăzută, de altfel, în generosul proiect legislativ.

Legea a trecut prin Senat cu o viteză uluitoare. Pe 21 martie a.c., proiectul a fost prezentat Biroului Permanent, iar mâine, 14 iunie, va fi votat în plenul Senatului. În paralel şi „aparent” fără nici o legătură, legii i-a fost dedicată la tv o campanie de lobby, cu ştiri zilnice şi de impact, în prime-time, cu spoturi de promovare şi site pe care se strâng online semnături de susţinere. Cine sunt propulsorii reluării adopţiile internaţionale? „La Comisie (n.r. – Europeană) am trimis un proiect (…). Sincer, cei de acolo ar dori o largheţe mai mare a prevederilor noastre, lucru pe care, în momentul de faţă, nu-l putem realiza, dar, cel puţin din punctul lor de vedere, ar dori o deschidere mai mare pentru adopţie în România. În rest, cu Parlamentul Europei, sincer, nu am avut asemenea discuţii, este adevărat, însă semnale sunt trase de la nivelul celor care deţin convenţiile internaţionale la care noi suntem parte, cum este Convenţia ONU şi, într-adevăr, ei ne-au cerut în 2009 o deschidere mai mare în privinţa adopţiilor”, mărturisea Bogdan Panait în plenul Senatului.

Se redeschide prăvălia unei ţări second-hand. Avem „marfă nouă”. Confiscată de prin maternităţi şi nerevendicată. Copii „proaspeţi”, pe care nu putem să-i creştem în propria lor ţară, pentru că nu ne pasă. Nici de ei, nici de ţară. Doar „interesul superior”...

Reşedinţa nu e la adresa de domiciliu

Potrivit prevederilor art.13 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică şi principală”. În plus, noţiunea de „reşedinţă obişnuită” nu a fost definită până acum de nicio lege românească în vigoare. OUG 97/2005 prevede că „domiciliul persoanei fizice este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală”, în vreme ce reşedinţa este „adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii 287/2009 privind Codul Civil (Noul Cod Civil), domiciliul fiind „locul unde persoana fizică are principala sa aşezare” (art.87), iar reşedinţa „locul unde persoana are locuinţa secundară” (art.88).

Un stadion de copii livraţi străinilor

Una dintre primele legi apărute în România după Revoluţie a fost Legea 11/1990 privind încuviinţarea înfierii. În această lege s-au stipulat şi proceduri privind adopţia internaţională, până atunci inexistente în legislaţia românească (există însă voci care susţin că, în perioada 1980 – 1989, Ceauşescu a trimis „la export” circa 600 de copii, prin adopţii internaţionale).

Înainte de 1996, adopţiile se făceau direct din familia biologică şi au devenit imediat o afacere înfloritoare. Pentru intermediari, pentru magistraţi şi pentru părinţii naturali ai copiilor înfiaţi. Nu există statistici oficiale cu numărul adopţiilor internaţionale din această perioadă. Răspunzând unei solicitări făcute de „Jurnalul Naţional” în 1998, Comitetul Român pentru Adopţii ne informa că „în perioada 1991 – 1998 au fost înregistrate 6896 de adopţii internaţionale”. Greu de crezut, atâta vreme cât numai în 1998, conform datelor pe care le deţinem astăzi, au fost înrregistrate 2720 de adopţii (37 dintre copiii înfiaţi au ajuns în Cipru, 512 în Italia şi 726 în SUA). În anul imediat următor, au luat calea străinătăţii alţi 2117 copii (6 dintre ei au ajuns în Andora, 20 în Australia, 6 în Finlanda şi 9 în Luxemburg). Potrivit datelor furnizate la acea vreme de Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, în perioada 1997 – 2000 au fost aprobate 9595 de adopţii internaţionale (şi doar 3600 de adopţii naţionale). 3500 au fost realizate doar în anul 2000, iar o treime dintre copii au plecat în SUA. Americanii editau îndrumare de adopţie, iar unul dintre ele „How to adopt in Colorado”, dădea chiar şi preţurile la copii: organizaţia „Hand in Hand International Adoption” percepea o taxă de 16.245 de dolari pentru un copil român cu vârsta între 6 şi 14 ani. Dublu faţă de un copil filipinez care era cotat la 8.550 de dolari.

La sfârşitul anului 2000 existau 105 fundaţii acreditate să presteze servicii în procesul de adopţie. Din statisticile existente, aceste fundaţii au contribuit la finanţarea sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi cu circa 10 milioane de euro, în mai puţin de doi ani de activitate (1999 – august 2000). Afacerea devenise extrem de profitabilă, iar câştigurile erau împărţite între ONG-uri, case de avocatură şi angajaţi din sistemul de protecţie a copilului. În 2001, numai în patru luni (ianuarie – aprilie), au fost încuviinţate, definitiv şi irevocabil, 920 de adopţii internaţionale.

În urma solicitărilor Parlamentului European, în octombrie 2001 România a introdus un moratoriu care suspenda adopţiile internaţionale. Cu toate acestea, în perioada 2001 – 2003, în plin moratoriu, Guvernul României a trimis către instanţele judecătoreşti, prin memorandumuri, 1115 cereri de adopţie internaţională. 1003 au fost aprobate şi, dintre copiii înfiaţi, 8 au plecat în Andora, 6 în Malta, unul în Slovacia, 4 în Venezuela, 230 în Italia şi 384 în SUA.

În mai 2004, baroneasa Emma Nicholson declara, într-un interviu acordat BBC, că „în 10 ani, peste 30.000 de copii au fost transferaţi în străinătate, cu un profit de un miliard de dolari pentru oficialităţi şi intermediarii care au înlesnit adopţile”. Doi ani mai târziu, Oficiul Român pentru Adopţii anunţa că nu mai ştie nimic de soarta a 1150 de copii adoptaţi în străinătate după 1997. Cei mai mulţi dintre aceşti copii fuseseră înfiaţi în SUA, ţară care nu a adoptat Convenţia de la Haga referitoare la procedurile de informare post-adopţie. Vă amintiţi? Aceeaşi Convenţie de la Haga e invocată azi, pentru justificarea expresiei „reşedinţă obişnuită” în legea ce permite reluarea adopţiilor internaţionale…

Cu 30.000 de copii poţi umple un stadion. Dacă aţi văzut spotul tv ce face lobby pentru exportul de copii, folosind manipularea emoţională, să ştiţi că acolo, în tribunele acelea, sunt copiii plecaţi din România, fără voia Ei, în SUA, Italia, Malta, Venezuela, Honolulu…

Românii sunt discriminaţi

Legea care, aparent, propovăduieşte adopţia internă îi nedreptăţeşte pe cetăţenii români. Şi pe cei rămaşi în România, şi pe cei plecaţi la muncă, în străinătate. Primii sunt încadraţi, alături de străini, la categoria „adopţie internă”, însă au o condiţie suplimentară de îndeplinit: trebuie să fi „efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele impuse de şederea pe teritoriul altui stat în scop diplomatic”. Prin comparaţie, străinii nu-şi pierd dreptul de şedere permanentă şi, deci, nici pe cel de-a adopta, dacă lipsesc din România o perioadă de maxim 6 luni.

Constituţia, la art. 16, prevede egalitatea în drepturi a cetăţenilor României. Indiferent de domiciliul şi de locul de muncă pe care îl au sau de ţara în care se află. „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Vorbe! PL 250/2011 îi încadrează pe cetăţenii români aflaţi în străinătate la „adopţie internaţională”. În noua lege, art. 45, alin. (1), lit. b) prevede că: „adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa oficiului (n.r. – ORA) şi numai dacă adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român”. În plus, „adopţia poate fi încuviinţată numai după o perioadă de 2 ani, termen în care se realizează procedura de adopţie internă”. Dintotdeauna, legea privind regimul juridic al adopţiilor a încălcat prevederile art. 16 din Constituţie, iar „Jurnalul Naţional” a atras atenţia public asupra acestui fapt încă de pe vremea când Legea 273/2004 era în faza de proiect.

Din respect pentru legea fundamentală a ţării, sesizăm încă o dată Curtea Constituţională a României şi instituţia Avocatului Poporului, cerându-le să repună în drepturi milioanele de cetăţeni români, nedreptăţiţi de-o lege făcută la noi pentru beneficiul cetăţenilor din Andorra, Venezuela, Malta, Italia şi, mai ales, din SUA.

„Mulţumesc celor două comisii care au adus un amendament referitor la posibilitatea românilor din străinătate să adopte pe care internaţională copii din România” – Bogdan Panait, secretar de stat ORA

„Ştiu şi semnalele internaţionale, nu cele de la Comisie, din alte părţi. Ştiu care sunt aşteptările, dar mi-aş dori foarte mult ca legislaţia care, eventual, ar pune în discuţie o flexibilizare a cadrului general în ceea ce priveşte adopţiile să fie însoţită de o legislaţie draconică pentru cei care comit infracţiuni şi organizează ringuri infracţionale în legătură cu această procedură de adopţie” – Senator Cristian Diaconescu

ADRIANA OPREA-POPESCU

sursa>

http://www.jurnalul.ro/special/special/senatul-voteaza-maine-reluarea-adoptiilor-internationale-deghizate-in-adoptii-interne-581483.html

 

Două biserici ortodoxe din Tanzania sunt ctitorite de credincioşi din România

Doxologia / 16 mai 2011

În perioada 7-11 mai 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a efectuat o vizită în Tanzania, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Dimitrie, Mitropolit de Irinoupolis şi Seychelles, din cadrul Patriarhiei Alexandriei, informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Moldova. În cadrul acestei vizite, IPS Teofan a vizitat şi sfinţit şi cele două biserici construite prin efortul financiar al unor persoane fizice sau juridice din Moldova şi din ţară.

Decizia de a sprijini ridicarea acestor lăcaşuri de cult a fost luată de Înalt Preasfinţia Sa la precedenta vizită în Tanzania, din perioada 13-21 ianuarie 2010, când a constatat cât de mare este nevoia de biserici pentru comunităţile de ortodocşi în continuă creştere din această ţară. Cele două biserici vor avea ca patron spiritual pe Sfântul Ioan Botezătorul, respectiv pe Sfânta Parascheva de la Iaşi. 

Ca şi la precedenta vizită, la solicitarea IPS Dimitrie, chiriarhul locului, IPS Părinte Mitropolit Teofan, însoţit de părintele protosinghel Nicodim Petre, a participat la slujba de botez a câtorva sute de persoane care au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, respectiv la săvârşirea Tainei Cununiei pentru 18 familii botezate în acea zi. La solicitarea şi cu binecuvântarea IPS Dimitrie, au mai rămas în Tanzania, pentru o perioadă de două luni, un monah împreună cu două monahii, urmând a se implica în diverse activităţi misionare şi filantropice, cum ar fi catehizarea celor care urmează a primi Taina Botezului.

Tanzania este o ţară africană extrem de săracă, de aproximativ 40 milioane de locuitori, cu capitala politică la Dodoma (oraşul Dar es Salaam fiind, însă, principalul centru economic), în care trăiesc şi mai multe zeci de mii de creştini ortodocşi. În această ţară, unul din cinci copii moare de SIDA, iar alte boli, precum malaria, fac numeroase victime, încât speranţa de viaţă se situează, undeva, în jurul vârstei de 45 de ani. Accesul la educaţie este extrem de redus, întrucât guvernul susţine salariul unui profesor, dar nu poate susţine construcţia de şcoli, acest lucru depinzând de puterea financiară a fiecărei comunităţi în parte.

Într-o ţară cu atât de multe nevoi materiale şi spirituale, există o misiune ortodoxă susţinută în special de generozitatea unor organizaţii şi credincioşi din Grecia. Această misiune urmăreşte atât propovăduirea Evangheliei, cât şi oferirea de ajutoare materiale, mai ales asistenţă medicală, IPS Dimitrie declarând, pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din Tanzania, că, ‘la a doua Sa venire, Iisus Hristos s-ar putea să nu ne întrebe de câte ori ne-am rugat sau ne-am pocăit, dar cu siguranţă El ne va întreba dacă am oferit apă celor însetaţi, hrană celor flămânzi, medicamente celor bolnavi sau un adăpost celor orfani‘.

Pr. Constantin Sturzu

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/doua-biserici-ortodoxe-din-tanzania-sunt-ctitorite-de-credinciosi

 

Pentarhia şi unitatea ortodoxă

Preluare de la

PresaOrtodoxa.wordpress.com / 15 mai 2011

Unele din evenimentele recente denotă fisuri subterane în relaţiile dintre bisericile ortodoxe locale şi Patriarhia Ecumenică, precum şi întreruperea făţişă a comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. Este vorba de o epistolă-invitaţie a Patriarhului Ecumenic şi de scandalul bisericii din Ierihon, evenimente care ameninţă să arunce în aer unitatea Ortodoxiei. Pentru mulţi, cele două evenimente au semnificaţii similare.

Desigur, în alte împrejurări, dacă ar fi existat bunăvoinţă, lucrurile s-ar fi putut rezolva în 24 de ore. După cum mărturisesc clerici cu experienţă, conflictele recente nu constituie decât pretexte în spatele cărora se ascund alte interese, confruntări eteroclite, puncte de vedere şi scopuri divergente.

Două categorii

Într-una din zilele de Paşti, Patriarhul Ecumenic a convocat la Fanar, la sfârşitul lunii august, întâistătătorii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului şi Ciprului pentru o consultare privind evoluţia evenimentelor în Orientul Mijlociu. În afara discuţiilor pe această temă, sinodul arhieresc va dezbate şi soarta viitorului Sinod Panortodox, strategia pe care o aplică Biserica Rusiei, dar şi recentele contre dintre Biserica României şi cea a Ierusalimului.

Disconfortul produs de apariţia în presă a epistolei Patriarhului Bartolomeu a fost major şi s-a datorat, în principal, neinvitării reprezentanţilor celorlalte Biserici autocefale. Dreptul participării, spune Patriarhia Ecumenică, îl au doar Bisericile care au fost instituite prin hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice. Prin această mişcare, Patriarhia Ecumenică desparte Bisericile Ortodoxe în două categorii, defavorizând astfel unitatea ortodoxă. Unii ierarhi consideră că Fanarul nu ar trebui să separe conducătorii Bisericilor în întâistătători şi „de-ai doilea”-stătători, îndeosebi pentru faptul că, la recenta întrunire inter-ortodoxă de la Geneva, pe tema Autocefaliei Bisericilor, au fost atâtea şi atâtea probleme.

„Întâistătătorii care vor participa la sinodul din Fanar nu reprezintă nici măcar 10% dintre credincioşii ortodocşi”, considera un Mitropolit cu turmă mare din Vest. Prin această hotărâre, Patriarhia Ecumenică desfiinţează principiul sinodalităţii şi creează un precedent care ar putea leza ireparabil unitatea ortodoxă.

Pentru un hotel

Cealaltă problemă majoră care a împărţit în două tabere comunitatea ortodoxă internaţională este conflictul dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română. În urmă cu puţine zile, Patriarhia Ierusalimului a recurs la o acţiune extremă şi a întrerupt comuniunea cu Biserica Română, caterisind reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, aducând învinuiri de intruziune pe teritoriul lor şi luând cele mai drastice măsuri posibile în relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe. Acest lucru, spun unii, a intenţionat tăierea poftei altor Biserici (mai ales celei Ruse) de a acţiona similar. În prealabil, Patriarhul Ierusalimului, Theofilos, nu a aprobat cererea Patriarhului României, Daniil, de a-şi da binecuvântarea pentru a intra în funcţiune biserica şi hotelul din Ierihon construite de Biserica Română pe teritoriul aflat în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului. La rândul său, Patriarhul Daniel l-a acuzat pe Theofilos de superficialitate, subliniind faptul că biserica în cauză a început să fie ridicată în anii `90, în urma acordului dintre Patriarhului Ierusalimului din acea vreme, Diodoros şi Patriarhul României, Teoctist. S-a precipitat nefast Patriarhul Ierusalimului, consideră Patriarhia Română, deoarece nu a aşteptat găsirea unei soluţii comune, după cum au căzut de acord reprezentanţii celor două Biserici cu ocazia unei întâlniri în luna mai.

Apărut în Romfea, 15 mai 2011; traducere> Presa Ortodoxa de limba greaca 

sursa>

http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/05/15/pentarhia-si-unitatea-ortodoxa/

 

Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai evidentă dintre minunile creştine are loc în Biserica Ortodoxă

Mediafax.ro / 22 aprilie 2011

Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt” este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, patriarhul ortodox din Ierusalim neavând un tipic scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea acesteia, dar având în schimb tipărită rugăciunea specială.

„Sfânta Lumină de la Ierusalim sau «Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, care a oferit detalii mai puţin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Sâmbăta Mare.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment.

În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.

În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor 20 ai secolului trecut, şi alta aparţinândlui Ioanna Tsekoura, din anii 90 ai aceluiaşi secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.

Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă.

Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt, durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate care încep la ora 10.00 şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”.

Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă.

În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.

După ce rosteşte această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt şi cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărţi credincioşilor.

La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la uşă şi când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoţilor copţi şi iacobiţi, precum şi celorlalţi care aşteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reşedinţa sa.

Despre momentul suprem, părintele Constantin Galeriu, care a participat la Învierea de la Ierusalim, povestea că acolo toată lumea e într-o încordare şi într-o aşteptare unică, divină. „Am înaintat de la altarul bisericii până în pragul ei, la câţiva metri de uşa capelei Sfântului Mormânt în acea stare de har, de rugăciune. Doamne, m-ai învrednicit să ajung aici, am spus.

Deodată, din întuneric au trăsnit săgeţi de lumină, ca nişte fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Şi, deodată, un glob de lumină a trăsnit dinăuntrul capelei şi a fugit către Biserica Golgotei. Când am privit atunci spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse.

Această lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Vom încerca să tâlcuim de ce pe urmă îşi schimbă chipul. Nu ea se schimbă, ci contactul cu lumea o face să se schimbe. La început ea nu arde, aşa încât unii îşi dădeau cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin ea. Chiar la sfeşnicul pe care îl aveam eu mulţi veneau şi puneau mâna în flacără. Însă, după câteva minute, când ea se uneşte cu firea noastră – noi toţi avem harul lui Dumnezeu în noi, dar de multe ori ne depărtăm de el prin păcatele noastre, şi firea noastră parcă nu mai arată întotdeauna că purtăm har – datorită contactului cu lumea de aici, începe să capete şi chipul lumii acesteia. E o unire între cer şi pământ, între lumina divină şi lumina noastră. Aşadar, până în ziua de astăzi se petrece taina aceasta pe care am văzut-o cu ochii mei”, spunea părintele.

Toţi credincioşii din România primesc Lumina Sfântă de Înviere, adusă de la Mormântul Sfânt de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Delegaţia este aşteptată la aeroport de preoţii din Arhiepiscopie.

În Noaptea de Înviere ea este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropită cu vin „Paşte”.[…]

(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/lumina-de-la-ierusalim-cea-mai-evidenta-dintre-minunile-crestine-are-loc-in-biserica-ortodoxa-8183029/

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_SqhhJb_P3Kk/TIVEz7S2T6I/AAAAAAAAMzM/hT1H_lEi-Q8/s1600/Holy+Fire.jpg

http://i1.mailcdn.com/708/358708,h=425,pd=1,w=620.jpg

http://news.xinhuanet.com/english/2009-04/19/xin_49204061909220151729017.jpg

http://nimg.sulekha.com/others/original700/aptopix-ml-mideast-israel-palestinians-holy-fire-2009-4-18-12-52-38.jpg

http://standeyo.com/NEWS/07_Faith/07_Faith_pics/070408.Jerusalem.Easter2.jpg

 

Ruinele unei biserici creştine medievale, descoperite în Cetatea din Alba Iulia

Mediafax.ro / 15 aprilie 2011

Arheologii din Alba Iulia au descoperit în timpul lucrărilor de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu ruinele unei biserici creştine medievale, specialiştii estimând că aceasta datează din secolul al X-lea şi ar putea fi cel mai vechi lăcaş creştin din oraş.

Arheologul Daniela Marcu Istrate a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că ruinele au fost descoperite în faţa Catedralei romano-catolice din Alba Iulia în timpul unor lucrări de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii Vauban. Ea a adăugat că ruinele aparţin unei biserici medievale timpurii care ar putea fi cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania şi în care ar fi slujit episcopul Hierotheus, care a avut misiunea de a creştina populaţia din această zonă, în jurul anului 950.

Potrivit sursei citate, arheologii nu au reuşit încă să stabilească cu exactitate vechimea bisericii, însă bănuiesc că biserica ar putea fi cea construită de principele Gyula, creştinat la Constantinopol şi întors în această zonă cu episcopul Hierotheus, dar nu exclud nici varianta ca lăcaşul de cult să fi fost ctitorit în jurul anului 1000 de regele Sfântul Ştefan.

„Putem spune, deşi nu am cercetat-o în întregime, că este un monument istoric de o valoare excepţională„, a afirmat Daniela Marcu Istrate.

Ea a spus că în perioada următoare vor continua lucrările de cercetare a zonei şi în urma acestora specialiştii în Evul Mediu vor reuşi să adune mai multe informaţii despre ruinele descoperite.

În aceeaşi zonă au fost descoperite şi 43 de morminte, care datează din jurul anului 1200.

În ultima perioadă, arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul unor lucrări de reamenajare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu, numeroase fragmente din vechiul castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina.

Prima descoperire a fost făcută în apropierea Porţii a III-a a cetăţii, unde a fost găsită fundaţia uneia dintre barăcile soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina.

O altă descoperire importantă a fost făcută în zona Porţii a IV-a a cetăţii, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală un altar din perioada romană.

Totodată, arheologii au descoperit un templu roman dedicat zeiţei Nemesis, în incinta acestuia fiind găsite o statuetă a zeităţii, un basorelief şi un altar votiv.

De asemenea, echipele de cercetători au descoperit şi o porţiune din Via Principalis, din interiorul castrului Legiunii a XIII-a Gemina, peste care a fost construită fortificaţia actuală.

Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România.

Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc au existat, începând cu anul 104, un castru roman, iar apoi o cetate medievală.

sursa>

http://www.mediafax.ro/cultura-media/ruinele-unei-biserici-crestine-descoperite-in-cetatea-din-alba-iulia-8161366/

foto>

http://www.hieronymus.ro/images/cont_11.jpg

http://cimec.files.wordpress.com/2010/05/albaiulia.jpg

 

Constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România

Ziarul Lumina.ro / 14 aprilie 2011

În ziua de 14 aprilie 2011, în sala Conventus din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc întâlnirea reprezentanţilor următoarelor Culte din România:

– Biserica Ortodoxă Română;

– Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara;

– Biserica Romano-Catolică;

– Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică;

– Arhiepiscopia Bisericii Armene;

– Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România;

– Biserica Reformată din România;

– Biserica Evanghelică C.A. din România;

– Biserica Evanghelică Luterană din România;

– Biserica Unitariană din Transilvania;

– Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;

– Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea;

– Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic;

– Cultul Musulman din România.

Cultul Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România au participat cu statut de observator.

În cadrul şedinţei s-a convenit, de principiu, constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România, urmând ca acordul final să fie dat de organismele de conducere proprii ale fiecărui Cult.

Pe ordinea de zi s-au aflat elaborarea principiilor de organizare, analiza proiectului de Statut şi formularea unor propuneri practice privind funcţionarea Consiliului Consultativ al Cultelor din România.

Reprezentanţii Cultelor participante au stabilit ca principii generale de funcţionare egalitatea Cultelor membre,preşedinţia anuală prin rotaţie şi adoptarea deciziilor prin consens.

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit.

Obiectivele majore ale Consiliului Consultativ al Cultelor din România sunt: promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii, apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei, promovarea respectului faţă de creaţia divină (omul şi natura înconjurătoare), adoptarea unor poziţii şi atitudini comune faţă de probleme importante ale societăţii, manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase, inclusiv respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc.

Secretariatul Consiliului Consultativ al Cultelor

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1575;1;55397;0;Constituirea-Consiliului-Consultativ-al-Cultelor-din-Romania.html

 

Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României vor vizita Franţa zilele acestea

[Poate ca, cine stie, vor gasi ceva timp sa se vada amandoi si sa discute tête à tête pe tema spinoasa a diasporelor (ca doar se afla in Franta), tema recent pusa in discutie in mod virulent in spatiul virtual elen. De asemenea, de remarcat si faptul ca Patriarhul Ecumenic Bartolomeu intentioneaza sa se intalneasca cu episcopii AEOF, si acest lucru poate nu intamplator, iar Patriarhul Daniel cu reprezentantii Consiliului Europei si cei ai CEDO, cărora probabil le va multumi pentru recenta hotarare in favoarea pastrarii in scoli a simbolurilor religioase. – dan.camen.]

Doxologia / 4 aprilie 2011

Fragment din Comunicatul Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa, remis joi, 31 martie, la Paris:

Adunarea Episcopilor Ortodocşi din Franţa (AEOF) şi-a desfăşurat reuniunea sa periodică lunară, prezidată de Mitropolitul Emanuel, la Sediul Adunării. Mai multe subiecte de actualitate au fost analizate, precum şi teme aflate pe ordinea zilei despre relaţiile inter-ortodoxe. Printre acestea, s-a discutat despre pregătirile vizitei în Franţa, în luna aprilie, a Sanctităţii Sale, Bartolomeu, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului şi a Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul României.

Patriarhul Bartolomeu va efectua o vizită oficială în Franţa între 11 şi 14 aprilie 2011, în care se va întâlni la Paris cu mai multe oficialităţi ale statului francez. Patriarhul Bartolomeu se va afla şi în mijlocul episcopilor ortodocşi din Franţa şi va discuta cu aceştia despre prezentul Bisericii Ortodoxe în Franţa şi despre cooperarea inter-ortodoxă în sânul AEOF. Luni, 11 aprilie, Patriarhul Bartolomeu va oficia o slujbă de Te-Deum la Catedrala Sfântul Ştefan din Paris. Marţi, Sanctitatea Sa va participa la o întâlnire cu cititorii editurii Editions du Cerf pentru a-şi prezenta cartea „Întâlnirea cu taina. Înţelegerea creştinismului ortodox astăzi”. De asemenea, joi 14 aprilie, Patriarhul ecumenic va vizita Institutul ortodox „Saint Serge”, unde va susţine o alocuţiune academică despre noua ediţie a TOB (Traduction Oecumenique de la Bible). AEOF va prezenta în curând în detaliu programul vizitei Patriarhului Ecumenic la Paris.

De asememea, Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul României, va efectua o vizită între 9 şi 13 aprilie la Strasbourg, invitat de Consiliul Europei, aşa cum au mai fost invitaţi şi alţi primaţi de Biserici ortodoxe în trecut. Alături de un program pastoral, Patriarhul român va susţine o conferinţă alături de Cardinalul Jean Louis TAURAN, Preşedintele Consiliului Pontifical (din cadrul Bisericii Catolice) pentru dialog inter-religios. De asemenea, un program detaliat al vizitei patriarhale va fi făcut public în viitorul apropiat.

(sursa: aeof.fr; traducerea: pr. Ioan Istrati)

sursa>

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/patriarhul-ecumenic-patriarhul-romaniei-vor-vizita-franta-aceasta-luna

http://www.aeof.fr/articol_51561/saeoft-scommuniquet-visite-officielle-du-patriarche-bartholomee-a-paris-visite-du-patriarche-daniel-a-strasbourg-les-orthodoxes-et-la-laicite-.html

~~~+~~~

PATRIARHUL ROMÂNIEI VA EFECTUA O VIZITĂ OFICIALĂ LA

CONSILIUL EUROPEI DE LA STRASBOURG

Basilica.ro /  aprilie 2011

În zilele de 9-10 aprilie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va efectua o vizită canonică la Strasbourg, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, iar, între 11-13 aprilie 2011, Patriarhul României se va afla într-o vizită oficială la Consiliul Europei cu sediul la Strasbourg, la invitaţia domnului Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Sâmbătă, 9 aprilie 2011, de la orele 18.15, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia o slujbă de pomenire şi va sfinţi două troiţe noi în cimitirul militar românesc din localitatea Haguenau, situată la 30 kilometri nord de Strasbourg.

Duminică, 10 aprilie 2011, de la orele 9.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va sfinţi catapeteasma bisericii Sfântul Ioan Botezătorul a parohiei ortodoxe române din Strasbourg şi capela parohială cu hramul Sfântul Ioan Valahul, apoi va oficia Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa va binecuvânta şcoala, sala de conferinţe şi biblioteca parohiei ortodoxe române din Strasbourg.

După-amiaza, de la orele 17.30, Patriarhul României va sfinţi biserica cu hramul Sfinţii Cosma şi Damian a parohiei ortodoxe române din oraşul Mulhouse, situat la aproximativ 100 kilometri sud de Strasbourg.

Luni, 11 aprilie 2011, la sediul Consiliului Europei de la Strasbourg, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va avea întâlniri cu domnul Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, cu domnul Thomas Hammarberg, comisarul pentru Drepturile Omului şi domnul Jean-Paul Costa, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). În continuare, Patriarhul României se va întâlni cu membrii delegaţiei parlamentare române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE).

Seara, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va participa la un dineu oferit în onoarea Preafericirii Sale de către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Strasbourg şi va susţine conferinţa cu tema Orient, Occident: provocările actuale ale dialogului interreligios, organizată la Catedrala din Strasbourg.

Marţi, 12 aprilie 2011, orele 9.00, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel se va întâlni cu domnul Mevlüt Çavuşoğlu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Apoi, de la orele 10.00, Patriarhul României va participa la sesiunea de lucru a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu tema Dimensiunea interreligioasă a dialogului intercultural şi va rosti o alocuţiune în plenul Adunării Parlamentare.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi delegaţia însoţitoare vor reveni la Bucureşti în ziua de 13 aprilie 2011.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bpatriarhul_romaniei_va_efectua_o_vizita_oficiala_la

_iconsiliul_europei_de_la_strasbourgib_6405.html

foto>

http://4.bp.blogspot.com/-7J_w_lr9r9A/TZwhTdf1ysI/AAAAAAAAAeE/i3LFYmU4008/s1600/DANIELL.jpg

 

WIKILEAKS: Ambasada SUA și Patriarhul Daniel, front comun împotriva legalizării prostituției

Wikileaks: Patriarhul Daniel a discutat cu americanii

despre legalizarea prostituţiei

[Era interesant de văzut reacţiile celor doi dacă, în discuţia avută, se aborda şi problema marşurilor homosexualilor. – dan.camen.]

Romania Libera / 4 aprilie 2011

Patriarhul Daniel a discutat pe 26 noiembrie 2007, la scurt timp după ce a fost ales ca succesor al lui Teoctist, cu ambasadorul american Nicholas Taubman despre legalizarea prostituţiei, traficul de persoane, dar şi despre ecumenism, conform unei telegrame a Amabasadei SUA la Bucureşti, publicată de kamikazeonline.ro. „Ambasada a făcut o cauză comună cu Biserica Ortodoxă în opoziţia faţă de legalizarea prostituţiei aici şi se pare că vom putea continua să avem un aliat activ în promovarea acestui efort„, notează Taubman.

„Patriarhul a spus că Biserica este alături de Statele Unite în a rezista eforturilor de a copia alte ţări europene în legătură cu legalizarea prostituţiei. (…) Patriarhul a observat că susţinătorii legalizării prostituţiei citează deseori beneficiile de sănătate, dar nu se uită la alte costuri„, se arată în telegrama Ambasadei SUA, care rezumă discuţia cu Patriarhul Daniel. De asemenea, Patriarhul l-a invitat pe ambasadorul Taubman să folosească trustul de presă al Patriarhiei pentru a vorbi despre problemele privind traficul de persoane. „Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai pluralistă şi cum să trateze cu alte biserici de la egal la egal. (…) Patriarhul a spus că viziunea sa este să promoveze un dialog continuu cu bisericile surori despre cum religiile ar putea să contribuie pozitiv pentru societate„, mai notează ambasadorul.

Ambasadorul Taubman pare încântat de schimbarea pe care noul Patriarh a adus-o în Biserica Ortodoxă. „După decenii sub bătrânul Patriarh Teoctist, există o adiere proaspătă în Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Daniel are o experienţă internaţională abundentă, este fluent în engleză şi în alte limbi şi este experimentat în a trata cu alţii într-un cadru ecumenic – calităţi care până acum nu ieşeau în prim plan când aveai de-a face cu bătrânii Bisericii, aici în România. Patriarhul cunoscător al mass-media este de asemenea foarte conştient de puterea şi influenţa pe care biserica sa o are în a modela opinia publică„.

Taubman mai scrie în raportul său că, în trecut, Biserica Ortodoxă şi Ambasada nu s-au aflat pe aceleaşi poziţii în ce priveşte „problema spinoasă a restituirii proprietăţilor bisericii greco-catolice, confiscate în timpul epocii comuniste„, dar deschiderea Patriarhului pentru dialog şi ecumenism „este un semn încurajator”.

Luca Negreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-patriarhul-daniel-a-discutat-cu-americanii-despre-legalizarea-prostitutiei-221460.html

~~~+~~~

UPDATE 5 aprilie

Wikileaks despre întâlnirea lui Taubman cu Patriarhul Daniel (traducerea integrala)

Romania Libera / 5 aprilie 2011

DECL: 27/11/2017

TAG-URI: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBIECT: Întâlnirea ambasadorului cu noul Patriarh român ortodox Daniel

Clasificat de: Ambasadorul Nicholas F. Taubman pentru motivele 1.4(b) şi (d)

1. (C) Ambasadorul însoţit de consilierul politic şi de directorul USAID s-au întâlnit pe 26 noiembrie cu Patriarhul român ortodox Daniel. Patriarhul Daniel a precizat, la începutul întâlnirii, că Statele Unite au o economie puternică şi că România trebuie să înveţe lecţii din succesul economic al americanilor. Ambasadorul a răspuns că, deşi există o percepţie pesimistă privind economia României, el nu este de acord cu aceasta; România are un potenţial extraordinar iar economia o duce foarte bine. El a mai adăugat că este conştient de faptul că Biserica ortodoxă este cea mai respectată instituţie din România şi şi-a reafirmat admiraţia personală pentru fostul Patriarh.

2. (C) Ambasadorul a notat că deşi acesta era o vizită de curtoazie, avea totuşi două probleme concrete pe agendă care includeau traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei. El a spus că Guvernul Statelor Unite continuă, împreună cu autorităţile române, să combată traficul de persoane, şi şi-a exprimat îngrijorarea legată de fatul că, având în vedere nivelul de bunăstare în creştere pe care o înregistrează ţara, România ar putea să devină dintr-o ţară de tranzit într-una de destinaţie. El a mai adăugat că problemele legate de traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei merg adesea mână în mână, deoarece legalizarea creează noi probleme; are un efect social coroziv şi face din astfel de ţări destinaţii pentru turismul sexual.

3. (C) Patriarhul Daniel i-a mulţumit ambasadorului, observând că remarcile sale au fost „încurajatoare pentru noi”. El a spus că biserica a susţinut Statele Unite în a rezista eforturilor de a încuraja alte state europene să legalizeze prostituţia. Legalizarea prostituţiei nu ia în considerare problema demnităţii umane şi transformă persoanele în obiecte de consum. Patriarhul a precizat că susţinătorii legalizării citează frecvent beneficiile legate de sănătatea publică, dar omit să se uite la alte costuri. El a spus că este bine să vezi că alte ţări rezistă legalizării şi a fost de acord cu observaţia ambasadorului conform căreia prostituţia nu este o crimă fără victime. Patriarhul a spus că Biserica Ortodoxă Română are multe instrumente media la dispoziţie în această bătălie, inclusiv o drepturi de proprietate asupra unei televiziuni şi asupra unui post de radio şi un ziar (Lumina) care este, în prezent, publicat în Bucureşti. El l-a invitat pe ambasador să vorbească despre traficul de persoane şi despre alte subiecte folosind instrumentele media ale Bisericii, adăugând că acesta ar putea fi un alt exemplu al evoluţiei „influenţei pozitive” pe care o are Ambasada SUA în România.

4. (C) Patriarhul Daniel a remarcat de asemenea trecutul comun iudeo-creştin al României şi Statelor Unite, precizând că a discutat recent cu ambasadorul israelian despre un posibil proiect comun legat de organizarea unui seminar cu privire la contribuţiile iudeo-creştine la identitatea europeană. Scopurile sale ca patriarh sunt dezvoltarea legăturilor între bisericile americane şi române, inclusiv îmbunătăţirea relaţiilor cu consiliile ecumenice ale bisericilor din Statele Unite. Observând poziţia istorică a Bisericii Ortodoxe Române ca o biserică a „majorităţii”, Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai diversificată şi să relaţioneze cu celelalte biserici de pe poziţii egale. El a mai adăugat că bisericile de peste tot se confruntă cu aceleaşi provocări în relaţiile cu o societate a cărei secularizare este tot mai crescută. Patriarhul a spus că viziunea sa este să întreţină un dialog continuu cu bisericile surori despre cum pot funcţiona religiile şi cum pot să aibă o contribuţie pozitivă pentru societate.

5. (5) Patriarhul a spus că a petrecut mulţi ani în străinătate în instituţii universitare, inclusiv opt ani în Geneva ca profesor. El a spus că este „un nostalgic” al acestei atmosfere ecumenice şi internaţionale şi vrea să o recreeze aici în Bucureşti. El a solicitat ajutorul ambasadorului pentru evenimentele viitoare, inclusiv prin invitarea consiliului ecumenic în Statele Unite şi invitarea unor tineri aici, în schimburi de experienţe. Patriarhul Daniel a adăugat că aceasta ar putea fi „un bun complement” la ceea ce face Ambasada pe cale diplomatică. Ambasadorul i-a răspuns că va căuta o modalitate prin care Ambasada să-şi ofere sprijinul. Atunci când ambasadorul a menţionat că tinerii sunt câteodată cei care făceau cu îndârjire prozelitism pentru credinţa lor, Patriarhul a răspuns: „Este mai bine să avem discuţii decât să ne învinuim unii pe ceilalţi; şi mult mai bine să fii agresiv verbal decât să facem război unii împotriva celorlalţi”. Patriarhul a adăugat că legăturile create prin aceste schimburi dintre tineri nu sunt numai simbolice, dar mai degrabă un mod de a transforma simbolurile în realitate. El a mai subliniat, de asemenea, pericolele religioase create de „absolutizarea” diferenţelor minore în probleme legate de crez şi liturghie, amintind de vechea glumă religioasă care spunea că „îl venerezi pe Dumnezeu în felul tău, noi îl venerăm în felul Lui”. În încheiere, Patriarhul a spus că românii mai au încă multe de învăţat de la Statele Unite în ceea ce priveşte promovarea dialogului, a toleranţei şi a coexistenţei între naţiuni.

6. (C) Comentariu: După decenii sub vârstnicul Patriarh Teoctist, o gură de aer proaspăt suflă către Biserica Română Ortodoxă. Patriarhul Daniel are o vastă experienţă internaţională, este fluent în engleză şi în alte limbi, şi are experienţă în relaţionarea cu ceilalţi respectând calităţile ecumenice, lucru care nu era tocmai întotdeauna primul care îţi trecea prin minte atunci când trebuia relaţionat cu mai marii bisericii de aici, din România. Patriarhul, priceput în domeniul media, este foarte conştient de puterea şi influenţa bisericii sale ca formator al opiniei publice. Ambasada a făcut front comun cu Biserica Ortodoxă în a se opune legalizării prostituţiei aici, şi se pare că vom avea un aliat activ pentru a duce mai departe acest demers. În trecut, totuşi, Ambasada s-a aflat pe poziţii distincte cu Biserica Ortodoxă privind chestiunea spinoasă a restituirii proprietăţilor greco-catolicilor confiscate în timpul epocii comuniste.

Remarcile Patriarhului legate de nevoia de dialog şi coexistenţă între biserici este un semn încurajator.

7. (C) Notă Biografică: Patriarhul ortodox Daniel s-a născut în Dobreşti-Bara (jud. Timiş). Daniel, în vârstă de 56 de ani, a fost ales în poziţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe la începutul lui septembrie 2007 după moartea predecesorului său, Patriarhul Teoctist. Înainte de aceasta, el a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei timp de 17 ani, o poziţie care l-a plasat încă de la început printre favoriţi în cursa pentru Patriarhie. Prin tradiţie, mitropolitul Moldovei este cel care urmează pentru ocuparea scaunului de Patriarh, deşi nu este o precondiţie pentru a obţine această poziţie.

Absolvent al Institutului de Teologie Ortodoxă de la Sibiu în 1974, Daniel şi-a continuat studiile la Departamentul de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) timp de doi ani şi la Departamentul de Teologie Catolică a Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgrau (Germania) pentru încă doi ani. În 1979, şi-a obţinut doctoratul la Strasbourg şi, în 1980, la Bucureşti. Între 1980 şi 1988, Daniel a fost lector la Institutul Ecumenic din Bossez, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg, Elveţia).

După ce s-a întors în România în 1988, a reuşit să fie promovat din consilier patriarhal la rangul de mitropolit în numai trei ani.

Daniel este văzut de majoritatea experţilor ca fiind un ierarh ortodox relativ tânăr şi energic, deschis către Vest şi ecumenismului, şi care are vederi reformiste. Totuşi, unii critici pretind că studiile lui Daniel în străinătate şi perioada în care a predat în Elveţia în timpul perioadei comuniste ar fi putut fi posibilă numai dacă a avut legături cu Securitatea. Aceste suspiciuni au fost alimentate şi de faptul că raportul său de la Securitate este consemnat ca fiind „pierdut” imediat după căderea comunismului. El a avut un rol esenţial în a ajuta Mitropolia Basarabiei în lupta sa pentru a se separa de Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Moscovei a reacţionat furios la eforturile lui Daniel de a întări biserica basarabeană. Daniel este un bun manager, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a prosperat din punct de vedere comercial în timpul mandatului său. Diplomat şi amabil, Daniel a avut relaţii bune cu toate guvernele de după 1989.

În timpul scurtei perioade de când fost ales, Patriarhul Daniel a fost foarte activ, încheind un acord de cooperare privind aspecte sociale cu guvernul, oferindu-i Crucea Patriarhală preşedintelui Băsescu şi inaugurând radioul, televiziunea şi ziarul Patriarhiei.

TAUBMAN

Cristina Dobreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-despre-intalnirea-lui-taubman-cu-patriarhul-daniel-traducerea-integrala-221604.html

~~~+~~~

Wikileaks: Ambasada SUA şi Patriarhul Daniel,

front comun împotriva legalizării prostituţiei

Kamikazeonline.ro / 30 martie 2011

“La puţin timp după ce Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel, a devenit Patriarh al României, ambasadorul american Taubman s-a întîlnit cu acesta. Întîlnirea, mai degrabă formală, de curtoazie, a tratat şi subiectul legalizării prostituţiei. În acest punct, Taubman și Patriarhul au avut aceeaşi opinie: prostituţia nu trebuie legalizată. Daniel l-a invitat pe ambasador să utilizeze trustul de presă al Patriarhiei, unde să vorbească despre traficul de persoane.”

DECL: 11/27/2017

TAGS: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBJECT: AMBASSADOR’S MEETING WITH

NEW ROMANIAN ORTHODOX PATRIARCH DANIEL

Classified By: Ambassador Nicholas F. Taubman for Reasons 1.4 (b) and ( d)

1.C) Ambassador accompanied by Polcouns and USAID Director met November 26 with Romanian Orthodox Patriarch Daniel. Patriarch Daniel prefaced the meeting by remarking that the United States has a strong economy and Romania needed to learn the lessons of economic success from Americans. The Ambassador responded that while there was some current pessimism regarding the Romanian economy, he disagreed with the pessimists; Romania had a wonderful potential and the economy was doing very well. He added that he was aware that the Orthodox church was the most respected institution in Romania and underscored his personal admiration for the late Patriarch.

2. (C) Ambassador noted that while this was a courtesy call, he nevertheless had two specific issues on his plate including trafficking in persons and legalization of prostitution. He said the USG [United States Government – n.m] was continuing efforts in partnership with Romanian authorities in combating TIP [Trafficking in persons – n.m], and expressed concern that, with increased prosperity, Romania could change from being a transit country to a destination country. He noted that the issues of trafficking and legalized prostitution frequently went hand-in-hand, as legalization created new problems; it had a corrosive social effect and made countries destinations for sex tourism.

3. (C) Patriarch Daniel thanked Ambassador, remarking that his comments were “encouraging to us”. He said the church stood with the United States in resisting efforts to emulate some other European countries by legalizing prostitution. Legalizing prostitution did not address the problem of human dignity and turned people into consumer objects. The Patriarch noted that proponents of legalization frequentlycited the public health benefits, but failed to look at other costs. He said that it was good to see other countries were resisting legalization, and agreed with the Ambassador’s observation that prostitution was not a victimless crime. The Patriarch said that the Romanian Orthodox church had many media tools at its disposal in this battle including ownership of television and radio stations and a newspaper (Lumina) which was now being published in Bucharest. He invited the ambassador to speak on TIP and other subject using the Church’s media outlets, adding that this could be yet another example of the U.S. Embassy “positively influencing” developments in Romania.

4. (C) Patriarch Daniel also remarked on the common Judeo-Christian background of Romania and the United States, noting that he had recently discussed with the Israeli Ambassador a possible joint project of organizing a seminar on Judeo-Christian contributions to European identity. His goal as Patriarch was to develop the links between American and Romanian churches, including better relations with the ecumenical council of churches in the United States. Noting the Romanian Orthodox Church’s historical position as a “majority” church, the Patriarch said his church needed to learn how to function in an increasingly pluralistic society and to deal with other churches on an equal basis. He added that churches everywhere faced the same challenges in dealing with an increasingly secularized society. The Patriarch said that his vision was to foster an ongoing dialogue with sister churches on how religions could act and contribute positively to society.

5. (C) The Patriarch said had spent many years abroad in academic settings, including eight years in Geneva as a professor. He said that he was “nostalgic” for that international and ecumenical atmosphere and wanted to recreate it here in Bucharest. He sought the Ambassador’s support for future events, including inviting members of the Ecumenical council in the United States and bringing young people here on exchanges. Patriarch Daniel added that this might be a “good complement” to what the Embassy was doing on the diplomatic track. Ambassador responded that he would look into ways where the Embassy might assist. When Ambassador noted that young people were sometimes particularly fervent in proselytizing for their faith, the Patriarch responded, “It’s better to have discussions than to blame each other; and far better to be verbally aggressive than to make war on each other” The Patriarch added that ties created by these exchanges of young people were not merely symbolic, but rather a way to turn symbols into reality. He underscored, too, the dangers religions created by “absolutizing” minor differences in matters of creed and liturgy, noting the old religious joke that “you worship God in your way, we worship Him in His way…” In closing, Patriarch said that Romanians still had much to learn from the United States in promoting dialogue, tolerance, and coexistance between religions.

6. (C) Comment: After decades under the aging Patriarch Teoctist, there is a fresh breeze blowing in the Romanian Orthodox Church. Patriarch Daniel has abundant international experience, is fluent in English and other languages, and experienced in dealing with others in an ecumenical setting–qualities that were not always the first to come to mind in dealing with Church elders here in Romania. The media-savvy Patriarch is also quite aware of the power and influence of his church as a shaper of public opinion. The Embassy has made common cause with the Orthodox Church in opposing the legalization of prostitution here, and it appears we may continue to have an active ally in this effort going forward. In the past, however, the Embassy parted ways with the Orthodox church on the thorny issue of restitution of Greek Catholic properties seized during the Communist era.

The Patriarch’s remarks regarding the need for dialogue and coexistence between churches here is an encouraging sign. End Comment.

7. (C) Biographic Note: Orthodox Patriarch Daniel was born in Dobresti-Bara (Timis County). Daniel, aged 56, was elected to the position of Patriarch of the Orthodox Church in early September 2007 after the death of his predecessor, Patriarch Teoctist. He was previously the Metropolitan of Moldavia and Bukovina for 17 years, a position which placed him from the start among the favorites in the race for the new Patriarch. By tradition, the metropolitan of Moldova is next in line to the Patriarch’s seat, although it is not a pre-condition to obtain this position.

A graduate of the Orthodox Theology Institute in Sibiu in 1974, Daniel continued his studies at the Protestant Theology Department of the School of Humanities in Strasbourg (France) for two years and at the Catholic Theology Department of “Albert Ludwig” University in Freiburg im Breisgau (Germany) for two more years. In 1979 he took his Ph.D. in Strasbourg and in 1980 in Bucharest. Between 1980 and 1988, Daniel was a lecturer at the Ecumenical Institute in Bossey, Geneva (Switzerland) and associate professor in Geneva and Fribourg (Switzerland).

After he returned to Romania in 1988, he succeeded to getting promoted from patriarchal counselor to metropolitan in just three years.

Daniel is viewed by most experts as a relatively young and energetic Orthodox hierarch, open to the West and ecumenism, and with reformist views. However, some critics alleged that Daniel’s studies abroad and his period of teaching in Switzerland during the communist period could only have been possible if he had ties with the Securitate. Such suspicions were fueled also by the fact that his Securitate file was reportedly “lost” right after the fall of communism. He was reportedly instrumental in helping the Metropolitanate of Bessarabia in its struggle to separate from the Orthodox Russian Church. The Moscow Patriarch reacted angrily to Daniel’s efforts to strengthen the Bessaradian church. Daniel is a good manager, and the Metropolitanate of Moldovia and Bukovina reportedly flourished from a business point of view during his tenure. A diplomatic and affable, Daniel has had good relations with all the post-1989 governments in power.

During the short period of time since his election, Patriarch Daniel has been very active, concluding an agreement of cooperation regarding social issues with the government, awarding the Patriarchal Cross to President Basescu, and inaugurating radio, television, and print media outlets for the Patriarchate.

TAUBMAN

sursa>

http://www.kamikazeonline.ro/2011/04/ambasada-sua-si-patriarhul-daniel-front-comun-impotriva-legalizarii-prostitutiei/

foto>

http://f1.corect.com/sites/news.corect.com/files/server-3/news/2011/03/taubman.550x1000x0resized.jpg

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/909884/2/ips-daniel-rompres.jpg?width=510

http://www.portalstiri.ro/data/19001_20000/19112%20prostituate1_b11_46736600.jpg

 

Patriarhia Română propune un Consiliu Consultativ al Cultelor din România

Basilica.ro / 4 aprilie 2011

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a declarat astăzi, 4 aprilie, cu prilejul vizitei absolvenţilor promoţiei 2010-2011, ai Colegiului Naţional de Apărare, la Palatul Patriarhiei, în Sala Europa Christiana, că în viitorul apropiat, la propunerea Patriarhiei Române, se va înfiinţa Consiliul Consultativ al Cultelor din România. În cadrul acestui consiliu reprezentanţii cultelor din ţara noastră vor coopera în prevenirea conflictelor interreligioase şi interconfesionale.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat: „În curând vom încerca să înfiinţăm în această clădire Consiliul consultativ al cultelor din România pentru a avea o structură, o bază de consultare, de cooperare, de prevenire a conflictelor interreligioase şi interconfesionale, dar şi pentru a avea o consultare în ceea ce priveşte problemele comune ale societăţii şi în acelaşi timp să arătăm solidaritate şi cooperare între diferite culte din România”, după cum informează Radio TRINITAS.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/patriarhia_romana_propune_un_iconsiliu_consultativ_al_cultelor_

din_romaniai_2200.html

 

MAE salută decizia CEDO în cazul expunerii crucifixurilor în şcolile publice

MAE.ro / 19 martie 2011

Prin hotărârea din data de 18 martie 2011, pronunţată în cauza Lautsi şi alţii împotriva Italiei, referitoare la expunerea crucifixurilor în şcolile publice, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a constatat că prezenţa acestora în şcolile publice nu conduce la încălcarea dreptului la educaţie, garantat de articolul 2 din Protocolul adiţional nr. 1. Totodată, Marea Cameră a considerat că nu se ridică nicio problemă distinctă în privinţa libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, garantate de articolul 9 din Convenţie.

În această cauză, România a intervenit, criticând hotărârea iniţială a Curţii (din 3 noiembrie 2009), care constata încălcarea dreptului la educaţie precum şi la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, ca urmare a expunerii obligatorii a crucifixurilor în sălile de clasă din şcolile publice.

Pentru a pronunţa hotărârea, Curtea, în acord cu observaţiile formulate de Guvernul României, a avut în vedere faptul că statele se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte concilierea sarcinilor asumate de acestea în domeniul educaţiei, cu dreptul părinţilor ca educaţia copiilor lor să se facă în conformitate cu convingerile lor religioase şi filozofice.

Sub acest aspect, Curtea a precizat că respectă deciziile pe care le iau statele în acest domeniu, cu condiţia ca măsurile astfel adoptate să nu constituie o formă de îndoctrinare. În plus, având în vedere locul preponderent pe care îl ocupă o anumită religie în istoria unei ţări, Curtea a remarcat că acordarea unui spaţiu mai larg acestei religii în cadrul programelor şcolare nu poate fi considerată o formă de îndoctrinare.

În plus, s-a subliniat că nu există indicii conform cărora autorităţile naţionale s-ar fi arătat intolerante faţă de elevii care aveau alte convingeri religioase, faţă de atei sau faţă de elevii care aveau credinţe filozofice neasociate niciunei religii. De asemenea, Curtea şi-a întemeiat hotărârea pe faptul că reclamanta, în calitate de părinte, şi-a păstrat intact dreptul de a-şi educa copiii în conformitate cu propriile sale convingeri filozofice.

Elemente suplimentare

În cadrul observaţiilor sale, Guvernul României a subliniat că prezenţa simbolurilor religioase în şcoli este o chestiune sensibilă, de unde decurge necesitatea de a se recunoaşte statelor o marjă de apreciere largă în acest domeniu, principiu de care nu s-a ţinut cont.

Guvernul României a considerat că recomandarea făcută statului italian în sensul îndepărtării simbolurilor religioase din şcolile publice ar putea contraveni obligaţiei de neutralitate a statului, echivalând cu suprimarea manifestării convingerilor religioase ale unora din cetăţenii săi.

De asemenea, Guvernul României a evidenţiat că, în măsura în care expunerea unui simbol religios nu este asociată cu anumite obligaţii şcolare legate de religie, aceasta nu ar determina atingerea sentimentelor religioase într-o măsură suficient de gravă pentru a se putea constata încălcarea dispoziţiilor din Convenţie invocate.

sursa>

http://www.mae.ro/node/7920

foto>

http://www.bismun.ro/Bismun/Poze/logoMAE.jpg

http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20100712_0033/1.jpg

 

CEDO aprobă simbolurile religioase în instituţiile publice de învăţământ din Italia

CEDO aprobă simbolurile religioase în instituţiile publice de învăţământ din Italia

[Problema este ca am ajuns sa depindem de deciziile CEDO. Daca in 2009 aceasta Curte condamna in termeni categorici prezenta simbolurilor religioase catolice in scolile din Italia acum, dupa doi ani de lobby si proteste internationale, respectivul organism de justitie europeana a incetat in final sa mai condamne insemnele religioase ale majoritatii asa cum cerea minoritatea, de fapt o singura persoana. Alarmanta, din punctul meu de vedere, este justificarea pe are o da acum Curtea in legatura cu prezenta in scoli a acestor însemne crestine, ele fiind considerate decat niste simboluri pasive, nicidecum obiecte de cult, sau însemne religioase care merita sa li se aduca un semn de cinstire. Secularizant, nu-i asa? – dan.camen.]

Basilica.ro / 18 martie 2011

Crucifixele şi celelalte simboluri religioase rămân pe pereţii şcolilor din Italia. Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a admis recursul statului italian la decizia CEDO din 2009 prin care forul european condamna Italia pentru prezenţa însemnelor religioase în instituţiile publice de învăţământ. Hotărârea a fost publicată astăzi, 18 martie, pe site-ul instituţiei, după cum ne informează Radio TRINITAS.

„S-a stabilit în mod clar că simpla prezenţă a simbolurilor religioase ale religiei majoritare în şcolile publice nu încalcă dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri şi nici nu constituie o îndoctrinare. În acelaşi timp Curtea a apreciat că nu se poate lăsa la aprecierea unui număr redus de persoane, care au o părere preconcepută şi subiectivă asupra acestei probleme, respectiv o concepţie antireligioasă precum are reclamanta în cauză, problema amenajării ambientului şcolar care ţine de competenţa autorităţilor statale”, a spus părintele vicar-administrativ patriarhal, Ionuţ Corduneanu, referitor la conţinutul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Decizia CEDO are implicaţii majore şi pentru problemele similare apărute în ţara noastră, consideră părintele vicar-administrativ patriarhal Ionuţ Corduneanu.

„Această soluţie a Curţii Europene a Drepturilor Omului considerăm că tranşează şi în România pseudoproblema prezenţei icoanelor în şcolile publice confirmând că viziunea Bisericii asupra acestei probleme este conformă cu viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aşa zişi apărători ai Drepturilor Omului în România care militează împotriva orei de religie în şcoli şi prezenţei sfintelor icoane sunt dovediţi a fi o simplă minoritate agresivă şi atee, care nu se bazează pe argumente juridice, ci doar pe invective la adresa Bisericii. Ca urmare această hotărâre este deosebit de importantă pe plan internaţional, european, cât şi în ceea ce priveşte situaţia din România”, a mai spus părintele Ionuţ Corduneanu.

Pe 3 noiembrie, 2009, Italia a fost condamnată pentru prezenţa în şcoli a crucifixelor catolice. CEDO considera, atunci, ca aceasta încalcă dreptul la liberă alegere a religiei şi dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în religia dorită. Decizia judecătorilor de la Strasbourg a provocat un val de proteste în peninsulă.

Italia a făcut apel la decizia respectivă, demers în care a fost susţinută de o serie de state europene, între care şi România.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/cedo_aproba_simbolurile_religioase_in_institutiile_publice_de_invatamant_din_italia_6153.html

~~~+~~~

Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice este legitimă

Basilica.ro / 19 martie 2011

Crucifixele şi celelalte simboluri religioase rămân pe pereţii şcolilor din Italia. Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a admis recursul statului italian la decizia CEDO din 2009 prin care forul european condamna Italia pentru prezenţa însemnelor religioase în instituţiile publice de învăţământ. Hotărârea a fost publicată la sfârşitul acestei săptămâni, pe site-ul instituţiei.

„Curtea europeană a considerat crucifixele, corespondentul icoanelor din sălile de curs din România, ca fiind simboluri religioase pasive, adică nu duc la o îndoctrinare şi nu sunt însoţite de o programă şcolară care să încerce să schimbe convingerile sau credinţele unei anumite persoane. Ele sunt simboluri ale unei tradiţii spirituale şi culturale şi nu sunt nişte obiecte de cult în faţa cărora s-ar săvârşi servicii religioase sau ar impune să li se aducă vreun semn de cinstire [Doamne, ce conceptie secularizata! – n.m]. Pentru Italia, precum şi pentru numeroase state europene, această hotărâre este foarte importantă, fiind prima hotărâre care priveşte prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice. Este un câştig pentru că îşi pot menţine propria tradiţie pe care au ţinut să şi-o apere. Aceasta poate că şi explică faptul că li s-a dat câştig de cauză de către Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu 15 voturi pentru şi 2 împotrivă”, a spus părintele Ionuţ Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal, după cum informează TRINITAS TV.

Pe 3 noiembrie 2009, Italia a fost condamnată pentru prezenţa în şcoli a crucifixelor catolice. CEDO considera, atunci, ca aceasta încalcă dreptul la liberă alegere a religiei şi dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în religia dorită. Italia a făcut apel la decizia respectivă, demers în care a fost susţinută de o serie de state europene, între care şi România.

Decizia adoptată este obligatorie pentru toate cele 47 de state semnatare ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/prezenta_simbolurilor_religioase_in_scolile_publice_este_legitima_5365.html

~~~+~~~

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) respectă

tradiţia spirituală a statelor europene

Basilica.ro / 19 martie 2011

Patriarhia Română salută hotărârea din 18 martie 2011 a Marii Camere a CEDO prin care a fost admis, cu 15 voturi contra 2, recursul Italiei în binecunoscuta cauză Lautsi contra Italia privind prezenţa însemnelor religioase în şcolile publice. Această hotărâre respectă tradiţia unei comunităţi majoritare care doreşte menţinerea crucifixelor în spaţiul de învăţământ, în pofida protestelor subiective ale unor indivizi, întrucât problema ambientului şcolar ţine de aprecierea sau voinţa fiecărui stat european în parte, iar simpla prezenţă (pasivă) a unui simbol religios într-un spaţiu public nu constituie o îndoctrinare.

Aşadar, prin această hotărâre a CEDO se recunoaşte că tradiţia religioasă şi culturală a majorităţii unui popor nu este impusă persoanelor de altă tradiţie, credinţă sau convingere prin simpla prezenţă în spaţiul public a însemnelor religioase acceptate de majoritatea populaţiei unui stat, ci reprezintă mărturia spiritualităţii şi identităţii comunităţii majoritare.

Prin analogie sau în mod indirect, această hotărâre a CEDO arată caracterul nefondat şi injust al atacurilor împotriva prezenţei icoanelor în şcolile publice din România, precum şi împotriva orei de religie care este propusă elevilor prin programa şcolară, dar nu impusă acestora.

În concluzie, hotărârea definitivă a CEDO din 18 martie 2011 confirmă justeţea atitudinii Patriarhiei Române, care a sprijinit încă din anul 2009 demersurile Italiei la CEDO. Atunci Patriarhia Română aprecia că o eventuală eliminare a simbolurilor religioase creştine din şcolile publice constituie un atentat la adresa identităţii religios-culturale a poporului italian şi, implicit, a majorităţii cetăţenilor europeni.

sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/curtea_europeana_a_drepturilor_omului_cedo_respecta_traditia_spirituala_a_statelor_europene_1859.html

 

Legalizarea prostituției, respinsă de senatorii juriști

Evz.ro/ 22 februarie 2011

Comisia juridică a Senatului a respins astăzi, cu unanimiate de voturi, proiectul de lege privind legalizarea prostituției, promovat de PDL-istul Silviu Prigoană.

Prigoană a încercat să-i sensibilizeze pe senatori, susținând că beneficiarul cel mai important al aplicării unei astfel de legi nu ar fi bugetul de stat, care ar câştiga prin impozitarea activităţii de prostituție, ci persoanele care o practică, pentru că ar beneficia de protecţie socială, asigurări de sănătate, indemnizaţii de şomaj şi chiar pensie.

Fără un cadru legal, majoritatea acestor persoane sunt, practic, ”nişte sclavi”, a spus el.

De altă părerea a fost însă reprezentantul MAI, chestorul Vasile Viorel, care a arătat că prin legalizare s-ar amplifica inclusiv fenomenul traficului cu femei ”’frumoase şi încă sănătoase” din România, care vor presta astfel de activităţi la preţuri încă foarte mici în alte ţări europene.

Reprezentantul Patriarhiei la dezbateria a apreciat și el că ”nu o lege este în discuţie, ci păcatul în sine”, iar legiferarea prostituţiei ar însemna o ruptură între lege şi morală, până acum ambele având acelaşi obiect al sancţiunii.

În același ton, președintele comisiei juridice, PSD-istul Toni Greblă, a afirmat că, după părerea sa, România, o ţară ”cu adânci rădăcini ortodoxe”, nu este pregătită pentru o asemenea lege care, ”în loc să oprească abuzul, l-ar legaliza”.

Senatorul PDL Iulian Urban a reclamat, la rândul său, nevoia unei dezbateri serioase pe această temă, în societatea românească, să se vadă ”dacă este pregătită sau nu pentru o asemenea lege”.

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/legalizarea-prostitutiei-respinsa-de-senatorii-juristi-922042.html

~~~+~~~

Iata ce prevedea proiectul de lege al lui Prigoana:

Prigoană a depus la Parlament proiectul privind

legalizarea prostituţiei

Evz.ro/ 6 septembrie 2010

Silviu Prigoană a depus la Parlament proiectul de lege care prevede legalizarea prostituţiei, dar şi un control strict al celei mai vechi meserii, al celor care o practică şi al bordelurilor, anunţă realitatea.net

• Potrivit acestui proiect, prostituatele trebuie să aibă minim 20 de ani, iar clienţii, minim 16. Bordelurile se adresează doar heterosexualilor.

„Prostituţia există. Problemă a societăţii, cu valenţe complexe prin dificultatea abordării faţă de sensibilitatea comunităţii, prostituţia reprezintă un subiect puţin atrăgător şi controversat din punct de vedere politic. Socotită, rând pe rând, cea mai veche profesie, decădere morală, racilă socială sau sursă de profit, prostituţia rămâne una dintre realităţile societăţii contemporane. România nu face excepţie, cu atât mai mult cu cât traversăm o perioadă de neajunsuri economice, neîmpliniri sociale sau frustrări personale”, se arată în expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de lege.

Astfel, prostituatele trebuie să fie autorizate şi să aibă minim 20 de ani, dar şi să facă, lunar, controale medicale.

De serviciile lor pot beneficia persoanele care au minim 16 ani. În expunerea de motive, deputatul precizează că iniţiativa sa aduce protecţie atât celor care practică meseria, cât şi celor care apelează la serviciile prostituatelor. De asemenea, potrivit documentului, noul proiect ar reduce agresiunile sexuale.

Prostituţia, reglementată doar pentru heterosexuali

• Proiectul de lege însă interzice relaţiile cu homosexuali, şi le permite doar pe cele heterosexuale, „cu asigurarea respectării regulilor de igienă şi discreţie”.
• Mai mult, prostituţia se poate defăşura atât la bordel, cât şi acasă, iar fetele vor avea un carnet de sănătate special.
• Controlul medical ar urma să se facă lunar, iar practicantele ar urma să aibă un carnet de sănătate special. În plus, evidenţa persoanelor autorizate să practice prostituţia ar urma să fie ţinută de Ministerul de Interne . Numărul de autorizaţii ce poate fi emis se stabileşte, pentru fiecare localitate, de către Consiliul Local, la propunerea primarului.

Obligaţiile caselor de toleranţă

• să nu desfăşoare în cadrul casei alte activităţi decât cele pentru care societatea a fost autorizată
• să nu permită accesul în local a persoanelor în vârstă de până la 16 ani
• să afişeze în interiorul localului, la loc vizibil, tarifele pentru activităţile cu caracter sexual
• să asigure respectarea drepturilor şi securităţii persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul casei
• să păstreze confidenţialitatea cu privire la identitatea clienţilor şi să asigure securitatea acestora, precum şi a bunurilor ce le aparţin.

Noul proiect prevede şi pedepse, care merg de la închisoare pe 3 luni, pentru cei care nu au autorizaţie, până la 12 ani pentru obligarea minorilor să desfăşoare relaţii sexuale.

Oana Dan

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/prigoana-a-depus-la-parlament-proiectul-privind-legalizarea-prostitutiei-905200.html

 

Baconschi: Lucrăm la o vizită a Papei la Bucureşti, e nevoie de o invitaţie din partea Patriarhului

Mediafax/ 17 ianuarie 2011

Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat, luni, după inaugurarea Centrului de studii bizantine al Congregaţiei Asumpţioniştilor, că diplomaţia română lucrează pentru o vizită a Papei în România, reamintind că pentru aceasta este în primul rând nevoie de o invitaţie din partea Patriarhului.

„Lucrăm cu instrumentele diplomaţiei. Invitaţia trebuie să vină în primul rând din partea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române care, de îndată ce va primi acordul Sfântului Sinod în acest sens, va face demersurile. Dar sunt bune perspective să avem un astfel de oaspete în România poate chiar…anul acesta„, a spus Baconschi.

Ulterior, însă, întrebat din nou despre lansarea unei invitaţii către Papă în 2011, el a spus: „Invitaţiile sunt deschise , nu sunt niciodată datate„.

Ministrul a atras însă atenţia că agenda de călătorii a Suveranului Pontif este destul de plină, iar acest element va conta în fixarea unei date. „Trebuie să vedem când şi în ce condiţii îl vom putea invita la noi”.

Ideea unei vizite a Papei Benedict în România eventual chiar în anul 2011 nu este una nouă. Ea a mai fost evocată de ministrul Teodor Baconschi atât în primăvara lui 2010, cu ocazia unei vizite făcute în Italia cât şi în decembrie, la o ceremonie de marcare a relaţiilor bilaterale dintre România şi Vatican.

Ministrul a făcut aceste declaraţii luni, la finalul participării la inaugurarea Centrului de Studii bizantine „Sfinţii Petru şi Andrei” al Congregaţiei asumpţioniştilor din Bucureşti.

Ministrul a amintit în discursul rostit la eveniment că, În urmă cu 60 de ani, comuniştii au expulzat membrii Institutului francez de studii bizantine, un loc care, potrivit lui Baconschi, „a fost în perioada dintre cele două războaie mondiale un loc privilegiat al vieţii academice şi culturale din Bucureşti”.

Ministrul a propus o reflecţie comună asupra rolului creştinismului în societatea europeană, subiect asupra căruia s-a şi axat în discursul său.

„Creştinul este martorul şi promotorul demnităţii şi libertăţii de creaţie a individului. Dezbatem atât de mult astăzi pe teme ca drepturile şi libertăţile omului, uitând că aceste valori vin din tradiţia creştină, care la rândul său a interpretat şi şi-a însuşit tradiţiile iudaice şi greco-latine”, a spus Baconschi.

El a adăugat că, prin natura destinului său, „creştinul este imaginea solidarităţii , manifestarea explicită a prezenţei sale fiind dragostea faţă de aproape”. Ministrul a menţionat în acest context statistici potrivit cărora că organizaţia Caritas, a Bisericii Catolice, este prima între instituţiile filantropice din România.

sursa>

http://www.mediafax.ro/politic/baconschi-lucram-la-o-vizita-a-papei-la-bucuresti-e-nevoie-de-o-invitatie-din-partea-patriarhului-7897648/

foto>

http://cdn.observator.ro/wp-content/uploads/2011/01/teodor-baconschi.jpg

~~~+~~~

Teodor Baconschi: Sunt bune perspective pentru o vizita

a Papei Benedict in Romania in 2011

Hotnews.ro/ 17 ianuarie 2011

Perspectivele pentru o vizita a Papei Benedict al XVI-lea in Romania sunt bune, fiind posibila chiar anul acesta, a declarat, luni seara, seful diplomatiei romane Teodor Baconschi. Ministerul Afacerilor Externe lucreaza la pregatirea acestui eveniment, desi invitatia trebuie sa vina in primul rand din partea Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), relateaza Agerpres.

Cu ocazia vizitei intreprinse in aprilie 2010 la Roma si la Vatican, ministrul Baconschi declara ca Papa Benedict al XVI-lea ar putea veni in vizita in Romania cel mai tarziu in 2011.

„E un proiect diplomatic la care lucram, speram sa il putem realiza, daca nu in anul acesta, in 2011, si cred ca ar fi o foarte semnificativa continuare a parteneriatului dintre Romania si Sfantul Scaun, consacrata cu ani in urma prin vizita Sfantului Parinte Ioan Paul al doilea, in Romania”, a declarat Teodor Baconschi in aprilie 2010, precizand ca exista deja invitatia adresata Papei Benedict al XVI-lea de catre presedintele Traian Basescu in septembrie 2008, fiind in asteptare cea a Patriarhului Daniel.

De asemenea, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) si-a dat acordul de principiu, in iulie 2010, pentru o posibila invitatie a Papei Benedict al XVI-lea in Romania.

Cu ocazia unei vizite la Resedinta patriarhala in 15 decembrie 2010 a ambasadorului Romaniei la Vatican, Bogdan Tataru Cazaban, a fost subliniat de catre Patriarhul Daniel ca aceasta vizita a Papei in Romania trebuie pregatita temeinic pentru a constitui o marturie comuna in apararea si promovarea valorilor crestine in Europa contemporana, iar in acest sens Patriarhia Romana si Biserica Romano-Catolica urmeaza sa evalueze timpul cel mai potrivit pentru vizita Sfantului Parinte.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8216536-teodor-baconschi-sunt-bune-perspective-pentru-vizita-papei-benedict-romania-2011.htm?cfat=

foto>

http://www.heraldscotland.com/polopoly_fs/pope-benedict-1.1052874!image/4107400463.JPG_gen/derivatives/landscape_620/4107400463.JPG

 

Eurobarometru: 70% din romani nu doresc sa-si doneze organele dupa deces

Incropit ca un arogant articol pro-transplant, care are menirea sa arate ca Romania este iarasi pe ultimele locuri in Europa, de data aceasta in ceea ce priveste rata transplanturilor de organe, materialul de mai jos ne ofera totusi datele oficiale ale unui studiu realizat anul trecut [!] la Cererea Comisiei Europene [!] si prezentat la Bruxelles saptamana trecuta. Tantosi, medicii romani, specializati in sistemul transplanturilor de organe din Romania, contesta veridicitatea acestor date. Conform studiului, din cei peste 70% de romani care refuza sa-si doneze organele dupa moarte, 17% o fac din motive religioase, religia fiind unul dintre cele trei motive principale *(alaturi de lipsa de informare asupra acestei chestiuni, precum si sistemul medical defectuos sau medicii nepregatiti) care ii determina pe oameni sa opteze in a nu-si dona organele. Lidera in aceasta materie – Spania –  este laudata pentru ca a creat un SISTEM care ii identifica pe POTENTIALII DONATORI. – dan.camen.

De ce nu vrem sa donam organe

Romania Libera/ 15 noiembrie 2010

Codasi. 70% din romani sunt reticenti in a-si oferi organele dupa deces, arata studiile unui Eurobarometru.

Lipsa informaţiilor corecte, religia şi neîncrederea în medici îngroaşă listele de aşteptare ale celor care au nevoie de transplant.

Patru din zece români declară că nu sunt de acord să-şi doneze un organ după deces, iar 29% spun că sunt indecişi. De asemenea, 35% dintre cei chestionaţi nu ar fi de acord ca un membru decedat din familia lor să-şi doneze un organ şi cam tot atâţia spun că nu ştiu cum ar proceda dacă ar fi puşi într-o astfel de situaţie. Ca termen de comparaţie, 83% din suedezi ar fi de acord să-şi doneze organele după moarte, la fel şi 72% din finlandezi şi belgieni.

Aproape jumătate dintre românii care refuză donarea de organe spun că nu ştiu să-şi motiveze decizia, în timp ce 15% afirmă că nu au încredere în sistemul medical. 17% oferă motive religioase pentru refuzul de a dona organe. Acestea sunt rezultatele unui Eurobarometru realizat anul trecut, la cererea Comisiei Europene, pe un eşantion de 1.000 de români şi prezentat săptămâna trecută la Bruxelles. La cercetare au participat aproape 27.000 de cetăţeni din cele 27 de state membre UE. În jur de 76% din românii care au participat la sondaj spun că nu au discutat niciodată cu familia despre donarea de organe sau despre transplant, iar 73% nu cunosc legislaţia privind aceste proceduri. Olandezii au cele mai multe discuţii în familie despre transplantul de organe, 74% din  ei vorbind cu rudele despre acest subiect, urmaţi de suedezi, cu un procent de 62%.

Cele mai multe transplanturi se fac în Spania

Spania este ţara cu numărul cel mai mare de donatori din UE şi totodată statul în care se fac cele mai multe transplanturi. Formula de succes pe care a aplicat-o în urmă cu zece ani guvernul spaniol şi care a crescut rata donatorilor cu peste 130% a fost punerea la punct a unui sistem care să monitorizeze POTENŢIALII DONATORI. Organizaţia Naţională de Transplant din Spania are ca scop alcătuirea listelor de aştep­tare cu pacienţi care au nevoie de transplant, realizarea unor statistici, educarea medicilor, dar şi punerea nonstop la dispoziţie a unui număr de telefon unde cei interesaţi pot pune întrebări. În 2009, în Spania se înregistrau 34 de donatori la un milion de persoane, în timp ce în România numărul donatorilor se oprea la 2. „România are mai mulţi paşi de făcut pentru ca situaţia să se îmbunătăţească. Doi din aceştia sunt creşterea numărului de coordonatori de transplant şi identificarea donatorilor în spitale. Încrederea populaţiei în sistemul medical este un alt criteriu important„, afirmă Axel Rahmel, director medical la Eutransplant International Foundation din Olanda.

Sondaj contestat de specialişti români

Rezultatele studiului sunt însă contrazise de unii specialişti români. „Am vrut să dau în judecată firma din România care a făcut studiul în 2006, pentru modul în care a cules datele. E păcat ca o firmă care habar n-are ce înseamnă transplant să trimită date pentru un Eurobarometru. Un asemenea studiu nu se face pe stradă sau la piaţă. Realitatea în populaţie e alta: românii acceptă donarea de organe. Anul acesta am identificat cel mai mare număr de donatori de până acum, aproape 70. Din familiile cu care au discutat cei şase coordonatori de transplant, sub 20% ne-au refuzat„, afirmă Victor Zota, coordonator de transplant, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale de Transplant, care mai spune că în România există 3,5 donatori la un milion de locuitori. În România, există şase coordonatori de transplant, în timp ce în Spania, numărul lor este de aproximativ 1.000. „Pentru ca numărul coordonatorilor să crească e nevoie de o salarizare mai bună. În plus, donarea de organe trebuie făcută fără constrângeri, pentru că altfel membrii familiei pot crede că ruda decedată nu a fost îngrijită cum trebuie sau că nu au dat suficienţi bani”, explică Ionel Sinescu, şeful Clinicii de chirurgie urologică şi transplant renal din cadrul Spitalului Fundeni din Bucureşti.

Ramona Samoila

sursa>

http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/de-ce-nu-vrem-sa-donam-organe-205945.html

 

Cultura avortului si a anticonceptionalelor

Incercand sa faca reclama la un nou contraceptiv oral lansat de curand pe piata, despre care se zice ca „nu determină luarea în greutate si contine cele mai mici doze de hormoni”, mai multe cotidiene centrale au oferit publicului, cu aceasta ocazie, cateva date statistice privind rata avortului in Romania, date obtinute probabil de la compania producatoare de anticonceptionale, pentru a-si justifica in acest mod produsul. Astfel, am aflat, parca cu si mai mare uimire si ingrijorare decat stiam pana acum, de amploarea fenomenului avortului la noi si nu numai:

Gandul.ro/15 septembrie

Specialiştii Institutului Guttmacher avertizează că, la nivel global, din cele 210 milioane de sarcini înregistrate anual, 38% sunt neplanificate, iar 22% se finalizează prin avort la cerere.

Anual, în Europa de Est, din cele 11 mi­lioane de femei însărcinate, 57% re­curg la avort. În ceea ce priveşte Româ­nia, aceasta este una dintre ţările cu cele mai mari rate ale avorturilor din lume, respectiv 78 de avorturi la 1.000 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani.

Justificarea companiei producatoare de anticonceptionale:

„În prezent, în România ne confruntăm cu un număr mult prea mare de avorturi – 350 de avorturi/zi şi cu un număr mult prea scăzut de femei utilizatoare de metode contraceptive – din cele 88 la sută de femei care deţin informaţii despre existenţa contraceptivelor orale, doar 10 la sută le folosesc„, susţine dr. Sorin Iancu, reprezentant al firmei producătoare.

Deci se încearcă înlăturarea răului cel mare  printr-un rău mai mic, al metodelor contraceptive.

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/contraceptivul-oral-care-nu-determina-luarea-in-greutate-7249262

~~~+~~~

Evz.ro/15 septembrie

Cat de la îndemână este noua metoda contraceptiva faţă de avort:

„noua pilulă, este deja disponibilă în farmacii si costă în jur de 12 lei, însă pentru a o procura este nevoie de prescriptie de la medicul de familie sau de la medicul specialist„

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-nou-contraceptiv-pe-piata-905994.html

foto>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

~~~+~~~

Avortul şi riscurile sociale

In fine, aveti mai jos redat un articol foarte interesant despre „Cultura avortului” in Romania. Desi poate fi catalogat cu usurinta drept un articol pro-contraceptie in detrimentul avortului, si care încearcă să înlocuiască cultura avortului cu o cultură a anticoncepţionalelor, articolul este folositor pentru ca ofera date statistice oficiale internationale despre avort si mijloacele contraceptive, deci bune de stiut.

Dw-world.de/ 16 septembrie 2010

Legea pensiilor unificate a readus în centrul atenţiei o disproporţie demografică cu consecinţe greu de compensat chiar şi pe viitor. Natalitatea scade şi populaţia României îmbătrîneşte ireversibil.

Legătura dintre pensii şi structura populaţiei a devenit evidentă odată cu criza economică. Guvernul a fost nevoit să invoce argumentul demografic pentru a justifica tăierea pensiilor cu 15%, dar dezbaterea nu a fost dusă până la ultimile sale consecinţe. A fost evocat doar, în treacăt, faptul că în viitor, aproximativ prin anul 2050, dacă tendinţa demografică actuală se păstrează, România se va găsi într-un dezastru social.

În România, lumea evită de regulă un subiect foarte nevralgic: scăderea continuă a natalităţii şi mai ales incidenţa neobişnuit de mare a avorturilor provocate.

Statistica globală arată o repartiţie inegală a incidenţei avorturilor, iar pe alocuri valorile sunt destul de ridicate ca în Statele Unite, de exemplu, unde rata avorturilor este mai mare decât media din UE, exceptînd România.

Potrivit statisticilor globale realizate de Alan Guttmacher Institute, cea mai ridicată incidenţă a avorturilor provocate se întâlneşte în Federaţia Rusă : 42,8 de avorturi la 1000 de femei aflate între 15 şi 44 de ani. Urmează însă România cu o rată de 26,7 la mie (în anul 2008), apoi Bulgaria (23,4), Ungaria (21,2), Suedia (20,8), SUA (19,4) şamd. Cele mai puţine avorturi au fost înregistrate în Elveţia (6,4 la 1000 de femei) şi în Germania (7 la mie). [deci tarile ortodoxe sunt fruntase la acest capitol, pe cand cele protestante se situeaza la coada. Oare de ce? Nu e acesta un paradox infiorator?/ n.m.]

Există în România o „cultură a avortului“?

Situaţia românească nu este însă reflectată fidel din cauză că avorturile nu sunt în mod riguros declarate. Specialiştii sunt unanim de acord că incidenţa oficială a avorturilor (aşa cum este ea raportată de Institutul Naţional de Statistică) este mult subevaluată. În plus, subiectul este aproape complet neglijat de sociologia românească şi de aceea referinţele sunt preponderent străine.

Potrivit unui studiu realizat de Stanley K. Henshaw, Susheela Singh şi Taylor Haas, România are o situaţie ieşită din comun şi explicabilă doar prin existenţa unei „culturi a avortului“. Cu alte cuvinte, în România avortul ar fi ajuns să fie acceptat în mentalitatea publică nu ca soluţie ultimă în situaţii dramatice, ci pur şi simplu ca metodă contraceptivă.

Studiile citate, dar şi observaţiile curente ale medicilor din România arată că, în ciuda faptului că în ultimii 20 ani mijloacele contraceptive moderne au devenit foarte accesibile, incidenţa avorturilor la cerere a rămas foarte ridicată. În România pur şi simplu tinerele femei recurg la avort cu foarte mare uşurinţă.

Dar, în perspectivă istorică, statistica arată de-a dreptul dramatica. Din decembrie 1989, de la Decretul CFSN de legalizare a avorturilor şi până în 2008 au avut loc, potrivit datelor oficiale raportate anual de Institutul Naţional de Statistică, 7.179.194 de întreruperi voluntare de sarcină. Neoficial se apreciază că numărul real ar putea atinge 11 milioane. Numai în 1990 au avut loc 992.265 de avorturi (sursă INS).

Autorităţile române se feresc să abordeze subiectul deschis

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice evocă, în treacăt, aceste valori surprinzător de ridicate, dar evită, din motive ideologice, o analiză detaliată a fenomenului.

Guvernul, la rândul său, nu manifestă nici o îngrijorare, ba dimpotrivă, elaborează an de an planuri menite nu să limiteze fenomenul, ci să-l faciliteze, prin adoptarea în sistemul public a unor metode avortive de ultimă oră.

Planurile Ministerului Sănătăţii din 2009 arătau o preocupare pentru „implementarea avortului în siguranţă în condiţii de ambulatoriu şi pentru implementarea avortului medicamentos la scară naţională”.

Siguranţa pacientelor este desigur un obiectiv corect dar, în absenţa unor constrângeri etice mai ferme, tehnica superioară are ca efect banalizarea avortului şi face acceptarea lui mai uşoară.

Ceea ce în România se ignoră cu siguranţă este că în lumea largă şi mai ales acolo unde conceptul de autonomie personală este la mare preţ (ca în Olanda, ţară cu legislaţie foarte permisivă dată ca exemplu în rapoartele UE), avortul este privit cu tot mai mare reţinere şi nu este confundat cu mijloacele contraceptive.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

foto>

http://jzmlaw.com/wordpress/wp-content/uploads/2009/07/abortion.jpg