ONU a adoptat o rezolutie „istorica” care recunoaste „drepturile” homosexualilor

Jurnalul.ro / 17 iunie 2011

Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, în premieră, o rezoluţie care recunoaşte drepturile homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor şi bisexualilor. Rezoluţia a fost votată în Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, primind 23 de voturi favorabile şi 19 împotrivă.

Partizanii rezoluţiei au fost SUA, ţările membre UE din Consiliu, Brazilia şi celalalte ţări latino-americane. Cei mai vehemenţi opozanţi au fost Rusia, Arabia Saudită, Nigeria şi Pakistan, în timp ce China s-a abţinut de la vot.

Decizia a fost salutată de secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, care a declarat că „rezoluţia reprezintă un moment istoric pentru eliminarea abuzurilor la adresa comunităţii homosexualilor”.

Relaţiile homosexuale, recunoscute începând de vineri, măcar formal, sunt interzise în 76 de ţări, conform Amnesty International, în timp ce discriminarea şi hărţuirea la adresa comunităţilor de homosexuali se manifestă în multe alte state.

sursa>

http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/onu-a-adoptat-o-rezolutie-istorica-in-favoarea-homosexualilor-582021.html 

foto>

http://blogout.justout.com/wp-content/uploads/2011/04/800px-lgbt_usa_flag_cropped-svg.png

http://www.bilerico.com/obama_lgbt_logo.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/04/Wikipedia-LGBT.png

 

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în „adopţii interne”

Jurnalul National / 13 iunie 2011

Ce-ar mai fi de vândut în România? Pădurile le-am rezolvat, munţii îi întâlnim prin declaraţiile de avere ale unora, terenurile agricole sunt cumpărate de străinii ce-şi descoperă la noi „pasiunea” pentru agricultură, fabricile şi uzinele sunt mormane de fier vechi înghesuite în containerele din port, aurul e pe ducă, combinatele sunt date. Ce-a mai rămas de vândut în România? O marfă după care străinii tânjesc de ani de zile. Comercializată en-detail, i-a îmbogăţit în anii ’90 pe negustorii pricepuţi. ONG-uri şi case de avocatură. Din ce s-ar mai putea face azi bani în România? Din copiii abandonaţi. Guri de hrănit, salarii de plătit asistenţilor sociali şi maternali, pagubă-n buget. Suflete-n plus pe harta României care e pregătită să-şi exporte iar copiii.

„În sistemul de protecţie socială din România sunt, în momentul de faţă, circa 67 000 – 70 000 de copii. Dintre aceştia, circa 23 000 de copii sunt în centre de plasament, circa 21 000 de copii sunt în asistenţă maternală, restul copiilor sunt în alte forme de plasament. (…) În momentul de faţă şi, de fapt, în ultimii cinci ani, numărul de familii de români care vor să adopte copii excede numărului de copii adoptabili. Dacă numărul de copii adoptabili este, undeva, la o medie de 1 100 – 1 200 de copii, numărul de familii care doresc să adopte copii, familii de români, este de circa 1 600 – 1 700 şi, de foarte multe ori, aceste familii renunţă din cauza birocraţiei sau din cauza altor motive, dar interesul în România pentru adopţia naţională este un interes major, care ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”. Aşa îşi promova în plenul Senatului proiectul legislativ de modificare a Legii 273/2004 Bogdan Panait, secretar de stat la Oficiul Român pentru Adopţii (ORA). În realitate, e o campanie de marketing, bine coordonată, cu reportaje lacrimogene la televizor şi imagini cu stadioane pline de copii ai nimănui. Scopul proiectului legislativ e unul singur: reluarea adopţiilor internaţionale! Cetăţănii români sunt discriminaţi de lege, iar prevederile Constituţiei sunt nesocotite, lucru care, într-adevăr, „ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”…

Protectul legislativ 250/2011 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopţiilor. Una singură a fost scoasă la înaintare, în public: reducerea perioadei în care un copil poate fi declarat adoptabil (30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere în situaţia copilului cu părinţi necunoscuţi – abandonaţii din maternităţi -, sau 1 an de la luarea măsurii de protecţie în cazul copiilor care au părinţi, dar aceştia sunt dezinteresaţi de ei). Familiile de români care vor să înfieze s-ar putea declara fericite. Greşit! De acum înainte, conform legii, vor concura pentru un copil adoptabil cot la cot cu cetăţenii străni, la aceeaşi categorie: „adopţie internă”. Şi asta în vreme ce conaţionalii noştri aflaţi la muncă în străinătate vor aplica, dacă vor să înfieze copii din România, la categoria „adopţii internaţionale”.

Ce nu s-a spus până acum despre PL 250/2011 este că el modifică noţiunea de „adopţie internă”. Legea veche, încă în vigoare, prevede că adopţia internă e cea în care atât adoptatorul cât şi adoptatul au domiciliul stabil în România. Legea nouă, care va fi votată mâine [14 iunie – n.m.] de Senat, spune că „adopţia internă” este cea „în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţă obişnuită în România”. Ce înseamnă „reşedinţă obişnuită”? PL 250/2011 introduce în lege un nou articol – art.3, ind (1) – cu următorul cuprins: „în sensul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/ familiei adoptatoare se înţelege situaţia: a) cetăţenilor români cu domiciliu în România (…)” dar şi, atenţie! „b) cetăţenilor statelor membre UE/SEE sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”.

„Reşedinţă obişnuită” – două cuvinte, 18 litere ce redeschid poarta străinilor spre copiii din România. ORA motivează înlocuirea termenului „domiciliu” cu „reşedinţă obişnuită” invocând „necesitatea utilizării terminologiei care se regăseşte în Convenţia asupra protecţiei copilului şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga, în 29 mai 1994 şi ratificată de România prin legea nr.84/1994”. Argumentaţia e subţire, susţine chiar Guvernul României, prin Consiliul Legislativ care precizează, în avizul trimis Senatului, că „deşi în actul internaţional amintit, în varianta în limba română, se foloseşte această expresie, iar în variantele în alte limbi întâlnim expresii cu sens similar, terminologia a fost aleasă astfel încât să reflecte aceeaşi noţiune în dreptul naţional al fiecărui stat parte la Convenţie. Astfel, prin reşedinţă obişnuită, în orice stat parte la Convenţie se înţelege locul unde persoana fizică are locuinţa în mod obişnuit, în mod normal, nu ocazional, şi potrivit declaraţiei oficiale pe care o face la autorităţile compertente, iar în dreptul român are drept corespondent termenul de «domiciliu»”.

Găselniţa cu „reşedinţa obişnuită” serveşte doar intereselor străinilor care vor să adopte din România şi, pe termen lung, dacă PL 250/2011 va fi adoptat, crează confuzie în sistemul legislativ românesc. Pe aceste considerente, Comisia pentru politică externă din Senat a dat aviz negativ proiectului, subliniind că el „confirmă posibilitatea efectuării adopţiilor în România de către cetăţenii străini sub o aşa-zisă formulă a «ideii de adopţie internă», precum şi faptul că legislaţia română urmează să înregistreze două definiţii diferite ale aceleaşi noţiuni, cea de «reşedinţă obişnuită», una în noul Cod Civil, cea de-a doua în proiectul legislativ în discuţie, situaţie inacceptabilă din punct de vedere al tehnicii legislative. În avizul negativ se mai precizează: „Comisia pentru politică externă a exprimat, cu largă majoritate, preferinţa pentru o nouă iniţiativă legislativă, care să elimine barierele birocratice şi să permită accelerarea procedurilor de adopţie internă efectuate de cetăţenii români, şi nu confirmarea posibilităţii efectuării unor adopţii internaţionale mascate, justificate, printre altele, de volumul investiţiilor efectuate în România de investitorul străin”.

Care sunt principalii benefiari ai noii legi privind regimul juridic al adopţiilor? Teoretic, ea îi avantajează pe toţi străinii, din orice colţ al lumii ar fi ei, care poftesc să înfieze copii din România. PL 250/2011 spune că adoptatorii ar trebui să aibă „drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”. Cetăţenii statelor membre UE/SEE (spaţiul economic european – Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), dar şi cei din state non-UE pot obţine drept de rezidenţă permanentă dacă o au şedere continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare din România care nu depăşesc 6 luni. Primul pas pentru a obţine rezidenţa permantă este obţinerea dreptului de şedere permanentă, situaţie prevăzută, de altfel, în generosul proiect legislativ.

Legea a trecut prin Senat cu o viteză uluitoare. Pe 21 martie a.c., proiectul a fost prezentat Biroului Permanent, iar mâine, 14 iunie, va fi votat în plenul Senatului. În paralel şi „aparent” fără nici o legătură, legii i-a fost dedicată la tv o campanie de lobby, cu ştiri zilnice şi de impact, în prime-time, cu spoturi de promovare şi site pe care se strâng online semnături de susţinere. Cine sunt propulsorii reluării adopţiile internaţionale? „La Comisie (n.r. – Europeană) am trimis un proiect (…). Sincer, cei de acolo ar dori o largheţe mai mare a prevederilor noastre, lucru pe care, în momentul de faţă, nu-l putem realiza, dar, cel puţin din punctul lor de vedere, ar dori o deschidere mai mare pentru adopţie în România. În rest, cu Parlamentul Europei, sincer, nu am avut asemenea discuţii, este adevărat, însă semnale sunt trase de la nivelul celor care deţin convenţiile internaţionale la care noi suntem parte, cum este Convenţia ONU şi, într-adevăr, ei ne-au cerut în 2009 o deschidere mai mare în privinţa adopţiilor”, mărturisea Bogdan Panait în plenul Senatului.

Se redeschide prăvălia unei ţări second-hand. Avem „marfă nouă”. Confiscată de prin maternităţi şi nerevendicată. Copii „proaspeţi”, pe care nu putem să-i creştem în propria lor ţară, pentru că nu ne pasă. Nici de ei, nici de ţară. Doar „interesul superior”...

Reşedinţa nu e la adresa de domiciliu

Potrivit prevederilor art.13 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică şi principală”. În plus, noţiunea de „reşedinţă obişnuită” nu a fost definită până acum de nicio lege românească în vigoare. OUG 97/2005 prevede că „domiciliul persoanei fizice este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală”, în vreme ce reşedinţa este „adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii 287/2009 privind Codul Civil (Noul Cod Civil), domiciliul fiind „locul unde persoana fizică are principala sa aşezare” (art.87), iar reşedinţa „locul unde persoana are locuinţa secundară” (art.88).

Un stadion de copii livraţi străinilor

Una dintre primele legi apărute în România după Revoluţie a fost Legea 11/1990 privind încuviinţarea înfierii. În această lege s-au stipulat şi proceduri privind adopţia internaţională, până atunci inexistente în legislaţia românească (există însă voci care susţin că, în perioada 1980 – 1989, Ceauşescu a trimis „la export” circa 600 de copii, prin adopţii internaţionale).

Înainte de 1996, adopţiile se făceau direct din familia biologică şi au devenit imediat o afacere înfloritoare. Pentru intermediari, pentru magistraţi şi pentru părinţii naturali ai copiilor înfiaţi. Nu există statistici oficiale cu numărul adopţiilor internaţionale din această perioadă. Răspunzând unei solicitări făcute de „Jurnalul Naţional” în 1998, Comitetul Român pentru Adopţii ne informa că „în perioada 1991 – 1998 au fost înregistrate 6896 de adopţii internaţionale”. Greu de crezut, atâta vreme cât numai în 1998, conform datelor pe care le deţinem astăzi, au fost înrregistrate 2720 de adopţii (37 dintre copiii înfiaţi au ajuns în Cipru, 512 în Italia şi 726 în SUA). În anul imediat următor, au luat calea străinătăţii alţi 2117 copii (6 dintre ei au ajuns în Andora, 20 în Australia, 6 în Finlanda şi 9 în Luxemburg). Potrivit datelor furnizate la acea vreme de Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, în perioada 1997 – 2000 au fost aprobate 9595 de adopţii internaţionale (şi doar 3600 de adopţii naţionale). 3500 au fost realizate doar în anul 2000, iar o treime dintre copii au plecat în SUA. Americanii editau îndrumare de adopţie, iar unul dintre ele „How to adopt in Colorado”, dădea chiar şi preţurile la copii: organizaţia „Hand in Hand International Adoption” percepea o taxă de 16.245 de dolari pentru un copil român cu vârsta între 6 şi 14 ani. Dublu faţă de un copil filipinez care era cotat la 8.550 de dolari.

La sfârşitul anului 2000 existau 105 fundaţii acreditate să presteze servicii în procesul de adopţie. Din statisticile existente, aceste fundaţii au contribuit la finanţarea sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi cu circa 10 milioane de euro, în mai puţin de doi ani de activitate (1999 – august 2000). Afacerea devenise extrem de profitabilă, iar câştigurile erau împărţite între ONG-uri, case de avocatură şi angajaţi din sistemul de protecţie a copilului. În 2001, numai în patru luni (ianuarie – aprilie), au fost încuviinţate, definitiv şi irevocabil, 920 de adopţii internaţionale.

În urma solicitărilor Parlamentului European, în octombrie 2001 România a introdus un moratoriu care suspenda adopţiile internaţionale. Cu toate acestea, în perioada 2001 – 2003, în plin moratoriu, Guvernul României a trimis către instanţele judecătoreşti, prin memorandumuri, 1115 cereri de adopţie internaţională. 1003 au fost aprobate şi, dintre copiii înfiaţi, 8 au plecat în Andora, 6 în Malta, unul în Slovacia, 4 în Venezuela, 230 în Italia şi 384 în SUA.

În mai 2004, baroneasa Emma Nicholson declara, într-un interviu acordat BBC, că „în 10 ani, peste 30.000 de copii au fost transferaţi în străinătate, cu un profit de un miliard de dolari pentru oficialităţi şi intermediarii care au înlesnit adopţile”. Doi ani mai târziu, Oficiul Român pentru Adopţii anunţa că nu mai ştie nimic de soarta a 1150 de copii adoptaţi în străinătate după 1997. Cei mai mulţi dintre aceşti copii fuseseră înfiaţi în SUA, ţară care nu a adoptat Convenţia de la Haga referitoare la procedurile de informare post-adopţie. Vă amintiţi? Aceeaşi Convenţie de la Haga e invocată azi, pentru justificarea expresiei „reşedinţă obişnuită” în legea ce permite reluarea adopţiilor internaţionale…

Cu 30.000 de copii poţi umple un stadion. Dacă aţi văzut spotul tv ce face lobby pentru exportul de copii, folosind manipularea emoţională, să ştiţi că acolo, în tribunele acelea, sunt copiii plecaţi din România, fără voia Ei, în SUA, Italia, Malta, Venezuela, Honolulu…

Românii sunt discriminaţi

Legea care, aparent, propovăduieşte adopţia internă îi nedreptăţeşte pe cetăţenii români. Şi pe cei rămaşi în România, şi pe cei plecaţi la muncă, în străinătate. Primii sunt încadraţi, alături de străini, la categoria „adopţie internă”, însă au o condiţie suplimentară de îndeplinit: trebuie să fi „efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele impuse de şederea pe teritoriul altui stat în scop diplomatic”. Prin comparaţie, străinii nu-şi pierd dreptul de şedere permanentă şi, deci, nici pe cel de-a adopta, dacă lipsesc din România o perioadă de maxim 6 luni.

Constituţia, la art. 16, prevede egalitatea în drepturi a cetăţenilor României. Indiferent de domiciliul şi de locul de muncă pe care îl au sau de ţara în care se află. „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Vorbe! PL 250/2011 îi încadrează pe cetăţenii români aflaţi în străinătate la „adopţie internaţională”. În noua lege, art. 45, alin. (1), lit. b) prevede că: „adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa oficiului (n.r. – ORA) şi numai dacă adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român”. În plus, „adopţia poate fi încuviinţată numai după o perioadă de 2 ani, termen în care se realizează procedura de adopţie internă”. Dintotdeauna, legea privind regimul juridic al adopţiilor a încălcat prevederile art. 16 din Constituţie, iar „Jurnalul Naţional” a atras atenţia public asupra acestui fapt încă de pe vremea când Legea 273/2004 era în faza de proiect.

Din respect pentru legea fundamentală a ţării, sesizăm încă o dată Curtea Constituţională a României şi instituţia Avocatului Poporului, cerându-le să repună în drepturi milioanele de cetăţeni români, nedreptăţiţi de-o lege făcută la noi pentru beneficiul cetăţenilor din Andorra, Venezuela, Malta, Italia şi, mai ales, din SUA.

„Mulţumesc celor două comisii care au adus un amendament referitor la posibilitatea românilor din străinătate să adopte pe care internaţională copii din România” – Bogdan Panait, secretar de stat ORA

„Ştiu şi semnalele internaţionale, nu cele de la Comisie, din alte părţi. Ştiu care sunt aşteptările, dar mi-aş dori foarte mult ca legislaţia care, eventual, ar pune în discuţie o flexibilizare a cadrului general în ceea ce priveşte adopţiile să fie însoţită de o legislaţie draconică pentru cei care comit infracţiuni şi organizează ringuri infracţionale în legătură cu această procedură de adopţie” – Senator Cristian Diaconescu

ADRIANA OPREA-POPESCU

sursa>

http://www.jurnalul.ro/special/special/senatul-voteaza-maine-reluarea-adoptiilor-internationale-deghizate-in-adoptii-interne-581483.html

 

Senatul american cheamă Turcia să redeschidă Seminarul Ortodox grec de la Halki

Doxologia.ro / 31 mai 2011

O rezoluţie introdusă în Senatul Statelor Unite ale Americii marţi cheamă Guvernul turc să faciliteze redeschiderea Seminarului Grec Ortodox de la Halki fără nicio întârziere şi să rezolve alte probleme mai vechi ale Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.

Benjamin Cardin, Senator al Statelor Unite din partea Partidului Democrat care face parte şi din “Comisia de Securitate şi Cooperare în Europa”, cunoscută ca şi “Comisia Helsinki” a introdus acestă rezoluţie cu numărul 196.

Rezoluţia arată că Senatul întâmpină cu bucurie întâlnirea istorică dintre Primul Ministru turc Recep Tayyip Erdoğan şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului în august 2009 şi aplaudă “gesturile pozitive” făcute de Guvernul turc, printre care permiterea celebrării liturgice de către Patriarhul Bartolomeu la Mănăstirea Sumela şi returnarea orfelinatului grec de pe insula Büyükada către patriarhia greacă.

Cardin a spus Senatului: “Am avut privilegiul să mă întâlnesc din nou cu Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu I, în timpul vizitei sale din 2009 în Statele Unite. Am văzut dorinţa lui fierbinte de a fi sprijinit pentru redeschiderea Şcolii Teologice de la Halki, închisă cu forţa în 1971. În acest an în care marcăm 40 de ani de la acest fapt tragic, chemăm conducerea Turciei să repare nedreptatea şi să permită acestei instituţii religioase unice se se redeschidă”.

Semnată de liderul majorităţii Senatului Harry Reid (democrat), precum şi de senatorii Robert Menendez, Jeanne Shaheen, Olympia Snowe şi Sheldon Whitehouse, alături de Cardin, rezoluţia Senatului a fost trimisă la Comitetul de Relaţii Externe. Această rezoluţie ar putea marca o etapă nouă în atitudinea guvernelor occidentale faţă de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, în relaţia ei delicată cu guvernul turc.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa originala>

http://www.todayszaman.com

Sursa>

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/senatul-american-cheama-turcia-sa-redeschida-seminarul-ortodox-grec-de-la-halki

 

Călugării gemeni pe care nici moartea nu i-a putut despărţi

Evz.ro / 5 iunie 2011

Doi gemeni, ambii călugări franciscani în SUA, au murit, unul la doar câteva ore distanţă de celălalt, după ce au trăit toată viaţa „la indigo”.

Când gemenii Riester au murit pe 3 iunie, în aceeaşi zi, la acelaşi spital din oraşul american St. Petersburg, cei care i-au cunoscut au fost trişti, dar deloc surprinşi. De când s-au născut, acum 92 de ani, fraţii Julian şi Adrian au fost identici nu numai la înfăţişare, ci şi în vieţile trăite.

„Încă de când s-au născut în Buffalo acum 92 de ani,(…) au stat foarte rar despărţiţi. S-au jucat împreună, au mers la şcoală împreună, în tinereţe au călătorit în toată ţara împreună şi, la 20 de ani, s-au înscris în ordinul Franciscan împreună”, scrie, într-un articol dedicat celor doi, Buffalonews.com, site de ştiri din regiunea unde gemenii au trăit, citat de BBC. Până şi fotografia publicată la reportaj pare o iluzie optică: fraţii Riester au fost imortalizaţi în robele lor de călugări şi, pentru o clipă, pare o imagine reflectată într-o oglindă.

Localnicii văd semne de la Dumnezeu

Primul s-a stins fratele Julian, de dimineaţă. Seara, a murit şi Adrian. Comunitatea locală a rămas mută la auzirea ştirii. Ca şi cum ar fi fost martori la săvârşirea unei minuni. Apropiaţii celor doi călugări, cei mai mulţi oameni cu frica Lui Dumnezeu, au zis că felul în care cei doi călugări gemeni au murit e doar dovada că le-a fost răsplătită credința.

Ziariştii americani consemnează: „Dacă a fost vreodată vreo confirmare că Dumnezeu îi iubea, asta este!”, e părerere verişorul lor, Michael Riester, care adaugă că nu crede că fraţii ar fi stat vreodată separaţi mai mult de 12 ore însumate.

Separaţi doar de două ori

Cei mai mulţi localnici şi-i amintesc, în tinereţe, conducând biciclete identice, purtând căşti de protecţie identice. Ca slujitori ai Lui Dumnezeu, Adrian şi Julian Riester se ocupau cu munca fizică la mânăstire.

„S-au făcut cunoscuţi ca meşteri pricepuţi care îşi exprimau talentul la grădinărit sau tâmplărie, refăcând dulapuri sau mese în atelierul lor din garajul mânăstirii franciscane St. Bonaventure”, scrie Buffalonews.com.

Fratele Julian, avea, de fapt, de acasă numele de Jerome, iar fratele Adrian, fusese botezat Irving. Erau doi dintre cei şapte copii ai doctorului Julian Riester şi ai soţiei sale, Clara. O familie cunoscută. Doctorul, un obstetrician respectat, fusese, ca student la medicină, unul dintre martorii operaţiei la care a fost supus preşedintele american William McKinley, împuşcat mortal, în Buffalo, în 1901, după cum scrie presa locală.

Fraţii Riester „au stat departe unul de celălalt doar de două ori”, adaugă Buffalonews.com. „O dată între 1946 şi 1951, când fratele Adrian era paracliser la biserica Sfântul Francis de Assisi, din Manhatan, şi fratele Julian era în Boston, la „Altarul Sf. Antoniu”. Apoi, au mai fost despărţiţi în anii 50 (…). Dar, din 1956 până acum, fraţii Riester au rămas împreună”. „Aveau o legătură puternică”, a încercat o explicaţie vărul lor Michael. „Şi pentru că erau în legătură cu Dumnezeu şi unul cu celălalt, nu e deloc surprinzător că au murit împreună”.

Andrei Udişteanu

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/calugarii-gemeni-pe-care-nici-moartea-nu-i-a-putut-desparti-932725.html 

~~~+~~~
Nedespărţiţi până la moarte: doi fraţi gemeni, morţi în aceeaşi zi, la 92 de ani

Realitatea.net / 4 iunie 2011

[…] Cei doi fraţi au murit în aceeaşi zi, la Spitalul St. Anthony, fratele Julian dimineaţa, iar fratele Adrian seara. Amândoi au murit în urma unui infarct.[…]

După ce au terminat Institutul Joseph Collegiate, cei doi fraţi au vrut să se înroleze în armată, dar au fost respinşi din caza unor deficienţe de vedere. Unul avea probleme cu ochiul stâng, celălalt cu dreptul. Într-un final, s-au alăturat misiunii Holy Name Province. După ce au slujit în diverse parohii din Buffalo timp de 17 ani, s-au întors la Universitatea St. Bonaventure în 1973, unde şi-au petrecut următorii 35 de ani din viaţă.

sursa>

http://www.realitatea.net/nedespartiti-pana-la-moarte-doi-frati-gemeni-morti-in-aceeasi-zi-la-92-de-ani_841421.html 

~~~+~~~

Cea mai mare coincidenta a anului, produsa de doi calugari gemeni

Protv.md / 5 iunie 2011

[…] Traiau in camere diferite la Manastirea St. Bonaventure, insa imparteau aceeasi linie telefonica, care ajungea in ambele incaperi.

Cei doi, pe care ii chema initial Jerome si Irving, nu au dezvaluit niciodata care dintre ei s-a nascut primul.

sursa>

http://ro.protv.md/stiri/international/cea-mai-mare-coincidenta-a-anului-produsa-de-doi-calugari-gemeni.html

 

Arhiepiscopul catolic pakistanez cere pedepsirea pastorului care a ars Coranul

Catholica.ro / 6 aprilie 2011

Lahore (Catholica) – Arhiepiscopul Lawrence Saldanha de Lahore a cerut guvernului SUA să ia măsuri împotriva pastorului creştin care a ars Coranul într-un protest din Florida.

“Guvernul SUA vorbeşte despre libertatea religioasă, dar noi cerem să prevină astfel de acţiuni din partea unor extremiştilor sau a creştinilor fundamentalişti”, a afirmat preşedintele Conferinţei Episcopilor din Pakistan pentru Kirche in Not. “Pastorul ar trebui închis o perioadă”, a continuat prelatul. “Având în vedere efectele acţiunilor sale din lumea întreagă, ar trebui să fie sub control şi să înţeleagă răul pe care l-a făcut.”

La 20 martie, pastorul Terry Jones din Florida, al unei comunităţi neconfesionale de 50 de membri, a prezidat ceea ce a numit “Ziua de Judecare Internaţională a Coranului”, în cadrul căreia a fost arsă cartea. Clipul video publicat pe situl bisericii arată o carte udată cu kerosen căreia i s-a foc într-un cuptor de metal aflat în lăcaşul de cult. Ştirea a provocat proteste ample în nordul Afganistanului. Au fost ucişi cel puţin şapte membri din echipele ONU şi alte 24 de persoane în cadrul unor proteste din această ţară. Demonstraţii au fost organizate şi în Pakistan. Arhiepiscopul Saldanha nu a confirmat ştirea conform căreia evenimentul din Florida ar fi dus la atacuri recente împotriva asupra a trei biserici. A atestat însă sentimentele puternice ale musulmanilor. “Deşi nu au fost încă reacţii împotriva creştinilor, s-ar putea sfârşi totul prost”, a spus el. Bisericile din Pakistan beneficiază de câteva luni de măsuri sporite de protecţie: gărzi înarmate, blocuri de ciment, camere video de securitate şi saci de nisip plasate în zonă.

La 2 aprilie preşedintele Barack Obama a răspuns la gestul aprinderii Coranului, dar şi la violenţele ce au urmat. “Desacralizarea oricărui text sfânt, inclusiv a Coranului, este un act de intoleranţă extremă şi de fanatism”, a afirmat preşedintele american. “Dar a ataca şi ucide oameni inocenţi ca răspuns este revoltător şi un afront adus decenţei şi demnităţii umane.” Reverendul Jones a spus atunci când a ars Coranul că această carte, “luată ad litteram, conduce la violenţă şi activităţi teroriste, promovează rasismul şi prejudecăţile împotriva minorităţilor, împotriva creştinilor şi împotriva femeilor”. A declarat ulterior pentru BBC că nu se simte responsabil de uciderea celor din Afganistan. În septembrie anul trecut, pastorul de 58 de ani a anunţat că va arde Coranul în contextul comemorării atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Personalităţi din toată lumea, inclusiv Papa Benedict al XVI-lea, i-au cerut să nu facă aşa ceva, şi atunci şi-a anulat planurile.

sursa>

http://www.catholica.ro/2011/04/06/arhiepiscopul-pakistanez-cere-pedepsirea-pastorului-ce-a-ars-coranul/

foto>

http://www.cathnewsusa.com/wp-content/uploads/2011/04/0405-pk-p.jpg

http://www.tdbimg.com/files/2011/04/04/img-110404-koran-burn-120_183040141750.jpg

http://www.digitaljournal.com/img/8/9/9/i/8/5/4/o/TerryJones.jpg

 

WIKILEAKS: Ambasada SUA și Patriarhul Daniel, front comun împotriva legalizării prostituției

Wikileaks: Patriarhul Daniel a discutat cu americanii

despre legalizarea prostituţiei

[Era interesant de văzut reacţiile celor doi dacă, în discuţia avută, se aborda şi problema marşurilor homosexualilor. – dan.camen.]

Romania Libera / 4 aprilie 2011

Patriarhul Daniel a discutat pe 26 noiembrie 2007, la scurt timp după ce a fost ales ca succesor al lui Teoctist, cu ambasadorul american Nicholas Taubman despre legalizarea prostituţiei, traficul de persoane, dar şi despre ecumenism, conform unei telegrame a Amabasadei SUA la Bucureşti, publicată de kamikazeonline.ro. „Ambasada a făcut o cauză comună cu Biserica Ortodoxă în opoziţia faţă de legalizarea prostituţiei aici şi se pare că vom putea continua să avem un aliat activ în promovarea acestui efort„, notează Taubman.

„Patriarhul a spus că Biserica este alături de Statele Unite în a rezista eforturilor de a copia alte ţări europene în legătură cu legalizarea prostituţiei. (…) Patriarhul a observat că susţinătorii legalizării prostituţiei citează deseori beneficiile de sănătate, dar nu se uită la alte costuri„, se arată în telegrama Ambasadei SUA, care rezumă discuţia cu Patriarhul Daniel. De asemenea, Patriarhul l-a invitat pe ambasadorul Taubman să folosească trustul de presă al Patriarhiei pentru a vorbi despre problemele privind traficul de persoane. „Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai pluralistă şi cum să trateze cu alte biserici de la egal la egal. (…) Patriarhul a spus că viziunea sa este să promoveze un dialog continuu cu bisericile surori despre cum religiile ar putea să contribuie pozitiv pentru societate„, mai notează ambasadorul.

Ambasadorul Taubman pare încântat de schimbarea pe care noul Patriarh a adus-o în Biserica Ortodoxă. „După decenii sub bătrânul Patriarh Teoctist, există o adiere proaspătă în Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Daniel are o experienţă internaţională abundentă, este fluent în engleză şi în alte limbi şi este experimentat în a trata cu alţii într-un cadru ecumenic – calităţi care până acum nu ieşeau în prim plan când aveai de-a face cu bătrânii Bisericii, aici în România. Patriarhul cunoscător al mass-media este de asemenea foarte conştient de puterea şi influenţa pe care biserica sa o are în a modela opinia publică„.

Taubman mai scrie în raportul său că, în trecut, Biserica Ortodoxă şi Ambasada nu s-au aflat pe aceleaşi poziţii în ce priveşte „problema spinoasă a restituirii proprietăţilor bisericii greco-catolice, confiscate în timpul epocii comuniste„, dar deschiderea Patriarhului pentru dialog şi ecumenism „este un semn încurajator”.

Luca Negreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-patriarhul-daniel-a-discutat-cu-americanii-despre-legalizarea-prostitutiei-221460.html

~~~+~~~

UPDATE 5 aprilie

Wikileaks despre întâlnirea lui Taubman cu Patriarhul Daniel (traducerea integrala)

Romania Libera / 5 aprilie 2011

DECL: 27/11/2017

TAG-URI: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBIECT: Întâlnirea ambasadorului cu noul Patriarh român ortodox Daniel

Clasificat de: Ambasadorul Nicholas F. Taubman pentru motivele 1.4(b) şi (d)

1. (C) Ambasadorul însoţit de consilierul politic şi de directorul USAID s-au întâlnit pe 26 noiembrie cu Patriarhul român ortodox Daniel. Patriarhul Daniel a precizat, la începutul întâlnirii, că Statele Unite au o economie puternică şi că România trebuie să înveţe lecţii din succesul economic al americanilor. Ambasadorul a răspuns că, deşi există o percepţie pesimistă privind economia României, el nu este de acord cu aceasta; România are un potenţial extraordinar iar economia o duce foarte bine. El a mai adăugat că este conştient de faptul că Biserica ortodoxă este cea mai respectată instituţie din România şi şi-a reafirmat admiraţia personală pentru fostul Patriarh.

2. (C) Ambasadorul a notat că deşi acesta era o vizită de curtoazie, avea totuşi două probleme concrete pe agendă care includeau traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei. El a spus că Guvernul Statelor Unite continuă, împreună cu autorităţile române, să combată traficul de persoane, şi şi-a exprimat îngrijorarea legată de fatul că, având în vedere nivelul de bunăstare în creştere pe care o înregistrează ţara, România ar putea să devină dintr-o ţară de tranzit într-una de destinaţie. El a mai adăugat că problemele legate de traficul de persoane şi legalizarea prostituţiei merg adesea mână în mână, deoarece legalizarea creează noi probleme; are un efect social coroziv şi face din astfel de ţări destinaţii pentru turismul sexual.

3. (C) Patriarhul Daniel i-a mulţumit ambasadorului, observând că remarcile sale au fost „încurajatoare pentru noi”. El a spus că biserica a susţinut Statele Unite în a rezista eforturilor de a încuraja alte state europene să legalizeze prostituţia. Legalizarea prostituţiei nu ia în considerare problema demnităţii umane şi transformă persoanele în obiecte de consum. Patriarhul a precizat că susţinătorii legalizării citează frecvent beneficiile legate de sănătatea publică, dar omit să se uite la alte costuri. El a spus că este bine să vezi că alte ţări rezistă legalizării şi a fost de acord cu observaţia ambasadorului conform căreia prostituţia nu este o crimă fără victime. Patriarhul a spus că Biserica Ortodoxă Română are multe instrumente media la dispoziţie în această bătălie, inclusiv o drepturi de proprietate asupra unei televiziuni şi asupra unui post de radio şi un ziar (Lumina) care este, în prezent, publicat în Bucureşti. El l-a invitat pe ambasador să vorbească despre traficul de persoane şi despre alte subiecte folosind instrumentele media ale Bisericii, adăugând că acesta ar putea fi un alt exemplu al evoluţiei „influenţei pozitive” pe care o are Ambasada SUA în România.

4. (C) Patriarhul Daniel a remarcat de asemenea trecutul comun iudeo-creştin al României şi Statelor Unite, precizând că a discutat recent cu ambasadorul israelian despre un posibil proiect comun legat de organizarea unui seminar cu privire la contribuţiile iudeo-creştine la identitatea europeană. Scopurile sale ca patriarh sunt dezvoltarea legăturilor între bisericile americane şi române, inclusiv îmbunătăţirea relaţiilor cu consiliile ecumenice ale bisericilor din Statele Unite. Observând poziţia istorică a Bisericii Ortodoxe Române ca o biserică a „majorităţii”, Patriarhul a spus că biserica sa trebuie să înveţe cum să funcţioneze într-o societate din ce în ce mai diversificată şi să relaţioneze cu celelalte biserici de pe poziţii egale. El a mai adăugat că bisericile de peste tot se confruntă cu aceleaşi provocări în relaţiile cu o societate a cărei secularizare este tot mai crescută. Patriarhul a spus că viziunea sa este să întreţină un dialog continuu cu bisericile surori despre cum pot funcţiona religiile şi cum pot să aibă o contribuţie pozitivă pentru societate.

5. (5) Patriarhul a spus că a petrecut mulţi ani în străinătate în instituţii universitare, inclusiv opt ani în Geneva ca profesor. El a spus că este „un nostalgic” al acestei atmosfere ecumenice şi internaţionale şi vrea să o recreeze aici în Bucureşti. El a solicitat ajutorul ambasadorului pentru evenimentele viitoare, inclusiv prin invitarea consiliului ecumenic în Statele Unite şi invitarea unor tineri aici, în schimburi de experienţe. Patriarhul Daniel a adăugat că aceasta ar putea fi „un bun complement” la ceea ce face Ambasada pe cale diplomatică. Ambasadorul i-a răspuns că va căuta o modalitate prin care Ambasada să-şi ofere sprijinul. Atunci când ambasadorul a menţionat că tinerii sunt câteodată cei care făceau cu îndârjire prozelitism pentru credinţa lor, Patriarhul a răspuns: „Este mai bine să avem discuţii decât să ne învinuim unii pe ceilalţi; şi mult mai bine să fii agresiv verbal decât să facem război unii împotriva celorlalţi”. Patriarhul a adăugat că legăturile create prin aceste schimburi dintre tineri nu sunt numai simbolice, dar mai degrabă un mod de a transforma simbolurile în realitate. El a mai subliniat, de asemenea, pericolele religioase create de „absolutizarea” diferenţelor minore în probleme legate de crez şi liturghie, amintind de vechea glumă religioasă care spunea că „îl venerezi pe Dumnezeu în felul tău, noi îl venerăm în felul Lui”. În încheiere, Patriarhul a spus că românii mai au încă multe de învăţat de la Statele Unite în ceea ce priveşte promovarea dialogului, a toleranţei şi a coexistenţei între naţiuni.

6. (C) Comentariu: După decenii sub vârstnicul Patriarh Teoctist, o gură de aer proaspăt suflă către Biserica Română Ortodoxă. Patriarhul Daniel are o vastă experienţă internaţională, este fluent în engleză şi în alte limbi, şi are experienţă în relaţionarea cu ceilalţi respectând calităţile ecumenice, lucru care nu era tocmai întotdeauna primul care îţi trecea prin minte atunci când trebuia relaţionat cu mai marii bisericii de aici, din România. Patriarhul, priceput în domeniul media, este foarte conştient de puterea şi influenţa bisericii sale ca formator al opiniei publice. Ambasada a făcut front comun cu Biserica Ortodoxă în a se opune legalizării prostituţiei aici, şi se pare că vom avea un aliat activ pentru a duce mai departe acest demers. În trecut, totuşi, Ambasada s-a aflat pe poziţii distincte cu Biserica Ortodoxă privind chestiunea spinoasă a restituirii proprietăţilor greco-catolicilor confiscate în timpul epocii comuniste.

Remarcile Patriarhului legate de nevoia de dialog şi coexistenţă între biserici este un semn încurajator.

7. (C) Notă Biografică: Patriarhul ortodox Daniel s-a născut în Dobreşti-Bara (jud. Timiş). Daniel, în vârstă de 56 de ani, a fost ales în poziţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe la începutul lui septembrie 2007 după moartea predecesorului său, Patriarhul Teoctist. Înainte de aceasta, el a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei timp de 17 ani, o poziţie care l-a plasat încă de la început printre favoriţi în cursa pentru Patriarhie. Prin tradiţie, mitropolitul Moldovei este cel care urmează pentru ocuparea scaunului de Patriarh, deşi nu este o precondiţie pentru a obţine această poziţie.

Absolvent al Institutului de Teologie Ortodoxă de la Sibiu în 1974, Daniel şi-a continuat studiile la Departamentul de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) timp de doi ani şi la Departamentul de Teologie Catolică a Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgrau (Germania) pentru încă doi ani. În 1979, şi-a obţinut doctoratul la Strasbourg şi, în 1980, la Bucureşti. Între 1980 şi 1988, Daniel a fost lector la Institutul Ecumenic din Bossez, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg, Elveţia).

După ce s-a întors în România în 1988, a reuşit să fie promovat din consilier patriarhal la rangul de mitropolit în numai trei ani.

Daniel este văzut de majoritatea experţilor ca fiind un ierarh ortodox relativ tânăr şi energic, deschis către Vest şi ecumenismului, şi care are vederi reformiste. Totuşi, unii critici pretind că studiile lui Daniel în străinătate şi perioada în care a predat în Elveţia în timpul perioadei comuniste ar fi putut fi posibilă numai dacă a avut legături cu Securitatea. Aceste suspiciuni au fost alimentate şi de faptul că raportul său de la Securitate este consemnat ca fiind „pierdut” imediat după căderea comunismului. El a avut un rol esenţial în a ajuta Mitropolia Basarabiei în lupta sa pentru a se separa de Biserica Ortodoxă Rusă. Patriarhul Moscovei a reacţionat furios la eforturile lui Daniel de a întări biserica basarabeană. Daniel este un bun manager, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a prosperat din punct de vedere comercial în timpul mandatului său. Diplomat şi amabil, Daniel a avut relaţii bune cu toate guvernele de după 1989.

În timpul scurtei perioade de când fost ales, Patriarhul Daniel a fost foarte activ, încheind un acord de cooperare privind aspecte sociale cu guvernul, oferindu-i Crucea Patriarhală preşedintelui Băsescu şi inaugurând radioul, televiziunea şi ziarul Patriarhiei.

TAUBMAN

Cristina Dobreanu

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-despre-intalnirea-lui-taubman-cu-patriarhul-daniel-traducerea-integrala-221604.html

~~~+~~~

Wikileaks: Ambasada SUA şi Patriarhul Daniel,

front comun împotriva legalizării prostituţiei

Kamikazeonline.ro / 30 martie 2011

“La puţin timp după ce Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel, a devenit Patriarh al României, ambasadorul american Taubman s-a întîlnit cu acesta. Întîlnirea, mai degrabă formală, de curtoazie, a tratat şi subiectul legalizării prostituţiei. În acest punct, Taubman și Patriarhul au avut aceeaşi opinie: prostituţia nu trebuie legalizată. Daniel l-a invitat pe ambasador să utilizeze trustul de presă al Patriarhiei, unde să vorbească despre traficul de persoane.”

DECL: 11/27/2017

TAGS: PREL, PGOV, PINR, PHUM, SOCI, SCUL, RO

SUBJECT: AMBASSADOR’S MEETING WITH

NEW ROMANIAN ORTHODOX PATRIARCH DANIEL

Classified By: Ambassador Nicholas F. Taubman for Reasons 1.4 (b) and ( d)

1.C) Ambassador accompanied by Polcouns and USAID Director met November 26 with Romanian Orthodox Patriarch Daniel. Patriarch Daniel prefaced the meeting by remarking that the United States has a strong economy and Romania needed to learn the lessons of economic success from Americans. The Ambassador responded that while there was some current pessimism regarding the Romanian economy, he disagreed with the pessimists; Romania had a wonderful potential and the economy was doing very well. He added that he was aware that the Orthodox church was the most respected institution in Romania and underscored his personal admiration for the late Patriarch.

2. (C) Ambassador noted that while this was a courtesy call, he nevertheless had two specific issues on his plate including trafficking in persons and legalization of prostitution. He said the USG [United States Government – n.m] was continuing efforts in partnership with Romanian authorities in combating TIP [Trafficking in persons – n.m], and expressed concern that, with increased prosperity, Romania could change from being a transit country to a destination country. He noted that the issues of trafficking and legalized prostitution frequently went hand-in-hand, as legalization created new problems; it had a corrosive social effect and made countries destinations for sex tourism.

3. (C) Patriarch Daniel thanked Ambassador, remarking that his comments were “encouraging to us”. He said the church stood with the United States in resisting efforts to emulate some other European countries by legalizing prostitution. Legalizing prostitution did not address the problem of human dignity and turned people into consumer objects. The Patriarch noted that proponents of legalization frequentlycited the public health benefits, but failed to look at other costs. He said that it was good to see other countries were resisting legalization, and agreed with the Ambassador’s observation that prostitution was not a victimless crime. The Patriarch said that the Romanian Orthodox church had many media tools at its disposal in this battle including ownership of television and radio stations and a newspaper (Lumina) which was now being published in Bucharest. He invited the ambassador to speak on TIP and other subject using the Church’s media outlets, adding that this could be yet another example of the U.S. Embassy “positively influencing” developments in Romania.

4. (C) Patriarch Daniel also remarked on the common Judeo-Christian background of Romania and the United States, noting that he had recently discussed with the Israeli Ambassador a possible joint project of organizing a seminar on Judeo-Christian contributions to European identity. His goal as Patriarch was to develop the links between American and Romanian churches, including better relations with the ecumenical council of churches in the United States. Noting the Romanian Orthodox Church’s historical position as a “majority” church, the Patriarch said his church needed to learn how to function in an increasingly pluralistic society and to deal with other churches on an equal basis. He added that churches everywhere faced the same challenges in dealing with an increasingly secularized society. The Patriarch said that his vision was to foster an ongoing dialogue with sister churches on how religions could act and contribute positively to society.

5. (C) The Patriarch said had spent many years abroad in academic settings, including eight years in Geneva as a professor. He said that he was “nostalgic” for that international and ecumenical atmosphere and wanted to recreate it here in Bucharest. He sought the Ambassador’s support for future events, including inviting members of the Ecumenical council in the United States and bringing young people here on exchanges. Patriarch Daniel added that this might be a “good complement” to what the Embassy was doing on the diplomatic track. Ambassador responded that he would look into ways where the Embassy might assist. When Ambassador noted that young people were sometimes particularly fervent in proselytizing for their faith, the Patriarch responded, “It’s better to have discussions than to blame each other; and far better to be verbally aggressive than to make war on each other” The Patriarch added that ties created by these exchanges of young people were not merely symbolic, but rather a way to turn symbols into reality. He underscored, too, the dangers religions created by “absolutizing” minor differences in matters of creed and liturgy, noting the old religious joke that “you worship God in your way, we worship Him in His way…” In closing, Patriarch said that Romanians still had much to learn from the United States in promoting dialogue, tolerance, and coexistance between religions.

6. (C) Comment: After decades under the aging Patriarch Teoctist, there is a fresh breeze blowing in the Romanian Orthodox Church. Patriarch Daniel has abundant international experience, is fluent in English and other languages, and experienced in dealing with others in an ecumenical setting–qualities that were not always the first to come to mind in dealing with Church elders here in Romania. The media-savvy Patriarch is also quite aware of the power and influence of his church as a shaper of public opinion. The Embassy has made common cause with the Orthodox Church in opposing the legalization of prostitution here, and it appears we may continue to have an active ally in this effort going forward. In the past, however, the Embassy parted ways with the Orthodox church on the thorny issue of restitution of Greek Catholic properties seized during the Communist era.

The Patriarch’s remarks regarding the need for dialogue and coexistence between churches here is an encouraging sign. End Comment.

7. (C) Biographic Note: Orthodox Patriarch Daniel was born in Dobresti-Bara (Timis County). Daniel, aged 56, was elected to the position of Patriarch of the Orthodox Church in early September 2007 after the death of his predecessor, Patriarch Teoctist. He was previously the Metropolitan of Moldavia and Bukovina for 17 years, a position which placed him from the start among the favorites in the race for the new Patriarch. By tradition, the metropolitan of Moldova is next in line to the Patriarch’s seat, although it is not a pre-condition to obtain this position.

A graduate of the Orthodox Theology Institute in Sibiu in 1974, Daniel continued his studies at the Protestant Theology Department of the School of Humanities in Strasbourg (France) for two years and at the Catholic Theology Department of “Albert Ludwig” University in Freiburg im Breisgau (Germany) for two more years. In 1979 he took his Ph.D. in Strasbourg and in 1980 in Bucharest. Between 1980 and 1988, Daniel was a lecturer at the Ecumenical Institute in Bossey, Geneva (Switzerland) and associate professor in Geneva and Fribourg (Switzerland).

After he returned to Romania in 1988, he succeeded to getting promoted from patriarchal counselor to metropolitan in just three years.

Daniel is viewed by most experts as a relatively young and energetic Orthodox hierarch, open to the West and ecumenism, and with reformist views. However, some critics alleged that Daniel’s studies abroad and his period of teaching in Switzerland during the communist period could only have been possible if he had ties with the Securitate. Such suspicions were fueled also by the fact that his Securitate file was reportedly “lost” right after the fall of communism. He was reportedly instrumental in helping the Metropolitanate of Bessarabia in its struggle to separate from the Orthodox Russian Church. The Moscow Patriarch reacted angrily to Daniel’s efforts to strengthen the Bessaradian church. Daniel is a good manager, and the Metropolitanate of Moldovia and Bukovina reportedly flourished from a business point of view during his tenure. A diplomatic and affable, Daniel has had good relations with all the post-1989 governments in power.

During the short period of time since his election, Patriarch Daniel has been very active, concluding an agreement of cooperation regarding social issues with the government, awarding the Patriarchal Cross to President Basescu, and inaugurating radio, television, and print media outlets for the Patriarchate.

TAUBMAN

sursa>

http://www.kamikazeonline.ro/2011/04/ambasada-sua-si-patriarhul-daniel-front-comun-impotriva-legalizarii-prostitutiei/

foto>

http://f1.corect.com/sites/news.corect.com/files/server-3/news/2011/03/taubman.550x1000x0resized.jpg

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/909884/2/ips-daniel-rompres.jpg?width=510

http://www.portalstiri.ro/data/19001_20000/19112%20prostituate1_b11_46736600.jpg

 

Dupa Chicago, ateistii au lansat o campanie publicitara si in New Orleans: Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul

Dupa Chicago, ateistii au lansat o campanie publicitara

si in New Orleans:

Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul

Hotnews | 1 iunie 2009

Un grup ateist din Statele Unite a afisat o serie de mesaje publicitare de-a lungul unei autostrazi din New Orleans pentru „a-i convinge pe oameni ca pot fi buni si fara Dumnezeu”, informeaza WDSU. Initiativa celor din United Coalition of Reason vine la cateva zile dupa ce o organizatie ateista din statul american Indiana a inscriptionat 25 de autobuze din Chicago cu sloganul „La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu”.

„Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singurul”, se spune in mesajul plasat de catre United Coalition of Reason de-a lungul Interstate 10.

„Scopul campaniei publicitare este acela de-a trezi interesul milioanelor de umanisti, ateisti si agnostici ce locuiesc in Statele Unite. Uneori, ateistii nu-si dau seama ca sunt o comunitate din cauza ca sunt inundati cu mesaje religioase la fiecare colt de strada”, a declarat Fred Edwords, care este presedintele United Coalition of Reason.

„Vrem ca oamenii sa stie ca poti fi bun si fara Dumnezeu”, a declarat si Harry Greenberger, directorul Secular Humanist Association, care a contribuit la campania ateista.

Campania se desfasoara la nivel national in SUA.

Initiativa celor din United Coalition of Reason vine la cateva zile dupa ce o organizatie ateista din statul american Indiana a inscriptionat 25 de autobuze din Chicago cu sloganul „La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu”.

„Toti ateistii cred ca Dumnezeu este creatia omului. Obisnuiam sa avem mii de Dumnezei, acuma am ajuns insa la unul singur. Ne apropiem de numarul real”, a declarat Charlie Sitzes, un purtator de cuvant al grupului Indiana Atheist Bus Campaign, organizatorul campaniei. El a adaugat ca „sloganul campaniei din Chicago afirma ca religia este o creatie sociala, a omului – la fel ca literatura, arta, politica si stiinta – si, datorita acestui fapt, ar trebui sa fie supusa dezbaterii, la fel ca si celelalte”. Sitzes a declarat ca opiniile ateistilor, agnosticilor sau ale umanistilor sunt deseori ignorate.

Adrian Novac

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-5765786-dupa-chicago-ateistii-lansat-campanie-publicitara-new-orleans-nu-crezi-dumnezeu-nu-esti-singurul.htm

foto>

http://i528.photobucket.com/albums/dd330/TotoKatt/Billboard4_edited.jpg