CEDO recunoaste juridic Sindicatul Preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei

[Comunicatul arata „uimirea” (daca nu teama) Patriarhiei Romane privind recunoasterea juridica a Sindicatului preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei. Zic posibila teama, deoarece Patriarhia Romana nu este parte in proces, ci Statul Roman, care poate contesta „cu fermitate” sau nu decizia CEDO. Cu privire la sindicatul preotilor mi-am exprimat deja parerea pe care mi-o si mentin (aveti, in acest sens, la finalul postarii cateva legaturi utile). Sindicatul preotilor arata poate cel mai bine gradul de secularizare care a cuprins Biserica noastra Ortodoxa. Dovada este ca unele dintre solicitarile lor sunt inacceptabile pentru misiunea la care sunt chemati, asa cum se spune si in comunicatul Patriarhiei Romane. Nu spun insa ca si unii dintre ierarhii nostri n-ar fi atinsi de cangrena secularizarii, dovada fiind si unele abuzuri ale lor de care preotii sindicalisti mentioneaza pe buna dreptate si care raman nesanctionate. Solutia trebuie sa fie, pana la urma, de natura eclesiala! De aceea, sunt de acord ca schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos si nu invers, pentru ca, iata, ce se intampla daca porneste de jos si poarta cu ea pecetea secularizarii! Un papa a spus odata ca in Biserica (nu doar Catolica) nu se pot face reforme, fiindca poarta amprenta profanului, dar ca exista ca solutie pentru schimbare sfintii, care apar in lume la timpul hotarat de Dumnezeu si care pot schimba definitiv in bine cursul unei Biserici. Exista in acest sens numeroase exemple. E drept, papii si Biserica Catolica s-au confruntat de secole cu reforma Protestantismului, insa gasesc cu cale prilejul de a adresa tuturor indemnul (fie ierarhi, fie preoti, fie mireni) sa ne sfintim prin fapte vrednice potrivit chemarii, cat de repede posibil, viata noastra si, prin ea, viata Bisericii si sa nu (ne-)o reformam, protestantizandu-o(ne)! – dan.camen.]

~~~+~~~

HOTĂRÂRE INADECVATĂ LA CEDO

– Vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală –

Basilica.ro/ 1 februarie 2012

Patriarhia Română a luat cunoştinţă cu uimire de hotărârea în primă instanţă a completului de judecători din cadrul secţiei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect dreptul clericilor la libera asociere în organizaţii de tip sindical. Studiind cu atenţie această hotărâre, Patriarhia Română constată următoarele: 

1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România (art. 8) şi a Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 – Statut, care enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă de Stat;

2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau „slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi” (art. 123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, şi raporturile de muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte;

3. Reţinerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul aşanumitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi canoanelor. Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume: 
– „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de „factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor);
– „respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale” (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică;
– „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească” (art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ş), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române.

Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor – nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.

O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia de a se solidariza cu Statul român şi Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa.

În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare, unele chiar recente (de pildă, în cauzele Műller, Reuter şi Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi opiniei separate a doi dintre judecătorii din această cauză, care au confirmat că statutul, drepturile şi obligaţiile slujitorilor unui cult religios faţă de acest cult ţin de competenţa exclusivă a cultului respectiv.

Ne exprimăm speranţa că Statul român va contesta cu fermitate această hotărâre inadecvată şi avem convingerea că Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României, care nu ţine cont de autonomia şi de specificul organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase, recunoscute şi garantate ca atare în toate statele democratice.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/hotarare_inadecvata_la_cedo_vocatia_sacerdotala_a_fost_asimilata_cu_actiunea_sindicala__9697.html

Cititi si>

Sindicatul Preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova. Perceperi ecleziologice.

Hotararile Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Romane

COMUNICATUL Sinodului Mitropolitan al Olteniei privitor la infiintarea Sindicatului Preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova.

Problema infiintarii de sindicate preotesti in sanul Bisericii Ortodoxe Romane

COMUNICATUL ASCOR Craiova privind infiintarea sindicatul preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova.

Sindicatul preotilor din Craiova, primeste din partea Tribunalului Dolj, decizia irevocabila de a NU functiona.

Preoţii bulgari şi-au înfiinţat sindicat

 

Scrisoarea Patriarhului României adresată Preşedintelui Senatului ca răspuns la propunerile legislative iniţiate de domnul deputat Vasile Silviu Prigoană

Basilica/ 10 noiembrie 2010

Patriarhia Română a luat atitudine faţă de cele două propuneri legislative iniţiate de domnul deputat Vasile Silviu Prigoană privind cultele recunoscute în România, prin scrisoarea pe care Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat-o domnului Mircea Geoană, Preşedintele Senatului.

Precizăm totodată că, la solicitarea iniţiatorului [Dep. Silviu Prigoană – n.m.], Plenul Senatului a aprobat astăzi retragerea propunerii legislative pentru abrogarea Legii nr. 142 din 27 iulie 1999, privind sprijinul Statului pentru salarizarea clerului. Motivul principal al retragerii a fost faptul că Legea nr. 142 din 27 iulie 1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, prin legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ca urmare, propunerea legislativă a domnului deputat Vasile Silviu Prigoană era fără obiect.

În cele ce urmează prezentăm scrisoarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresată domnului Mircea Geoană, Preşedintele Senatului:

Domniei Sale,
Domnului MIRCEA GEOANĂ
Preşedintele Senatului

Domnule Preşedinte,

Patriarhia Română a luat act cu surprindere de depunerea în Parlamentul României a mai multor propuneri legislative privind cultele recunoscute în România, având ca iniţiator pe d-l deputat VASILE-SILVIU PRIGOANĂ, propuneri prin care se încearcă modificarea unei părţi din cadrul legislativ actual, cu incidenţe majore asupra vieţii cultelor şi a exercitării libertăţii religioase.

Două dintre iniţiativele depuse, înregistrate în prezent la Biroul Permanent al Senatului sub numerele BP 651 şi BP 652 din 2010, privesc aspecte referitoare la sprijinul direct şi indirect al Statului faţă de activităţile cultelor recunoscute, în România, respectiv sprijinul la salarizare şi unele facilităţi fiscale.

Sprijinul Statului la salarizare şi facilităţile fiscale acordate cultelor recunoscute, prevederi legale deja tradiţionale în România, nu ar fi fost necesare dacă Statul român modern nu ar fi preluat în secolul al XIX-lea majoritatea covârşitoare a resurselor Bisericii Ortodoxe Române, lăsându-i doar cheltuielile (reparaţiile şi întreţinerea clădirilor de cult, cheltuielile de funcţionare, inclusiv cele cu personalul etc.). Întrucât fenomenul de secularizare a averilor nu a existat numai în România, soluţii similare de sprijin al cultelor s-au luat în majoritatea statelor europene, ca măsuri compensatorii la respectivele exproprieri.

Majoritatea statelor din Europa au instituit diferite forme de sprijin direct şi indirect către cultele recunoscute. Astfel, în constituţiile Danemarcei, Norvegiei şi Islandei este prevăzut faptul că Biserica de stat trebuie să fie sprijinită de către autorităţi. În Norvegia, sprijinul comunităţilor religioase înregistrate este asigurat în funcţie de numărul de credincioşi (principiul proporţionalităţii). În Grecia, Statul asigură în totalitate cheltuielile de administrare a Bisericii Ortodoxe, iar preoţii ortodocşi sunt funcţionari ai Ministerului Educaţiei. Constituţia Belgiei prevede sprijinul Statului pentru asigurarea salariilor şi pensiilor clerului cultelor recunoscute prin lege (6 culte), iar alte prevederi legale menţionează posibilitatea cultelor recunoscute de a primi sprijin de la Stat pentru construirea şi renovarea imobilelor.

Cehia (21 culte), Slovacia (16 culte), Slovenia şi Luxemburg acordă un sprijin la salarizare personalului cultelor recunoscute, iar în Suedia (pentru 9 culte), Finlanda (2 culte), Italia (pentru 5 culte), Austria, Spania, Portugalia, Elveţia, Germania sprijinul se realizează prin colectarea de către Stat a unui impozit pentru cult. În Marea Britanie şi în Cipru nu a existat un fenomen al secularizării averilor bisericeşti, astfel că în aceste două ţări Bisericile deţin proprietăţi importante, fapt care le este suficient pentru a asigura venitul necesar acoperirii cheltuielilor.

Observăm astfel că, în toate cazurile în care Statul a secularizat averile cultelor, în momentul de faţă există o sprijinire directă şi indirectă a cultelor.

Experţii europeni în domeniul libertăţii religioase afirmă că nu este suficient ca un Stat să garanteze constituţional libertatea religioasă, ci este necesar ca entităţile religioase să aibă şi mijloacele materiale necesare pentru ca această libertate să poată fi exercitată efectiv. Dacă secularizarea averilor Bisericii nu este urmată de un sistem de sprijinire compensatorie, se poate vorbi şi despre o încălcare a principiului constituţional al libertăţii religioase, deoarece libertatea religioasă este afectată grav prin diminuarea mijloacelor materiale şi prin dezicerea Statului de unele obligaţii asumate în momentul secularizării bunurilor bisericeşti.

Ca urmare, ceea ce se încearcă în prezent în România de către anumite persoane, prin iniţiativa de a lipsi cultele de sprijinul la salarizare, de a elimina facilităţile fiscale, precum şi de abandonare a scutirii de impozit pe locaşurile de cult, poate fi considerat pe bună dreptate ca un demers care ar încununa o nedreptate istorică şi ca un atentat la dreptul de libertate religioasă şi de exercitare a acesteia. Această iniţiativă, fără precedent în Europa contemporană, impune nu numai o reacţie a cultelor recunoscute, ci a întregii societăţi şi a clasei politice, care are obligaţia morală de a se distanţa clar şi fără echivoc de astfel de iniţiative.

Pe lângă argumentele de ordin constituţional, dorim să subliniem că nu este moral să se ceară credincioşilor din ziua de astăzi să întreţină în exclusivitate un patrimoniu cultural şi multe activităţi dezvoltate în sute de ani prin contribuţiile ctitorilor şi donatorilor, care au înzestrat ctitoriile cu mijloace de susţinere, mijloace preluate de către Stat la un anumit moment al istoriei. Statul român modern s-a dezvoltat într-o mare măsură pe averile Bisericii, care a fost expropriată discriminatoriu faţă de toate celelalte instituţii şi categorii de cetăţeni (la momentul includerii în bugetul de stat în anul 1860 veniturile Casei Bisericii reprezentau un sfert din bugetul Statului).

Tradiţia sprijinului Statului la salarizarea clerului a fost continuată fără întrerupere de la momentul secularizării (Legea comunală, promulgată la 1 aprilie 1864, stabilea obligaţia comunelor de ‘a îngriji de cultul, de biserica sau de bisericile religiunei la care aparţine. Comuna este datoare a plăti pe preoţii şi pe servitorii bisericelor sale’ — art. 11).

Mult timp salarizaţi integral de către Stat, angajaţii cultelor au beneficiat, în perioada comunistă, doar de un sprijin la salarizare, situaţie continuată şi după 1989 (Ordonanţa Guvernului nr. 4/1993 privind acordarea de contribuţii de la bugetul de stat pentru completarea salarizării personalului unităţilor de cult din ţară şi a personalului deservent al cultului ortodox care îşi desfăşoară activitatea în străinătate şi alte acte normative care i-au urmat, între care şi Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, în prezent abrogată).

Nu trebuie să se piardă din vedere că multele răscoale ţărăneşti care au culminat cu cea de la 1907 au avut loc după exproprierea Bisericii, făcută cu promisiunea împroprietăririi ţăranilor cu aceste terenuri. Acum se afirmă, în acelaşi spirit antireligios, că reducerea susţinerii financiare a cultelor recunoscute sau fiscalizarea integrală a acestora va aduce beneficii unor categorii de persoane, în principal bătrânii, trecându-se cu vederea că tocmai cultele recunoscute sunt cele care au cele mai multe şi mai eficiente activităţi de asistare şi îngrijire a persoanelor în vârstă.

Cât priveşte abrogarea facilităţilor fiscale ale cultelor recunoscute, precizăm că în majoritatea statelor Uniunii Europene există astfel de scutiri şi că acestea au în vedere utilitatea socială a cultelor, afirmată la nivel de lege organică în România prin articolul 8 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. În plus, atât sprijinul la salarizare, cât şi facilităţile fiscale acordate cultelor recunoscute în România, sunt recunoscute şi garantate expres prin Legea 489/2006 (art. 10 şi, respectiv, 11).

Ca urmare, Vă rugăm, în calitatea Domniei Voastre de Preşedinte al Senatului României, să sprijiniţi demersul Bisericii Ortodoxe Române de a nu promova spre adoptare cele două propuneri legislative ale d-lui deputat VASILE-SILVIU PRIGOANĂ.

Având încredinţarea că, prin bunăvoinţa membrilor Senatului României şi a Domniei Voastre personal, această solicitare a Patriarhiei Române va fi soluţionată, rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă binecuvânteze cu darurile Sale cele bogate.

† DANIEL

ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,

MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI,

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/scrisoarea_patriarhului_romaniei_adresata_presedintelui_senatului

_ca_raspuns_la_propunerile_legislative_initiate_de_domnul_deputat

_vasile_silviu_prigoana_3596.html

~~~+~~~

„După un proiect al lui Silviu Prigoană,

preoţii, trimişi la cerşit de Camera Deputaţilor”

– Ziarul de Vrancea –

În Cotidianul „Ziarul de Vrancea”, domnul Valentin Muscă semnează un articol cu titlul După un proiect al lui Silviu Prigoana, preoţii, trimişi la cerşit de Camera Deputaţilor, trăgând un semnal de alarmă în ceea ce priveşte pericolul ca Statul Român să nu mai contribuie la salarizarea preoţilor [?! – n.m.]. În continuare, vă prezentăm fragmente din acest articol:

„Este pentru prima dată după introducerea salarizării preoţilor în secolul al XIX-lea, când statul intenţionează să taie subvenţiile pentru slujitorii Bisericii. […] Este vorba despre iniţiativa scandaloasa a deputatului PDL Silviu Prigoana, iniţiativa care la vremea respectiva a creat discuţii contradictorii, chiar în cadrul propriului partid. […] Dacă proiectul trece şi de Senat, peste 90% din preoţii din România pot să-şi declare parohiile falimentare, iar ei să plece pe urmele căpşunarilor sau să se apuce de ghicit şi “citit în cărţi”, întrucât, legal, Biserica nu le dă voie să practice şi o a doua profesie.

“Preoţii vor ajunge cerşetori”. “Majoritatea preoţilor care primeau acest ajutor de la stat îl utilizau pentru plata cotelor sociale pe care le achită tot la stat. Nu sunt bani pe care preoţii îi iau acasă. Vin de la stat şi pleacă tot la stat. Dacă proiectul îşi urmează cursul şi va trece şi de Senat, mulţi preoţi nu vor mai avea cu ce să plătească aceste cote sociale, pentru că veniturile majorităţii parohiilor sunt mici şi, efectiv, preoţii nu vor mai putea achita taxele către stat. Deja sunt unii preoţi care vin cu bani de acasă să achite aceste taxe”, ne-a spus pr. Stefan Maftei, protoiereul Protoieriei Odobeşti. Cu excepţia câtorva parohii, unde protipendada politico-financiară şi maneliştii merg pentru oficierea Tainelor Botezului şi Cununiei, aruncând cu bani în stânga şi-n dreapta, majoritatea parohiilor au venituri la limita subzistenţei. Şi, mai grav, există sute de parohii cărora Secretariatul de Stat pentru Culte nu le-a acordat buget, preoţii neprimind nici salariu de la stat, nici o altă formă de susţinere financiară. Iniţiativa legislativă afectează peste 15.000 de preoţi şi aproape 20.000 de angajaţi din personalul neclerical din România. Este prima dată după aproape 150 de ani, de când preoţii primesc susţinere financiară de la stat, când Legislativul propune retragerea acestui sprijin. Comuniştii au închis mănăstirile, au demolat biserici, dar nu le-a retras sprijinul financiar.”

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bidupa_un_proiect_al_lui_silviu_prigoana_preotii_trimisi_la_cersit

_de_camera_deputatilori_ziarul_de_vranceab_2881.html

http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=55552