EDERLEZI SI PILDA CELOR POFTITI LA CINA
Ederlezi este numele dat de tigani sarbatorii sarbesti a Sf. Gheorghe si este celebrat anual pe 6 mai. Mai multe detalii puteti gasi in engleza AICI si in randurile de mai jos. Fotografia de mai sus surprinde scena Ederlezi din cadrul filmului lui Emir Kusturica pe muzica lui Goran Bregovic, intitulat „Vremea Tiganilor” din 1988.
~~~+~~~
„Ederlezi is the gypsy name of the serbian celebration of Saint-Georges day. It is celebrated on the 6th of may.
The name Ederlezi comes from turkish Hidirellez, name of the holidays announcing the begining of the spring, occuring 40 days after spring equinoxe. Balkanic slavs added a christian dimension on the day of Saint-Georges.
Hidrellez is a very important day in Anatolia : the word in itself tells much; it is the combination of the names of two prophets : Hizir & Ilyas. Hidrellez means re-birth of nature and is considered as the begining of the summer.
Anatolian beliefs say that Hizir and Ilyas were prophets and friends who would have drunk the water of immortality. The would have made the promess to see each other again each night of the 5th of may, to give birth to nature, every year again. Hizir is the protector of plants and poor people ; he brings abundance everywhere he goes.
Ilyas is the protector of waters and animals ; he give good health everywhere he goes.
People believe that the wishes made this night will become true ; that the ills will be healed, and that it will be the end of misfortune…
There are also a lot of rituals : some put a coin in a red bag and hang it to a rose. The next morning the money is put back in the purse and it should bring abundance.
Today, this day is mostly known as the good occasion to make big picnics in the nature…”
source> http://www.kustu.com/w2/en:ederlezi?redirect=1
~~~+~~~
EDERLEZI (Rroma)
1988/ 1998 – Goran Bregovic
Same amala oro kelena
Oro kelena dive kerena
Sa o Roma
(Amaro dive
Amaro dive, Ederlezi
Ej… ah… )
Sa o Roma, babo, babo
Sa o Roma, o daje
Sa o Roma, babo, babo
Ej, Ederlezi
Sa o Roma, daje
Sa o Roma babo, E bakren cinen.
A me coro, dural besava.
A a daje, amaro dive.
Amaro dive erdelezi.
Ediwado babo, amenge bakro.
Sa o Roma, babo. E bakren cinen.
Eeee…j, Sa o Roma, babo babo, Sa o Roma daje.
Sa o Roma, babo babo, Erdelezi. Erdelezi, Sa o Roma Daje.
Eeee… Sa o Roma, babo babo, Sa o Roma daje. Sa o Roma, babo babo, Eeee…
Erdelezi, Erdelezi.
Sa o Roma Daje
ENGLEZA
All my friends dance the oro
Dance the oro, they make the day
All the Roma, mammy
All the Roma, dad, dad
All the Roma, o mammy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mammy
All the Roma, dad, sacrifice sheep
But me, poor drummer, I must stay away
A Romany day, our day
Our day, Ederlezi
Dad, a sheep for us
All the Roma, dad, sacrifice sheep
All the Roma, dad, dad
All the Roma, oh mammy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mammy
ROMANA*
Toti prietenii dansati hora [1]
Dansati hora, ei fac ziua
Toti rromii, mamica
Toti rromii, tata, tata
Toti rromii, oh mamica
Toti rromii, tata, tata
Ederlezi, Ederlezi
Toti rromii, mamica
Toti rromii, tata, jertfesc oaia
Dar eu, umilul tobosar [2], trebuie sa stau deoparte
O zi a Rromilor, ziua noastra
Ziua noastra, Ederlezi
Tata, o oaie pentru noi
Toti rromii, tata, jertfesc oaia
Toti rromii, tata, tata
Toti rromii, oh mamica
Toti rromii, tata, tata
Ederlezi, Ederlezi
Toti rromii, mamica.
* Traducerea din engleza in romana imi apartine si este facuta dupa varianta de mai sus.
[1]- „The Oro is also popular among the Roma people of Eastern Europe, and the dancing is practically the same as the one of the neighbouring ethnicities. Gypsy oros, and Romani music in general, are very well apreciated among non gypsies in the Balkans and Romania.”
[2] – tobosar sau comis-voiajor. Sensul cuvantului vrea sa exprime departarea de ceilalti. Fie ca e tobosar *(nu poate participa la hora), fie ca e comis-voiajor *(e departe de multime), ambii termeni evidentiaza o trasatura aparte pe care rromii o au, fie de muzicanti, fie de comercianti.
Ederlezi/ Durdevdan cantat in limba sarbeasca
~~~+~~~
Pilda celor poftiti la cina
„…Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!
Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” Sf. Ev. Luca 14, 15-24
Profit de faptul ca scriu aceste randuri tocmai cand Duminica, in bisericile noastre ortodoxe, se va citi pilda celor poftiti la cina Imparatului Hristos (expusa mai sus); dorind astfel sa fac intr-un fel legatura cu Ederlezi.
Desi este o sarbatoare ce este asociata de catre rromi Sfantului Gheorghe – Purtatorul de Biruinta si oarecum are o provenienta islamica, Ederlezi contine elemente cu o nuanta profunda, ce reusesc sa imprime un duh crestinesc cantarii.
Putem evidentia cateva aspecte ce fac trimitere la elemente pur crestine, cum ar fi jertfirea oii si hora cu cina la care toti sunt chemati. Aceste elemente relanseaza in discutie problema rromilor in spatiul ortodox, Pilda evanghelica cu cei chemati la Cina nefacand altceva decat sa dea o si mai mare importanta acestui aspect.
Este totusi o analogie destul de indrazneata, nu ciudata – cum ar crede altii, intre Ederlezi si Cina crestinilor, care atinge coardele cele mai sensibile ale unei problematici destul de vechi: situatia rromilor in Ortodoxie.
Pilda din Evanghelie se adreseaza in primul rand celor chemati. Daca este sa vorbim in planul istoric, putem spune faptul ca aceasta era adresata evreilor ca si popor ales. Duhovniceste vorbind, ea se refera acum ortodocsilor, ce au constiinta si simtirea Potirului si deci, a Cinei.
Pe acestia chemandu-i sluga Stapanului, cand toate pregatirile s-au terminat, are parte doar de scuze si pretexte fondate, dar care expima lipsa de comuniune – insasi aspectul principal al acestei parabole.
Maniat fiind nu doar pe situatia creata cum s-ar crede, ci chiar si pe cei chemati, cum spune ultima fraza din parabola, Stapanul nu mai tine cont de fetele alesilor – a prietenilor Lui, ci ordona umplerea mesei cu fete necunoscute; Cina evidentiaza astfel faptul ca bucuria cea mare nu era regasita in cinstirea unui eveniment oarecare, ci in cinstea revederii Stapanului – intalnirea cu El era insusi evenimentul.
Grijile lumesti care i-au impovarat pe alesi sa vina la Cina se arata a fi noi: tarina, boii si sotia erau toate noi. Nou era si Stapanul, care se gatise de sarbatoare. Stralucirea data de catre cele lumesti pare sa paleasca stralucirea impodobirii Stapanului, care este trecut astfel pe locul secund. Ce face deci atunci, in chip logic sa spunem, Stapanul? Cheama sa-I vada stralucirea cei care nu au alte straluciri de care sa se bucure, in ordinea enumerarii in pilda: săracii, neputincioşii, orbii şi şchiopii.
Sunt enumerate categoriile de oameni ce nu au cu ce sa se impodobeasca vreodata: saracii nu au bani; neputinciosii nu se pot bucura de ele; orbii nu isi pot vedea podoabele si schiopii nu au cum sa le poarte. Sunt chemati deci toti cei care nu au parte de stralucire, lepadatii si smeritii, care au si venit, desi nu-L stiau pe Stapan, ci doar sa-L vada si sa se impartaseasca din bunurile Lui. Acestia auzisera de el, ei erau din cetate.
Masa neputand fi umpluta, Stapanul vrand ca toti sa-L cunoasca, ordona chemarea celor de pe ulite si de la casele marginase cetatii, spunandu-i slugii Sale sa-i sileasca sa vina ca sa intre la Cina. Prin acest lucru observam clar ca socoteala Stapanului trebuia implinita. Deasemenea, erau multi alesi…si putin care au venit chemati. Au fost adusi fara forta cei neputinciosi si lepadati. Ramanand loc, a adus cu forta pe cei care se temeau de Stapan, intr-un chip smerit. Ei sunt cei carora li s-a scris in Scriptura ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, adica al cunoasterii – al vederii. Cei uitati devin astfel cei alesi (in mod propriu si figurat). Cei alesi sunt uitati de catre Stapan.
Tabloul cu imaginea sarbatorii Ederlezi surpinde intr-un mod minunat constrastul cu Pilda celor chemati la Cina. Este mai mult decat un contrast, este o prelungire, este un raspuns dat situatiei descrise acolo, la Cina Stapanului. Este, daca vreti, nazuinta si dorul unor oameni de a veni la Cina alesilor, aducand cu ei mostenirea stramoseasca, slabanogirea si neputinta sortii, siliti fiind, daca vreti, de temerea si necurajul inrdraznirii catre cele sfinte… datorate de cele mai multe ori de invidia ‘celor alesi’.
Ederlezi este ‘Pastele’ rromilor in care Mielul este jertfit, este impartit tuturor, devenind astfel sarbatoarea lor, ziua horei si a comuniunii depline.
Dramaticul ce apare in cantec, prin neputinta ce o are cel care canta, de a fi prezent impreuna cu ceilalti la aceasta bucurie, pare sa-l incadreze in categoria celor care participa in duh la aceasta sarbatoare, deschizand astfel ideea unificarii in duh a tuturor rromilor de pretutindeni cu ocazia acestui praznic. Facand legatura cu scena descrisa in Pilda, putem spune ca pe langa cei adusi cu forta si cei fara forta, exista categoria celor ce sunt departe si de cetate si de marginile ei, deci de Stapan si Cina Lui, dar care, din pricina distantei, nu pot fi chemati de sluga. Ei aduc cu ei dorul ce nu poate mistuit decat cu duh, in duh fiind alaturi de Stapan.
Ei nu sunt imobilizati nici de tarini sau boi sau sotie, ei sunt liberi in duh, calatorind ca nomazii in satre alaturi de familie. Cand strigi catre ei sa vina, trebuie sa strigi in duh. Cand ii chemi la Cina, trebuie sa-i chemi in duh. Pe ei duhul (glasul constiintei) ii povatuieste si ii conduce, iar libertatea ce le-o da imprima in ei felul lor de-a fi. NU! ei nu sunt iremediabili in ceea ce priveste credinta. Ei au credinta duhului, a libertatii. Daca vrea cineva sa le vorbeasca de Dumnezeu si despre credinta in El, sa le vorbeasca in Duh, induhovniciti fiind.
Stim si am auzit de faptele rele savarsite deseori de multi dintre ei, dovada a libertatii lor de constiinta, dar solutia e la noi. ‘Cheia’ Duhului o au cei ce dau Duh, duhovnicii, celor ce cauta Duh. Nu poti vreodata sa-l ingradesti pe rrom vreodata cu nimic, poate nici cu canoane, de legi nici nu mai vorbim, insa ii poti arata adevarata libertate, nu pamanteasca, ci cereasca, care pe multi care au dorit sa o cucereasca i-a ‘silit’, precum in Pilda, sa o faca cu teama de Dumnezeu.
dan.camen.
~~~+~~~
foto> http://www.dvdrama.com/imagescrit2/t/e/m/temps_des_gitans_4.jpg
Theologhia 
