Un articol provocator intitulat „Romanul Daniel il ameninta pe Patriarhul Ecumenic” a fost postat de doamna Maria Antoniadou pe popularul site de stiri ortodoxe din Grecia Romfea.gr joi, 7 aprilie a.c., articol in care se face referire la presupusele pretentii hegemonice ale Patriarhului Daniel in defavoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si cel al Ierusalimului, Teofil.
Autoarea condimenteaza constant articolul cu diversi termeni stradali, neconformi in tratarea obiectiva a unui astfel de subiect, cum ar fi: „sferă de influenţă”, „ameninţare”, „pericol”, „atacă”, „putere”, „puternic”, „încăierare”, „luptă”, „capcană” şi altii asemanatori acestora.
Ea pleaca de la rezultatul discutiilor ultimei intalniri a Comisiei Inter-ortodoxe de pregatire a Marelui Sinod Panortodox, care s-a reunit intre 22 si 26 februarie 2011 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy (Geneva), sedinta in care reprezentantul Patriarhiei Romane, D-l George Grigoriţă, secretarul Cancelariei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, zice-se, ar fi luat partea Patriarhiei Ruse in privinta modului in care se pecetluieste recunoasterea naturii autocefale a unei biserici de catre celelalte biserici-surori. Mai mult decat atat, Patriarhia Romana nu si-ar fi ascuns atunci intentiile hegemonice, mai ales in ceea ce priveste spatiul diasporei ortodoxe. Asadar, prin asta Patriarhul Daniel ar fi dat „sah” Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
Apoi, dansa aminteste de recenta telegrama WikiLeaks, care il prezinta pe Patriarhul Daniel ca fiind „un suflu nou adus Bisericii” si un om pregatit, cu o vasta experienta, fiind pe deplin constient de puterea pe care o are ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Dupa ce trece in revista faptul ca Biserica Ortodoxa Romana are 20.000.000 de credinciosi (daca or mai fi atatia), 14500 preoti, 9000 de studenti la teologie si sute de calugari si calugarite, deci o adevarata „forta” in spatiul bisericesc (ca sa folosesc limbajul dansei), concluzioneaza ca Patriarhul Daniel reprezintă o noua mare putere in spatiul ortodox, care „ameninta jurisdictia si drepturile intaistatatorilor de limba greaca” – in speta pe pe cele ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu si ale Patriarhului Teofil al Ierusalimului.
Partea de final a articolului face o retrospectiva a ultimelor „ciocniri” din diaspora ortodoxa, pe de-o parte dintre Patriarhia Romana si Patriarhia Ecumenica, iar pe de alta parte cu Patriarhia Ierusalimului. Sunt amintite, asadar, doua cazuri:
– cel legat de situatia Manastirii Sf. Ioan din Sudul Italiei, unda au intervenit si carabinierii; ulterior aceasta a fost data romanilor, si
– cel legat de „orasul discordiei”, Ierihon, unde asezamanatul romanesc de acolo ar fi fost pus in zona de „jurisdictie spirituala” a Patriarhiei Ierusalimului.
Fraza de final este probabil si cea mai dura la adresa Patriarhului Daniel si, implicit, la adresa Patriarhiei Romane, semanand mai mult cu o amenintare: „In cazul in care Biserica Ortodoxa Romana nu se conformeaza, Ierusalimul ameninta sa rupa comuniunea cu Patriarhul Daniel, asa cum a procedat la jumatatea anului 2000 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu Arhiepiscopul Hristodul al Greciei, care avea pretentii teritoriale”.
~~~+~~~
Cam acesta ar fi rezumatul articolului in cauza. Este adevarat ca Biserica Ortodoxa Romana este, dupa cea a Rusiei, ca numar de credinciosi, a doua in spatiul ortodox si ca, din acest punct de vedere, Patriarhia Ecumenica si cea a Ierusalimului se afla, din pacate, la polul opus, cu toate ca ultimele doua sunt in diptice mai sus decat primele. Daca tot vorbim in Ortodoxie de pliroma Bisericii, haideti sa nu o obiectivam! Ortodoxia se centreaza pe persoana, nu pe titulatura. Mantuitorul nu S-a intrupat si rastignit de bunavoie, pentru ca astazi sa existe pe hartie un Patriarh Ecumenic (a toata lumea) de Constantinopol, dar fara credinciosi. Daca eram in Vechiul Legamant intelegeam ca lucrurile trebuie sa ramana asa cum sunt, pentru ca avea sa vina Mesia pe pamant, dar in perspectiva Eshatonului noi nu mai trebuie sa gandim evreieste, fiindca aceste lucruri nu mai conteaza, deoarece il avem deja pe Hristos cu noi si, in decursul timpului, s-au tot infiintat si desfiintat eparhii. Dupa Schisma din 1054 Biserica Romei nu a mai fost vreodata reactivata in mod patriarhal in spatiul ortodox, desi se implineste aproape un mileniu de atunci. Acest lucru ne arata ca nu este imperios necesar sa mentii peste veacuri o titulatura doar ca sa se implineasca „numarul”. Viata bisericeasca din Apus isi continua insa mai departe drumul. In Franta, de exemplu, exista numeroase diaspore ortodoxe care vietuiesc in armonie, iar intaistatatorii lor de diferite nationalitati au creat impreuna un sinod care depaseste granitele nationalismului. Au nu este aceasta ecumenicitate? In America situatia se prezinta aproximativ la fel, desi niciodata acolo nu a existat inainte o eparhie ortodoxa. Sau ce, am atins problema nationalismului, iar pe greci ii doare? Au ajuns se se considere, ca oarecand evreii, popor ales, iar celelalte neamuri? Dar toata lumea stie cat de mult rau poate provoca nationalismul exacerbat Ortodoxiei. Vezi situatia din Muntele Athos, unde romanii nu sunt lasati sa se „inmulteasca”, ca nu cumva grecii sa ramana minoritate. In acelasi timp, pretentiile Patriarhiei Rusiei sunt intemeiate pana la un punct, dupa care risca sa promoveze, sub o alta forma, gandirea hegemonica a Patriarhiei Ecumenice de azi. Sintagma, inca din anii 1500, a lui Filoteu din Pskov, destinata cneazului Vasile al III-lea: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra”, a fost transpusa de nostalgicii rusi in spatiul bisericesc, desi acela cand spunea Roma se referea la Rusia, nu la Moscova si, in acelasi timp, nu cred ca Moscova reprezinta astazi ceea ce era Constantinopolul altadata. Poate ca vremurile de acum fac ca principiul primus inter paters sa fie inteles exact asa cum trebuie, un adevarat primat duhovnicesc de respect in colegialitate, si nu cum a fost inteles mai inainte, pentru ca trebuie sa recunoastem, autoritatea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol, exercitata de-a lungul secolelor, a depasit in unele situatii aceasta sfanta sobornicitate, principiul suprem de guvernare bisericeasca. Probabil ca aceasta este adevarata problema care ar trebui luata in discutie la acest sinod Panortodox, de la care, cred, se vor rezolva si celelalte.
dan.camen.
~~~+~~~
UPDATE
Traducerea integrala din greaca a articolului de mai sus
Pelerin Ortodox / 8 aprilie 2011
Patriarhii şi Arhiepiscopii elinofoni îl urmăresc cu nelinişte pe Patriarhul României care revendică noi „sfere de influenţă”. O nouă „ameninţare” apare în ultima perioadă de timp în Ortodoxie.
Este vorba de apariţia dinamică şi revendicativă a Patriarhului României, kir Daniel, care prin atitudinea sa îl „ameninţă” pe Patriarhul ecumenic, kir Bartolomeu, torpilând încercările acestuia de a convoca Sfântul şi Marele Sinod, primul de după Schisma Bisericilor din Răsărit şi Apus, din 1054.
Concomitent încearcă să obţină noi sfere de influenţă, „declanşând atacuri” la adresa Ţării Sfinte şi „ameninţând” jurisdicţia duhovnicească a Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.
Kir Daniel pare că s-a pregătit ani de zile pentru promovarea Patriarhiei României ca putere suverană.
Semnificative sunt rapoartele ambasadorului american la Bucureşti, dl. Ν. F. Τaubman, care într-o telegramă difuzată pe WikiLeaks declară: „După deceniile patriarhatului lui Teoctist există un nou suflu în Biserica Română”.
Desigur, aşa cum a adăugat, „Patriarhul Daniel are o mare experienţă, vorbeşte fluent engleza şi alte limbi, şi totodată este pe deplin conştient de puterea şi influenţa Bisericii în formarea opiniei publice”.
Întâlnirea Întâistătătorului Bisericii Române cu ambasadorul american a avut loc în 2007, la scurt timp după alegerea sa, iar principala temă a întâlnirii a fost modul de abordare a prostituţiei şi a traficului de arme.
De atunci au trecut trei ani şi cu importanta forţă a 20 de milioane de credincioşi, a 14.500 de preoţi, a 9.000 de studenţi ai Facultăţilor de Teologie, Seminariilor şi Şcolilor Bisericeşti şi, mai presus de toate, a sute de monahi şi monahii, Patriarhul României, kir Daniel, constituie noua, marea şi puternica forţă a ortodocşilor, care vine să ameninţe drepturile şi jurisdicţiile Întâistătătorilor elenofoni şi mai ales ale Patriarhului ecumenic, k. Bartolomeu, şi ale Patriarhului Ierusalimului, k. Theofilos.
Prima demonstraţie ostentativă şi de facto neliniştitoare pentru elinofoni a puterii şi a revendicărilor Bisericii Române a avut loc la sfârşitul lui februarie, la Geneva, când reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe au discutat despre modul de acordare a autocefaliei în încercarea de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod, care va fi primul sinod al ortodocşilor de după Schismă.
Toţi reprezentanţii Bisericilor elinofone şi mai ales ai Bisericilor Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, Ciprului şi Atenei, erau gata să facă faţă eventualelor argumente ale slavofonilor sub conducerea Patriarhiei Rusiei.
Dar brusc a izbucnit un „nou fulger” şi un prieten s-a transformat în adversar. Era vorba de reprezentantul Patriarhiei României, un mirean, lector de Drept Canonic, care, conform clericilor greci, a trasat o direcţie proprie. Pentru prima dată, Patriarhia României a părut că nu acceptă privilegiile speciale ale fiecărui patriarh ecumenic.
Astfel, a refuzat să accepte propunerea Mitropolitului de Pergam, k. Ioannis, ca de fiecare dată când i se acordă autocefalie unei Biserici Ortodoxe, fiecare întâistătător al Bisericii Constantinopolului să semneze primul cu menţiunea „hotărăşte” şi să urmeze semnăturile celorlalţi patriarhi şi arhiepiscopi cu menţiunea „împreună-hotărăsc”.
Primele tensiuni între elini şi români au apărut în sudul Italiei cu prilejul cazului Mănăstirii Sfântului Ioan Secerătorul şi, conform presei italiene, a fost nevoie de intervenţia carabinierilor pentru evitarea unui conflict.
Cu toate acestea, mănăstirea, după intervenţia şi a administraţiei locale din regiune, a trecut în administrarea Patriarhiei României, în ciuda apelurilor elinilor referitoare la prezenţa lor îndelungată în regiune.
Astăzi, Italia, Spania şi Portugalia sunt cele trei ţări din Europa de Vest, în care trăiesc mii de imigranţi români din motive economice, care au părăsit România după căderea regimului Ceauşescu.
Mitropoliţii şi episcopii lor, care sunt desemnaţi de Patriarhia Română în aceste ţări, sunt de obicei impetuoşi şi revendicativi, fapt care de multe ori are drept consecinţă conflicte cu ierarhii Patriarhiei Ecumenice, care au un rol coordonator între ortodocşi.
„Lupta este dură şi există posibilitatea să-l vedem pe episcopul român că se întâlneşte de unul singur cu regele şi regina Spaniei, iar mitropolitul Patriarhiei Ecumenice să afle despre audienţă din comunicate”, subliniază cu înţeles, vorbind ziarului „Vima”, un mitropolit din Europa Centrală.
Totul depinde, după cum declară, de capacitatea şi de forţa fiecărui mitropolit al Patriarhiei Ecumenice de a evita „capcanele”… Şi „oraşul discordiei”, Ierihon, cel mai vechi oraş din Ţara Sfântă, cunoscut în întreaga lume din Vechiul Testament, constituie azi „oraşul discordiei” între Patriarhiile Ierusalimului şi României.
Motivul disputei, care a izbucnit între cele două Biserici, îl constituie biserica pe care a construit-o Patriarhia Română, biserică în care se slujeşte, deşi regiunea face parte din jurisdicţia duhovnicească a Patriarhiei Ierusalimului.
Biserica a început să fie construită acum aproximativ zece ani şi, după cum se spune în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului, „contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au putut să oprească construirea bisericii”.
Conform lui k. Theofilos, „dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi exemplul unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…”.
Până acum, aşa cum a declarat lui k. Daniel Patriarhul (Theofilos) „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.
Dar dacă Biserica Română nu se conformează, Ierusalimul amenință să întrerupă pomenirea lui k. Daniel, așa cum a făcut în mijlocul deceniului anului 2000, Patriarhul ecumenic k. Bartolomeu cu fericitul (întru adormire) Hristodoulos, cu prilejul cazului aşa-numitelor Ţări Noi.
(TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com/)
sursa>
http://acvila30.wordpress.com/2011/04/08/cand-se-ciocnesc-patriarhii-patriarhul-daniel-il-ameninta-pe-patriarhul-ecumenic-patriarhul-ierusalimului-il-ameninta-pe-patriarhul-daniel/
foto>
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/08/conflict-intre-patriarhii-pe-motive-de-hegemonie-patriarhia-ierusalimului-ameninta-cu-intreruperea-comuniunii-patriarhia-romana/#more-14621
Theologhia 
