RSS

Arhive pe etichete: rugaciune

Assisi 2011: de la rugaciune la pelerinaj

Pe 27 octombrie a.c., la Assisi va avea loc, din initiativa Papei Benedict al XVI-lea, intalnirea liderilor religiosi din intreaga lume, ca o comemorare, la 25 de ani, a evenimentului istoric ecumenist desfasurat in „orasul Sf. Francisc” in 1986 – organizat de predecesorul sau, Papa Ioan Paul al II-lea, recent beatificat. Motto-ul „Zilei de reflectie, dialog si rugaciune pentru pace si dreptate in lume” din acest an va fi: „Pelerini ai adevarului, pelerini ai pacii”. Despre acest lucru spune mai detaliat cardinalul catolic Peter Kodwo Appiah Turkson, participant la manifestarea din 1986: „de data aceasta accentul va cadea pe pelerinaj si nu pe rugaciune. Din cate am inteles, din programul care se afla in curs de finalizare, rugaciunea, daca nu va fi scoasa in totalitate din program, atunci va fi minimala”. Rugaciunile vor fi de data aceasta individuale, „pentru a se evita riscurile de sincretism”. De asemenea, cautarea adevarului – tema propusa de papa – „este o condiţie prealabilă pentru a-l cunoaste mai bine unul pe celalalt, pentru depăşirea tuturor formelor de prejudecata şi de sincretism care ascund identitatea”.

Participantii, impreuna cu papa, vor pleca cu trenul din Gara Vaticana *(Roma) la ora 8 dimineata. Ajunsi la Assisi, in jurul orei 9.45, se vor deplasa la Basilica Santa Maria degli Angeli, unde va avea loc un serviciu comemorativ in cinstea manifestarii din 1986. Tot acolo, tema zilei va fi dezbatuta in profunzime, iar cativa lideri religiosi vor tine discursuri *(intre acestia si Patriarhul Ortodox Ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol; Arhiepiscopul anglican Rowan Williams de Canterbury; Secretarul General CEB, Olav Fykse Tveit; Secretarul General al Conferintei Internationale a Scolilor Islamice si reprezentantul Marelui Rabinat al Israelului, Rabinul David Rosen). Apoi, va fi luat un pranz simplu, care va fi urmat de un moment de reculegere si rugaciune individuala. Dupa aceea, toti delegatii prezenti vor efectua un pelerinaj la Basilica Sf. Francisc din Assisi „in liniste, meditatie si rugaciune”. Ultima parte a zilei este rezervata reinnoirii angajamentului solemn comun de pace. Delegatii se vor intoarce in Roma seara, in jurul orei 20.30.

Crestinatatea va fi reprezentata de 31 de delegatii. Vor mai fi reprezentanti ai organizatiilor internationale de iudaism, 5 lideri hindusi, 3 lideri jainisti, 1 lider zoroastrian, 1 lider baha’i, 67 lideri budisti, 48 lideri musulmani si 11 sefi de stat, inclusiv presedintele Republicii China. De asemenea, vor fi si reprezentanti ai confucianismului, ai shintoismului, ai taoismului, ai religiilor traditionale africane, precum si reprezentanti ai patru noi religii si patru atei *(marea noutate a intalnirii). In total, 50 de tari vor fi reprezentate, insumand 178 de figuri religioase. Din partea Patriarhiei Moscovei si a toata Rusia va participa mitropolitul Alexandru, ca reprezentant al Patriarhului Kirill, care va sustine si un discurs. Liderul religios tibetan Dalai Lama nu va participa la aceasta reuniune, insa isi va trimite un reprezentant.

Papa Benedict i-a transmis deja de pe 18 aprilie a.c. Patriarhului Daniel al Romaniei invitatia de a participa la aceasta manifestare, scrisoarea fiind publicata pe site-ul Basilica, in data de 19 mai. Se pare ca din pricina programului liturgic incarcat din perioada respectiva *(Intampinarea Capului Sf. Ap. Andrei, Ocrotitorul Romaniei; Sf. Cuv. Dimitrie Cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucurestilor; canonizarea mitropolitilor Andrei Saguna si Simion Stefan ai Transilvaniei si sedinta de toamna a Sfantului Sinod), Patriarhul Daniel nu va participa la manifestarea de la Assisi. Deocamdata nu se cunoaste nici care vor fi reprezentantii Patriarhiei Romane la acest eveniment ecumenist international.

dan.camen.


foto>

http://www.asianews.it/files/img/VATICANO_-_assisi_1986.jpg

http://images.travelpod.com/users/alanjgreenhalgh/16.1302196504.church-of-st-francis-in-assisi.jpg

 
7 comentarii

Scris de pe octombrie 22, 2011 în articole

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime [1]

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-ai împodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare; Însuţi, Prea-bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le, celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţi folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrânează mânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău. Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigare opreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicele bunătăţi. Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreaga înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumul vieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim. Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!


[1] Rugăciune extrasă din cartea: Rugăciunile Sfinţilor Părinţi sau Apanthisma, Ed. Sophia şi Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 186 – 187

_______________________________

foto>

http://109.123.68.71/ortodoxia.md/descopera/27-pogorirea-sfantului-duh/760-sfanta-treime

 

Etichete: , , , , , , ,

Legea Cultelor, reexaminata la Chisinau dupa protestele si amenintarile preotilor ortodocsi cu incetarea rugaciunilor pentru conducerea tarii si dupa intalnirea premierului Vlad Filat cu membrii Sinodului Mitropoliei Moldovei

[Am urmarit de cateva zile evolutia acestui subiect in spatiul Rep. Moldova, tocmai pentru a-mi contura in minte traseul pe care il urmeaza. Am remarcat, inca de la inceput, stilul agresiv de abordare a problemei, ca din „cap de bour”, de catre Mitropolia Moldovei, si asta nu este prima data cand se intampla. Ca si in demersul de introducere in programa scolara moldava a materiei de studiu obligatorie, numita „Bazele Ortodoxiei”, unde s-a recurs de catre Mitropolia Moldovei la proteste de strada, declaratii oficiale sinodale, asocieri publice politice si initieri de referendumuri, adica tot felul de presiuni diplomatice, si in aceasta chestiune, privind inregistrarea oficiala la Culte a Ligii Islamice, traseul abordat de Mitropolia IPS Vladimir a fost aproximativ la fel. Noutatea aici?… „Intreruperea comuniunii” (ca este la moda acum in spatiul bisericesc) tocmai cu conducerea tarii, de catre unul din episcopii Mitropoliei. Adica incetarea pomenirii la slujbe a conducatorilor tarii, mai precis eludarea ecteniei cu pricina. Stirea aparuse in presa de cateva zile si nu-mi venea sa cred ce se intampla. Asa am asteptat… pana acum! Cred ca acest demers este un exces din partea episcopului Marchel de Balti si Falesti, precum si a preotilor sai din subordine, si consider aici justificata pozitia Mitropoliei Basarabiei. Ce ar insemna acum sa nu mai pomenim la slujbe conducerea tarii, doar pentru ca nu ne mai convin desele decizii pe care aceasta le adopta?… Tocmai, prin rugaciune se pot indrepta lucrurile, si nu prin indepartarea ei! Protestele nu trebuie sa ia locul rugaciunii, fiindca astfel Biserica isi reneaga esenta! Sinodul Mitropoliei Moldovei se pare ca a dat, in cele din urma, dovada de maturitate, respingand (cel putin la nivel declarativ, oficial) propunerea episcopului Marchel, care pana la urma s-a conformat deciziei sinodului mitropolitan *(vezi primul UPDATE de la sfarsitul postarii). Incetarea pomenirii stapanirii tarii este, pana la urma, un „as in maneca” Mitropoliei Moldovei, data fiind relatia de apropiere pe care o are IPS Vladimir cu anumiti oameni politici basarabeni; pentru ca „intreruperea comuniunii” cu acestia ar insemna, totodata, si o eventuala nesustinere a politicienilor la alegerile parlamentare. Revenind insa la „Legea Cultelor” din Rep. Moldova, sunt de acord ca aceasta chiar are multe lacune serioase, mai ales in ceea ce priveste inscrierea oficiala a unui cult, lucru care se poate face foarte usor si facil de catre orice asociatie religioasa care are peste 100 de membri, adica foarte putini. Este, deci, necesara modificarea Legii acesteia si revizuirea felului cum s-a inscris intre cultele recunoscute oficial de catre Stat Liga Islamica din Rep. Moldova, pentru ca, din cate am inteles, membrii acesteia sunt foarte putini si s-a tinut oarecum sub ascuns opiniei publice. O dovada in plus a ineficientei acestei Legi este faptul ca exista momentan inscrise oficial in Rep. Moldova 31 de culte, un adevarat panteon religios. Prezenta prim-ministrului Vlad Filat la sedinta Sinodului Mitropolitan din 25 mai a.c. si declaratiile ulterioare de la finalul intalnirii ale lui si ale IPS Vladimir confirma faptul ca este posibila modificarea in viitorul apropiat a acestei Legi si eventuala reconsiderare a statutului Islamului in Rep. Moldova. Stirile propuse spre citire mai jos sunt redate cronologic. Am inserat si doua UPDATE-uri, cel de-al doilea fiind un articol foarte documentat si interesant, semnat de Vlad Cubreacov in Flux *(27 mai) – dan.camen.]

~~~+~~~

Islamul naște supărări! Preoții nu se vor mai ruga pentru Filat și Lupu

Publika.md / 23 mai 2011

Nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Aceasta este decizia pe care au luat-o mai mulţi parohi ai bisericilor din ţară în semn de protest faţă de legalizarea islamului. La rândul său, Mitropolia Moldovei contestă intenţia acestor parohi şi spune că ei nu sunt în drept să ia astfel de decizii.

Mai departe nu vom pomeni anume stăpânirea ţării. Dat fiind faptul că acele mişcări şi acele lucruri pe care le observăm noi, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin la ceea ce promovăm în societate„, a explicat duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.

Preoţii spun că vor sprijini în rugaciune înalţii funcţionari ai statului numai după anularea deciziei Ministerului Justiţiei. Mai mult, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat, pentru Publika TV, că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea de a nu mai pomeni conducerea ţării în rugăciuni, pentru că ar fi anticreştină. Mitropolia Moldovei, însă, dezaprobă decizia parohilor.

Această problemă nu a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropoliei. O atare decizie dacă şi se ia, ţine de competenţa Sfântului Sinod„, a menționat Maica Epistemia, de la serviciul de presă al Mitropoliei Moldovei.

Săptămâna trecută, în mai multe localităţi din ţară, mii de preoţi şi credincioşi au protestat împotriva legalizării islamului în Republica Moldova. Ei au purtat pancarde cu inscripţiile: „Biserica Ortodoxă este mama poporului nostru” şi „Moldova – ţara ortodoxă„.

sursa>

http://www.publika.md/exclusiv–preotii-nu-se-mai-roaga-pentru-filat–lupu-si-plahotniuc-afla-motivul_335821.html

http://unimedia.md/?mod=news&id=34204

~~~+~~~

Mitropolia Moldovei acuzată că renunţă la rugăciunile pentru conducerea Moldovei,

în favoarea celor pentru conducerea Rusiei

Publika.md / 24 mai 2011

Mitropolia Basarabiei va continua să se roage pentru conducerea ţării, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu mai face acest lucru. Feţele bisericeşti spun că ţine de datoria lor să se roage pentru fiii neamului, indiferent de culoarea lor politică.

„Mai presus de toate supărările, incertitudinile pe care le-ar avea, indiferent de gen, culoare politică sau stindard, biserica are obligaţia să se roage pentru fiii neamului„, a menţionat Ioan Barbău, protopop de Chişinău, Mitropolia Basarabiei.

Având în vedere că Mitropolia Moldovei este reprezentanţa oficială a Bisericii Ruse, se vede că ei se roagă pentru fiii neamului său şi nu al nostru„, a mai adăugat acesta. […]

Religia islamică a fost înregistrată oficial de Ministerul Justiţiei, la mijlocul lunii martie.

sursa>

http://www.publika.md/mitropolia-moldovei-acuzata-ca-renunta-la-rugaciunile-pentru-conducerea-moldovei–in-favoarea-celor-pentru-conducerea-rusiei_336851.html

~~~+~~~

Şedinţa Sinodului la sediul mitropolitan

 Mitropolia.md/ 25 mai 2011

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a convocat arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei la şedinţa sinodului. În cadrul şedinţei s-a discutat pe marginea Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe din Moldova.

S-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.

A fost definitivat programul vizitei în Republica Moldova a Sanctității Sale Patriarhul Kiril, preconizată în luna octombrie anul curent.

Au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Teologice, discutându-se despre revizuirea statutului și perspectivele de reorganizare a Seminarelor Teologice. Prea Sfinţitul Sava a solicitat completarea rândurilor învăţăceilor vorbitori de limbă rusă la Şcoala Duhovnicească din Tighina.

Prea Sfințitul Episcop Marchel de Bălți și Fălești a venit cu propunerea de a exclude cererea pentru „stăpânire” din cadrul slujbelor în urma recentei înregistrări a Ligii musulmanilor. Membrii sinodului nu au susținut propunerea ierarhului, menționând că aceasta contravine statutului bisericesc.

sursa>

http://www.mitropolia.md/main/show_article/5157

 ~~~+~~~

Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întâlnit cu Prim Ministrul Vlad Filat

Mitropolia.md/ 25 mai 2011

Arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au purtat discuţii la Palatul Mitropolitan cu domnul Prim Ministru Vlad Filat pe marginea actualei Legi a cultelor, accentuând necesitatea modificării acesteia.

Domnul V. Filat a declarat că urmează să fie efectuată o amplă analiză pe marginea modalităţii în care a fost înregistrată Liga Islamică. În acelaşi timp, urmează să fie studiată și modificarea Legii cultelor. Prim ministrul a mai menţionat că s-a convenit asupra creării unei comisii care să includă şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru ajustarea Legii cultelor la situaţia din Republica Moldova.

La rândul său, ÎPS Mitorpolit Vladimir a subliniat faptul că orice decizie luată cu privire la modificarea Legii cultelor trebuie să fie în conformitate atât cu legislaţia, cât şi cu doleanţele Bisericii. Pe lângă aceasta, Înalt Prea Sfinţia Sa a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova continuă să se roage pentru conducerea ţării spre a lua decizii spre binele poporului.

sursa>

http://www.mitropolia.md/main/show_article/5159

~~~+~~~

Legea cultelor, reexaminată la Chişinău după protestele preoţilor ortodocşi

Evz.ro / 25 mai 2011

Guvernul Republicii Moldova este dispus să reexamineze Legea cultelor, în urma unor proteste generate de înregistrarea Ligii islamice, care permite acestui cult religios să activeze oficial, transmite Agerpres.

Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi, după participarea la Sinodul Mitropoliei Moldovei, că va fi creată o comisie mixtă pentru ajustarea legii „pentru ca (aceasta) să fie adecvată situaţiei din Republica Moldova”.

Mitropolitul Moldovei, Vladimir, a reiterat solicitarea Bisericii Ortodoxe de a fi revocată decizia privind înregistrarea Ligii Islamice. În context, mitropolitul a dat ca exemplu legislaţia României în acest domeniu, afirmând că în România un cult sau altul poate fi înregistrat doar după dezbateri publice, ceea ce în Republica Moldova nu s-a întâmplat.

Înregistrarea Ligii islamice în Republica Moldova, în martie anul curent, a provocat mai multe discuţii în societate, inclusiv proteste, săptămâna trecută, ale preoţilor şi enoriaşilor în mai multe localităţi. Ulterior, unii preoţi au anunţat că renunţă să se mai roage pentru conducerea ţării, dar după Sinodul de miercuri, Mitropolitul Vladimir a anunţat că aceştia îşi vor revizui decizia.

Circa 95% din cetăţenii Republicii Moldova sunt ortodocşi, conform ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în 2004. „Importanţa şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe”, sunt recunoscute în Legea privind cultele religioase, adoptată în anul 2007. Acelaşi act normativ permite, însă, ca un cult religios să poată fi înregistrat, dacă printre fondatorii acestuia sunt cel puţin 100 de cetăţeni ai Republicii Moldova. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 31 de culte”.

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/legea-cultelor-reexaminata-la-chisinau-dupa-protestele-preotilor-ortodocsi-931537.html

~~~+~~~

U P D A T E

Marchel opreşte afurisenia 

Jurnal.md / 27 mai 2011

Legea privind oficializarea cultelor religioase în Moldova ar putea fi revizuită

Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, şi-a suspendat intenţia de a solicita bisericilor din eparhia sa de a nu mai pomeni în rugăciuni conducerea Republicii Moldova, decizie luată în urma şedinţei Sinodului Mitropoliei Moldovei din 25 mai curent, la care a participat şi premierul Vlad Filat.

Anterior, preoţii Mitropoliei Moldovei, după ample manifestaţii de protest, au ameninţat că nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a calificat demersul preoţilor manifestanţi drept anticreştin.

Relevăm că, înaintea convocării sinodului, înregistrarea islamului în Republica Moldova a provocat scandal în interiorul Mitropoliei Moldovei. Unii preoţi, după manifestaţiile de protest, organizate săptămâna trecută, în mai multe raioane ale republicii, au declarat că nu se vor mai ruga pentru înalţii funcţionari ai statului. Şi asta pentru că, în opinia lor, autorităţile Republicii Moldova promovează acţiuni incompatibile cu valorile religiei creştine. „Nu vom mai pomeni stăpânirea ţării, deoarece mişcările şi lucrurile pe care le observăm, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin valorilor pe care le promovăm în societate”, a menţionat pentru un post TV duhovnicul mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.

În acelaşi timp, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a ameninţat că va trimite scrisori bisericilor din raioanele Făleşti, Bălţi şi Sângerei în care va solicita preoţilor parohi să nu mai pomenească conducerea ţării în rugăciuni pentru că ar fi anticreştină. De obicei, preoţii rostesc în rugăciunile lor, în cadrul serviciului religios, o frază prin care invocă puterea divină pentru a ajuta guvernarea să asigure o viaţă liniştită şi prosperă ţării.

Scandal la mitropolie

Trebuie să amintim că Mitropolia Moldovei a dezaprobat acţiunea parohilor şi episcopului de Bălţi. Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, declara pentru JURNAL înaintea convocării sinodului că ceea ce face episcopul Marchel ţine de competenţa Sinodului Mitropoliei. În general, ne spunea Cheibaş, preoţii nu pot modifica ecteniile (rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios – n.a.).

Comunicându-i poziţia mitropoliei, episcopul Marchel a intervenit violent: „Cine este acest Cheibaş?! Un protoiereu nu poate judeca hotărârile unui episcop! Nu comentez nişte vorbe lipsite de temei”. În plus, ierarhul a ţinut să precizeze că va continua acţiunea sa. „Chiar duminică, voi emite o hotărâre bisericilor din eparhie cu următorul conţinut: «Vă binecuvântez să lipsiţi de suport de rugăciune autorităţile statului, deoarece considerăm hotărârile lor, pe bună dreptate, anticreştineşti. Această hotărâre va fi valabilă până când autorităţile statului se vor schimba spre bine»”, ne-a comunicat arhiereul.

„A nu te ruga nu este creştineşte”

În opinia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a nu te ruga este un gest anticreştin. Chiar şi în cazul celor care greşesc ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să-i îndepărteze de la rău. În cazul dat, aceşti preoţi nu vor ca ţara să prospere, opinează Borşevschi.

În ce priveşte ecteniile care stabilesc pentru cine să se roage preoţii noştri, părintele Borşevschi ne-a declarat că asemenea decizii prevăd anumite zile în an, ca exemplu o zi specială în care se roagă pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă, pentru victimele regimului comunist etc. „Trebuie să vă spun că atunci când a decedat Iuri Andropov, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un ordin prin care solicita preoţilor să se roage, nu pentru robul lui Dumnezeu, dar, pur şi simplu, pentru Iuri, pentru că era ateist”, relatează Borşevschi.

Marchel: „Nu urmăresc obiective politice”

Solicitat de JURNAL să spună dacă, prin acest demers, urmăreşte obiective politice, episcopul Marchel a declarat: „Nu urmăresc niciun obiectiv politic, acţiunea mea este una civică şi bisericească”.

După şedinţa Sinodului Mitropoliei din 25 mai curent, episcopul Marchel a declarat pentru JURNAL că „instituie moratoriu pe acţiunea sa pentru un termen rezonabil”. În context, ierarhul a declarat că „starea spirituală din republică a fost tulburată de fostul ministru al Justiţiei, care a tăinuit timp de 30 de zile decizia guvernului privind înregistrarea islamului pentru a nu fi atacată în judecată”.

Arhiereul a menţionat de asemenea că decizia sa a fost determinată de promisiunile premierului Filat în domeniul stării duhovniceşti din Republica Moldova.

sursa>

http://jurnal.md/ro/news/marchel-opreste-afurisenia-205715/

~~~+~~~

U P D A T E 2

Filat, legea cultelor şi un fals conflict între ortodocşi şi musulmani

Flux.md / 27 mai 2011

Premierul Filat a gafat din nou. Luat de val, acesta a participat, la 25 mai, la şedinţa sinodului structurii locale a Patriarhiei Moscovei, promiţând public că se angajează, în faţa respectivei structuri şi a societăţii, să „rezolve câteva probleme”. Filat a specificat că este vorba, de fapt, de două probleme. Acestea ţin, pe de o parte, de modificarea Legii cultelor religioase şi a părţilor lor componente şi, pe de altă parte, de înregistrarea Ligii Musulmanilor din Republica Moldova, de către Ministerul Justiţiei, ca urmare a unei Decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Vladimir Filat, urmaşul lui Vasile Tarlev

Cele două subiecte merită atenţia noastră. Să le luăm pe rând. Cât priveşte Legea cultelor religioase, trebuie să amintim că aceasta a fost adoptată în anul 2007 pentru executarea, la capitolul „Măsuri generale”, a Hotărârii CEDO, pronunţate la 13 decembrie 2001, în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, speţă în care Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) a avut calitatea de terţ intervenient. În acel dosar, structura Bisericii Ruse din ţara noastră a compărut alături de guvernul Tarlev, a cărui poziţie a împărtăşit-o integral. Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 a fost monitorizat, între anii 2002 şi 2010, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE). Parlamentul care a votat legea respectivă a fost dominat de majoritatea PCRM. Cu toate acestea, legea a întrunit sprijinul tuturor fracţiunilor şi grupurilor informale din Parlament, inclusiv al unor deputaţi ca Vladimir Filat, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, actuali fruntaşi ai coaliţiei de guvernământ.

În paranteză fie spus, suspendarea acestei monitorizări a fost posibilă, la 4 martie 2010, ca urmare a demersurilor Ministerului Justiţiei, condus de Alexandru Tănase, şi a faptului că Mitropolia Basarabiei şi-a retras, prin scrisoare oficială, încă din toamna anului 2009, din motive necunoscute şi greu de înţeles, absolut toate capetele de plângere pe care le-a susţinut constant în faţa CM al CoE între anii 2002 şi 2009. Monitorizarea constituia cea mai importantă formă de protecţie internaţională a Mitropoliei Basarabiei. Cu titlu de fapt divers trebuie să arătăm că persoanele cărora li se datorează nemijlocit suspendarea monitorizării sunt trei: ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul Alexandru Postică (tot el avocatul lui Ernest Vardanian şi al lui Ilie Cazac) şi preotul Ianec (Ion) Cosoi, promovat în funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului.

Dată fiind configuraţia actuală a Parlamentului, o eventuală modificare a Legii cultelor ar putea fi operată doar de fracţiunea PLDM, împreună cu cea a PCRM. Putem spune de pe acum că poziţionarea lui Filat de partea ierarhilor de sub oblăduirea Moscovei va conduce în mod inevitabil la un conflict dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei. O consecinţă logică a acestui fapt ar putea fi redeschiderea de către CM al CoE a monitorizării modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 2001 pronunţate în cazul Mitropoliei Basarabiei. În loc să rezolve o problemă, premierul Filat va crea mai multe. În loc să meargă pe calea concilierii şi a medierii, Filat păşeşte pe cea a confruntărilor religioase şi jurisdicţionale. Aşa stând lucrurile, el va trebui să-şi asume toate consecinţele şi deplina responsabilitate pentru această poziţie evident greşită.

Între euroconformitate şi interes secular-politic

Legea cultelor religioase şi a părţilor lor componente a fost expertizată de către Consiliul Europei şi a făcut obiectul mai multor Rezoluţii interimare ale CM al CoE. Pentru motive de conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu jurisprudenţa CEDO, orice modificare a respectivei legi va trebui supusă, potrivit angajamentelor asumate oficial de către Republica Moldova, unor noi expertizări. Astfel, orice modificare sau completare a Legii cultelor nu va putea depăşi cadrul stabilit de Convenţia Europeană şi de Hotărârea CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”. Se cuvine să mai amintim că legislaţia Republicii Moldova despre culte a făcut, de-a lungul anilor, obiectul criticilor din partea Departamentului de Stat al SUA, dar şi din partea OSCE, fapt consemnat în Rapoartele anuale cu privire la situaţia drepturilor omului din ţara noastră.

Teama de Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” s-a împotrivit de la bun început adoptării unei legi euroconforme despre culte, lansând apeluri, declaraţii sau demersuri publice sau organizând în mod repetat manifestaţii de protest. Toate aceste reacţii au pornit de la teama absurdă şi iraţională de creştere şi consolidare a Mitropoliei Basarabiei şi, respectiv, de scădere numerică şi descreştere a puterii de influenţă şi control a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Pe scurt, opoziţia Mitropoliei „întregii Moldove” a avut la bază raţiuni geopolitice şi secular-politice evidente (egoiste şi destul de meschine) şi nu a fost dictată de dorinţa unei reflecţii sau dezbateri publice într-o societate autentic democratică. Motivele sau pretextele invocate constant au fost de natură istorică, emoţională şi chiar social-politică, nicidecum juridică. Acum, când comunitatea religioasă a musulmanilor din Republica Moldova a fost înregistrată în ordinea stabilită de lege, mitropolia Patriarhiei Moscovei agită un alt pretext, cel al pericolului unui conflict iminent dintre civilizaţia de factură creştin-ortodoxă şi cea de factură islamică.

Cine şi câţi sunt musulmanii din Republica Moldova?

Comunitatea musulmanilor (sau cultul religios islamic) înregistrată cu denumirea de Liga Musulmanilor din Republica Moldova este reprezentată de cetăţeni moldoveni stabiliţi la noi încă din perioada sovietică. Aceştia au, în cele mai multe cazuri, particularităţi etnice, fiind de origine azeră, tătară sau uzbekă. Datele recensământului general al populaţiei Republicii Moldova din octombrie 2004 sunt relevante în acest sens. Ele indică, printre cetăţenii moldoveni, o prezenţă de 259 de arabi, 891 de azeri, 108 ceceni, 256 de kazahi, 211 tadjici, 974 de tătari, 269 de turci, 220 de turkmeni şi 745 de uzbeci. Cumulând aceste date oficiale, obţinem un total de 3933 de persoane. Majoritatea dintre aceşti cetăţeni moldoveni, putem presupune, în linii foarte mari, ar fi, prin tradiţie, de confesiune musulmană. Cu toate acestea, doar 1667 de cetăţeni moldoveni au indicat islamul, la recensământul populaţiei din 2004, ca religie a lor. Aceştia sunt musulmanii împământeniţi la noi, ca să folosim un termen mai vechi. Raportat la ansamblul corpului social, numărul musulmanilor din Republica Moldova este unul infim (sub 1%), inferior, de exemplu, numărului de membri ai celui mai numeros cult neoprotestant, cel evanghelist-baptist, care întruneşte circa 1,7% din totalul populaţiei adulte. Comparând cifra de 1667 de musulmani declaraţi cu numărul altor comunităţi etnoconfesionale, vom observa că datele statistice indică o prezenţă de 902 persoane de confesiune mozaică (iudei sau evrei) şi de 101 armeni (gregorieni). Cu toate acestea, cultul mozaic (Confederaţia Comunităţilor Evreieşti din Republica Moldova) şi cultul gregorian (Biserica Apostolică Armeană) au un statut legal, fiind dotate cu personalitate juridică.

Studenţii musulmani

Este adevărat că prezenţa musulmană în Republica Moldova, în special la Chişinău, este mai numeroasă. Aceasta se datorează unei importante mase aluvionare (de ordinul miilor) de studenţi şi doctoranzi de origine arabă care îşi fac studiile în bază de contract la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Această masă islamică aluvionară este una provizorie în Republica Moldova.

Ligă, cult sau comunitate?

Titulatura de „Ligă a musulmanilor” este una inadecvată din punct de vedere al scopurilor admise de legea cultelor pentru asemenea cazuri, cu toate că este conformă cu norma juridică europeană. Această denumire trimite, mai degrabă, la scopuri extrareligioase, semănând mai mult cu una de organizaţie neguvernamentală sau de entitate politică. Este interesant să vedem cum se va implica premierul Filat în „rezolvarea acestei probleme” şi ce vor spune partenerii europeni ai ţării noastre în legătură cu acest subiect. Din câte cunoaştem, Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău monitorizează situaţia religioasă din Republica Moldova, redactând periodic Rapoarte în materie. Politic vorbind, orice exagerare sau pas greşit al premierului Filat ar putea costa scump Republica Moldova, întrucât „chestiunea musulmană” ar putea alerta inutil Bruxellesul, făcând obiectul unor eventuale condiţii avansate ţării noastre în dialogul moldo-comunitar şi aşa destul de anevoios. S-ar putea ca tocmai acesta să fie scopul premierului Filat. Dacă este sau nu aşa, timpul o va demonstra.

Interferenţe etnice

Ne-am referit mai sus la datele statistice furnizate de recensământul general al populaţiei din 2004. Un aspect complet neglijat de cei antrenaţi în dezbaterea „chestiunii musulmane” este cel al compoziţiei etnice a comunităţii islamice „împământenite”. De foarte multe ori, temperatura relaţiilor dintre Republica Moldova şi alte state este dată de tratamentul aplicat minorităţilor etnoreligioase de la noi, înrudite cu statele respective (kin-state în engleză sau etat-parent în franceză). Este un fapt general cunoscut că state ca Israelul, Federaţia Rusă, Armenia sau Azerbaidjanul sunt sensibile la modul în care sunt tratate minorităţile lor din alte state. Este de presupus că o anulare a înregistrării Ligii Musulmanilor din Republica Moldova să ridice probleme în relaţiile Chişinăului cu Baku sau cu Moscova.

Cum au rezolvat problema alte state?

Să ne referim la două cazuri relevante. Cum totul ce ţine de confesiune este perceput în Republica Moldova fie prin prisma românească, fie prin cea rusească, este potrivit să vedem cum staul lucrurile, la capitolul relaţii cu musulmanii, în Rusia şi România.

Federaţia Rusă, din care provin cetăţenii moldoveni de origine tătară, este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani, estimată, potrivit declaraţiilor oficiale ale premierului Vladimir Putin, între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă. Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de bună convieţuire cu această comunitate. Dacă cineva ar aborda problema la Moscova în cheia propusă de premierul Filat sau de mitropolitul Vladimir Cantarean, tensiunile etnoreligioase ar fi de neevitat. Politica religioasă a Moscovei este, în general, una a echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane în cadrul legii. Poate ar fi cazul ca mitropolitul Vladimir şi ceilalţi vlădici de oblăduire rusă să-l consulte pe patriarhul Kiril al Moscovei, împrumutând din experienţa acestuia şi a Bisericii sale de convieţuire multiseculară cu zecile de milioane de musulmani din cuprinsul marii federaţii din răsărit.

România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime, având o veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea, este un exemplu clasic de relaţii paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Să amintim doar că cea mai mare moschee din România a fost construită de statul român în 1910, la Constanţa, după un proiect al inventatorului Gogu Constantinescu şi al arhitectului Victor Ştefănescu, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Cultul musulman din România are statut legal, de persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român. Personalul musulman de cult este format din hatipi, imami, hagii, muezini. Puţină lume cunoaşte că majoritatea tătarilor musulmani din România, ca şi o anumită parte a turcilor musulmani, provin din Basarabia de sud (Bugeac), de unde au fost expulzaţi în timpul ţarismul rus. Cu toate că pe lângă comunitatea musulmană turco-tătară există în România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini, nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani. Dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.

În ce constă problema?

Într-adevăr, în ce constă problema pe care premierul Filat i-a promis mitropolitului Vladimir să o rezolve? Părerea noastră este că problema este una falsă. Premierul trebuie să înţeleagă că ortodocşii şi musulmanii nu sunt reciproc opozabili şi că cea mai bună cale este cea a aducerii tuturor comunităţilor religioase în cadrul legii. Asta nu au înţeles regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin în cazul mult prigonitei Mitropolii a Basarabiei şi Republica Moldova a fost condamnată la CEDO. În definitiv, Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, ironia sorţii, tocmai de guvernul Tarlev, adică de cei care au prigonit-o mai abitir.

Sperietoarea islamizării în masă a găgăuzilor, de care se preocupă unii, este doar o sperietoare. Niciodată în istorie nu s-a înregistrat şi nu se înregistrează nici acum măcar un caz izolat de convertire a găgăuzilor la islam. Dimpotrivă, dată fiind comunitatea lingvistică a găgăuzilor ortodocşi cu turcii musulmani, în rândul cetăţenilor moldoveni de origine găgăuză am putea găsi suficienţi misionari creştini pentru spaţiul turcofon. Cine îşi pune însă problema misiunii ortodoxe printre popoarele de limbă turcă? Şi-o pune patriarhul Kiril? Şi-o pune mitropolitul Vladimir? Filat nici atâta!

Să fim rezonabili. O aruncare a musulmanilor din Republica Moldova în afara legii nu poate decât să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte, echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state, inclusiv cele din Rusia şi România, sunt de un milion de ori mai bune decât atitudinile partizane, de aliniere la gradaţii şi agenţii confesionali ai Moscovei în ţara noastră. Suntem de părere că o comunitate musulmană menţinută în cadrul legal şi integrată în ansamblul corpului social este de preferat uneia lăsate de capul ei, pradă uşoară pentru tot felul de integrişti şi fundamentalişti islamici. Dacă şi ar exista o problemă a musulmanilor din Republica Moldova, aceasta ar trebui rezolvată civilizat şi legal, într-un cuvânt creştineşte şi omeneşte, că tot ni se vorbeşte pe mică pe ceas de valori şi principii.

Vlad CUBREACOV, FLUX

NOTĂ: Opiniile împărtăşite de autor nu corespund în mod neapărat cu punctul de vedere al redacţiei FLUX în acest subiect.

 sursa>

http://www.flux.md/articole/11801/

Citeste si>

Islamul, oficial in Republica Moldova. Mitropolitul Vladimir: “Intr-o tara crestina consider ca este o injosire pentru crestinii ortdocsi”

foto>

http://www.moldovacrestina.net/biserici/sarbatoarea-urmeaza-biblia/


 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Scrisoarea de Pasti 2011 a Papei Benedict către Patriarhul Daniel – prilej de invitare la intalnirea ecumenista comemorativa de la Assisi

[Interesanta justificatia papei pentru invitarea celor „credinciosi si necredinciosi” la acest „pelerinaj” ecumenist-comemorativ de la Assisi: el „exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul…”. Asta inseamna ca, dupa cuvintele lui – in mod indirect, nimeni pana acum nu a gasit adevarul si ca toti traim in inselare, sau ca nici macar una dintre religii nu este dreapta si desavarsita in Adevar, cum e Ortodoxia, care inseamna de fapt „dreapta slavire”. A ajuns cumva Papa sa se intrebe retoric ca si oarecand Pilat (In. 18, 38): „Ce este adevarul?”… – dan.camen.]

Basilica.ro / 19 mai 2011

Scrisoarea Papei către Patriarhul României

Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului în acest an:

[…] Preafericirea Voastră, cu bucurie şi recunoştinţă, putem afirma că, deşi ştim că suntem încă divizaţi, credinţa în Învierea Domului nostru Iisus Hristos, singurul Mântuitor al lumii, continuă să ne unească. Numai înrădăcinaţi în credinţa noastră putem, fără teamă, să ne deschidem dialogului între creştini, alături de credincioşii celorlalte tradiţii religioase şi toţi oamenii cu bunăvoinţă, pentru a parcurge împreună calea dreptăţii şi a păcii.

Cu aceste sentimente, prin intermediul veneratului meu frate, Cardinalul Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, voi adresa în curând Preafericirii Voastre invitaţia de a lua parte la Ziua de Reflecţie, Dialog şi Rugăciune pentru Pace şi Dreptate, organizată la 27 octombrie la Assise, ziua celei de-a 25-a aniversări a întâlnirii istorice care a avut loc la Assise pe 27 octombrie 1986, la cererea Papei Ioan-Paul al II-lea. Ne vom întâlni cu toţii la Assise, creştini şi reprezentanţi ai altor tradiţii religioase din lume, credincioşi şi necredincioşi, pentru a efectua împreună un pelerinaj care, fără a renunţa la propria noastră identitate sau a ceda unor forme de sincretism, exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul şi se străduiesc în mod concret să facă faptele cele întru dreptate şi pace. Acest drum împărtăşit va reprezenta un semn de mare speranţă pentru toţi oamenii şi în mod deosebit pentru cei care, chiar în aceste zile, cunosc suferinţa războiului şi a violenţei. […]

Vatican, 18 aprilie 2011, Benedict al XVI-lea

Cititi si>

Papa Benedict va reitera in luna octombrie intalnirea de la Assisi cu liderii religiosi

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/scrisoarea_papei_catre_patriarhul_romaniei_6805.html

foto>

http://www.calefactory.org/pix/novusordo/jp2-ecumenicalprayermeetingassisi11986b.jpg

 
8 comentarii

Scris de pe mai 19, 2011 în articole, citadela, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai evidentă dintre minunile creştine are loc în Biserica Ortodoxă

Mediafax.ro / 22 aprilie 2011

Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt” este cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă, patriarhul ortodox din Ierusalim neavând un tipic scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea acesteia, dar având în schimb tipărită rugăciunea specială.

„Sfânta Lumină de la Ierusalim sau «Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului”, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, care a oferit detalii mai puţin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Sâmbăta Mare.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârşit acest ritual au lăsat puţine mărturii cu privire la acest moment.

În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un patriarh la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.

În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puţine detalii, care aparţine lui Lionel Cust, un ofiţer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecţie de rapoarte confidenţiale asupra statu-quoului Ţării Sfinte la sfârşitul anilor 20 ai secolului trecut, şi alta aparţinândlui Ioanna Tsekoura, din anii 90 ai aceluiaşi secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informaţii despre Sfânta Lumină aduce şi Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.

Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă.

Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt, durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate care încep la ora 10.00 şi este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11.00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12.30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă şi arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim!”.

Urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă.

În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.

După ce rosteşte această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt şi cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărţi credincioşilor.

La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la uşă şi când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoţilor copţi şi iacobiţi, precum şi celorlalţi care aşteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reşedinţa sa.

Despre momentul suprem, părintele Constantin Galeriu, care a participat la Învierea de la Ierusalim, povestea că acolo toată lumea e într-o încordare şi într-o aşteptare unică, divină. „Am înaintat de la altarul bisericii până în pragul ei, la câţiva metri de uşa capelei Sfântului Mormânt în acea stare de har, de rugăciune. Doamne, m-ai învrednicit să ajung aici, am spus.

Deodată, din întuneric au trăsnit săgeţi de lumină, ca nişte fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Şi, deodată, un glob de lumină a trăsnit dinăuntrul capelei şi a fugit către Biserica Golgotei. Când am privit atunci spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse.

Această lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Vom încerca să tâlcuim de ce pe urmă îşi schimbă chipul. Nu ea se schimbă, ci contactul cu lumea o face să se schimbe. La început ea nu arde, aşa încât unii îşi dădeau cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin ea. Chiar la sfeşnicul pe care îl aveam eu mulţi veneau şi puneau mâna în flacără. Însă, după câteva minute, când ea se uneşte cu firea noastră – noi toţi avem harul lui Dumnezeu în noi, dar de multe ori ne depărtăm de el prin păcatele noastre, şi firea noastră parcă nu mai arată întotdeauna că purtăm har – datorită contactului cu lumea de aici, începe să capete şi chipul lumii acesteia. E o unire între cer şi pământ, între lumina divină şi lumina noastră. Aşadar, până în ziua de astăzi se petrece taina aceasta pe care am văzut-o cu ochii mei”, spunea părintele.

Toţi credincioşii din România primesc Lumina Sfântă de Înviere, adusă de la Mormântul Sfânt de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Delegaţia este aşteptată la aeroport de preoţii din Arhiepiscopie.

În Noaptea de Înviere ea este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropită cu vin „Paşte”.[…]

(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/lumina-de-la-ierusalim-cea-mai-evidenta-dintre-minunile-crestine-are-loc-in-biserica-ortodoxa-8183029/

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_SqhhJb_P3Kk/TIVEz7S2T6I/AAAAAAAAMzM/hT1H_lEi-Q8/s1600/Holy+Fire.jpg

http://i1.mailcdn.com/708/358708,h=425,pd=1,w=620.jpg

http://news.xinhuanet.com/english/2009-04/19/xin_49204061909220151729017.jpg

http://nimg.sulekha.com/others/original700/aptopix-ml-mideast-israel-palestinians-holy-fire-2009-4-18-12-52-38.jpg

http://standeyo.com/NEWS/07_Faith/07_Faith_pics/070408.Jerusalem.Easter2.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

IPS Teofan: Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, numai cheamă la luptă

[Unul dintre cele mai frumoase panegirice, rostit cu ocazia trecerii la Domnul a IPS Bartolomeu Anania (31 ianuarie 2011) – dan.camen.]

Basilica.ro/ 1 februarie 2011

„Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a plecat la cer, de fapt, s-a născut în Cer, cum au spus cei vechi. A fost un uriaş şi rămâne un uriaş, un uriaş pentru că a reuşit să îmbine ceea ce puţini, foarte puţini reuşesc să facă: o credinţă de cremene în Dumnezeu, o cultură imensă şi o capacitate uimitoare de a sluji Biserica şi neamul. Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, numai cheamă la luptă. Vocea lui nu mai are posibilitatea să creeze împotriviri. Dar dacă vocea lui numai răsună, rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu este mai puternică acum. De fapt, vocea lui nu se va mai manifesta de acum, decât prin rugăciune, rugăciune în faţa Tronului Preasfintei Treimi. Zic aceasta pentru că am sentimentul lăuntric că după o viaţă de luptă aprigă, Mitropolitul Bartolomeu a ajuns la tărâmul păcii. Şi Dumnezeu, în Împărăţia Sa, l-a primit cu braţele deschise. Rugăciunea lui devine vocea lui, glasul lui, care din înălţimea Cerului va răsuna de acum şi mai puternică.

Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Cer, deja l-a întâlnit pe Patriarhul Iustinian, pe Patriarhul Teoctist, pe Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe părinţii lui, cei care i-au fost foarte dragi. Ne priveşte împreună cu aceştia din înălţimea Cerului şi ne cere nouă, rămaşi încă în valea plângerii acestei lumi, să mergem pe drumul pe care ei l-au bătătorit, iar Mitropolitul Bartolomeu a avut un drum frumos, un drum adânc, un drum înălţător. A mers pe el cu dreptate, a mers pe el cu credinţă, a mers pe el cu îndrăzneală mărturisitoare a valorii Bisericii Ortodoxe şi a valorii neamului românesc. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Credinţa în înviere, în Domnul cel mort şi înviat îi ajută, în primul rând, pe ardeleni şi pe români, în genere, să trecem peste acest moment şi credinţa în Dumnezeu ne ajută să ne ancorăm în nădejdea că vocea marelui Mitropolit Bartolomeu nu este stinsă, prin rugăciune vocea lui devine mai puternică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/mitropolitul_bartolomeu_a_plecat_la_domnul_6338.html

foto>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1503;1;51695;0;%3Cb%3EMitropolitul-Bartolomeu-a-plecat-la-Domnul%3C/b%3E.html

http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_574_x_600/2008/03/07/62927-119586_1.jpg

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 1, 2011 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Panihida, Vesti

 

Etichete: , , , , , , ,

Tânguirea episcopului catolic de Iaşi pentru neparticiparea ortodocşilor la octava anuală de rugăciune, „drumul regal spre ecumenism”

Scrisoare pastorală

Urgenţa dialogului şi a rugăciunii pentru unitatea creştinilor

Săptămâna de rugăciune din luna ianuarie a fost considerată de peste un secol octava căutării unităţii şi timpul forte de rugăciune pentru realizarea dorinţei şi voinţei lui Cristos, întemeietorul Bisericii sale, „ca toţi să fie una” (In 17,20). A fost voinţa sa ca pe pământ să existe o singură Biserica şi o adevărată comuniune în dragoste, exprimată prin Euharistie, pâinea dătătoare de viaţă şi pâinea unităţii.

Odată cu începutul unui nou mileniu, mulţi l-au caracterizat ca timpul refacerii unităţii de la început, când Orientul şi Occidentul erau una în mărturisirea aceleiaşi credinţe.

S-au desfăşurat pe tot timpul ultimului secol o mulţime de paşi şi iniţiative care să promoveze şi să susţină procesul de cunoaştere reciprocă şi de apropiere.

S-au stabilit comisii mixte de dialog pentru analiza punctelor comune, dar şi a deosebirilor. Au fost elaborate documente de mare importanţă pentru drumul refacerii unităţii, care, alături de normele stabilite la Conciliul Vatican II şi la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, să fie ghid şi ajutor pentru munca ecumenică. S-au abolit cele două dureroase excomunicări din anul 1054, printr-un act curajos al papei Paul al VI-lea şi al patriarhului Atenagoras I la 7 decembrie 1965, gest simbolic care a făcut ca adunarea conciliară să se încheie cu un document semnificativ, care avea menirea purificării memoriei istorice, a iertării reciproce şi a angajării solidare în căutarea comuniunii (UR 52).

Au avut loc trei adunări ecumenice europene organizate de Consiliul Conferinţelor Episcopilor din Europa (CCEE) şi de Conferinţa Bisericilor din Europa (KEK), cu un vădit interes, cu zel şi cu adevărate speranţe. Prima a avut loc la Basel (Elveţia), a doua la Graz (Austria), iar cea de a treia la Sibiu, în centrul ţării noastre, cu prezenţa celor mai mari personalităţi ale Bisericilor şi comunităţilor bisericeşti din întreaga Europă: patriarhi, cardinali, episcopi, experţi şi specialişti în domeniul ecumenismului şi al vieţii spirituale.

Ecoul adunării de la Sibiu persistă şi astăzi în memoria noastră, îndeosebi apelul papei Benedict al XVI-lea şi al patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, aşa încât dialogul adevărului şi întâlnirea sub semnul fraternităţii, alimentate de ecumenismul spiritual, trebuie să constituie fundamentul şi sufletul tuturor căutărilor spre unitate.

Nu poate fi ecumenism adevărat dacă nu se bazează pe convertirea inimii şi sfinţenia vieţii. Conciliul Vatican II subliniază: „Convertirea inimii şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unirea creştinilor trebuie socotite sufletul întregii mişcări ecumenice” (UR 8).

Rugăciunea, aşadar, pentru unitate reprezintă drumul regal spre ecumenism. Ea le permite creştinilor din Europa şi din întreaga lume să privească cu ochi noi la Cristos şi la unitatea Bisericii, după cum avea să declare actualul Sfânt Părinte în apelul său către Adunarea Ecumenică de la Sibiu.

Diferitele iniţiative, întreprinse împreună, ne dădeau speranţa unui drum consolidat şi hotărât spre refacerea unităţii. Rugăciunile făcute împreună rămân razele ce anunţă un nou răsărit pe drumul credinţei în întreaga Europă.

Ce păcat că în ultimii doi ani, chiar după Adunarea Ecumenică de la Sibiu, nori negri s-au ridicat în faţa speranţelor consolidate prin rugăciunile comune, atât de frumoase din ultimul timp, mai ales cele din timpul vizitei papei Ioan Paul al II-lea şi apoi cele ale patriarhului Teoctist la Roma. Minunate erau şi întâlnirile şi rugăciunile care aveau loc în luna ianuarie în diferitele catedrale, biserici parohiale şi centre bisericeşti din ţară şi din lume. Cu tristeţe trebuie să spunem că au apus, au încetat. Mare păcat! Mare păcat, care ne-a întors înapoi în vechea epocă a răcelii şi a înstrăinării. Cum vom putea răspunde în faţa lui Cristos care şi-a pus speranţa în ucenicii săi pentru care nu încetează să se roage ca toţi să fie una? Ne este oare permis să-i refuzăm rugăciunea?

Cardinalul Walter Kasper, care a avut o intervenţie magistrală asupra ecumenismului la Sibiu, vorbind despre comoara pe care o avem cu toţii în Isus Cristos, spunea şi ne avertiza că, deşi avem acest fundament comun, pe însuşi Isus Cristos, trăim mai departe străini unii de alţii şi în Biserici diferite. Facem acest lucru contrar dorinţei şi poruncii lui Isus Cristos. Din această cauză nu trebuie să considerăm diferenţele dintre noi ca fiind definitive şi nici să ne obişnuim cu ele sau să le amplificăm. Ele sunt contrare voinţei lui Dumnezeu şi astfel sunt expresie a păcatului; sunt eşecul misiunii noastre istorice, anume că lumina noastră ar trebui să-l mărturisească pe Isus tuturor oamenilor şi să pledeze pentru unitatea şi pacea între oameni.

Trebuie să ieşim din această dramă a păcatului. Trebuie să redescoperim valorile mari şi sfinte, comune. Trebuie să refacem vasul nostru de lut distrus din cauza orgoliilor şi să-l sudăm cu bucuria convertirii, a rugăciunii comune şi a apropierii, spre o cunoaştere reciprocă, spre o stimă pe care ne-o oferă Dumnezeu, acel Dumnezeu care ne-a creat pe toţi după chipul şi imaginea sa şi ne-a răscumpărat prin Fiul său venit între noi.

În climatul acestei Săptămâni de rugăciune pentru unitate, cu atâtea momente frumoase şi cu atâtea nostalgii sfinte, îndrept un îndemn spre toţi preoţii, spre toate persoanele consacrate, spre bunii noştri creştini să nu înceteze să se convertească, să-şi purifice privirea, spre a-i vedea pe ceilalţi şi a se ruga împreună, aşa cum a făcut însuşi Cristos, spunând: „Nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru toţi cei care vor crede în mine prin cuvântul lor. Ca toţi să fie una!” (In 17,20).

Îndrept şi spre fraţii de bunăvoinţă ortodocşi sau din comunităţile bisericeşti îndemnul la o continuă apropiere, la o sinceră şi profundă rugăciune, pentru a obţine darul Duhului Sfânt, darul unităţii. Numai el poate să realizeze adevărata unitate şi adevărata comuniune. Nu este altă cale de refacere a unităţii decât iubirea şi rugăciunea. Tuturor o chemare sfântă: Ut omnes unum sint!

Un nou an binecuvântat şi plin de roade spirituale.

Iaşi, 1 ianuarie 2011

Petru Gherghel,

episcop de Iaşi


sursa>

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20110137

foto>

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Gherghel

 
Un comentariu

Scris de pe ianuarie 18, 2011 în articole, citadela, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

RUGĂCIUNILE UNUI PELERIN ÎN ISRAEL

RUGĂCIUNILE UNUI PELERIN ÎN ISRAEL[1]

~~~+~~~


Rugăciune la Nazareth

Cui ne vom ruga, Doamne, în acest loc binecuvântat de pe pământ? Ţie, Cel care Te-ai întrupat aici şi Te-ai numit în viaţa Ta pământească Nazarinean? Sau Preacuratei Fecioare Măria, care, prin vred­nicia sa, a făcut plinirea vremii şi a primit în acest loc pe Sfântul Arhanghel Gavriil şi mesajul dumne­zeiesc de început al mântuirii noastre?

Ne rugăm mai întâi Ţie, Cel care, din desă­vârşită ascultare de Părintele Ceresc, ai primit a Te face om asemenea nouă din nevinovatele sângiuri ale Preacuratei Fecioare, Cel care ai trăit ca un necu­noscut printre nazarineni, Cel care Te-ai supus tutu­ror neputinţelor firii omeneşti ca să ne arăţi prin via­ţa Ta pământească cum poate trăi omul fără de pă­cat, Cel care ne-ai învăţat şi prin cuvânt cu putere multă ce avem de făcut pentru mântuirea sufletelor noastre, ajută-ne să trăim şi noi astfel încât să nu ră­mână zadarnică pilda ce ne-ai dat şi să nu se iro­sească în noi cuvântul Evangheliei Tale.

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care ne-ai făcut liberi şi ne respecţi libertatea atât încât Tu, Cel Atotputernic, nu poţi face nimic împotriva voinţei noastre, Cel care, Dumnezeu desăvârşit fiind, ai răbdat să fii hulit de necredincioşii cândva uimiţi în faţa minunilor Tale, Cel care ai fi vrut, dar nu ai putut să îi ajuţi, din cauza necredinţei lor, pe cei ce Te ştiau şi Te ţineau de fiu al teslarului şi, când le-ai spus adevărul, au vrut să te arunce de pe sprânceana muntelui din marginea acestei cetăţi, nu ne lăsa să rămânem necredincioşi după ce am cu­noscut atâtea minuni ale Tale făcute cu noi şi cu cei din jurul nostru, nu ne lăsa să Te alungăm de la noi prin ridicarea sprâncenei cugetului nostru cel trufaş.

Preacurată Fecioară Măria, ne închinăm şi ţie, cea care în mod obişnuit în Sfânta Sfintelor vorbeai cu îngerii care te hrăneau cu hrană cerească, dar ca­re cu înţeleaptă prudenţă te-ai mirat de închinarea şi de cuvântul adus ţie de Sfântul Arhanghel Gavriil Binevestitorul, cea care prin desăvârşita ta smerenie, când ai zis „Iată roaba Domnului, fie mie după cu­vântul tău” ai putut primi asupra ta umbrirea Du­hului Sfânt, fă-ne prin mijlocirea ta şi pe noi, ca robi ai lui Dumnezeu, înţelepţi şi smeriţi părtaşi ai veni­rii Acestuia şi asupra noastră.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea care ştiai că Cel pe care îl înfăşai şi îl alăptai este Fiul lui Dumnezeu înainte de a fi al tău – căci nu ai uitat, ci ţineai ascunse în inima ta cuvintele îngerului, ale magilor, ale păstorilor, ale Dreptului Simeon -, cea care Îl vedeai pe Dumnezeu trudind ca un om aici, în atelierul bătrânului Iosif, ajută-ne şi nouă să-L cunoaştem pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Împacă-ne cu Fiul tău, dacă I-am greşit şi noi ca nazarinenii. Fă-ne să-L iubim mai mult şi să-I slujim mai bine, ca să nu ne lipsim şi noi, ci să ne bucurăm de minunile Sale de care avem atâta nevoie în neputinţa noastră, aşa cum ne bucurăm şi îi mulţumim acum de închi­narea în acest loc binecuvântat. Amin.

~~~+~~~

Rugăciune la Sfânta Peşteră a Naşterii Domnului

Doamne Dumnezeule, Fiul Tatălui, Mieluşelul lui Dumnezeu venit spre junghiere, Cel ce cu dum­nezeiasca Ta smerenie ai făcut peştera palat şi pe păstori lăudători, Cel ce ai chemat mărturisitori şi pe magii închinători la stele, primeşte-ne şi pe noi oas­peţi în palatul Tău, căci venim şi noi să ne închinăm Ţie cu toată smerenia de care suntem în stare.

Primeşte şi de la noi, în loc de aur, tămâie şi smirnă, rugăciuni de mulţumire, de slavă şi de ce­rere. Pentru multe avem a-Ţi mulţumi, pentru toate avem a Te slăvi, dar şi multe avem a-Ţi cere, căci am înţeles şi am simţit, Doamne, adevărul cuvântului Tău că fără Tine nu putem face nimic.

Doamne, Cel care în jertfa lui Avraam ai fost preînchipuit şi de Isaac cel nevinovat, dar şi de mie­lul care fără de glas a luat locul omului pe jertfelnic, Cel care ai venit printre păstori ca să ne fii Blând Păstor, ajută-ne şi pe noi să ajungem miei ascultători în turma Ta, ca să ne poţi hrăni din verdeaţa mereu proaspătă a Sfintelor Tale Taine. Bunule Păstor, ia-ne pe umerii Tăi când am vrea, dar nu Te mai pu­tem urma.

Doamne al proorociilor, Cel care pe vremea când omenirea era în întuneric şi în umbra morţii, prin proorocul Isaia ne-ai întărit să nu ne simţim singuri şi deznădăjduiţi, căci vei veni la noi cu nu­mele mângâietor de Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu”, Cel care la plinirea vremii ai împlinit toate proorociile despre Tine şi Te-ai născut din Pururea Fecioara Măria, cu numele de Iisus, care ne spune că Tu eşti „Cel ce mântuieşte”, mântuieşte-ne şi pe noi aceştia care am venit aici dorind după mân­tuirea Ta.

Tu, Hristosul lui Dumnezeu, care prin naşte­rea Ta aici, în Bethlehem, în mod tainic l-ai făcut să fie cu adevărat „casa pâinii”, dă-Te nouă, cum Te-ai făgăduit, ca Pâine a vieţii coborâtă din cer, ca să nu mai flămânzim precum poporul ales care cândva a mâncat cârtind mană în pustie.

Doamne, când ne amintim cuvântul Tău că în inima noastră este împărăţia, nu uităm că unde este împăratul, acolo este împărăţia, deci trebuie să Te avem pe Tine în inimi, iar când vedem în ce peşteră ai binevoit a veni pentru a noastră mântuire, nu ne mai temem pentru că inimile noastre nu sunt lumi­nate palate împărăteşti, ci peşteri întunecoase, ci ne temem pentru că le-am lăsat să devină peşteri de tâlhari. Tu îi poţi alunga, Doamne. Fă şi din peşterile inimilor noastre, ale celor pe care ne-ai primit să ne închinăm la locul Naşterii Tale, palate împărăteşti pentru Tine şi ajută-ne să ne naştem şi noi pentru o viaţă nouă, în care nu noi să mai trăim, ci Tu să tră­ieşti în noi. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Râul Iordan

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care din mi­lostivire pentru a noastră mântuire, Dumnezeu de­plin rămânând, ai luat şi firea noastră omenească, făcându-Te întru toate asemenea nouă, dar fără de păcat, Cel care la începutul propovăduirii Evanghe­liei ai venit aici la Iordan, unde Ioan cel proorocit că îţi va fi înaintemergător făcea botezul pocăinţei, Cel care fără de păcat fiind nu aveai nevoie de acest bo­tez, dar Te-ai supus lui pentru a fi descoperit prin el că Tu eşti Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridici pă­catul lumii, ridică, Doamne, şi păcatele noastre.

Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al Tatălui, des­pre care, când Te-ai smerit să intri în apele Iorda­nului, El însuşi a mărturisit că întru Tine a binevoit să facă şi să mântuiască lumea, iar Duhul Sfânt, co­borât asupra Ta în chip de porumb, a adeverit lui Ioan, şi prin el lumii, că Tu eşti Cuvântul întrupat prin care se vor împlini toate proorociile, ajută-ne, Doamne, să primim noi lucrarea mântuitoare pe care ai venit să o faci în lume.

Doamne Iisuse, Unsul lui Dumnezeu trimis nouă ca Mântuitor, Cel care prin intrarea Ta în apele Iordanului ai sfinţit apele şi ai făcut ca botezul cel făcut de Ioan cu apă spre pocăinţă să fie înlocuit cu botezul harului Duhului Sfânt spre sfinţire, trimite şi peste noi, cei veniţi aici, harul curăţitor al Iordanului, ca – după ce, prin iertarea dată în Spovedanie, vei ri­dica Tu povara păcatelor noastre – să fim curăţiţi şi de urma murdăriei lăsate în noi de păcat, şi astfel, cu totul curaţi, purtând haina de lumină a celor bo­tezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, să fim număraţi cu fericiţii chemaţi la cina nunţii Mielului din Împărăţia Cerului.

Sfinte Ioane, Proorocule, Înaintemergătorule şi Botezătorule al Domnului nostru Iisus Hristos, cel care ţi-ai început misiunea ce ai primit de la Dum­nezeu prin cuvintele „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Îm­părăţia Cerurilor”, cuvinte cu care Însuşi Domnul Şi-a început mântuitoarea Sa lucrare în lume, ajută-ne, Sfinte, să facem pocăinţa care ni se cuvine pentru a putea lua iertare pentru păcatele noastre.

Sfinte Ioane, ca cel ce îndeajuns îţi este ţie mărturia Domnului că nu ai pe nimeni mai mare de­cât tine înaintea lui Dumnezeu între cei născuţi din femeie, ştiind noi însă că din smerenie nu S-a referit şi la Preasfânta Sa Maică, aflată deasupra oricărei comparaţii între cele zidite şi care după vrednicie este aşezată de-a dreapta Sa, cel care eşti rânduit să stai la judecată de-a stânga tronului dumnezeiesc, mijloceşte atunci împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie nouă lesne iertător Nemitarnicul Judecător. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Carantania

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care, urmând după botez să începi misiunea cu care Tatăl Te-a tri­mis în lume, ca om ai avut nevoie să Te retragi pen­tru a Te întări prin post şi rugăciune spre cele ce aveai a face, prin închinarea noastră în acest loc bine­cuvântat de Tine prin nevoinţa Ta, dă-ne, Doamne, şi nouă înţelepciunea şi puterea de a aşeza postul şi rugăciunea la temelia străduinţei noastre de a ne pregăti să primim mântuirea pe care Tu ne-ai făcut-o.

Mântuitorul nostru, Cel care Dumnezeu fiind, ca om ai primit să fii ispitit de vrăjmaşul tuturor oa­menilor şi ai biruit toată viclenia lui, înţelepţeşte-ne, Doamne, şi pe noi cei nepricepuţi şi slabi la minte să înţelegem toate vicleşugurile lui şi să ieşim nevătă­maţi din meşteşugitele lui capcane.

Dumnezeul nostru cel iubitor de oameni, Tu care ştii slăbiciunea neamului omenesc, nu ne lăsa pradă uşoară celui ce este mai tare decât noi, ci ne arată prin Tine tari în faţa ispititorului, ca să nu cedăm nici noi în faţa insistentelor lui atacuri şi îndepărtându-1 pe el să ţinem aproape pe îngerii Tăi ce ni i-ai dat şi nouă spre ajutor.

Atotputernice Dumnezeule, Cel care l-ai fi pu­tut birui în cuvânt pe diavolul, dar ne-ai arătat că nu merită să ne pricim cu el, ci să găsim mereu răspuns în Sfânta Scriptură, nu ne lăsa să uităm că în învăţă­tura ei trebuie să ne găsim şi noi mereu scăpare; Cel care ne-ai arătat că nu trebuie să facem la îndemnul satanei şi al îngerilor lui întunecaţi nimic din ceea ce am putea face, ajută-ne să ignorăm toate îndem­nurile lor şi să nu folosim puterea ce ne-ai dat spre slujire lui.

Doamne, Atotştiutorule, Cel ce i-ai fi putut spune ispititorului că minte când se lăuda că este stăpân peste cele ale acestei lumi şi le dă cui voieşte el, căci din iubirea Ta de oameni, chiar după căderea omului în păcat, după făgăduinţa făcută lui mai îna­inte, l-ai lăsat stăpân peste lumea aceasta, dar să o stăpânească de acum cu străduinţă şi sudoare, iar diavolul numai înşelându-1 pe om îl jefuieşte şi face el pe stăpânul acestei lumi, ajută-ne, Doamne, să nu fim furaţi de el şi să rămânem stăpâni peste ce ne-ai lăsat în stăpânire.

Învăţătorule Bun, Cel ce, îngăduind să treci prin aceste ispite, ne-ai învăţat că ispitele ne vin prin trup, când, înfometat fiind, Te-a ispitit cu pâine, prin lume, când de pe munte Ţi-a oferit bogăţia deşartă a acestei lumi şi prin chiar diavolul, când Te-a îndem­nat să-L ispiteşti pe Dumnezeu, învaţă-ne şi pe noi cum să le biruim cu harul Tău, ca să se defaime şi prin noi vrăjmaşul Tău şi al oamenilor şi să se slă­vească şi prin noi numele Tău cel sfânt. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune pe Tabor

Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina lumii, Cel care la facerea lumii înainte de toate ai zis „să fie lu­mină”, Cel care l-ai luminat pe proorocul Tău Moise ca în taina rugului aprins să vadă preînchipuit mo­dul minunat în care aveai să Te întrupezi pentru mântuirea lumii şi apoi tot prin el, şi nu fără de foc căzut pe Muntele Sinai, ai dat poporului ales lumina legii, ca să se vădească prin ea păcatul ascuns în în­tunericul necunoştinţei, Cel care l-ai scos pe Moise schimbat la faţă din întunericul ce cuprinsese mun­tele când l-ai făcut văzător de Dumnezeu, atât încât poporul nu se mai putea uita la el, Cel care, prin pro­orocul Tău Ilie, tot prin foc, pe Muntele Carmel, ai pus în lumină dreapta credinţă şi i-ai luminat pe cei ce ajunseseră asemenea întunecaţilor idoli cărora li se închinau, Cel care aici, pe Muntele Tabor, în pre­zenţa acestor luminaţi prooroci, ai arătat oamenilor că dumnezeirea Ta este înainte de toate lumină, lu­minează, Doamne, şi sufletele noastre întunecate de păcat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai venit să arunci foc în lume şi mult doreai să-l vezi aprins, aprinde şi în noi focul arzător al dragostei celei pen­tru Tine, care să curăţească inimile noastre spre a fi număraţi şi noi cu cei pe care i-ai fericit şi le-ai făgăduit că pentru curăţia inimilor lor vor vedea pe Dumnezeu.

Mântuitorul nostru, Cel care ai spus ucenici­lor Tăi că nu ei Te-au ales pe Tine, ci Tu i-ai ales pe ei, Cel care dintre vrednicii Tăi ucenici ai ales pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan ca să le arăţi slava Ta la care vor avea părtăşie şi cei ce vor sta alături de Moise şi de Ilie în împărăţia Ta, îţi mulţumim, Doamne, că dintre atâţia oameni ai acestei lumi care şi-ar dori să se închine Ţie în acest loc binecuvântat de Tine, ne-ai ales pe noi, nevrednicii, să fim părtaşi la această bucurie.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care i-ai făcut pe ucenicii Tăi să Te poată vedea schimbat la faţă, adică aşa cum eşti Tu neschimbat, fă-ne şi pe noi vrednici a vedea în viaţa veşnică lu­mina Ta cea neapropiată a Schimbării Tale la Faţă, schimbându-ne Tu în bine viaţa aceasta, prin trimi­terea asupra noastră a Duhului Sfânt, Care prin harul Său să ne curăţească de murdăria păcatelor trecute şi să ne ridice în viitor la lucrarea poruncilor Tale.

Aşa, Doamne împărate, să nu ne fie nouă fo­cul dumnezeirii Tale văpaie întunecată, ci răcoare lu­minată şi fă să trăim bucuria acestei închinări ca o pregustare a bucuriei viitoare, pusă de Tine deoparte pentru cei mântuiţi ca fii ai Luminii. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Golgota

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Unul-Născut dat de Dumnezeu-Tatăl, din nemăsurata Lui iubire de oameni, să Se jertfească pentru mântuirea lumii, Cel care Te-ai arătat ascultător până la moarte şi în­că moarte pe Cruce, Cel care pe Muntele Tabor ai vorbit în faţa ucenicilor Tăi cu Moise şi cu Ilie despre Sfintele Tale Patimi şi prin Evanghelia Ta ne-ai vor­bit şi nouă despre ele, ajută-ne ca ajunşi aici, pe lo­curile Sfintelor Tale Patimi, să înţelegem lucrarea Ta mântuitoare şi să facem şi noi lucrarea ce ni se cu­vine, ca să putem primi şi păstra neluată de la noi mântuirea ce ne-ai făcut-o prin Sfânta Jertfă de pe Altarul Sfintei Cruci.

Dumnezeul nostru cel iubitor de oameni, Cel care în acest loc Te-ai lăsat înălţat pe Cruce, ca de pe ea să poţi îmbrăţişa cu iubire toată lumea, primeşte-ne şi pe noi în îmbrăţişarea Ta şi fă ca, în mod tainic, prin îngenuncherea noastră la picioarele Crucii, să îmbrăţişăm şi noi preasfintele Tale picioare, ţintuite de necredincioşi pe Cruce şi ca femeia păcătoasă să primim şi noi iertarea păcatelor noastre.

Fă, Doamne, ca venirea noastră aici să însem­ne şi urcarea noastră pe Golgota pentru a pune aici, la picioarele Tale, povara păcatelor noastre, şi Tu, Care ai ridicat păcatul lumii, să ridici, Milostive, şi povara păcatelor noastre, ca eliberaţi de ea, din dra­goste pentru Tine, să fim gata a ne răstigni şi noi, mu­rind păcatului şi lumii acesteia şi să nu mai sporim mereu cu neîncetatele noastre păcate povara păcate­lor lumii, pe care de bunăvoie ai luat-o pe umerii Tăi.

Răstignitul nostru Iisus, primeşte-ne în părtăşie la pătimire şi jertfă, ca să putem nădăjdui că vom avea părtăşie şi la înviere şi la viaţă veşnică alături de Tine în Împărăţia Ta.

Ajută-ne, Doamne, să nu rămânem în afara Sfintei şi Mântuitoarei Tale Jertfe şi nu cumva să Te mâhnim, Doamne, pentru că degeaba Ţi-ai frânt Cinstitul Trup şi degeaba a curs Sfântul Tău Sânge pentru mântuirea noastră. Dă-Te nouă cu adevărat prin Sfintele Taine! Hrăneşte-ne cu Sfântul Tău Trup ce S-a frânt aici pe Cruce şi adapă-ne cu Sfântul Tău Sânge ce a curs din coasta Ta însuliţată când Ţi-ai dat sufletul în mâinile Tatălui. Ajută-ne, Bunule, să trăim astfel încât să-Ţi facem bucuria mântuirii su­fletelor noastre.

Crucea Ta cu care, Atotbiruitorule, ai biruit şi moartea, şi în faţa căreia milostivirea Ta a îngăduit ca şi noi păcătoşii să ne închinăm pe locul acesta al înălţării ei, dă-ne-o şi nouă armă de luptă împotriva vrăjmaşului, când ne însemnăm cu semnul ei, în nu­mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Sfântul Mormânt

Dumnezeule, Cel ce în Sfânta Treime eşti în­chinat şi slăvit, ca un Atotputernic în multe feluri ai fi putut ridica neamul omenesc din căderea lui în păcat şi prin păcat în stricăciunea firii şi prin strică­ciunea ei în moarte, dar, ca un iubitor de oameni, în sfatul Sfintei Treimi ai ales calea iubirii jertfelnice şi cu binecuvântarea Tatălui S-a întrupat Fiul spre pa­timă, moarte şi înviere, ca tot omul care va crede şi cu harul dat de Duhul Sfânt va urma lui Hristos, să se mântuiască, mântuieşte-ne şi pe noi, pe care ne-ai primit să ne închinăm pe locurile în care ai făcut mântuirea tuturor.

Fiule al lui Dumnezeu, Cel care, dacă ai primit să vii Tu Însuţi în întâmpinarea noastră, Ţi se cuve­nea să vii ca un Stăpân Atotputernic, dar ai venit ca un rob, Cel ce puteai să vii înfricoşător, dar ai venit blând ca un miel spre a suferi Tu pentru noi patimi înfricoşătoare, Cel ce ne eşti Mântuitor în viaţa aceasta, dar Judecător nemitarnic după moarte, fii no­uă lesne iertător la judecata pe care, după ce vom gusta şi noi moartea şi trâmbiţa ne va ridica din morminte la învierea de obşte, o vom trăi înfricoşaţi din cauza păcatelor noastre ce ne osândesc încă de acum, în chiar conştiinţa noastră.

Să ne fie, Doamne, spre sfinţire atingerea cu trupurile noastre muritoare de mormântul Tău cel mai înfrumuseţat decât raiul şi decât toată cămara împărătească mai luminat, pe care l-ai sfinţit cu tru­pul Tău rămas în el trei zile în aşteptarea sufletului, cu care Te-ai coborât la iad ca să scoţi de acolo pe toţi drepţii ce au trăit înainte de săvârşirea mântui­toarei Tale jertfe pe Cruce.

Cel ce eşti necuprins, toate umplându-le, căci în timpul acesta Tu erai şi cu tâlharul în rai şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul, să ne fie, Doamne, în­tâlnirea cu Tine la Mormântul Tău ca un nou botez în care tainic murim, ne îngropăm şi înviem cu Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru cel răstignit, mort şi înviat, Cela ce eşti şi nu se poate să nu fii, cum s-ar fi putut să fii biruit de moarte!? Cum Te-ar fi putut ţine pe Tine acest mormânt de piatră în faţa căruia ne-ai îngăduit şi nouă a veni spre închinare, ca prin mărturia pietrei celei neînsu­fleţite să primim în taina sufletelor noastre bucuria învierii!? Doamne, Te rugăm, această bucurie nu o mai lua de la noi în tot restul vieţii noastre pământeşti.

Cum îţi vom mulţumi, Tată Ceresc, cum ne vom arăta recunoştinţa, Fiule, cum Te vom bucura Mângâietorule Duhule Sfinte? În locul acestora, pri­meşte, Doamne, făgăduinţa pe care aici, la Mormân­tul cel de viaţă făcător, o facem Ţie că ne vom lupta să rămânem vii, aşa cum Tu ne vrei şi ne-ai făcut să putem fi. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel care eşti plinirea proorociilor şi ai plinit toată rânduiala părintească, umple inimile noastre cu veselia Ta cea nestricăcioasă şi fă ca închinarea noas­tră la Sfântul Tău Mormânt să ne fie spre bucurie duhovnicească, acum şi în viaţa veşnică. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune pe Muntele Măslinilor la locul înălţării

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Arhiereu al nostru Te-ai făcut ca să Te poţi aduce pe Tine În­suţi jertfă pentru răscumpărarea noastră din bleste­mul legii şi din robia păcatului, Cel care înaintea în­fricoşătoarelor Tale patimi în rugăciunea Ta arhie­rească ai cerut „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea”, Cel care la patruzeci de zile de la învierea Ta Te-ai înălţat la Cer din acest loc, ajută-ne ca, la vremea de Tine hotărâtă pentru fieca­re, toţi să fim împreună cu Tine şi să ne bucurăm de vederea slavei pe care Ţi-a dat-o dintru început Tatăl.

Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel care în timp ce Te înălţai de aici la cer ca să şezi de-a dreap­ta Tatălui cu trupul Tău pe care L-ai îndumnezeit, binecuvântând pe ucenicii întristaţi i-ai mângâiat tri­miţând peste ei făgăduinţa Tatălui că cei ce vor sta în cetate vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, îmbracă-ne cu puterea harului şi pe noi, cei care Te aşteptăm stând în Biserica Ta, Ierusalimul cel de Sus, pe care l-ai lăsat nouă creştinilor mai tare decât orice cetate din lumea aceasta, nebiruită nici de porţile iadului. Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care despărţindu-Te de ucenici i-ai făcut părtaşi tainei că Ţi s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ, pe noi cei care, ascultând cele ce ne-ai spus în ultima clipă că trebuie să propovăduim în numele Tău şi altora în urma Ta, ne-am botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, împuterniceşte-ne să păzim mai întâi noi toate câte ne-ai poruncit nouă, ca, prin pilda vieţii, să îi îndemnăm şi pe alţii a face asemenea.

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiul Ta­tălui şi Fiul-Omului, Cel care după desăvârşirea ce­lor necesare pentru mântuirea sufletelor tuturor oa­menilor, ridicându-Te la cerul din care Te-ai coborât ca să faci aceasta, ne-ai asigurat că nu rămânem sin­guri, făgăduind „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”, fii şi cu noi în toate cli­pele vieţii noastre, ca să nu se împuţineze puterile noastre sufleteşti în faţa ispitelor şi să nu cunoaştem deznădejdea. Aducându-ne aminte de cruce, de groapă, de înviere, de înălţarea Ta la cer, Te rugăm, Mântuito­rule, ajută-ne ca păşirea noastră pe urmele Tale să fie spre urmarea Ta şi în duh, în toate, la bine şi la rău, prin împlinirea cuvintelor ce ne-ai lăsat prin Sfântă Evanghelia Ta şi astfel să nu venim goi şi fără de roade când ne vei chema la Tine, ci pe toate ale vieţii noastre să Ţi le putem întoarce şi să le poţi primi ca ale Tale dintru ale Tale. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Mormântul Maicii Domnului

Preacurată Fecioară, fiica cea mai vrednică a lui Dumnezeu Tatăl, mama cea smerită a lui Dum­nezeu Fiul şi mireasa cea iubită a Duhului Sfânt, sin­gura între femei care întru naştere fecioria ai păzit, tu, care eşti Biserica cea vie, fă să ne simţim cu ade­vărat ca în cer stând în Biserica Fiului Tău, şi nu nu­mai acum şi aici, ci în tot restul vieţii noastre şi ori­unde vom fi în Sfânta Biserică.

Maica lui Dumnezeu, Cea care la Nazareth ai auzit de la înger „Bucură-te, cea plină de dar, Dom­nul este cu tine” auzi şi de la noi, aici, la locul pune­rii tale în mormântul ce nu te-a putut ţine despărţită de Fiul tău şi Dumnezeul tău şi al nostru: Bucură-te, ceea ce singură meriţi bucuria. Bucură-te, ceea ce ne-ai născut şi nouă bucuria. Bucură-te, ceea ce ai făcut mare bucurie în ceruri. Bucură-te, cea pli­nă de dar că eşti cu Domnul. Fă-L să fie şi cu noi, ajutându-ne mai întâi să fim şi noi cu El.

Nu putea ţine mormântul un trup care nu a cunoscut păcatul, dar prin ridicarea ta la cer lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, deci se cuvine să-ţi mulţumim că nu ne-ai lăsat pe noi or­fani, după ce la piciorul crucii ai primit smerită să ne fii mamă tuturor.

De atunci, ca o mamă iubitoare şi plină de grijă pentru copiii ei, nu încetezi a ne fi ocrotitoare, acoperitoare, povăţuitoare, mijlocitoare şi noi sim­ţim ajutorul tău mereu în toate. Prin ridicarea ta cu trupul la cer încă mai puternică rugătoare în faţa tronului Sfintei Treimi te-ai făcut nouă. Cum ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ din cauza multelor şi grelelor noastre păcate, dacă nu te-ai ruga tu ne­încetat şi cu lacrimi pentru noi!?

Cu adevărat mult poate rugăciunea Maicii înaintea Împăratului!

Maica lui Dumnezeu, îndrăznim să te rugăm să ne primeşti şi pe noi sub omoforul tău, ca pe cei din biserica Vlahernelor, căci sfântul tău omofor pe care, ridicându-te din acest mormânt la cer, l-ai aruncat Sfântului Apostol Toma, s-a întins ca un Sfânt Acoperământ peste tot pământul. Încinge-ne cu brâul tău pe care l-ai lăsat lumii ca împuternicire celor slabi şi, prin el, încinşi cu putere de sus fiind, fă să fíe fără prihană calea noastră.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne să o iubim mai mult pe Preacurata şi Preasfânta Ta Maică. Ajută-ne să nu o mai necăjim cu păcatele noastre şi să ne arătăm fii buni, ascultători şi recunoscători. Ajută-ne să-i facem bucurie prin faptele noastre făcute după îndemnul ei, aşa cum ea se luptă mereu să umple viaţa noastră cu bucuria nestricăcioasă a celor mântuiţi. Amin.

~~~+~~~


Rugăciune la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce mare eşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu bogăţie de har îi măreşti pe cei ce Te preamăresc pe Tine, mulţu­mim Ţie că ni l-ai descoperit odihnit între Sfinţii Tăi şi pe Părintele nostru Ioan, făcându-ne prin el do­vada mângâietoare că şi astăzi sporeşte mereu nu­mărul Sfinţilor Tăi.

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce Acelaşi eşti, ieri, astăzi şi în veac, mulţumim că ne descoperi prin el că mijloacele prin care s-au sfinţit cei din ve­chime bineplăcute îţi sunt Ţie şi astăzi şi că în viaţa lumii nu există vremuri, ci vreme de mântuire. Mul­ţumim că ne încurajezi prin el că şi astăzi, cerând ajutorul Tău, oamenii împuterniciţi prin har pot îm­plini nevoinţele lăsate ca pildă de Sfinţii Părinţi.

Doamne Dumnezeul nostru, Cel care şi pe pă­cătoşi iubeşti, dar îi ai de prieteni pe Sfinţi, fiindcă şi ei Te iubesc pe Tine, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi întăreşte-ne în iubirea cea pentru Tine, ca să ne nu­meri şi pe noi în ceata de prieteni ai prietenilor Tăi, căci iubindu-i pe ei, pe Tine Te iubim, după cum şi iubindu-Te pe Tine nu se poate să nu-i iubim pe ei.

Sfinte Ioane, laudă ţie pentru felul mântuitor în care ţi-ai trăit viaţa pământească, laudă ţie pentru nevoinţele tale ştiute, dar mai ales neştiute, căci cu smerită grijă ţi-ai ascuns toată viaţa ta, laudă ţie pentru că râvna arătată Casei Domnului te-a mân­cat, dar te-a şi hrănit, laudă ţie pentru că nu ai pus nimic din lumea aceasta între tine şi Dumnezeu, la­udă ţie pentru cuvintele de învăţătură pe care, insu­flat de Duhul Sfânt, ni le-ai lăsat spre folos şi după plecarea ta la Domnul.

Sfinte Ioane, destul îţi este că ai trăit între străini aproape toată viaţa pământească; acum, când eşti încă mai mult decât erai pe pământ rugător pen­tru toată lumea, venind să ne închinăm sfintelor tale moaşte, îndrăznim a-ţi cere să te rogi pentru toţi cei de o seminţie cu tine ca să păstrăm până în sfârşit dreapta credinţă şi unitatea Bisericii şi să ieşim din viaţa aceasta ca mădulare sănătoase ale Trupului lui Hristos, avându-L pe El drept cap.

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce singur eşti sfânt şi toate le sfinţeşti, pentru mijlocirile bine-plăcutului Tău Sfânt Ioan, pe care îl rugăm să în­drăznească a le face pentru noi la faţa Ta, sfinţeşte-ne ca să putem fi şi noi alături de el, căci nimic ce nu este sfânt nu poate intra în împărăţia Ta. Şi de îţi este plăcut Ţie, ascultă rugăciunea poporului român şi întoarce-1 în pământul în care l-ai chemat la viaţă, căci mare nevoie avem de el în aceste vremuri din urmă în care ni se stinge evlavia, Doamne, fiind el unul dintre cei care ne-ar putea ajuta să o ţinem aprinsă. Amin.

_________________________


[1] Rugăciuni extrase din cartea “Mântuitoarea frică de Dumnezeu” scrisă de Ierom. Grigorie Sandu, Editura Christiana, Bucureşti, 2008, pp. 298-317

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Rugaciunea a LXXXVII-a de pe Malul Lacului … sau despre ‚comoara’ crestinilor

sarpele fara de trup

Rugaciunea a LXXXVII-a de pe Malul Lacului*

…sau despre ‚comoara crestinilor


de Sfantul Nicolae Velimirovici


Voi, purtatorilor de Dumnezeu sunteti sarea pamantului si lumina lumii [1]. Daca voi va pierdeti mireasma si va intunecati, lumea sa va goli de viata, va fi doar o piele de sarpe naparlita pe care acesta o pierde printre spini.[2]

Voi aveti flacara cereasca in mijlocul cenusii.[3] Daca voi va ingaduiti sa pieriti, lumea va fi o gramada de cenusa dincolo de portile vietii.

Purtatorii de moarte flecaresc despre viata voastra, fiindca ei nu au o viata a lor.

Sperjurii se jura pe Dumnezeul vostru, fiindca ei nu au un Dumnezeu al lor.

Un mincinos se indreptateste pe sine cu adevarul tau, fiindca acesta nu-l are pe al sau.

Inteleptii lumii cauta intelepciunea pe cai intortochiate si revin la intelepciunea voastra, fiindca alta nu exista.

Famenii va persecuta fiindca se tem de puterea voastra, pe care nu o pot lua de la voi.

Lasii va invidiaza curajul, fiindca ei nu au nimic care sa-i incurajeze.

Iata, bogatii cersesc cu totii la voi, totusi nimeni nu va poate oferi nimic. Voi sunteti bogati, fiindca Il aveti pe Dumnezeu. Voi sunteti avuti, fiindca sunteti purtatori de Dumnezeu.

Sufletul vostru este salasul Dumnezeului Celui Viu. Inima voastra este tronul Sau. Mintea voastra este Muntele Sinai acolo unde numai El singur da tablele legii si graieste. [4]

Calatoriti liber cu Dumnezeu in voi; nu va veti rataci si nu veti ramane fara adapost. Intrati cu el liber prin portile zilei, iar ziua va fi a voastra. Intrati cu El nestingheriti prin portile noptii si noaptea va va arata minunile ei.

Nu va vindeti comoara, caci lumea nu o poate plati. [5]

Nu negutatoriti cu universul, caci acesta nu va poate oferi nimic decat pe sine. El insusi nu este decat o biata hartie in comparatie cu aurul. Intr-o buna zi va arde si va fi redus la o mana de cenusa.[6] Va muri cu adevarat? El este deja mort si nu are nimic fara comoara voastra duhovniceasca.

Spatiul, de la un capat la altul nu va poate cuprinde avutia.

Timpul, de la un cap la altul nu va poate calcula avutia.

Lumea va uraste, fiindca voi aveti pace si ea nu are.

Lumea va invidiaza, caci voi aveti bogatie, iar ea este impovarata de lipsuri.

Lumea se teme de voi, fiindca aveti putere, iar ea nu are.

Lumea va uraste, fiindca voi sunteti binecuvantati [7], iar ea este nenororcita.[8]

Nu contrariati lumea si nu puneti gaz pe foc, fiindca intreaga lume luceste de flacarile rautatii. Ati fost izolati, spuneti voi? Simt oare mormintele cu adevarat o tovarasie? O persoana vie intr-un cimitir e mai putin singura decat toate mormintele celor morti.

Sunteti putini la numar, ziceti? Dar sunteti bine inarmati. Vrajmasii vostri sunt morminte varuite.

Lumea e lipsita de viata fara voi. Voi sunteti vasele prin care viata se scurge in lume.

Lumea n-are bucurie fara voi. Prin voi rasetele intra in temnita.

Nu va ingrasati trupurile, fiindca ingrasarea este ingreunare duhovniceasca. Nu acumulati noroi in vasele voastre, fiindca acestea se vor lenevi, iar sufletele vi se vor subtia.

Cu ravna pastrati-L pe Mirele ceresc in voi si aveti grija sa nu-L indepartati de la voi.[9] Cu adevarat, El este tot atat de sensibil ca o pasare si nu Se va impune cu sila. La un singur gand necugetat El zboara de la minte. Din pricina unei singure dorinte necurate El fuge din inima.

Amintiti-va: daca El va paraseste, lumea va deveni desarta pentru voi, piele de sarpe naparlit printre spini.


[1] Matei 5, 13-14

[2] Matei 5, 15-16 si 6, 22-23

[3] Marcu 9, 49-50; Luca 3, 16 si 12, 49

[4] Iesire 19, 20

[5] Matei 13, 44-46

[6] 2 Petru 3, 10-12

[7] Matei 5, 10-12 si Ioan 15, 20

[8] Matei 10, 22 si Ioan 15, 18-25

[9] Mirele ceresc = Iisus Hristos *(vezi la Matei 9, 15 si 25, 1-3; Ioan 3, 29)


*Editura Anestis, 2006


 
Un comentariu

Scris de pe aprilie 5, 2008 în Dialoguri, Imne, spiritualitate

 

Etichete: , , , , ,

Ieromonahul Gabriel Bunge

Ieromonahul Gabriel Bunge

La noi in romana, au aparut cateva carti ale acestui parinte benedictin la editura Deisis. M-am interesat si eu, ca deh, sunt mai curios de felul meu si in plus mi l-au recomandat multi oameni pe acest parinte. Dar intr-un fel am facut conexiunea intre numele acestui parinte, cartile scrise de el pe care le-am vazut in diverse locuri si la diversi oameni, dar si chipul fetei lui. Chipul acestuia i l-am trezarit pe spatele cartii cu tilcuirea icoanei lui Rubliov. M-a interesat sa aflu mai multe de acest parinte. Asa ca m-am pus pe net. Ce am gasit e mai jos. M-ar interesa parerea voastra, mai ales a celor ce ati citit ceva din cartile acestui parinte, ca pana la urma criteriile pentru care judeci un om ca sa-ti faci o parere despre el sunt 2> persoana si opera, in ceea ce priveste persoana acestui parinte am incercat cate putin sa schitez cateva din ceea ce am gasit pe net, desi nu e mult e totusi ceva. Cat priveste opera acestui parinte urmeaza sa-mi spuneti mai mult voi. Eu nu am avut inca ocazia sa citesc ceva de la acest parinte. Am pornit asadar invers, de la net la carte. Cat priveste faptele acestui parinte putem spune ca in spatiul roman a reusit sa ctitoreasca cateva paraclise ortodoxe in diferite spitale cu ajutorul unei fundatii elvetiano-romana, cel putin in Alba am auzit ca a fost construita una recent. Cartile aparute in romana sunt acestea>

Icoana Sfintei Treimi a cuviosului Andrei Rubliov sau «Celalalt Paraclet»”

Akedia. Plictiseala şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu demonul amiezii”

“Mânia şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau Vinul dracilor şi pâinea îngerilor”

“Evagrie Ponticul. O introducere”

“Practica rugăciunii personale după tradiţia Sfinţilor Părinţi sau „Comoara în vase de lut”

Gabriel Bunge

la 22 ani intra in manastire la Chevetogne, Belgia in 1972,

acum traieste in Eremos Santa Croce in Lusano

Gabriel Bunge

Manastirea Chevetogne

Manastirea Chevetogne

 

Aparuta intr-un moment in care marile initiative ecumenice incepusera sa se concretizeze (Enciclica Patriarhiei de la Constantinopol din 1920, Conferinta Viata si Actiune din Stockholm 1925 si Conferinta Credinti si Constitutie de la Laussanne, 1927), Manastirea Chevetogne s-a dovedit a fi in scurt timp un important punct de legatura intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica. Fondata in 1925 la Amay-sur-Meuse de Dom Lambert Beauduin, manastirea este transferata noua ani mai tarziu la Chevetogne, localitate ce se afla la jumatatea distantei dintre Bruxelles si Luxembourg, la poalele Ardenilor belgieni. [2] Un articol mai detaliat despre aceasta manastire, pe care va indemn sa-l cititi, il gasiti AICI

Sau chiar de pe site-ul manastirii AICI

Ieromonah Gabriel Bunge

cateva marturii ale unor oameni ca l-au cunoscut pe parinte>

Luni, 5 noiembrie 2007:


„Fără pretenţii şi totuşi atât de sfântă a fost Liturghia pe care am slujit-o în capela micuţă din mansarda de deasupra bucătăriei, în mijlocul unei mulţimi de candele cu untdelemn. Lumină electrică nu este. Răsăritul şi Apusul se întâlnesc în ritul ambrozian, cântat în surdină sub privirea multelor icoane. Mai bine de jumătate nu sunt pictate, ci lipite, ceea ce nu importă defel: privirea lor e la fel de cuvioasă ca a celorlalte. Oficial trebuie să ne împotrivim oricărui amestec al riturilor; şi despre asta ar fi multe de zis. La Pater Bunge nu e vorba de nicio amestecare a riturilor, la drept vorbind: toate gesturile sunt săvârşite, toate cuvintele sunt rostite. Nu se omite şi nu se adaugă nimic Missalului.


Totuşi se vede de la o poştă că Părintele este un monah (catolic) al Bisericii Răsăritului; mentalitatea sa e cea a unui stareţ sau pustnic, la ani lumină distanţă de modul super-cerebral al occidentalilor de a face teologie şi a liturghisi. Nu uită asta nicio clipă, nici când slujeşte Liturghia. Cum de nu apare nicio dificultate, niciun conflict între cele două culturi atât de diferite pe care le uneşte în sine? Eu unul cred că asta are de-a face cu o atitudine universală, cu evlavia fundamentală care stă la baza oricărei forme de cult. Într-însa orice tradiţie bisericească sănătoasă poate ajunge la maturitate, fie ea orientală sau occidentală.


E straniu că nu are nicio relevanţă dacă Liturghia e după Novus Ordo sau tridentină. Comuniunea care iradiază dintr-însa e aproape palpabilă. Stau liniştit pe întuneric pe o băncuţă din spate; metaniile (ciotki) îmi ţin inima atentă la lectură. Sus inimile – Le avem la Domnul!”

Gabriel Bunge

Luni, 23 octombrie:


„Astăzi am vorbit de două ori mai mult cu Părintele. Îmi tot face cadou cărţile sale şi trebuie să recunosc că nici nu se putea prilej mai bun pentru a răzbate în sfârşit până la ce vor de fapt să spună Părinţii ăştia ai pustiei. Îşi dăruieşte lucrurile cu bucurie: zice că numai aşa are mâinile libere ca să poată primi şi el ceva. O avea ceva dreptate…

Părintele are cam aceleaşi interese ca şi mine, dar le stăpâneşte cu înţelepciunea omului bătrân. Zice că Biserica Apuseană modernă este o „şezătoare” (zitkerk) şi repetă iară şi iară că trebuie să te rogi cu toată fiinţa, trup şi suflet, nu numai cu raţiunea. Recomandă statul în picioare la rugăciune cât mai mult cu putinţă, iar la momentul potrivit să se ridice mâinile, să se îngenuncheze etc.În psalmi ne trece pe dinaintea ochilor toată viaţa omului, cu bune şi cu rele, într-o manieră sfinţită. Părintele are mare necaz pe specialiştii în liturgică ce se cred „pastorali” când suprimă părţi din psalmii din Breviar (Psalmul 109 e scos cu totul!).


Iubeşte liturghia adevărată, dar nu e nicidecum un tradiţionalist. A slujit ad Dominum („cu spatele la popor”), dar în italiană şi după ritul post-conciliar. Slujeşte concentrat, însă în acelaşi timp lejer, cu încredere. Solemnitatea cu care slujeşte nu te ţine la distanţă, ci doar îţi sporeşte evlavia. Evlavie plină de dragoste.”

Gabriel Bunge

Şase fără un sfert, sâmbătă 21 octombrie 2006:


„Azi dimineaţă a fost prima oară când am slujit Liturghia cu Părintele Gabriel în capela de deasupra bucătăriei. Am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu ritul ambrozian. De fapt, se aseamănă aproape în toate cu cel roman, numai ordinea rugăciunilor e un pic diferită. Agnus Dei lipseşte. E mare lucru să-l vezi pe Părintele fără glugă: în afara Liturghiei o poartă tot timpul. Nu ritul face această celebrare să fie deosebită, ci celebrantul. După toate se vede că aparţine tradiţiei răsăritene. Numai că nu are nevoie de trei ore, două procesiuni, un iconostas şi un nor de tămâie ca să-ţi dea impresia că ai asistat la o Dumnezeiască Liturghie.


E prietenos în cel mai propriu sens al cuvântului; la dânsul nu găseşti agresivitatea care domneşte adesea la feţele bisericeşti. Te simţi în siguranţă cu el, deşi are o privire destul de pregnantă, pătrunzătoare. Dar n-are decât să te pătrundă, fiindcă îţi vrea numai binele. O clipă mai târziu am din nou impresia că am aterizat într-un basm, la bătrânul care ştie calea către izvorul fermecat. E cam copilăros din partea mea, dar n-am ce-i face: aşa arată cu gluga lui şi cu barba aceea de patriarh.

Nu crezusem niciodată că aşa ceva poate exista în realitate – credeam c-o fi doar un artificiu al vechilor iconari. Icoanele nu-mi mai par acum a fi doar la modul figurat ferestre către Realitate. Părintele Gabriel este prototipul monahului, de parcă s-ar pogorî direct din Nitria sau de la Chilii (Kellia). În fine, este exact omul pe care îl căutam – şi nu mă refer la hainele şi înfăţişarea lui. Din nefericire, eu sunt încă foarte departe de aşa ceva (de altfel, nu am decât 30 de ani). Unul ca el ar trebui să-l facă pe unul ca mine să roşească până în vârful urechilor, numai că evlavia adevărată nu are defel efectul ăsta asupra bieţilor păcătoşi. Îmi trezeşte, în schimb dorinţa vie de a fi un monah mai bun, dar fără să mă facă să mă simt atacat sau ruşinat, ci doar îmbiat. Cu luare-aminte la Iisus, aşadar. Convorbirile cu Pater Gabriel se axează în primul rând pe lucruri practice: conţinutul rugăciunii în raport cu forma, măsuri pentru a-mi proteja condiţia de pustnic (gata cu internetul, trăieşte în colţul tău de pustie etc.).”

Gabriel Bunge

Parintele benedictin Gabriel Bunge

 

dan.camen.

 

foto > http://pl.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Bunge

foto > http://www.dkgathen.net/bilder_13.html

foto> http://www.beslotentuin.nl/dagboek/category/pater-gabriel-bunge/

sursa> http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php?p=36909&sid=0b4fd8a4867f8dc64717e199359101d1

[1] http://www.trepini.ch/diario/?p=24

[2] http://www.crestinortodox.ro/Biserica-in-lume/Manastirea_Chevetogne-24-11302.html

http://www.catholica.ro/varia/sit.asp?id=29

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=8990〈=r

http://www.edituradeisis.ro/cautare.php?start=0&autor=gabriel%20bunge&titlu=&isbn=

 
14 comentarii

Scris de pe decembrie 30, 2007 în articole, Dialoguri, diverse, Ecumenisme, oameni, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,