Cuvânt despre împrumuturi și datorii al Sfântului Vasile cel Mare

Moldova Ortodoxa / 8 iunie 2011

Nu vedem venind să se împrumute pe cei lipsiți de cele de neapărată trebuință vieții – că unii ca aceștia nu găsesc creditori -, ci se împrumută cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil, care sînt robi plăcerilor omenești. Femeia spune: „Îmi trebuie rochie luxoasă și bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba strălucită a hainelor; dar și slugilor mele le trebuie îmbrăcăminte înflorată și felurită; la masă, belșug!” Un bărbat care slujește femeii sale în unele ca acestea se duce la zaraf și, înainte de a se folosi de banii împrumutați, schimbă un stăpîn cu altul; și schimbînd mereu pe cei care-l împrumută, prin continuarea răului, nu-și mai dă seama în ce încurcătură se găsește.

Și după cum hidropicii nu-și închipuie că sînt bolnavi, din pricina îngrășării lor, tot așa și cel care se tot împrumută își închipuie că e bogat, pentru că mereu ia și mereu dă, achitînd împrumutul ajuns la scadență cu alt împrumut nou; și astfel prin continuarea împrumuturilor, cîștigă încrederea creditorilor. Dar după cum cei care se îmbolnăvesc de holeră varsă ce au mîncat mai înainte și, dacă introduc o nouă mîncare înainte de a lise curăți bine stomacul, o varsă iarăși și pe aceasta cu durere și cu zguduituri, tot așa și aceștia, plătind camătă peste camătă, fac un al doilea împrumut înainte de a scăpa de împrumutul de mai înainte; pentru moment, se laudă cu banii altora, dar mai tîrziu își plîng propriii lor bani.

O, pe cîți nu i-au pierdut banii străini! Cîți îmbogățiți, ca în vis, n-au căzut în pagube nespus de mari!

Mi se poate însă spune:

– Mulți s-au îmbogățit din împrumuturi!

– După părerea mea, mai mulți s-au spînzurat. Tu îi vezi pe cei care s-au îmbogățit, dar nu-i numeri pe care s-au spînzurat, care, nemaiputînd îndura rușinea față de creditori, au preferat moartea prin spînzurătoare decît o viață plină de ocară.

Am văzut o priveliște jalnică: copii din oameni liberi duși la vînzare în piață din pricina datoriilor părinților. N-ai bani ca să-i lași copiilor? Nu le lua și libertatea! Un singur lucru păstrează-le: bunul libertății, averea pe care ai moștenit-o tu de la părinți! Nimeni niciodată n-a fost dat în judecată pentru că tatăl lui a fost sărac; datoria părintească însă duce la închisoare. Nu lăsa un zapis care să fie un blestem părintesc pentru copiii și nepoții tăi!

__________________________

Cuvânt extras din Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la psalmi, EIBMBOR, București, 2000, pp. 63-64.

__________________________

sursa>

http://ortodox.md/content/cuvint-despre-imprumuturi-si-datorii-al-sfintului-vasile-cel-mare-330-379

foto>

http://orthodoxword.files.wordpress.com/2010/01/basil-the-great.jpg

 

Documentar despre sinuciderea asistată – proiectat în şcolile din Marea Britanie

Gandul.info / 19 aprilie 2011

Un documentar despre sinuciderea asistată se proiectează în şcolile din Marea Britanie. „Doctorul Moarte” (Dr Philip Nitschke), un personaj controversat care susţine eutanasia umană, apare în film demonstrând cum se foloseşte un aparat care face injecţii letale la oameni. Prelaţii Bisericii Anglicane au condamnat filmul ca fiind „o invitaţie la sinucidere”, scrie Daily Mail.

Filmul de 20 de minute este folosit drept material de documentare şi dezbatere pentru elevii de 14-18 ani care au optat pentru psihologie la examenele naţionale.

Doctorul Nitschke a ţinut nişte cursuri cu doi ani în urmă în care a vorbit despre metode de sinucidere folosind droguri mexicane sau morfină. Doctorul a fost şi coautor la o carte în care sunt descrise opt metode de eutanasiere pentru bolnavii în stare terminală. Nitschke şi-a pierdut licenţa de practică.

Subiectul este foarte controversat şi dezbătut. Eutanasia înseamnă o metodă medicală de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil. Eutanasia poate fi voluntară, la cererea sau cu consimţământul pacientului, non-voluntară – eutanasierea unui pacient care suferă de o boală mintală (demenţa). Sinuciderea asistată înseamnă că pacientul îşi ia viaţa cu ajutorul unui doctor.

Cei care au condamnat activitatea doctorului Nitschke spun că nu se poate şti ce stare mintală au oamenii care participă la dezbaterile despre sinucidere. Ei spun că este periculos şi iresponsabil să faci cunoscute informaţii despre eutanasiere când nu ai de unde să ştii la cine ajung şi ce vor face aceşti oameni când au în mână un ghid care îţi explică detaliat cum să te sinucizi.

Ioana NICOLESCU

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/documentar-despre-sinuciderea-asistata-proiectat-in-scolile-din-marea-britanie-8168947

 

De ce este sinuciderea cel mai mare pacat?

Episcopul unitarian Balint Benczedi Ferenc

Citeam articolul: „Povara lui Denes era prea mare” (Mihai Şoica, Romania Libera, 30 iunie 2010 ) cu privire la tragedia din Medias, cand un preot unitarian si-a ucis cei doi copii de 5, respectiv 7 ani in biserica cu cutitul si apoi s-a sinucis. Acolo am dat peste textul urmator>

Citez:

„Episcopul Bisericii Unitariene, Balint Benczedi Ferenc, a declarat, referindu-se la cazul preotului unitarian din Mediaş, Cesh Denes, care şi-a ucis cei doi copii şi mai apoi s-a sinucis, că păcatul săvârşit de el nu poate fi iertat.

„Nu putem accepta sinuciderea. Sinuciderea e considerată cel mai mare păcat, pentru că viaţa e un dar de la Dumnezeu” -a spus Balint Benczedi Ferenc, conducătorul Bisericii Unitariene din întreaga lume.”

Intr-adevar, pacatele savarsite de el, atat sinuciderea, cat si crimele, nu mai pot fi iertate. Dar de ce?… Pentru ca viata este, potrivit spuselor episcopului unitarian, cel mai mare dar primit de la Dumnezeu? Eu as zice ca am fi cam egoisti sa afirmam asta. Si animalele traiesc si primesc viata de la Dumnezeu, cu toate ca nu au suflet ca si noi, oamenii; atunci cu ce suntem noi mai speciali decat animalele?… Iarasi, Dumnezeu nu da cel mai mare dar al Său la oricine si orice (1 Cor. 12, 30)!  Consider ca cele mai mari daruri primite de noi, oamenii, de la Dumnezeu sunt, in ordinea lor cronologica: sufletul (Mt. 16, 26) – prin creatie de la Tatăl, darul învierii de la Fiul (1 Cor. 15, 13), şi darurile Duhului Sfânt (1 Cor. 12, 28), prin care noi putem deveni fii (prin har) ai lui Dumnezeu. Sunt date ca la o super-oferta :) , trei in unu, toate punand pe om in relatie cu Dumnezeu, într-o legatura tainica si de comuniune. La unitarieni insa nu exista Treimea, de aceea justifica ei in mod eronat si egoist, dar si sec, ca viata este cel mai mare dar. Tot ce am primit noi de la Dumnezeu se poate numi „dar”, fiindca Dumnezeu este iubitor de oameni si toate ale Sale le imparte, insa le da cu imprumut pentru dobanda (Mt. 25, 27).  Cand zici ca viata este un dar primit, mai ales cand te referi la cel mai mare,  atunci esti automat stapanul lui atat aici, pe pamant, cat si in viata de apoi, pentru ca cine primeste un dar este al lui pentru totdeauna (Rm. 11, 29) si nu se justifica in fata nimanui atunci cand decide sa faca ceea ce vrea cu el. Noi insa raspundem pentru faptele si viata noastra in fata lui Dumnezeu, la judecata de Apoi. Mai bine a spus preotul grec-ortodox Viorel Bănuţ de la Huedin, fiind intervievat in legatura cu acest caz, precum si stareţul Manastirii Bixad din Maramures, arhimandritul Emanoil Rus, desi  amandoi nu au facut-o deplin, urmand parca linia manualelor de dogmatica ortodoxă scolastică: „Doar Dumnezeu care ne dă viaţa ne-o poate lua”, respectiv „Nu poate nimeni să-şi ia viaţa pentru că e dată de Dumnezeu […]”. Si totusi poate…

Sinuciderea este cel mai mare pacat dintr-un singur motiv: ca nu mai poti sa te pocaiesti. Pacatul cel mai mare este acela care nu-l poti plange, in viata fiind. De aceea si crimele savarsite de sinucigas nu mai pot fi iertate, pentru ca cel care trebuia sa se pocaiasca a murit, iar in lumea cealalta nu mai este timp de pocainta, ci de rasplata (1 Petru 1, 9). Sunt numerosi oameni, chiar sfinti in Biserica Ortodoxa, care dupa ce au facut crime si au talharit, prin pocainta si-au sfintit mai apoi viata.

Interesanta si afirmatia urmatoare: „Vor fi înmormântaţi toţi trei în acelaşi loc”, facuta de Cseh Josef, vărul preotului ucigas si sinucigas, rezultata din conceptia unitariana, pentru ca „accentuează respectul faţă de viaţă” [de cei vii / n.m.]. „Ne uităm la familii şi dacă familia are dorinţa de a-l îngropa în mormântul comun, biserica nu se poate opune, pentru că iertarea aparţine lui Dumnezeu. Noi nu judecăm fapta, dar o condamnăm” – a spus episcopul unitarian Balint Benczedi Ferenc. Deci ucigasul si, in acelasi timp, sinucigasul este pus in acelasi mormant cu victimele, doar pentru ca este membru al aceleiasi familii? Atunci cum poti deosebi pe cel ce a fost bun de cel rau? Iarasi, ce „biserica” e aceea care nu are puterea de la Dumnezeu de a ierta, dar rudele au aceasta putere, in numele lui Dumnezeu? De aceea, in constrast cu aceasta, in Biserica Ortodoxă sinucigaşii sunt îngropaţi la marginea cimitirelor, fără slujbă religioasă.

dan.camen.