RSS

Arhive pe etichete: theloghia

Luciul desfătărilor păleşte, adâncul milostivirii dumnezeieşti străluceşte…

Joi – Întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post

„Aruncat fiind în luciul cel adânc al desfătărilor, chem adâncul milostivirii Tale, Îndreptătorule, mântuieşte-mă” [1]

Luciul desfătărilor ne-a întunecat minţille. Să mânecăm către adânc,

scăldându-ne în razele milostivirii dumnezeieşti!

~~~+~~~

„Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine, ca bând, să nu mai însetez ca şi samarineanca, că izvoare de viaţă izvorăşti” [2]

„Siloam să mi se facă mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl şi eu ochii inimii şi să te văd cu gândul pe Tine, Doamne, Lumina cea mai înainte de veci” [3]

Izvorul viu al harului dumnezeiesc să umple fântâna adâncă a lacrimilor noastre. 

Adânc pe adânc cheamă (Ps. 41, 9)…

__________________________________

[1] – Stihira la Tricantare (cantarea a 9-a, glas II) in Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 168

[2] – Stihira (cantarea a 5-a, glas VI) a Canonului cel Mare al Sf. Andrei Criteanul in Triodul… p. 176

[3] – Ibidem

foto>

http://mnprairieroots.files.wordpress.com/2011/06/art-fountain-of-life.jpg

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Să bem „băutură” nouă, nu din piatră stearpă, făcută cu minuni…

Miercuri – Întâia săptămână a Sfântului şi Marelui Post

La umbra Crucii sa înflorim cu floarea înfrânării şi peste-a vremii curgere să trecem, dorind pământul fericirii…

„Lemnul Crucii înfrânare lumii a înflorit; pe care, cu dragoste îmbrăţişând-o, să culegem toată rodirea dumnezeieştilor porunci ale lui Hristos” [1]

„Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai înainte corabia, şi te fă moştenitorul pământului aceluia al făgăduinţei, suflete: Dumnezeu porunceşte!” [2]

~~~+~~~

 Coasta Domnului – potir şi cristelniţă

„Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire a însemnat mai înainte coasta Ta cea de viaţă făcătoare; din care toţi scoatem băutura vieţii, Mântuitorule” [3]

„Să-mi fie mie cristelniţă Sângele cel din coasta Ta, totodată şi băutură şi apa iertării ce a izvorât. Ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viaţă” [4]

„Biserica a câştigat coasta Ta, cea purtătoare de viaţă, pahar, din care a izvorât nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei, spre închipuirea amândorur Legilor, şi a celei vechi şi a celei noi, Mântuitorul Meu” [5]

___________________________

[1] – Stihira la Tricantare (cantarea a 3-a, glas II) in Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 152

[2] – Stihira (cantarea a 6-a, glas VI) a Canonului cel Mare al Sf. Andrei Criteanul in Triodul… p. 163

[3] – Ibidem, p. 148

[4] – Ibidem (cantarea a 4-a), p. 162

[5] – Ibidem

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 29, 2012 în articole, diverse, ecclesia, spiritualitate

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Referendumul din Sudan s-a încheiat, după o săptămână de participare masivă

Mediafax/ 16 ianuarie 2011

Cetăţenii din sudul Sudanului au votat masiv în cadrul referendumului privind independenţa acestei regiuni, care s-a încheiat sâmbătă seara, aşteptând în prezent rezultatele oficiale ale scrutinului pe care îl pregătesc de o jumătate de secol.

Birourile de vot din Juba, capitala regiunii semiautonome din sudul Sudanului, s-au închis la ora 18.00 (17.00 ora României), aşa cum era prevăzut. Comisia electorală a anunţat simultan închiderea celorlalte birouri de vot, după care a început numărarea buletinelor.

Într-un birou de vot instalat într-o şcoală din Juba, persoanele responsabile cu numărarea voturilor deschideau cu precauţie fiecare buletin la lumina lanternelor, înainte de a anunţa votul şi a înmâna buletinul altor doi colegi, sub privirile observatorilor sudanezi şi internaţionali.

„Secesiune”, „secesiune”, „secesiune” … În acest birou, peste 97 la sută dintre primele sute de buletine cereau independenţa.

La Khartoum, Congresul naţional, partidul preşedintelui sudanez Omar el-Bechir, a anunţat că va accepta rezultatul scrutinului, indiferent care va fi acesta.

„Referendumul s-a desfăşurat într-o atmosferă calmă, cu un mare grad de libertate şi echitate”, a declarat Rabie Abdulatti, un oficial din cadrul partidului. „Este clar că partidul va accepta rezultatul indiferent care va fi acesta, unitate sau secesiune„, a declarat el.

Într-un comunicat de la Bruxelles, Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, a salutat desfăşurarea „paşnică” a referendumului. „Populaţia sud-sudaneză s-a prezentat în număr mare pentru a-şi exercita, cu răbdare şi demnitate, dreptul la vot privind independenţa„, a subliniat ea.

Cu o oră înainte de încheierea votului, un episcop din cadrul bisericii episcopale din Juba, Paul Yugusuk, a suflat în „ultima trompetă”, un fel de vuvuzelă portocalie, acoperită cu steagul Sudanului de Sud.

„Este un semnal pentru a arăta că nu este numai sfârşitul votului, ci şi sfârşitul sclavagismului, opresiunii şi începutul libertăţii noastre”, a declarat el.

Potrivit comisiei, peste 80 la sută dintre cele patru milioane de alegători înscrişi au participat la referendum.

„Este un rezultat excelent, conform tuturor normelor internaţionale. Am văzut mai multe alegeri în această ţară şi pot să spun că acest scrutin a fost cel mai paşnic, cel mai ordonat şi cel mai liniştit„, a declarat Mohammed Ibrahim Khalil, preşedintele comisiei care se ocupă de referendum.

„Am observat un proces foarte ordonat, atât în nord, cât şi în sud”, a declarat fostul preşedinte american Jimmy Carter, a cărui fundaţie a observat scrutinul.

Comisia privind referendumul a anunţat încă de joi o rată de participare de peste 60 la sută, pragul necesar pentru validarea scrutinului. Rezultatele preliminare ar putea fi anunţate în zilele următoare, iar rezultatele definitive sunt aşteptate în prima jumătate a lui februarie.

Dar triumful opţiunii secesioniste nu lasă loc de îndoială pentru populaţie, analişti şi observatori: singura întrebare este care va fi procentajul privind susţinerea independenţei.

În capitala sudaneză Khartoum, ambianţa nu era una de sărbătoare, sâmbătă, în perspectiva secesiunii celei mai mari ţări din Africa între nordul cu 32 de milioane de locuitori, în majoritate arabi musulmani, şi sudul cu aproximativ nouă milioane de persoane care se consideră „africane”.

sursa>

http://www.mediafax.ro/externe/referendumul-din-sudan-s-a-incheiat-dupa-o-saptamana-de-participare-masiva-7894119/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 18, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Parintele Justin Parvu vorbeste despre inselarea si caderea Parintelui Nichita de la Brancoveni

Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării

Să facem din ţara asta un Canaan de rugăciune

Atitudini.ro/ 29 octombrie 2010

Monahia Fotini> […] Dar în  acelaşi timp este un pericol şi de-a dreapta, de a cădea în zelotismul imatur care să ne conducă la schisme sau alte rătăciri, după cum ştim că a procedat  Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni, despre care se tot discută… De acest pericol cum să ne păzim?

Părintele Justin Pârvu> Este o încercare de a da o lovitură unităţii Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmiţarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a securităţii, care şi-a infiltrat oamenii spre a realiza această dezbinare. Iar bieţii creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor. Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puţină mândrie, să te crezi tu puţin mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele Nichita era un duhovnic deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăţa o conduită bună, dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor suflete. Încrederea în propriile forţe şi propriile cunoştinţe mereu a dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minţi? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai vezi? […]

Fragment extras din interviul realizat de monahia Fotini pe 18 octombrie 2010, pentru Revista Atitudini/ nr. 13.

sursa>

http://atitudini.com/parintele-justin-parvu-traim-intr-un-veac-al-minciunii-si-al-inselarii/#more-1050

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 23, 2010 în articole, duhovnici, ecclesia

 

Etichete: , , , , , , , ,

Cine este aproapele meu?

Pilda samarineanului milostiv

Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?

Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.

Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?

Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Lc. 10, 25-37

Cine este aproapele meu?

Bunul samarinean Good SamaritanCadrul natural din care Mântuitorul s-a inspirat pentru această pildă este foarte sugestiv. Drumul de la Ierusalim la Ierihon şerpuieşte prin locuri pustii şi stâncoase, măsurând aproximativ 26 km şi coborând cca. 740 m. De aceea acest drum, fiind prielnic atacurilor tâlhăreşti, purta numele de Calea sângelui. Mântuitorul când a rostit această predică Se afla în apropiere de Ierihon.


Părintele profesor dr. Dionisie Stamatoiu afirmă[1] că această pildă oglindeşte cele trei atitudini pe care oamenii le pot lua faţă de semenii lor: cea de om contra om (homo homini lupus – omul fiară pentru semenul său) – evidenţiată prin fapta tâlharilor faţă de călător; om pe lângă om – fapta preotului şi a levitului, ei nefăcând nici rău, dar nici bine călătorului; şi cea de-a treia atitudine, reflectată prin purtarea bunului samarinean. Un aspect de reţinut este şi faptul că cetatea Ierihonului era oraş sacerdotal, preoţii şi leviţii de aici trecând necontenit pe drumul spre Ierusalim.

În dialogul dintre învăţătorul de lege şi Mântuitorul se conturează, cu fiecare verset, modul cum se poate dobândi viaţa veşnică. Calea sângelui se preschimbă în final, prin îndemnul pildei, în calea vieţii, deoarece în sânge este viaţa, potrivit legii vechi (Fac. 9, 4; Lev. 17, 11, 13-14; Deut. 12, 23), dar şi legii noi (Ioan 6, 53-54). Întrebarea învăţătorului caută mai degrabă aspectul practic (praxis-ul) al legii vechi, în detrimentul unui nou argument teoretic şi scripturistic privind moştenirea vieţii veşnice (el întreabă “ce să fac?”). Observăm din această întrebare că învăţătorul de lege ştia de viaţa de după moarte şi probabil credea în existenţa acesteia, spre deosebire de saduchei, care negau învierea morţilor.

Răspunzând corect întrebării despre felul cum interpretează legea veche în acest sens, Mântuitorul îi dă şi primul îndemn practic, zicându-i: “fă aceasta şi vei trăi”. Adică în iubire se oglindeşte viaţa. Răspunsul dat este simplu, însă parcă prea scurt şi incomplet, cerând de la sine câteva lămuriri. Care este până la urmă manifestarea exterioară a acestei iubiri? Care este, de asemenea, incompatibilitatea pe care învăţătorul de lege o descoperă privind îndemnul de a-şi iubi aproapele şi dobândirea vieţii celei veşnice, care îl face, potrivit Scripturii, să se “îndrepteze pe sine”? Putea el, potrivit mentalităţii vremii, să iubească pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să iubească şi un păgân care putea chiar să urască pe Dumnezeul lui? Pericopa evanghelică ne spune de la început că acest învăţător dorea să-L ispitească pe Hristos, astfel putem gândi în mod tradiţional că aproapele la care făcea referire acesta era fie una din rudeniile sale, fie un coleg de breaslă sau de credinţă şi de un neam cu el. Atunci probabil incompatibilitatea se datora mai degrabă modului prin care această iubire se putea concretiza în mod vizibil faţă de aceia. Adică cum  putea arăta el faptic că-şi iubeşte rudele, altfel decât o făcea în mod natural, ca să poată să dobândească şi viaţa veşnică?

Răspunzându-i prin pilda samarineanului milostiv, Mântuitorul arată că aproapele nostru este  acela care îşi găseşte în noi răspuns nevoilor sale, depăşind toate prejudecăţile şi resentimentele ce ne despart. Astfel, cuvintele “Milă voiesc, iar nu jertfă” (Os. 6, 6; Mt. 9, 13; 12, 7), aflate atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, sunt cele la care Mântuitorul face referire în cel de-al doilea îndemn practic către învăţător: “Mergi şi fă şi tu asemenea!”

De menţionat este faptul că cele două îndemnuri practice date învăţătorului sunt la fel de deosebite precum sunt şi cele două testamente. În primul îndemn sunt folosite cuvintele „drept”  şi menţiunea că dacă le va împlini „va trăi”, iar în cel de-al doilea este termenul „mergi” şi apare deja reperul de urmat prin cuvântul „asemenea”.

O interpretare duhovnicească a acestei pilde evanghelice se poate rezuma astfel:

– drumul reprezintă căderea din rai (Ierusalimul) în pământul durerii (Ierihon) a făpturii omeneşti răpuse de păcatul strămoşesc, reprezentată prin călător;

– tâlharii sunt diavolii care au dezbracat pe om de darurile duhovniceşti, i-au dat ranele păcatului, şi, deşi i-au făcut trupul muritor, asupra sufletului nu au putut să intervină cu nimic;

– preotul reprezintă legea veche, mai ales prin cartea Levitic, care vorbeşte despre rânduielile sacerdotale, inclusiv despre acelea care interzic preotului atingerea de mort (Lev. 21, 2, 4, 11), aşa cum părea că este şi călătorul bătut;

– levitul reprezintă proorocii. Nici legea şi nici proorocii nu au putut şterge păcatul strămoşesc şi să ridice firea omenească din căderea ei;

– Bunul Samarinean este Mântuitorul, care S-a întrupat, venind (coborând-Se) în lume şi a legat ranele păcatelor, plătind cu cei doi dinari (Vechiul şi Noul Testament) zilele de îngrijire (în Vechiul Testament cei doi dinari reprezentau plata pentru doua zile de muncă);

– casa de oaspeţi este Biserica, având ca gazdă pe preoţi;

– vinul este Sângele Mântuitorului, untdelemnul este harul Sfintelor Taine.


dan.camen.

foto>

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4d/RossanoGospelsFolio007vGoodSamaritan.jpg/527px-RossanoGospelsFolio007vGoodSamaritan.jpg


[1] în Cele patru Sfinte Evanghelii. Noţiuni introductive şi comentariu, Ed. Universitaria-Craiova, Craiova, 2003, pp. 293-294

 
4 comentarii

Scris de pe Noiembrie 15, 2009 în articole, diverse

 

Etichete: , , , ,