Patriarhia Romana despre „destramarea” Mitropoliei Clujului, (Albei, Crişanei) şi Maramureşului

[Patriarhia Romana incearca, prin comunicatul redat integral mai jos, sa ne convinga ca „rearondarea” Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Episcopiei Devei si Hunedoarei si a Episcopiei Oradiei la Mitropolia Ardealului *(cu sediul la Sibiu) nu va „destrama” Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Pai insasi denumirea mitropoliei arata integritatea ei si dorinta de a ramane asa a celui care a si „nascut-o” si care, prin testamentul lasat posteritatii, a indemnat duhovniceste pe urmasii lui in scaun sa „continue si sa desavarseasca” (nu sa destrame, ciunteasca, echilibreze) ceea ce el a inceput. Daca tinem cont si de faptul ca s-a implinit exact un an de la adormirea lui, atunci ne dam seama cat de inoportune sunt aceste propuneri ale adunarilor eparhiale si cat de neadecvata ar fi acum o eventuala hotarare favorabila in acest sens a Sfantului Sinod. Comunicatul este in mare masura partinitor, fiindca arata, pe de-o parte, fara alte referiri sau justificari contextuale pentru acea perioada, „graba” infiintarii Mitropoliei Clujului in 2005, „fără consultarea prealabilă a clerului şi credincioşilor” din respectivele eparhii ce urmau sa devina sufragane mitropoliei, iar pe de alta parte intentia, pe deplin justificata a adunarilor eparhiale de „echilibrare teritoriala” (cf. Patriarhiei Romane „alarmistii” si agitatorii au pareri „nejustificate”), intemeiata pe hotararile secretoase ale sinoadelor reunite a celor doua mitropolii din Transilvania in data de 16 dec. 2011. Fata de hotararile adunarilor eparhiale in cauza, comunicatul precizeaza ca Sfantul Sinod „va tine cont” la proxima sedinta, de celelalte propuneri sau pareri diferite, nu. Exista apoi o antinomie nefericita (daca nu intentionata) in acest comunicat, fiindca la final se spune (boldit) ca Patriarhia Romana „pretuieste” ambele Mitropolii (vrand sa arate importanta existentei lor), desi foloseste, cateva paragrafe mai sus, in doua randuri, termenul de „echilibrare” teritoriala (vrand sa justifice demersul jurisdictional al adunarilor eparhiale). Verbul „a pretui”, care osebeste o valoare cantitativa de alta, aratand specificul propriu fiecarui lucru, nu se „pupa” cu „a echilibra”, care desemneaza o valoare egalitara si care urmareste nivelarea comuna proportionala a doua lucruri. Astfel, daca zici ca pretuiesti Mitropolia Clujului, o pretuiesti asa cum este ea (nu cum nu este sau cum va fi) si tot atunci ii si respecti integritatea ei teritoriala. „Noutatea” (inexplicabila?) in acest comunicat o constituie fraza> „consultarea membrilor clerici şi mireni din Adunările eparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei şi Episcopiei Oradiei, la solicitarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului”. Am o intrebare> considera Patriarhia Romana justificata intentia Episcopiei Oradiei de a intreprinde acest demers de rearondare la Mitropolia Ardealului pentru „echilibrarea” teritoriala a acesteia din urma? – dan.camen.]

~~~+~~~

ÎNDEMN LA UNITATE ŞI CORESPONSABILITATE BISERICEASCĂ

Basilica.ro / 1 februarie 2012

Referitor la comentariile apărute în mass-media din ultimele zile în legătură cu hotărârile Adunărilor eparhiale ale unor eparhii din Transilvania de revenire sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Hotărârile Adunărilor eparhiale respective nu reprezintă destrămarea sau ruperea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, aşa cum eronat s-a afirmat în mass-media, ci au ca scop echilibrarea jurisdicţiei teritoriale a celor două Mitropolii ortodoxe din Transilvania.

În anul 2005, hotărârea de înfiinţare a Mitropoliei Clujului a fost luată în grabă de către Sfântul Sinod, fără consultarea prealabilă a clerului şi credincioşilor din eparhiile desemnate să depindă jurisdicţional de Mitropolia nou înfiinţată.

Intenţia actuală de echilibrare teritorială a celor două Mitropolii îşi are originea în hotărârea comună a Sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei,Crişanei şi Maramureşului, reunite în şedinţă de comună de lucru la mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, din 16 decembrie 2011, urmată de consultarea membrilor clerici şi mireni din Adunările eparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei şi Episcopiei Oradiei, la solicitarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului. Celor două Adunări eparhiale dornice de a reveni la Mitropolia Ardealului, li s-a adăugat Adunarea eparhială a Episcopiei Devei şi Hunedoarei care a primit în acest sens aprobarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Banatului. 

Prin urmare, modificarea apartenenţei canonice la cele două Mitropolii reprezintă dorinţa ierarhilor, clerului şi credincioşilor din eparhiile respective de care Sfântul Sinod trebuie să ţină cont atunci când va analiza propunerea înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei de lucru din 16-17 februarie 2012. 

Din punct de vedere bisericesc, cele două Mitropolii au aceeaşi importanţă pentru că, pe de o parte Mitropolia Clujului îşi are reşedinţa în municipiul Cluj-Napoca, cel mai însemnat oraş din punct de vedere numeric, economic şi cultural din Transilvania, unde funcţionează cea mai prestigioasă Universitate din acestă regiune a ţării, iar pe de altă parte Mitropolia Ardealului, a marilor ierarhi ardeleni apărători ai demnităţii naţionale, îşi păstrează importanţa sa istorică de mitropolie mamă din care s-a desprins în anul 2005 Mitropolia Clujului. În orice caz, totdeauna modificările de jurisdicţie teritorială şi înfiinţare de noi eparhii trebuie să fie mai întâi discutate şi acceptate de către Adunările eparhiale şi de Sinoadele mitropolitane din zona respectivă şi apoi prezentate Sfântului Sinod spre aprobare. 

Ca atare, Patriarhia Română preţuieşte în acelaşi timp ambele Mitropolii şi îndeamnă ierarhii, preoţii, mirenii şi jurnaliştii din Transilvania să nu agite spiritele în mod alarmist şi nejustificat, acum când societatea românească este destul de tulburată, ci să coopereze practic, în duh de frăţietate şi unitate, la nivel pastoral-misionar, social şi cultural pentru binele comun al credincioşilor ortodocşi români din Transilvania.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bindemn_la_unitate_si_coresponsabilitate_bisericeascab_8209.html

 

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia

TESTAMENTUL SFINŢILOR ŞI SLĂVIŢILOR PATRUZECI DE MARTIRI

AI LUI HRISTOS CARE S-AU SĂVÂRŞIT ÎN SEVASTIA

(9 martie 320)

I

„Meletie, Aetius şi Eutihie, întemniţaţii Iui Hristos, sfinţilor episcopi şi preoţi, diaconilor şi mărturisitorilor, şi celorlalţi membri ai Bi­sericii, salutare în Hristos.

1. După ce, prin harul lui Dumnezeu şi prin rugăciunile comune ale tuturor, vom săvârşi lupta care ne aşteaptă, atunci voim ca această dorinţă a noastră cu privire la moaştele noastre să vă fie cea mai de seamă.

Dorim ca moaştele noastre să fie strânse de cei din jurul preotului şi tatălui nostru Proidius, de fraţii noştri Crispin şi Gordius, împreună cu poporul cel râvnitor, cu Chirii, Marcu şi Sapricius, fiul lui Ammonius, spre a fi depuse în satul Sărim [1] de lîngă oraşul Zela. Căci, chiar dacă noi toţi suntem din localităţi diferite, ne-am ales, însă, un singur şi acelaşi loc de odihnă. Deoarece împreună am dat ace­eaşi luptă, ne-am hotărât să avem împreună acelaşi loc de odihnă, în locul spus mai înainte. Acestea, deci, s-au părut Duhului Sfânt şi ne-au plăcut şi nouă.

2. De aceea, noi cei din jurul lui Aetius şi Eutihie şi a celorlalţi fraţi al noştri în Hristos, rugăm pe adevăraţii noştri părinţi şi fraţi, să se reţină de la orice întristare şi tulburare, să respecte hotărârea comunităţii noastre frăţeşti şi cu grabă să vină în ajutorul dorinţei noastre, pentru ca, datorită ascultării şi iubirii noastre, să dobândiţi răsplata cea mare de la Părintele nostru comun.

3. Încă vă rugăm pe toţi, ca din moaştele noastre scoase din cuptor, nimeni sa nu păstreze ceva pentru sine, ci, îngrijind de strângerea lor la un loc, să le dea celor numiţi mai înainte, pentru ca, arătând puterea sârguinţei şi curăţia ostenelilor bunătăţii şi iubirii lor, să dobândească răsplata, aşa precum Maria (Magdalena), oare s-a apropiat de mormântul lui Hristos, a văzut Înaintea tuturor pe Domnul şi ea, cea dintâi, a primit bucuria, binecuvântarea şi harul.

4. Iar dacă cineva s-ar împotrivi dorinţei noastre, să fie lipsit de răsplata dumnezeiască, fiind răspunzător de toată neascultarea, pierzând pentru o mică dorinţă ceea ce este drept, încercând, pe cât ar fi puterea lui, să ne despartă unii de alţii, pe noi cei pe care Sfântul nostru Mântuitor ne-a unit în credinţă, prin harul şi pronia Sa.

5. Iar dacă şi tânărul Evnoicus, prin voinţa lui Dumnezeu Cel iu­bitor de oameni, va ajunge la acelaşi sfârşit al luptei, el a cerut să aibă acelaşi loc de odihnă ou noi. Dacă, prin harul lui Dumnezeu, va fi păzit nevătămat şi va suferi încă încercări în lume, îl sfătuim să trăiască în libertate, avînd ca pildă martiriul nostru, şi-l îndemnăm să păzească po­runcile lui Hristos, pentru ca în ziua cea mare a învierii să dobândească împreună cu noi fericirea, pentru că, în lume fiind, a îndurat împreună cu noi aceleaşi necazuri.

6. Căci iubirea faţă de aproapele priveşte la dreptatea lui Dumnezeu, iar cel ce nu ascultă de fraţi calcă porunca lui Dumnezeu. Căci este scris: «Cel ce iubeşte nedreptatea urăşte sufletul său» [2].

II.

1. Aşadar, vă rog, frate Crispine, să vă depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veştejeşte ca iarba grădinii [3], primind sfârşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruieşte bogăţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El şi dă ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în El.

2. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, ofe­rind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vie­ţuiri celor ce nu amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Şi chiar de ai cunoaşte-o, vezi ceea ce este de folos şi arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor făptuite mai Înainte. «Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi şi judeoa» [4].

3. Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic [5]. Căci glasul cel dumnezeiesc strigă: «Timpul s-a scurtat» [6].

4. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singură res­pectă datoria iubirii frăţeşti şi se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinsteşte Dumnezeu Cel nevăzut [7]. Dacă pe cei născuţi din aceeaşi mamă cuvântul (îi numeşte) fraţi, tot aşa sunt socotiţi fraţi toţi cei ce iubesc pe Hristos. Într-adevăr, Sfântul nostru Mântuitor şi Dumnezeu a spus că sunt fraţi între ei, nu cei ce sunt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai bună şi împlinesc voia Tată­lui nostru Care este în ceruri [8].

III.

1. Salutăm pe venerabilul preot Filip, pe Proclianus şi pe Diogene, împreună cu sfânta lor Biserică. Salutăm pe venerabilul Proclianus, cel ce locuieşte în Phydela [9], împreună cu sfînta lui Biserică şi cu ai săi. Salutăm pe Maximus cu Biserica lui, pe Magnus cu Biserica lui. Salutăm pe Domnuis şi ai săi, pe Iles, tatăl nostru, pe Valens cu Biserica lui. Eu, Meletie, salut rudeniile mele, pe Lutanius, Crispus, Gordius cu ai lor, pe Elpidius cu ai săi şi pe Hyperechius cu ai săi.

2. Salutăm şi pe cei din localitatea Sărim, pe preot împreună cu ai săi, pe Hesychius cu ai săi; pe Chiriac cu ai săi. Salutăm pe toţi cei ce locuiesc la Chadouthi [10], pe fiecare după nume; salutăm şi pe toţi cei din Charisphon, pe fiecare după nume. Eu, Aetius, salut rudele mele, pe Marcu şi Aquilina, pe preotul Claudiu, pe fraţii mei, Marcu şi Triton, pe surorile mele, pe soţia mea, Domna, împreună cu copilul meu.

3. Eu, Eutihie, salut pe cei ce trăiesc în Xiimara, pe mama mea, Iulia, pe fraţi mei, Chirii, Rufus şi Eutihie, pe sora mea Chirila, pe logodnica mea, Basilia, şi pe diaconii Claudiu, Rufin şi Precilus. Salutăm, de asemenea, pe slujitorii lui Dumnezeu: Sapricius, fiul lui Ammonius, pe Genesius, pe Suzana, împreună cu ai lor.

4. Vă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi: Meletie, Aetius, Eutihie, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, Heraclie, Ioan, Teofil, Sisinnius, Smaragdus, Philoctemon, Gorgonius, Chirii, Severian, Teodul, Nicallus, Flaviu, Xanthius, Valeriu, Hesychius, Domitian, Domnus, Aelian, Leontie (numit şi Teoctist), Evnoicus, Valens, Acacius, Alexandru, Vicratius (numit şi Vivian), Priscus, Sacerdon, Ecdicius, Atanasie, Lisimah, Claudiu, Iles şi Meliton.

Aşadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai Domnului Iisus Hristos am semnat cu mâna unuia dintre noi, Meletie, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre ale tuturor.

Ne rugăm cu sufletul şi Duhul cel dumnezeiesc ca noi toţi să dobândim bunătăţile cele veşnice ale lui Dumnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. Amin”. (Actele Martirice p. 284 – 288)

____NOTE____________________

[1] Weiissbach, Sărim sau Sarein, e greu de identificat. W. Ruge, Sarein, în A. Pauly—G. Wissowa—W. Kroll, Real-Encyclopădie der klassisohen Altertumswissen-schaft, Zweite Reihe (R—Z), 1-er Haibband, Stuttgart, 1914, col. 2497, socoteşte că este un sat, situat la vest de oraşul Zela (Z’leh), în Armenia ; Franz Outmont, Sarin dans le Testament des martyrs de Sebaste, în «Analecta Bolaradiana», XXVI (1906), lase. 2, p. 241—242.

[2] Ps. 10, 5.

[3] Ps. 40, 6—8.

[4] Acest bine cunoscut agraphon, cuvinte nescrise in Sfînta Scriptură, au fost atribuite lui Iisus Hristos, de exemplu de Sf. Iustin Martirul, în Dialogul cu Iudeul Triton, 47, 5, ed. C. Th. E. Otto, în Corpus Apologetarum christianorum, t. II, pars II, editio 3-a, Jeniae, 1877, p. 160 D; aici sînt citate şi alte izvoare ,p. 161, n. 21. Sf. Ioan Scăirarul, însă, în Scala Paradişi, gradul 7, P.G., LXXXVIII, 813 D, le atribuie profetului Iezechiel, 7, 8; 33, 20. Pentru întreaga discuţie să se vadă : M. R. James, The Apocryphal New Testament. Oxford, 1955, agraphon, 2, p. 35; A. J. Bellinzoni, The Sayings ol Jesus in .the VJriting oi Justin Martyr, Leydens, 1967, p. 131—134; H. Musurillo, The Acts of the Chrystian Martyrs, Oxford, 1972, p. 359, nota 10.

[5] Mt. 25, 41.

[6] I Cor. 7, 29 ; Comip. I Pt. 4, 7.

[7] 7 In. 4, 20.

[8] Mt. 6, 9.

[9] Localitate neidentiificată.

[10] Localitate neidentificată.

___________________________

sursa>

http://sfintiiparinti.blogspot.com/2010/03/testamentul-celor-40-de-mucenici-din.html

foto>

http://www.macdougallauction.com/catalogue%20Dec%2010/media/mids/P4911.jpg

 

Testamentul integral al IPS Bartolomeu Anania: La carma Mitropoliei imi doresc un urmas vrednic si demn, adversar al coruptiei de orice fel si sub orice forma

T E S T A M E N TUL

IPS BARTOLOMEU ANANIA

Stiri de Cluj/ 4 februarie 2011

[Interesant la acest testament este faptul ca IPS Bartolomeu Anania isi doreste ca urmas  la Mitropolia Clujului un continuator „vrednic si demn”, care sa fie mai ales un „adversar al coruptiei de orice fel si sub orice forma”. Lucrul acesta nu s-a spus in ultimele zile, desi franturi din acest testament aparusera deja in presa. Deci, in primul rand, el nu concepea o asa-zisa „desfiintare” sau „ciuntire” a Mitropoliei, pe care tocmai o infiintase. In al doilea rand, pe langa calitatile enumerate – pe care un candidat trebuie sa le aiba „de la sine” atunci cand isi doreste demnitatea arhiereasca – el a specificat in mod expres si aceste doua lucruri: urmasul/ succesorul sa fie un continuator al sau in plan pastoral si misionar (caci de aici si vine numele de „urmas”), si ca acesta sa fie neaprat un „adversar al coruptiei de orice fel si sub orice forma”. Trebuie retinut de aici ca aceasta „coruptie” de care vorbeste mitropolitul are doua capete, care  se manifesta in doua directii: in plan personal (prin „fel”), si in relatie cu ceilalti (prin „forma”). Care este motivul, deci, pentru care mitropolitul a specificat in mod expres termenul „coruptie” in Testamentul sau personal si de Mitropolit (cum se semneaza la inceput)?… Poate ca vom afla mai devreme sau mai tarziu! Cert este ca acest testament nu este doar unul personal, referitor doar la bunurile sale lasate in urma, ci si unul duhovnicesc, de mitropolit, care inaintea listei enumerate in noua puncte la final, pune si aceasta dorinta privitoare la felul cum trebuie sa fie urmasul sau direct in scaunul mitropolitan. Amplasarea acestei dorinte testamentare imediat inaintea listei arata importanta ei atat in relatie cu cele noua puncte enumerate, cat si in relatie cu numirea, alegerea si viata viitorului mitropolit clujean (in plenitudinea si sub toate aspectele ei). Intrebarea se impune de la sine: oare cuvintele lui testamentare se vor dovedi profetice?

Din testament mai reiese faptul ca toate drepturile de autor, inclusiv cele de pe urma Bibliei, vor reveni Fundatiei „Mitropolitul Bartolomeu”, fundatie infiintata de el. Tot ea ii va duce pe mai departe „memoria” lui, si dispune ca actualul statut sa nu fie desfiintat sau modificat in vreun fel. Ea va fi finantata din fondurile banesti personale stranse de mitropolit in timpul vietii sale. Adevarata sa „avere”, „biblioteca si manuscrisele personale, precum si colectia de acte, scrisori si fotografii” raman sub „auspiciul” Fundatiei, dar avand acces la ele profesorul universitar Aurel Sasu. Nu se specifica in testament sa fie ingropat la manastirea Nicula, asa cum se vehicula in presa, ci doar groapa sa-i fie din „pamant reavan”, iar placa de deasupra sa fie cea „pregatita din timp”. In smerenie, spune ca nu doreste niciun fel de distinctii post mortem. La final ii iarta pe toti care i-au gresit „cu voie sau fara voie” si ca-si cere iertare de la toti carora le-a gresit „intr-un fel sau altul”. – dan.camen.]

TESTAMENT

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de calugar BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului Albei, Crisanei si Maramuresului, domiciliat in Cluj-Napoca, P-ta Avram Iancu nr. 18, in varsta de 88 de ani, aflandu-ma in deplinatatea facultatilor mintale, nesilit de nimeni, din vointa mea libera si neviciata, dar cu sanatatea trupului din ce in ce mai subreda si cu sentimentul ca nu mai e mult pana cand Domnul ma va chema acolo unde va crede El de cuviinta, pentru cazul incetarii mele din viata, insemnez aici cateva ganduri testamentare, spre cuvenita plinire si fac urmatoarea dispozitie testamentara:

Las toate drepturile mele de autor Fundatiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am infiintat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituosi, dar lipsiti de posibilitati materiale.

Vreau ca drepturile mele de autor de pe urma Bibliei, la diortosirea careia am lucrat 11 ani, sa revina Fundatiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Doresc ca Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu”, al carei fondator sunt, sa imi duca mai departe memoria, sa nu fie niciodata desfiintata, sa nu-i fie schimbat scopul principal pentru care a fost infiintata, iar banii si intregul ei patrimoniu sa nu poata fi folosit in alte scopuri de catre nimeni.

Fiind calugar de la varsta de 20 de ani, am renuntat la orice fel de mostenire de la parintii mei, totul revenindu-le copiilor si nepotilor lor. Economiile mele banesti din ultimii ani, depuse in conturile mele de la banca sau in casa de fier pentru eventualele trebuinte medicale si aflate, sub semnatura si cheie, in grija arhidiaconului Gavril Varva, vor fi transferate in contul Fundatiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Singura mea avere sunt biblioteca si manuscrisele personale, precum si colectia de acte, scrisori si fotografii, toate aflate in resedinta mea din Manastirea Nicula, pe rafturi si in doua seifuri metalice, sub auspiciile Fundatiei Mitropolitul Bartolomeu, din al carui colegiu director face parte si staretul acestei manastiri. Daca si cand se va considera ca acestea pot prezenta un oarecare interes pentru cultura romaneasca, prefer ca la ele sa aiba acces profesorul universitar Aurel Sasu, care mi-a dat acordul in acest sens.

Obiectele personale marunte din resedinta de la Cluj vor ramane pe seama institutiei; cele din resedinta niculeana vor ramane pe loc.

Doresc sa fiu inmormantat in groapa de pamant reavan, avand deasupra piatra pe care mi-am pregatit-o din timp. Sa nu mi se acorde distinctii post mortem, de nici un fel.

La carma Mitropoliei imi doresc un urmas vrednic si demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al coruptiei de orice fel si sub orice forma, care sa continue si sa desavarseasca ceea ce am inceput eu. Dintre acestea:

1. Pictarea catedralei in tehnica mozaic.

2. Radio Renasterea

3. Revista TABOR

4. Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu”

5. Policlinica „Sfantul Pantelimon”

6. Continuarea lucrarilor la mozaicurile din biserica „Schimbarea la Fata” din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului si teologului italian Marko Ivan Rupnik.

7. Canonizarea si cultul Sfantului Pahomie de la Gledin

8. Canonizarea si cultul Sfintilor Martiri Nasaudeni

9. Gradinita „Sfantul Stelian”

Cer iertare tuturor celor carora le-am gresit, intr-un fel sau altul, asa cum si eu, la randu-mi, ii iert pe toti cei care, cu voie sau fara voie, mi-au gresit.

Declar ca nu am copii, iar parintii imi sunt decedati.

Numesc executor testamentar, in baza art. 910 si urmatoarele din Codul Civil pe preotul Bogdan Ivanov, actualul meu secretar de cabinet caruia ii incredintez spre executare acest testament.

Orice Testament anterior acestuia devine nul si neavenit.

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

sursa>

http://www.stiridecluj.ro/social/testamentul-lui-bartolomeu-anania-integral-

~~~+~~~

Patriarhul Daniel: „Bartolomeu, un patriot

intolerant fata de coruptie la orice nivel”

Stiri de Cluj/ 3 februarie 2011

[…] Patriarhul a vorbit in predica de la catedrala Mitropolitana din Cluj Napoca si despre intoleranta lui Bartolomeu fata de coruptie.

„Dragostea asta fata de Biserica si popor s-a vazut in ultimii ani prin faptul ca era intolerant fata de coruptie la orice nivel si in orice institutie s-ar practica aceasta, deoarece mita, coruptia, nedreptatea si frauda unora desconsidera valori si competente ale alora. Deterioreaza relatiile comunitare sau sociale si slabesc demnitatea si unitatea unui popor.”

sursa>

http://www.stiridecluj.ro/social/patriarhul-daniel-bartolomeu-un-patriot-intolerant-fata-de-coruptie-la-orice-nivel

 

IPS Bartolomeu Anania a lăsat un testament înainte de moarte

Adevarul.ro/ 30 ianuarie 2011

Mitropolitului Bartolomeu Anania a lăsat un testament emoţionant scris în „deplină luciditate”, înainte de moarte, susţine Irineu Bistriţeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului. Întreg testamentul va fi citit, cel mai mai probabil, în cursul zilei de marti.

Acesta a precizat că testamentul lăsat este unul extrem de emoţionant şi a fost scris acum un an.

„Este un testament foarte frumos, scris cu mult suflet. E imposibil să-l citeşti, fără să lăcrimezi. Înaltpreasfinţitul a cerut să nu i se ofere distincţii post-mortem, cum să i se continue opera filantropică, dar şi să avem grijă de fundaţia care îi poartă numele„, a declarat PS Irineu Bistriţeanul.

Acesta a precizat că testamentul va fi citit public, cel mai probabil, marti.

Sebastian Secan

sursa>

http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20110131_0650/4.jpg

~~~+~~~

IPS Bartolomeu Anania a lasat prin testament

sa nu-i fie acordata nicio distinctie post-mortem

Agentia.org/ 1 februarie 2011

[…] In testamentul sau, IPS Bartolomeu randuieste cele ce urmeaza sa se intample cu trupul sau, refuza sa i se acorde distinctii post mortem, doreste ca opera sa literara sa fie tiparita in totalitatea sa (parintele fiind si membru al Uniunii Scriitorilor) si ii insarcineaza de acest fapt pe apropiatii sai. Randuieste, de asemena, cateva lucruri pentru familia sa lumeasca, rude ale sale, nepoti etc., dar mai ales pentru familia sa spirituala, formata din enoriasii mitropoliei pe care a condus-o. Ultimul sau cuvant, in slujba de Craciun pe care a tinut-o a fost: „Parinti, va rog, ocrotiti-va copiii!”

sursa>

http://www.agentia.org/anchete/ips-bartolomeu-anania-a-lasat-prin-testament-sa-nu-i-fie-acordata-nicio-distinctie-post-mortem-8116.html

~~~+~~~

ÎPS Bartolemeu Anania a cerut în testament

să nu i se ofere distincţii post-mortem

Realitatea.net/ 1 februarie 2011

[…] Mitropolitul Bartolomeu Anania şi-a exprimat dorinţa de a fi înmormântat în cripta aflată sub Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. În testamentul pe care l-a lăsat Înalt Prea Sfinţia Sa a cerut să fie înmormântat în smerenie. Mitropolitul a mai scris în testament că îşi doreşte ca urmaşii lui să aibă grijă de fundaţia pe care a înfiinţat-o şi care îi ajută pe tinerii de la teologiem, fără posibilităţi materiale, să-şi continue studiile.

sursa>

http://www.realitatea.net/mitropolitului-bartolemeu-a-cerut-in-testament-sa-fie-inmormantat-in-smerenie_798155.html

foto>

http://www.stiridecluj.ro/files/images/big_62108ca967cd93787c9e66a5ba3da59a.JPG