A new church organization has created in Abkhazia: „Abkhaz Orthodox Church”

Interfax-Religion.com / 16 may 2011

Sukhumi, May 16, Interfax – An ecclesiastical congress has asked to set up a commission to discuss the status of an independent „Abkhaz Church”.

The congress, which took place at the New Athos Monastery in Abkhazia on Sunday, adopted an appeal to the Primates and Holy Synods of all Orthodox Churches, asking to set up an inter-Orthodox commission led by a representative of the Ecumenical Patriarch, to discuss the canonical status of the „Abkhaz Church”, an Interfax correspondent reported.

It was reported earlier that the ecclesiastical congress created an archdiocese with an arch-see in New Athos in Abkhazia on Sunday. The congress was convened by young Abkhaz priests at the New Athos Monastery cathedral.

„The arch-see will gradually transform into an independent Abkhaz Church,” said Archimandrite Dorofey (Dbar), chairman of the ecclesiastical congress. He suggested asking the Abkhaz Justice Ministry to recognize the ecclesiastical congress as a new Church institution in Abkhazia.

The congress participants voted for appointing the ecclesiastical congress as a supreme church-governing body until a fully functional institution of the „Abkhaz Orthodox Church” has been formed, and elected the Abkhaz arch-see Council that will act as a management body until the issue regarding the creation of the „Abkhaz Church” is decided.

source>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8453

~~~+~~~

Georgian Patriarchate urges to prevent a schism between the Orthodox Abkhazians

Interfax-Religion.com / 16 may 2011

Tbilisi, May 16, Interfax – Georgian Patriarchate urged to prevent a schism between the Orthodox Abkhazians.

„It appears that the cause of this congress is an internal standoff. We ask the congress participants and all Orthodox believers living in Abkhazia to raise above the processes inspired by outside forces (which are the cause of the existing standoffs) and to restore with love and peace the canonical unity between us,” the Patriarchate said in a statement on Sunday.

„We have always been open to meetings and talks with the Abkhaz clergy and laity,” the Patriarchate said.

The ecclesiastical congress, which took place at the New Athos Monastery in Abkhazia on Sunday, adopted an appeal to the Primates and Holy Synods of all Orthodox Churches, asking to set up an inter-Orthodox commission led by a representative of the Ecumenical Patriarch, to discuss the canonical status of the „Abkhaz Church”.

The congress created an archdiocese with an arch-see in New Athos.

„The arch-see will gradually transform into an independent Abkhaz Church,” said Archimandrite Dorofey (Dbar), chairman of the ecclesiastical congress.

source>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8454

~~~+~~~

UPDATE

Attempt to create Abkhaz „metropolia” will cause deadlock – Russian Orthodox Church

Interfax-Religion.com / 17 may 2011

Moscow, May 17, Interfax – The creation of a new „metropolia” in Abkhazia announced late last week will only make it more difficult to resolve the Abkhaz church issue, the Moscow Patriarchate has said.

„The church canon laws do not involve the making of decisions to create new metropolitanates, let alone autocephalous churches, at „clerical-laic” congresses. And the nomination by the „laic congress” of bishop candidates is explicitly prohibited by the canon law,” Archpriest Nikolay Balashov, deputy head of the Synodal Department of External Church Relations, told Interfax-Religion on Tuesday.

On May 15 the cleric-laic congress at the New Athos Monastery in Abkhazia announced the creation of a „metropolia” with a center at New Athos, which should gradually transform into an independent Abkhaz Church.

The event attendees issued a letter to the primates and synods of manorial Orthodox churches, asking to set up an Orthodox commission led by a representative of the Patriarch of Constantinople to define the canonical status of the Abkhaz Church.

„We understand the desire of the Abkhaz people to regulate the situation of the Orthodox religion in this country. However, bringing hot political issues into the life of the church, the division among believers – all this only postpones the possibility of a legitimate resolution of the Abkhaz Church issue,” a Russian Orthodox Church representative said.

A member of the Abkhaz clergy, Fr. Vissarion Aplia, earlier urged the clergy and laity not to attend this congress. The Abkhaz Church can stand firmly on its feet with help from the Russian Orthodox Church, he said.

The congress is non-canonical, and its resolutions have no legal force for Orthodox believers, he said.

Abkhaz Prime Minister Sergey Shamba has expressed concern, while the Georgian Patriarchate urged the congress and all Orthodox believers living in Abkhazia „to raise above the processes inspired by outside forces and to restore the canonical unity with the Georgian Orthodox Church.”

source>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8459

photo>

http://www.romfea.gr/images/stories/ampxazia.jpg

http://1.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/TRIkiPAAHQI/AAAAAAAAMYs/ro3TMUyWNAU/s1600/ilya.jpg

 

Ieromonahul Gabriel Bunge – monahul catolic convertit la Ortodoxie: Reconcilierea Bisericilor, o viziune personală

Preluare de la Pelerin Ortodox

Revista “Neskoutchny Sad” (jurnalist Anna Paltcheva) a obţinut un interviu cu părintele Gabriel Bunge (1) :

– NS: V-aţi convertit la Ortodoxie, şi aceasta la o vârstă foarte înaintată. Nu de multe ori astfel de decizii sunt luate aşa de târziu în viaţă. Convertirea a avut loc la Moscova, la sfârşitul lunii august a anului trecut. Ea a ridicat o mare agitaţie printre catolici. Spuneaţi că această hotărâre s-a copt (a dăinuit) în dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi. Sunteţi un teolog, un patrolog cunoscut, un pustnic. Povestiţi-ne despre această evoluţie.

– GB: Încă de la naştere m-am lovit de drama divizării creştinătăţii: tatăl meu era protestant, mama mea catolică. Am fost botezat în Biserica Romei. La vârsta de 21 de ani am decis să depun voturile monahale, dar tatăl meu s-a opus. Am studiat apoi la Facultatea de Filosofie şi am plecat să petrec două luni în Grecia, cu nişte prieteni. Acela a fost momentul când am găsit Biserica Ortodoxă. În Atena am început să discutăm cu studenţii greci de la Facultatea de Teologie care ne-au primit. I-am spus unuia dintre ei, care a devenit mai târziu un renumit teolog: “Îmi place totul la voi, totul este frumos, cu excepţia unui singur lucru: sunteţi despărţiţi de noi.” El a răspuns: “Nu, te înşeli, voi sunteţi cei despărţiţi de noi !”

Acest răspuns a fost un adevărat şoc pentru mine. Aparţineam Bisericii Catolice, precum cei peste un miliard de adepţi. Îi cunoşteam pe protestanţi. Iată că întâlneam ceva cu totul nou. Ştiam că Biserica Greacă a fost fondată de apostolul Pavel şi, prin urmare, nu era justificată învinuirea de a se fi îndepărtat de Biserica Romei. Această conversaţie a stârnit în mine un întreg proces de raţionamente. În cele din urmă, am devenit călugăr. În primă fază, într-o mănăstire benedictină din Germania. Curând, fraţii au observat devotamentul meu faţă de tradiţia orientală. Abatele, nu fără regret, m-a transferat apoi la Chevetogne, Belgia, într-o mănăstire benedictină de rit oriental. Gândurile mele se adânceau, citeam, studiam istoria separării Bisericilor. Doar o reîntoarcere la rădăcinile noastre comune poate determina o apropiere. Într-adevăr, Biserica în unire a existat în trecut şi asta pentru mai mult de un mileniu. Într-un sens anume, Ea există mereu, întrucât perioada unităţii nu fost uitată. Să sperăm că vom putea regăsi acest numitor comun, şi nu sunt singurul care crede acest lucru.

Motivul pentru care m-am decis să devin ortodox la o vârstă destul de târzie este trist, cu siguranţă neplăcut pentru urechile catolicilor. Am ajuns la concluzia amară că reconcilierea este cu totul imposibilă la nivelul structurilor şi ierarhiilor. Aceasta nu se va întâmpla, pentru că Orientul şi Occidentul se îndepărtează unul de altul de-a lungul secolelor. Nu încerc să acuz pe nimeni, deoarece este greu să identifici vinovaţi. Nu este vorba decât de lucruri care au avut loc în istorie. Atunci când am realizat imposibilitatea de a împăca Bisericile, am decis că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să mă convertesc. La nivelul meu personal, reconcilierea trebuia să se facă.

M-am rugat foarte mult, m-am gândit, am făcut însemnări. Nu doream decât să fac voia lui Dumnezeu. Repetam fără încetare în rugăciunile mele: “Dacă este împotriva voinţei Tale, dă-mi un semn, căci Tu eşti în măsură să mă împiedici a o face!”

Ne-am întâlnit odată la Milano cu Episcopul Ilarion Alféev. I-am împărtăşit gândurile. Pentru mine a fost ca un balon de probă, vroiam să aflu reacţia lui. Mi-am spus că voia Dumnezeu se va împlini. Urmarea a venit de la sine: iată-mă cu voi, în Rusia, şi sunt fericit să fiu aici.

– NS: Între timp, site-urile şi presa catolică spun despre dumneavoastră că sunteţi un trădător.

– GB: Slavă lui Dumnezeu, nu am internet şi deci nu ştiu ce spun oamenii. Acest lucru nu mă interesează deloc. Din naivitate, eram sigur că acest eveniment va trece neobservat; a fost cu totul altfel. Iată, au trecut cincizeci de ani în care mi-am respectat voturile, treizeci de ani am trăit într-un schit izolat. Întreaga lume era împotriva mea atunci când am vrut să mă fac călugăr: tatăl meu era un om de ştiinţă celebru, mediul în care m-am născut, toţi prietenii mei din copilărie şi din tinereţe, toţi au fost împotriva mea, nimeni nu m-a susţinut.

Cu excepţia îndrumătorului meu spiritual, un bătrân, abate al unei mănăstiri. De cele mai multe ori nu trebuie să te aştepţi la o aprobare în unanimitate atunci când iei decizii majore.

Nu-mi imaginam, că odată devenit ortodox, vor exista reacţii atât de virulente. Nu am nimic – am mai spus asta – împotriva catolicilor. Pur şi simplu, eu cred în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Hristos va reda unitatea Sa Bisericii, unire pe care noi înşine n-o putem realiza. Ce s-a întâmplat cu mine este un fel de prevestire a ceea ce se va întâmpla, chiar şi într-o altă lume.

– NS:  Acum treizeci de ani aţi părăsit mănăstirea pentru a trăi ca pustnic în Alpii elveţieni. Cum vedeţi viitorul dumneavoastră?

– GB: Am văzut în Rusia numeroase locuri unde aş fi rămas cu plăcere. Mă gândesc la  Mănăstirea Valaam. Călugării m-au primit acolo ca frate. Am petrecut o zi cu pustnicii, făcând o nevoinţă duhovnicească. Aveam sentimentul că am găsit ceea ce căutasem de-a lungul întregii mele vieţi. Dar am revenit în schitul meu din Elveţia.

– NS: Dacă v-aţi decide să vă schimbaţi locul, ce se va întâmpla cu fiii duhovniceşti ai dumneavoastră? Cine va avea grijă de ei?

– GB:  Nu am vreo turmă în adevăratul sens al cuvântului. Primesc o mulţime de vizitatori în schitul meu, vin să se mărturisească sau să vorbească cu mine. Nu-mi asum în ceea ce-i priveşte nici o răspundere pastorală. Rareori plec din schit.

– NS: Cu toate acestea, decizia va fi percepută ca ceva foarte grav de către cei care veneau la dumneavoastră?

– GB: Da, fără îndoială. Dar niciodată n-am făcut vreun secret din convingerile mele. Cel puţin jumătate din aceşti oameni vor spune: “La asta ne aşteptam de mult timp”. Doi episcopi ortodocşi, pe care îi cunoşteam de ceva vreme, m-au întâlnit recent în Rusia şi mi-au spus: “Ai fost întotdeauna unul dintre noi. Acum ne împărtăşim din acelaşi potir”. Exact la asta am aspirat. În toate cărţile mele, am tradus şi comentat texte care datau toate din primul mileniu, adică dinainte de separarea Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea cunoaşte bine Ortodoxia şi se referă deseori la ea. Din păcate, de multe ori predică în deşert. Într-unul din discursurile sale din anii şaptezeci viitorul papă spunea că, dacă bisericile s-ar uni, Roma n-ar mai avea dreptul de a pretinde mai mult decât a avut în primul mileniu. Ar fi suficient pentru a menţine unitatea. Un ortodox, eu de exemplu, ar trebui să răspundă: “Foarte bine, să revenim atunci la statutul din primul mileniu.” Dar eu nu cred că acest lucru e posibil acum. Biserica Catolică există în întreaga lume, dar ea nu este deloc aceeaşi în America, Africa şi Europa. Au tendinţe diferite, uneori contradictorii şi nu comunică între ele. Dacă unele ar accepta această revenire la primul mileniu, altele ar refuza.

– NS: Spuneţi că ortodocşii sunt mult mai rezervaţi în relaţiile cu catolicii decât invers.

– GB: În 1961, când m-am dus în Grecia, profesorii mei de la Universitatea din Bonn m-au avertizat să nu intru în contact cu ortodocşii: “Ei sunt schismatici, să nu ai vreun contact cu ei.” De asemenea, am încercat tot posibilul să nu mă compromit. Dar ştiţi că nici un ortodox nu va chema vreun catolic să se împărtăşească cu el. Un stareţ ortodox a venit la mine la sfârşitul unei liturghii, pe când eu stăteam în spatele bisericii, şi mi-a pus în mână o bucată de anafură.

Iar astăzi vedem catolici îndepărtaţi de parohiile ortodoxe. Conciliul Vatican II este cel care a schimbat totul. Biserica Catolică şi-a declarat atunci o politică de deschidere spre întreaga lume, nu numai în ceea ce priveşte Ortodoxia. Catolicii se arată foarte prietenoşi cu noi. În Lugano, oraşul meu, comunitatea ortodoxă sărbătoreşte Paştele în catedrala catolică,  pentru că biserica ei nu i-ar putea cuprinde pe toţi credincioşii. În aproape fiecare cămin catolic din Elveţia sau Franţa putem vedea icoane. Toţi ascultă cântări ortodoxe.

Ceea ce e important este  urmarea Conciliului Vatican II: o perioadă de secularizare a societăţii. Am putea vorbi de o “protestantizare” a catolicismului. Este tocmai acest spirit protestant care-i sperie pe ortodocşi. Este aici această tendinţă, în sânul Bisericii Romei, care stă la originea schimbării de atitudine faţă de ortodocşi. Am fost martor la această schimbare de atitudine. Dar eu nu sunt aşa de bătrân. Relaţiile dintre cele două Biserici s-au schimbat adesea în timp. Au fost perioade de “coexistenţă paşnică”, urmate de perioade de activism prozelitist din partea catolicilor. Ortodocşii răspund cu o poziţie defensivă. Este un fel de mişcare a pendulului.

Numai de la Cel Preaînalt ne va veni răspunsul.

(Traducere rom. – Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Revista “Sad Neskoutchny”)

___________________

(1) Ieromonahul Gabriel Bunge s-a născut în 1940 în Köln. În 1963 el a devenit călugăr benedictin, preot în 1973. Doctor în Filosofie şi în Teologie. Patrolog, specialist în Avva Evagrie Ponticul. Din 1980 a trăit ca pustnic în Elveţia, în schitul Sfânta Cruce. În august 2010 a intrat în Biserica Ortodoxă Rusă.

___________________

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/25/ieromonahul-gabriel-bunge-reconcilierea-bisericilor-o-viziune-personala/#more-15093

foto>

http://acvila30.wordpress.com/2010/09/09/renumitul-teolog-catolic-din-elvetia-gabriel-bunge-a-imbratisat-ortodoxia/

 

Raportul Helsinki asupra schismei din Biserica Ortodoxa Sarba

AICI Raportul Helsinki

nr. 71/ noiembrie 2010 (format PDF/ eng.)

Iata cateva dintre ideile exprimate in acest raport de catre Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Serbia:

– Schisma din Biserica Ortodoxa Sarba este vazuta prin prisma conjucturii politice: partidul de guvernamant este Pro UE, iar opozitia, sprijinita de rusi, este nationalista, ideologica si impotriva integrarii tarii in structurile euro-atlantice (p. 2).

– Serbia a fost pusa de ONU sa aleaga intre Kosovo si integrarea ei in Europa. In acest sens, conducerea actuala a Bisericii sprijina discret puterea in actiunile ei de integrare europeana (p. 2).

– Episcopul Artemie a refuzat sprijinul acordat de Uniunea Europeana pentru reconstruirea bisericilor din Kosovo, distruse in urma conflictului din 2004 (p. 2-3).

– Episcopului Artemie i s-au descoperit, de o comisie financiar-contabila a Bisericii Sarbe, o serie de nereguli financiare si legate de vanzarea unor propietati ale Eparhiei (p. 3).

– Intre sustinatorii care l-au ajutat pe Episcopul Artemie sa ocupe cu forta Manastirea Potok din nordul provinciei Kosovo se numara si Milan Ivanovici, cel mai radical lider politic din nordul provinciei Kosovska Mitrovica (p. 3).

– Interventia Politiei din Kosovo de recuperare a controlului asupra Manastirii Potok s-a realizat doar cu ofiteri sarbi. Datorita acestei interventii, dar si a hotararii prompte a Sinodului de depunere din treapta a Episcopului Artemie, liderii politici din nordul provinciei Kosovo s-au distantat de Artemie (p. 4).

– Opozitia raliata in jurul lui Vojislav Koštunica a sustinut mereu „rebeliunea” Episcopului Artmeie manifestata impotriva Sinodului si a patriarhului Irineu (p. 4).

– Milan Ivanovici si alti lideri nationalisti au trimis o scrisoare publica Patriarhiei de sustinere a Episcopului Artmeie, in care au spus ca Biserica, alaturi de alte institutii, a ajuns sa fie si ea tinta atacurilor politicii internationale anti-sarbesti (p. 4).

– Episcopul Artemie considera ca inlaturarea sa se datoreaza unei directive a Pentagonului, care are ca interes recunoasterea independentei provinciei Kosovo (p. 4).

– Episcopul Artemie a fost invitat in luna octombrie a.c. sa vorbeasca la o conferinta internationala tinuta in Rusia despre genocidul impotriva sarbilor. Patriarhul Irineu l-a impiedicat insa sa participe (p. 4).

– Sunt indicatii cum ca factorul rusesc a fost implicat in ocuparea cu forta a manastirilor din nordul provinciei Kosovo de catre Episcopul Artemie si sustinatorii sai. Radmila Trajković, lider proeminent din Kosovo, a declarat ca are informatii cum ca printre sustinatorii de acolo ai lui Artmeie au fost si reprezentanti ai „altor biserici ortodoxe” (p. 5).

– Inainte de ocuparea celor doua manastiri kosovare, Aleksandr Konuzin, ambasadorul Rusiei la Belgard, l-a vizitat pe Artemie la manastirea sa de exil – Sisatovac,  iar apoi, la doua zile dupa depunerea lui din treapta, l-a primit la Belgrad, invocand interesul pe care-l are cu privire la recentele evenimente desfasurate in Eparhia Raska si Prizren (p. 5).

– Publicatia Pečat afirma ca o eventuala vizita a Papei in Serbia ar produce o noua si nefolositoare divizare intre sarbi (nationalisti) si sustinatorii Patriarhiei. Biserica Ortodoxa Rusa se opune venirii Papei in Serbia si incearca sa impiedice aceasta venire. Teologul rus Vladimir Vasilik a spus ca nici ecumenismul si nici pacifismul nu se regasesc la Sf. Sava si ca, dimpotriva, acela a facut tot posibilul sa apere Biserica Sarba de catolicism, pentru care pacifismul echivala cu sinuciderea (p. 5).

– Organizatiile de extrema dreapta isi fundamenteaza politica pe „sarbism”, „ortodoxie” si cultul Sf. Sava. Anumiti sinodali impartasesc acest „sistem de valori”, care justifica si incurajeaza xenofobia, anti-europenizarea, nationalismul si lupta impotriva paradelor homosexualilor (p. 5).

– Cunoscut pentru pozitia sa conservatoare si atitudinile anti-europene manifestate, Episcopul Amfilohie Radović nu l-a sustinut pe Episcopul Artemie in demersul sau, sustinand ca acesta trebuie sa se supuna hotararilor Sinodului indiferent de orice: „Juramantul si natura atributiilor unui episcop cer respectul si ascultarea fata de Sinod” (p. 6).

Concluziile raportului:

– Se creioneaza din ce in ce mai mult liniile conservatoare si pro-europene existente in Biserica Sarba.

– Fara sprijinul puternic venit din Vest, fortele de reforma ar fi expuse la atacuri din partea nationalistilor (opozitiei), care sunt formati din grupurile de extrema dreapta si aripa filo-rusa. Atat Biserica Ortodoxa Rusa, cat si Biserica Ortodoxa Sarba, impartasesc aceeasi viziune asupra ecumenismului si a relatiilor pe care trebuie sa le aiba cu Vaticanul.

– Cu toate acestea, Biserica Sarba a sustinut mereu relatiile cu Vaticanul. Exista o factiune in Biserica Sarba, din care face parte si Episcopul Amfilohie, care a fost mereu deschisa dialogului cu Vaticanul.

– Statul a jucat un rol important in prevenirea schismei in Biserica Sarba.  Prin felul solutionarii incidentelor petrecute in Eparhia din Kosovo, Patriarhul Irineu si-a aratat sprijinul pe care-l ofera conducerii Statului de schimbare a politicii privind Uniunea Europeana.

dan.camen.

 

Schisma in Biserica Ortodoxa Sarba?

Episcop de Kosovo inlaturat porneste revolta

impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

[Aveti mai jos cateva materiale traduse pentru ca sa vedeti cum relateaza presa locala si nu numai cazul depunerii din treapta a episcopului Artemie. Ele aduc, totodata, cateva informatii importante care intregesc tabloul evenimentelor premergatoare caterisirii episcopului Artemie – dan.camen.]

Monstersandcritics.com/ 19 noiembrie 2010

Belgrad, 19 noiembrie a.c. – Biserica Ortodoxă Sârbă, deja divizată, a intrat vineri sub o si mai mare presiune venita din partea un episcop renegat [?! – n.m.], care a ocupat o mănăstire din Kosovo şi a savarsit acolo, contrar canoanelor Bisericii, o slujba religioasa – a informat presa locală.

În februarie a.c., Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe l-a forţat pe episcopul Artemie sa se pensioneze, luandu-i autoritatea asupra Eparhiei Kosovo din cauza discutabilelor sale afaceri şi a „incapacitatii lui de a guverna (conduce)” Eparhia.

Preocupat de faptul că Artemie şi susţinătorii lui, proveniti din aripa radicala a Bisericii, ar putea scinda unitatea fragilă existenta, Sinodul B.O.S. i-a interzis lui Artemie, de asemenea, sa savarseasca slujbe religioase.

Clericul a respins decizia conducerii Bisericii şi a cerut săptămâna trecută Sinodului, care s-a reunit miercuri la Belgrad, sa-l reinstaleze in nou in Eparhia sa.

Sinodul i-a respins insa cererea şi a numit in schimb, in locul lui, un alt episcop (Teodosie).

Însoţit de un grup de călugări radicali care-l sustin, Artemie a intrat vineri în mănăstirea Zubin Potok din nordul provinciei Kosovo şi a savarsit acolo Sfanta Liturghie, provocand in mod direct Sinodul.

Aflat inca in sedinta de lucru, Sinodul mai are timp sa-i raspunda provocarii lui Artemie. [stirea este postata inaintea afisarii pe internet a comunicatului Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, care a decis, in cele din urma, prin vot, depunerea episcopului Artemie din treapta – n.m.].

Biserica Ortodoxa Sarba este divizata din cauza mai multor probleme importante, legate inclusiv de relaţiile pe care le are cu Vaticanul, de legăturile cu bisericile ortodoxe schismatice din Macedonia şi Muntenegru, şi cu privire la modul în care slujbele ar trebui savarsite.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1600159.php/Disgraced-Kosovo-bishop-launches-mutiny-against-Serbian-church

~~~+~~~

Biserica Sârbă il depune din treapta pe

fostul episcop de Kosovo

Monstersandcritics.com/ 20 noiembrie 2010

Belgrad – Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a depus din treapta pe fostul episcop de Kosovo, Artemie, dupa ce acesta a ocupat o mănăstire din Kosovo şi a savarsit acolo un serviciu religios, sfidand ordinele conducerii Bisericii – a informat presa locală sâmbătă, 20 noiembrie. […]

[…] Vineri seara Sinodul B.O.S. l-a exclus pe Artemie din rândurile sale şi l-a retrogradat la statutul de călugăr, spunand, de asemenea, ca il va da si in judecata pentru „uzurparea” proprietăţii Bisericii Ortodoxe Sarbe. […]

[…] Disputa dintre Artemiie şi Patriarhia Sarba reflectă ruptura existenta intre moderaţii şi traditionalistii din Biserica Ortodoxa Sarba. Actualul patriarh Irineu este considerat a fi un moderat, în timp ce Artemie este anti-Vest şi conservator *(traditionalist).

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1600336.php/Serbian-church-strips-ex-Kosovo-bishop-of-his-title

~~~+~~~

Episcop de Kosovo inlaturat ameninta

ca se desparte de Biserica Sârbă

Monstersandcritics.com/ 12 noiembrie 2010

Belgrad – Episcopul inlaturat Artemie a cerut să fie repus în drepturi ca si chiriarh de Kosovo, avertizând că daca nu se va intampla asa, va face o „nouă biserică” – a declarat cotidianul Blic vineri, 12 noiembrie a.c..

Un grup de călugări radicali de la două mănăstiri din Kosovo, care acoperă o buna parte din sudul Serbiei, s-a răzvrătit împotriva Patriarhiei Sarbe după înlăturarea lui Artemie.

Acum Artemije, „scriind din exil în mănăstirea Sisatovac” din nordul Serbiei, spune ca a fost „condamnat fără judecată şi fara vina” – a citat cotidianul Bilc din scrisoarea lui Artemie adresata Patriarhiei Sarbe.

Ameninţările lui Artemie vin înaintea reuniunii Sinodului B.O.S. din 17 noiembrie a.c.. Patriarhia Sarba, care în mod tradiţional îşi propune să tina departe de treburile sale opinia publica, nu a comentat inca scrisoarea lui Artemie.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1598491.php/Disgraced-Kosovo-bishop-threatens-to-split-from-Serbian-church

foto>

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSMQN2GS7Atx-6A5fb-hwqIZ6F4-wyoGVqygcC6BZ5JQkXVzTiE

 

Parintele Justin Parvu vorbeste despre inselarea si caderea Parintelui Nichita de la Brancoveni

Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării

Să facem din ţara asta un Canaan de rugăciune

Atitudini.ro/ 29 octombrie 2010

Monahia Fotini> […] Dar în  acelaşi timp este un pericol şi de-a dreapta, de a cădea în zelotismul imatur care să ne conducă la schisme sau alte rătăciri, după cum ştim că a procedat  Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni, despre care se tot discută… De acest pericol cum să ne păzim?

Părintele Justin Pârvu> Este o încercare de a da o lovitură unităţii Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmiţarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a securităţii, care şi-a infiltrat oamenii spre a realiza această dezbinare. Iar bieţii creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor. Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puţină mândrie, să te crezi tu puţin mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele Nichita era un duhovnic deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăţa o conduită bună, dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor suflete. Încrederea în propriile forţe şi propriile cunoştinţe mereu a dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minţi? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai vezi? […]

Fragment extras din interviul realizat de monahia Fotini pe 18 octombrie 2010, pentru Revista Atitudini/ nr. 13.

sursa>

http://atitudini.com/parintele-justin-parvu-traim-intr-un-veac-al-minciunii-si-al-inselarii/#more-1050

 

Episcopul Artemie a fost depus din treapta

Dupa aproape un an de cand tot urmaresc pe net ceea ce se intampla in Serbia cu episcopul Artemie de Raska si Prizren, pot spune ca nici macar acum nu cunosc pe deplin dedesubturile problemei. Ii admir episcopului Artemie marturisirea ortodoxa anti-ecumenista si traditionalista, insa consider ca de data aceasta el nu a procedat intocmai inspirat.

Nu neg faptul atat de evident ca toata aceasta lupta este starnita in principal de separarea tot mai vizibila intre ecumenisti si anti-ecumenisti, intre modernisti si traditionalisti. O astfel de accentuare a polilor religiosi intr-o tara ca Serbia, mai ales pe fondul auto-proclamarii independentei teritoriului Kosovo, este total dezavantajoasa; atat pentru Biserica, existand riscul unei mari schisme (precum cea din Bulgaria), cat si pentru Stat.

„Armele” folosite in aceasta lupta au fost felurite. Daca totul a pornit anul trecut, cand episcopului Artemie de Kosovo i s-a gasit o situatie financiara „dubioasa” (imputata de Sinod in mare masura vicarului sau – Arhimandritul Stefan), imediat dupa moartea patriarhului Pavle in timpul acesta din an, cand in scaunul patriarhal a venit modernistul Irineu; de data aceasta episcopului Artemie i se imputa nerespectarea canoanelor si a dispozitiilor administrative hotarate de Sinod.

Neputand sa justifice situatia banilor din Eparhia de Raska si Prizren pe care o pastorea, episcopul Artemie a acceptat in cele din urma sa fie pensionat la propunerea Sinodului din 26 aprilie – 5 mai a.c., adica sa faca paretisis (in termeni bisericesti), tocmai pentru a nu provoca schisma in Biserica Ortodoxa Sarba, si sa se retraga apoi ca proin–episcop[1] la o manastire (Sisatovac). Pai tocmai acest paretisis il impiedica, in mod canonic, sa mearga, fara sa aiba binecuvantare, intr-o alta Eparhie (chiar si in fosta lui Eparhie) si sa savarseasca acolo Sfanta Liturghie.

In timpul cat a stat retras la manastire alaturi de calugarii si calugaritele care l-au urmat, in Eparhia pe care el o pastorise a fost numit de catre Sinod un loctiitor-administrator (episcopul Atanasie Zahumlje de Herzegovina) pana la alegerea noului episcop titular. Aceasta s-a intamplat de curand, la intalnirea Sinodului de toamna (17-19 noiembrie a.c.), cand a fost ales ca episcop de Raska si Prizren, episcopul vicar de Lipljan, G. Teodosie, tocmai fiul duhovnicesc al lui Artemie. Coincidenta sau nu, dar numirea noului episcop de Raska si Prizren are loc la fix un an de la adormirea patriarhului Pavle (15 noiembrie 2009), adica la implinirea a aprox. un an de cand a inceput si calvarul episcopului Artemie.

De asemenea, gestul episcopului Artemie de a parasi manastirea Sisatovac, unde se retrasese, pentru a veni fara binecuvantare in fosta lui Eparhie ca sa slujeasca Sfanta Liturghie in Manastirea Potok din nordul provinciei Kosovo, tocmai la alegerea noului episcop de Raska si Prizren, denota faptul ca a facut-o in mod voluntar si constient, posibil ca mod de protest fata de numirea noului episcop. Deci, in consecinta, Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe, pe baza acestui motiv, l-a putut depune din treapta sacramentala pe episcopul Artemie, numindu-l in cele din urma “schismatic”, iar pe calugarii si calugaritele cu care Artemie a slujit Sfanta Liturghie in Kosovo drept “sectari”. De cealalta parte, episcopul Artemie se apara, considerand ca este nevinovat si ca a ramas de fapt episcopul titular de Raska si Prizren: „Nu ne-am despărţit de nimeni, nu suntem schismatici şi nu facem ceva nou. Noi încercăm doar să păstrăm ceea ce ne-au încredinţat slăviţii noştri strămoşi” – cuvinte rostite de el pe 19 noiembrie 2010, la finalul Liturghiei savarsite la Manastirea Potok din Kosovo.

Este regretabil faptul ca episcopul Artemie a ales sa protesteze in acest fel, dandu-le astfel in mod gratuit prilej anumitor episcopi din Sinod sa-l depuna din treapta si ca a provocat prin acest gest al sau inceputul schismei in randul Bisericii Ortodoxe Sarbe.

dan.camen.

---

_________________

[1] proin = fost; proin-episcop = fost episcop, episcop retras/ pensionat

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_7rgG5sAdqd4/TAZEC_Kz24I/AAAAAAAAAM8/FfELyg1aEHg/s1600/Artemije-1.jpg

 

Comunicatul Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni

COMUNICAT

Cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor face următoarele precizări:

– În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;

– În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.

În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:

– În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;

– A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii  este în jurul duhovnicului”;

– A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.

La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.

Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.

Biroul de presă al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor

sursa>

http://www.episcopiaslatinei.ro/2010/10/05/comunicat-privind-parasirea-bisericii-ortodoxe-de-catre-preotul-nichita-pascan-de-la-manastirea-brancoveni/

foto>

http://doarortodox.files.wordpress.com/2010/10/pr-nichita-pascan.jpg