RSS

Contact

CONTACTTHEOLOGHIA

T H E O L OG H I A

dan.camen@gmail.com

32 de răspunsuri la „Contact”

noname

noiembrie 24, 2007 at 12:33 am

In urmatoarea fotografie o sa te vedem cu par lung si cu barba ? :-)
Dar pt asta trebuie chemare de la Cel de sus.
In filmuletul video cu, canonizarea Sf Ioan Maximovici apar reprezentantii a 4 biserici ortodoxe vechi calendariste, cu care patriarhia noastra nu este in comuniune.Din partea bisericii ortodoxe din Romania apare mitropolitul bisericii ortodoxe de stil vechi. Asta daca nu stiai. Site-ul tau are un caracter de departe vadit ecumenist cu care cei traditionalisti nu pot sa fie de acord. Te sfatuiesc sa analizezi si ceea ce spune Sf Ioan Maximovici, Sf Ioan Briancianinov si Sf. Ioan Iacob despre ecumenisti.
Doamne ajuta.

Răspunde
oltenians

martie 25, 2008 at 12:29 am

Doamne Ajuta!
Ma numesc Stavaru Ionut Bogdan, sunt din Craiova (actualmente student la Bucuresti Constructii-Instalatii UTCB anul IV si membru in ASCOR Bucuresti).
Eu ma ocup de blog si inca de la inceput tin sa iti multumesc pentru observatii/sugestii si vreau sa te rog ca si pe viitor sa imi aduci la cunostinta anumite nereguli pe care eu as putea sa le trec cu vederea. Este destul de complexa responsabilitatea pe care mi-am luat-o eu dar ASCOR Bucuresti trebuia sa aiba un Site (cel putin un blog).
Sunt in ASCOR din octombrie 2007 si tot atunci a fost si prima data cand am auzit de aceasta asociatie. Spre rusinea mea nu am stiut de ASCOR cand am fost elev in Craiova (Liceul Traian Vuia) si nici in primii 3 ani de facultate. imi pare asa de rau ca nu am aflat mai devreme dar Dumnezeu stie mai bine de ce ACUM si nu mai devreme.
M-a bucurat tare mult sa vad ca ASCOR Craiova este asa de activ (aici vorbind si de site-ul oficial actiunile membrilor, site-urile tale etc.) si as vrea sa ajung si eu sa vorbesc cu voi. Am incercat in vacanta de dupa sesiune dar erati plecati intr-un pelerinaj si am renuntat.
In ASCOR Bucuresti mai este o fata de la ASCOR Craiova – Andreea. Am vorbit cu ea si mai departe cu conducerea vrand sa organizam un pelerinaj si o intrunire ASCOR Craiova si Bucuresti la Manastirea Lainici. Eu am propus a doua saptamana de dupa Sfintele Paste 16,17,18 mai. Daca este convenabila data astept sa mai vorbim despre alte detalii (cazare, drum etc).
Ar mai fi multe de spus… dar deja este foarte tarziu (ora la care scriu acet mesaj).
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care am facut modificarile pe blog dar sunt foarte ocupat in timpul zilei si a mai fost si Targul Educatiei care ne-a rapit foarte mult timp.
In alta ordine de idei eu fiind craiovean as vrea sa dezvolt o mai buna relatie intre cele doua filiale si mai departe intre cele din tara (Am observat o lipsa de dialog foarte accentuata intre filialele ASCOR si poate mai mult ca oricand acum avem nevoie de comunicare si trebuie sa fim uniti) O sa fiu si eu prezent la consfatuirile de la Alba-Iulia si poate o sa vorbim mai multe acolo.
Putem vorbi si pe mess – ID-ul meu este „oltenians”…
Am si un mic blog de atitudine, promovarea culturii, informare etc.
http://www.oltenians.wordpress.com

Bogdan

Răspunde
Pingback: Dan Camen ne face două surprize extrem de plăcute « Teologie pentru azi
marinei

februarie 18, 2009 at 10:24 pm

V-am adaugat la blogroll
http://biserica-savinesti.blogspot.com/

Răspunde
Sebastian Hacker

martie 11, 2009 at 6:47 pm

I used your foto on our site.

http://www.univie.ac.at/ktf/content/site/ok/home/article/2686.html

I hope you agree with that, as I set a link to your site. But I would be pleased, if we could publish this foto in an article about Patriarch Kirill in http://christlicher-osten.de/webshop/index.php?

Would it be possible for you to send me this foto in a graeter resolution for printing?

Sincerely
Father Sebastian Hacker

Răspunde
- dancamen
  
  martie 12, 2009 at 8:48 am
  
  For Sebastian Hacker>
  
  I agree, you can use this photo everywhere you want, it’s not made by me, it’s taken from other sites. I think the primary location of the photo is indicated in post…
  I don’t have grater resolution for this photo, sorry…
  
  In Christ,
  Dan Camen
  
  Răspunde
P. Sebastian Hacker OSB

martie 13, 2009 at 12:40 pm

Thank you very much for the Link to Asianews.it and the photo of Patriarch Kirill and Pope Benedict!
P. Sebastian

Răspunde
- dancamen
  
  martie 13, 2009 at 1:06 pm
  
  You welcome!
  
  Dan Camen
  
  Răspunde
vasile

martie 7, 2011 at 9:42 am

st vasile,st student anu 4 la teologie ortodocsa,imi puteti trimite si mie slujba-vecernia si utrenia completa a sf mc varlaam -antiohia siriei;de pe nu pot sa o iau,multumesc si astept un raspuns…doamne ajuta.

Răspunde
Liviu

aprilie 27, 2011 at 1:33 pm

Buna,

Un blog frumos, il apreciez, imi place.

Am insa si o rugaminte: imi poti spune ce plugin ai folosit pentru galeria din postul acesta? https://theologhia.wordpress.com/2011/03/30/in-atena-150-000-de-greci-au-protestat-timp-de-patru-ore-impotriva-cardului-cetatianului-potrivit-celor-declarate-de-parintele-nektarios-moulatsiotis/

Mare multumesc.

Răspunde
- dan.camen.
  
  aprilie 28, 2011 at 12:23 pm
  
  @Liviu
  
  Este un plug-in instalat deja pe platforma wp si pe care il pot folosi toti care au blog gratuit wp.
  Daca ai domeniu .ro .com sau altul poti folosi pe acesta urmatorul plug-in> http://wordpress.org/extend/plugins/wp-photo-album/
  
  Multumesc pentru aprecieri. Am intrat pe blogul dvs. si mi-a placut tema folosita si felul cum ai optimizat-o. De asemenea, continutul afisat este foarte folositor si inteersant. Tine-o tot asa!
  
  dan.camen.
  
  Răspunde
Ioan C.

iulie 22, 2011 at 5:10 pm

http://acvilaortodoxa.wordpress.com/2011/07/04/generatia-playback/#comment-179

Răspunde
Legionarul

ianuarie 3, 2012 at 12:19 am

Un site destul de bun, am sa mai intru pe el, ma bucur, ca noi tinerii, incepem, sa ne dam seama ,de acest” ecumenism”…!

Răspunde
popa alin-catalin

februarie 9, 2012 at 6:33 pm

Buna ziua !
Numele meu este Alin Catalin Popa, sunt din Iasi, am 17 ani, invat la Grupul Scolar „Ion Holban” in clasa a- X- a A si invat foarte bine. Sunt diagnosticat cu tetrapareza spastica operata si encefalopatie cronica infantila inca de la varsta de 3 ani. Am urmat tratamente de recuperare si am suferit si 5 interventii chirurgicale, care au constat in alungirea tendoanelor si muschilor respectiv „Miofibrotomie subcutanata pe etape dupa metoda prf. Ulzibat din Chisinau”, in speranta ca intr-o zi o sa pot merge pentru prima oara in viata mea. Am toata documentatia la zi in caz ca vreti sa o vedeti. Parintii mei au venituri foarte mici, mama e asistenta mea personala, si are un salar de 500 ron, iar tata lucreaza cu ziua pe unde poate.Stiu ca sunteti oameni cu suflet mare si rugamintea mea ar fi sa ma puteti ajuta ca intr-o zi sa pot ajunge la biserica din Medjugorje in Bosnia Hertegovina, unde Fecioara Maria isi face aparitia zilnic si ne cheama la ea in fiecare zi, facand minuni pt fiecare in parte. Exista 6 vizionari acolo care redau mai departe mesajele maicii noastre. Sunt un copil cu credinta puternica in cele sfinte iar dorinta mea acum e sa merg intr-un pelerinaj acolo sa ma rog la Fecioara sa-mi redea mersul, pentru ca ea face minuni tuturor oamenilor care ajung la ea si simt ca ma poate ajuta si pe mine. O alta rugaminte la dvs, ar fi sa ma ajutati cu niste programe de recuperare medicala efectuate intr-o clinica de specialitate pentru ca fara ajutor de specialitate mi se ankilozeaza musculatura si devin din ce in ce mai spastic in ciuda eforturilor pe care le fac de a lucra singurel acasa, facand exercitii dupa capul meu. In speranta ca o sa-mi fiti alaturi, va scriu adresa mea si numarul de cont al mamei mele :
Banca BRD – Groupe Societe Generale
Titular cont: Popa Dorina
Lei: RO93BRDE240SV40243402400
Euro: RO60BRDE240SV55085062400
Nr.de contact : 0762 895562
Adresa: Str. Olari, Nr. 5, Bl. 617, sc. B, Ap.11, Iasi, cod.700675, oficiu postal 12

Eu va doresc un An Nou bun, cu multa sanatate ca asta e cel mai important si tot ce va doriti dvs. sa se implineasca.
La multi ani cu drag!
Cu stima, Alin Catalin Popa, Iasi

Răspunde
Mihail

iunie 21, 2012 at 9:47 pm

Doamne Ajuta.
V-as ruga sa ma adaugati si pe mine la blogroll sau la lista cu bloguri ortodoxe.
Adresa mea este http://orthomihail.wordpress.com
Eu v-am adaugat deja.
Va multumesc.

Răspunde
Marius Golea

octombrie 24, 2012 at 4:43 pm

Mai intai vreau sa va felicit ca v-ati angajat in aceasta lupta impotriva necunoasterii, uitarii si nepasarii trandave!

Dragii mei,
Va adresez rugamintea de a-mi pune la dispozitie o cale de a intra in contact cu scriitoarea Lidia Staniloae (e-mail, casuta postala, adresa unde primeste scrisori, etc.), careia doresc sa-i solicit consimtamantul de a publica traduceri in limba engleza ale unora din scrierile marelui teolog Dumitru Staniloae.
Va multumesc anticipat!
Cu respect,
Marius Golea

Răspunde
ortodoxiacatholica

noiembrie 18, 2012 at 9:14 pm

Domane ajuta,
Cu toata dragostea va pun la dispozitie traducerea textului domnului Dimitrie Telenghidis ce a fost citita in conferinta de la Iasi.

Credința ortodoxă și viața bisericească
de Dimitrios Țelenghidis
profesor al Facultății de Teologie
Universitatea Aristotelică din Tesalonic

Credința ortodoxă și viața bisericească se găsesc într-o unitate indisolubilă. Credința ortodoxă, înțeleasă ca adevăr dogmatic, delimitează conținutul vieții Bisericii și garantează autenticitatea vieții Ei.
În același timp, viața Bisericii este oglinda vie a conținutului credinței ortodoxe. Duhul Sfânt, ca Duh al Adevărului Ipostatic, cu prezența Lui harismatică în Biserică, asigură viața Bisericii în esența ei, și îi dă un sens autentic.
Credința ortodoxă și viața bisericească se exprimă la nivel existențial și de către fiecare membru al Bisericii. În mod special, viața bisericească, exprimată ca un fel nou de a fi al credinciosului, nu poate avea ca rezultat un mod de manifestare individualist și autonom. De altfel, fiecare om (membru al Bisericii celei Una) exprimă, în manifestările lui individuale Biserica. Astfel, ethosul eclesiastic al credinciosului se identifică cu fiecare lucrare a sa. Adică prin fiecare lucrare intelectuală, psihologică, artistică și în general, prin fiecare manifestare psihosomatică a credinciosului, se dezvăluie viața lui interioară bisericească. Astfel, în baza acestui fapt, putem să susținem că viața Bisericii se descoperă din viața membrilor Ei.
Când credința ortodoxă se desparte și devine autonomă față de viața credinciosului, nu mai are caracter mântuitor. Aceasta înseamnă că acest fel de credință nu poate să mântuiască pe om. Credința ortodoxă capătă caracter mântuitor numai atunci când se leagă indisolubil și funcțional cu viața de fiecare zi a credinciosului. Atunci este și se numește viața lui, viață bisericească.
Desigur că nici viața bisericească, nici participarea la Sfintele Taine fără credința ortodoxă nu poate duce la mântuire. Aceasta înseamnă că nici o Taină a Bisericii, în această situație, nu ne poate mântui de la sine (adică fără ca noi să credem ortodox).
Ortodoxia deține și trăiește plinătatea adevărului. Viața și adevărul se înțeleg în primul rând la nivel existențial. Adevărul nu poate fi separat de viață în integralitatea și în autenticitatea lui, fără consecințe dezastruoase.
Viața, pentru Biserică, este cealaltă față a adevărului. Este necreeată, este pururea fiitoare, este viața veșnică, despre care se vorbește în Evanghelie.
În această situație, este foarte edificatoare și expresivă legătura pe care o face Hristos între adevărul autentic și viața autentică. Hristos, ca Adevăr în Sine, ne adeverește că « aceasta este viața veșnică : să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu Adevărat, și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis » Viața veșnică este cunoașterea adevăratului Dumnezeu. Dar, așa cum știm, în limbajul biblic, patristic și ecleziologic, cunoașterea este cauzată de trăire. Cunoașterea înseamnă experiență trăită. Experiența care se vede din participarea la adevăr. Din istoria și experiența arătată a Bisericii, ortodoxia se concretizează prin exactitatea (acrivia) și integritatea învățăturii dogmatice a Ei, în timp ce ortopraxia (dreapta făptuire a Ei) se arată, prin excelență, în viața duhovnicească a membrilor îndumnezeiți ai Bisericii.
Credinciosul care are o viață duhovnicească lucratoare este condus în toate manifestarile sale de Duhul Domnului său. Deoarece Hristos există și trăiește înlăuntrul nostru prin Duhul Său. Hristos, prin Duhul Său, devine « în toate primul » numai în membrele lucrătoare ale Trupului Său mistic, adică în membrii activi ai Bisericii. În practică, aceasta înseamnă că Hristos, prin Duhul Său, stăpânește în gândul, în cuvântul și în toată lucrarea acestui credincios. Împărăția lui Dumnezeu, care se identifică cu viața duhovnicească în cea mai curată înfățișare a ei, este aceea care stăpânește toate manifestarile credinciosului în cadrul Bisericii. În această situație, credinciosul împărățeste, este stăpânit de Duhul lui Dumnezeu de fiecare dată când arată o viață evlavioasă.
Și asa cum, în mod fericit însemnează Sfântul Chiril al Ierusalimului : « viața evlavioasă este susținută de dogma ortodoxă și de fapte bune, și nici dogmele fără fapte bune nu sunt primite de Dumnezeu, dar nici faptele care nu sunt însoțite de dogmele ortodoxe nu sunt primite de Dumnezeu. » Virtuțile morale, dupa Sfântul Ioan Gură de Aur, primesc viață din puterea dogmelor, așa cum membrele trupului primesc viață de la suflet , care sunt sfințite de dogmele ortodoxe , care sunt agenții lucrării sfințitoare. Dar și după Sfântul Maxim « omul se sfințește prin mărturisirea exactă a credinței ».
Ca urmare, adevărul în Biserică nu este teoretic, adică nu este primirea intelectuală prin ascultare și studiu a cunoașterii conținutului credinței, ci este, în principal, taina care se trăiește prin lucrarea Duhului Sfânt . Fără această participare, a lucrării, este imposibil ca omul să cunoască înțelepciunea lui Dumnezeu și să se împărtășească de Sfintele Taine ale credinței noastre . Credincioșii sunt conduși către plinătatea adevărului de Duhul Adevărului prin trăire. De aceea ei rămân neclintiți în aceasta, fără a le fi frică de amenințări, prigoană sau moarte. În această situație, poate fi vorba despre maturitatea duhovnicească, despre care vorbește Sfântul Vasile cel Mare, referindu-se la cei care se hrănesc cu hrana tare a dogmelor, « deoarece aceștia au terminat viața copilărească și nu au nevoie de lapte, ei pot să se hrănească cu dogmele tari care îl desăvârșesc pe omul duhovnicesc » .
Desăvârșirea duhovnicească, atunci când îl definește pe credinciosul ortodox, este întrepătrunsă cu conștiința ortodoxă și cu acrivia dogmatică.
După cum Ortodoxia trăită coexistă cu ortopraxia (dreapta făptuire), erezia nu poate fi deloc compatibilă cu evlavia, nu poate coexista cu ea. Este imposibil ca ereticul sa fie evlavios și plin de virtuți. « așa cum nu poate să iasă din zăpadă foc, tot așa, ba chiar cu atât mai mult nu poate ieși de la eretic smerenie », remarcă Sfantul Ioan Sinaitul, « îndreptarea este a credincioșilor și a evlavioșilor și, desigur, a acelora care au inima curată» exact din acest motiv ereticii se caracterizează ca neevlavioși (necredincioși) și erezia lor ca blasfemie .
Biserica Ortodoxă nu a despărțit niciodată adevărul dogmelor de viața si evlavia Ei. Teologia și dogmele au fost întotdeauna legate de viața credincioșilor. Învățătura dogmatica a Bisericii și felul de a fi (etosul) al credincioșilor trebuie să se găsească într-o relație funcțională, în așa fel încât una să o adeverească pe cealaltă, ca două fețe ale aceleiași realități. În nici un fel de situație nu se poate permite a se separa viața credincioșilor de dogmele Bisericii. De aceea atunci când se anulează una, încetează a avea putere și cealaltă. Desigur că această vedere unilaterală a unei însușiri fundamentale a Ortodoxiei a fost considerată întotdeauna ca o respingere a însăși identității Bisericii. Viața curată este judecată și capătă vrednicie numai din credința dreaptă, viața curată având ca monedă de schimb dreapta credință. « Nici un folos nu are viața curată atunci când credința este greșită » subliniază Sfântul Ioan Hrisostom, «dar nici credința ortodoxă nu e de folos atunci când viața este stricată, murdară » .
Viața credincioșilor este autentică atunci când confirmă Teologia Bisericii, adică atunci când constituie experiența trăită a conținutului credinței.
Dar și adevărul dogmatic are valoare practică și mântuitoare, atunci când este trăită și se arată ca viață în Hristos, atunci când există viață curată duhovnicească. Părintele cel cu Gură de Aur spune hotărât : « Nici să credem că este suficientă pentru mântuire credința, dacă nu arătăm viață curată » .
Felul de a fi eclesial, ca etos în Hristos, nu este o manifestare individuală, ci își exprimă existența sa în mod universal. De aceea și Hristos în « Predica de pe Munte » a unit credința către El cu ținerea voii lui Dumnezeu : « nu tot cel ce Îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri ».
Unirea dintre dogme și etosul credinței și al vieții, nu este mecanică ci este lucrarea Duhului Sfânt, care presupune conlucrarea liberă cu omul. Ca să rămână credința nezdruncinată este nevoie de ajutorul și de lucrarea activă a Duhului Sfânt în credincios. Lucrarea activă a Duhului Sfânt în credincios este asigurată prin curățenia viețuirii. Viața curată face ca Duhul Sfânt să rămână lucrător și să întărească puterea credinței. De aceea este imposibil ca să nu se clatine credința aceluia ce are viață necurată , deoarece viața prihănită devine piedică în trăirea exactă a dogmelor în așa măsură încât dogmele acestea se strâmbă în mintea lui și încep să corespundă cu viața sa întinată.
Viața eronată și întinată împiedică înțelegerea înălțimii dogmelor credinței, deoarece, în mod practic, întunecă puterea de înțelegere a minții. Și, așa cum nu este posibil ca cineva care se găsește în înșelare dar trăiește corect (având smerenie, dragoste, moralitate, virtute, viață curată) sa rămână într-un final în înșelare, tot așa cel care se găsește în viclenie, nu poate să ajungă repede la înălțimea dogmelor. Cel care caută adevărul, trebuie să se păzească neîntinat de orice patimă. Cel care se eliberează de patimi, și din înșelare se va elibera și adevărul va cunoaște. Dumnezeu cheamă și conduce la adevăr pe orice om care are frică de Dumnezeu și viață virtuoasă. Nu există situație, spune Sfântul Ioan Hrisostom, ca un om de altă religie sau eretic, să rămână în înșelare, atunci când este bun și iubitor de oameni. Întotdeauna Dumnezeu îl va conduce la Biserica Sa. Dacă se întâmplă însă, să rămână în înșelarea sa, atunci există cu siguranță o altă patimă pe care o are, cum ar fi slava deșartă, nepăsarea sau lenea sufletească, lipsa de grijă față de propria mântuire, etc. « Dumnezeu îi atrage pe cei care se găsesc în înșelare, atunci când au viața curată ». Un exemplu este Apostolul Pavel, care era un prigonitor și luptător cumplit împotriva Bisericii lui Hristos. Deoarece avea o viața ireproșabilă, nu numai că a primit credința Bisericii, dar și pe toți i-a întrecut.
Cât privește legătura dintre credința și viața în cadrul Bisericii, vom sublinia următorul fenomen tragic și paradoxal. În zilele noastre, mulți creștini ortodocși ne arătam a crede după credința Răsăritului, dar ne comportăm și trăim Apusean. Aceasta este o problemă foarte gravă, deoarece confirmă o fracturare interioară existențială. De aceea, se înțelege de ce în vremea noastră se schimbă adevăruri înrădăcinate de secole, în ciuda recomandării clare scrispturistice și patristice de a nu « schimbă granițele veșnice pe care le-au așezat Părinții Bisericii ». Felul apusean de a trăi, care de la început și prin construcția sa este definit ca arogant și plin de mândrie, are ca rezultat nașterea oricărei erezii, dar și a panereziei Ecumenist sincretiste, erezie ce se referă nu numai la sincretismul intereligios ci și la sincretismul intercreștin, la minimalismul dogmatic, la acordul de la Balamant, teoria ramurilor, recunoașterea unei presupuse succesiuni apostolice și a Tainelor în afara Bisericii, teoria « Bisericilor Surori », teoria « celor doi plămâni ai Bisericii », și la acordul de la Chambesy care ar recunoaște pe eterodocșii anticalcedonieni condamnați de Duhul Sfânt prin Sinoadele Ecumenice, ca fiind ortodocși, rugăciunile în comun cu eterodocșii, căsătoriile mixte, primirea eterodocșilor în Biserica fără Taina Botezului, etc.
Pericolul ca printr-o viața necurată sa se ajungă la o credința strâmbă este iminent. Este doar o problemă de timp când și cum se va întâmpla. De aceea este nevoie mereu de însoțire dintre viata si dogme, « așa fel încât viața noastră să evidențieze dogmele credinței și dogmele să adeverească buna-credință a faptelor noastre ». Nu avem nici un folos din dreapta credința, dacă viața noastră este necurată.
Dacă cunoașterea și trăirea adevărului recomandă împreună Ortodoxia, atunci erezia este deviația de la aceasta cunoaștere și participare.
După Sfânta Scriptura, erezia este în primul rând învățătura demonilor, adică este inspirată de duhurile viclene. După Scrierile Ascetice ale Bisericii, diavolul însuși a adus în lume toate credințele greșite și ereziile. După Stâlpul Ortodoxiei Atanasie cel Mare, “erezia nu provine de la apostoli, ea provine de la demoni și de la tatăl lor, diavolul, și este fără roadă, stearpă, irațională și nebunească”.
În același duh, Părinții Sinoadelor Ecumenice îi caracterizează pe eretici ca având rațiunea deteriorată, ca fiind nebuni (duhovnicește).
Marii Parinți ai Bisericii folosesc atribute grele în privința ereziei și a ereticilor. Numesc erezia necredință și ateism și pe eretici necredincioși și atei. În mod special, Sfântul Atanasie cel Mare îi caracterizează pe eterodocși ca cei ce neagă adevărul, dușmani, colaboratori ai diavolului , și premergători ai antihristului.
Erezia este legată strâns de înșelare, fiind o deviație de la adevăr și totodata o deviație de la ceea ce înseamnă viața deplină, autentică.
“Așa cum acela care se depărtează de drumul cunoscut se rătăcește pe drumuri străine, fără să știe unde merge” notează Sfântul Nil Ascetul, “așa și omul care nu crede în Treimea cea de o ființă se găsește în rătăcire”. Acela care rătăcește, nici la scopul ultim nu ajunge, deoarece se află în afara drumului, nici de siguranță nu se bucură, înstrăinându-se de ceea ce este ființial viața sănătoasă.
Este uzual în Scrierile Patristice a se evalua erezia ca fiind mult mai gravă decât orice păcat moral al omului deoarece erezia, prin excelență, îl desparte pe om de Dumnezeu. Despărțirea omului de Dumnezeu este confirmată și instituțional de către Biserica Sinoadelor Ecumenice prin afurisire (oprirea de la Sfânta Împărtășanie) și anatematizare (tăierea din trupul Bisericii) a acelora care nu primesc hotărârile dogmatice date sub inspirația Duhului Sfânt.
Dar în Scrierile Fundamentale Patristice este amintită des și partea morală a ereziei, ca fiind strâns legată de importanța ei dogmatică. În opoziție cu însușirea Bisericii de a uni, erezia are însușirea de a dezbina. Nimic altceva nu au facut Bisericii, ereziile si ereticii, decât să nu ne iubească pe noi, pe Dumnezeu și pe ei înșiși.
Devierea ereticilor de la dreapta credință are ca urmare fireasca si devierea lor de la viața duhovnicească veritabilă. De aceea, și viața lor este caracterizată de violență, calomnie și atrocități. Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Palama ne mărturisesc astfel de experiențe. Nu sunt scutiți de comportări similare romano-catolicii și protestanții, așa cum ne informează istoria cruciadelor și a prozelitizmului din Orientul Mijlociu și din Europa de Est.
Atunci când este în pericol credința ortodoxă, cei credincioși cu adevărat arată o mare sensibilitate și se arată ca apărători ai dogmei Ortodoxe și ai evlaviei Ortodoxe. De altfel, aceeași sensibilitate pe care o au credincioșii pentru trăirea și apărarea integrității credinței, se intensifică în lupta împotriva rătăcirii ereticilor. Este firesc ca cei care trăiesc adevărul eclezial să fie și apărători ai credinței și neînfricați luptători împotriva ereziei, deoarece erezia are ca rezultat contrazicerea vieții în Duhul Sfânt a Bisericii. Astfel încât, toți care luptă pentru credința Ortodoxă universală, se luptă, în esență, pentru apărarea experienței harismatice a Bisericii, care înseamnă și viața lor personală. În această situație, credincioșii, care sunt în mod obișnuit toleranți și pașnici, se arată ca « războinici » ne va spune Sfântul Grigorie Teologul. Aici, apologetica și starea de război a credincioșilor, și prin excelență a păstorilor sfințiți ai Bisericii noastre, nu trebuie să fie înțeleasă greșit, deoarece aceasta este cu adevărat lupta de apărare. Adica, atunci când Biserica îndură un pericol real din partea ereticilor (cum ar fi astăzi din partea ecumenistilor-n.t.), credincioșii ortodocși care au conștiință se luptă să o apere, dând în felul acesta mărturia rămânerii statornice în credință. “ Am rămas statornici, prin lupta noastră, darului de obște, comorii părintești a credinței sănătoase”.
Lupta creștinilor ortodocși, chiar dacă este pentru viața lor însăși, nu este îndreptată împotriva ereticilor ci împotriva ereziei, care amenință să erodeze adevărul in constiinta membrilor Bisericii și prin extensie viața Ei. Ortodoxia nu a adoptat niciodată violența împotriva ereticilor, ci elaborează teologia apologetică, pentru a convinge cu rațiunea și cu argumente corecte, subliniind în principal trăirea în Duhul Sfânt a membrilor Ei.
Scopul acestei poziții a Ortodoxiei în fața provocării ereticilor este dublu. Pe de o parte apără trupul bisericesc de a nu fi molipsit, iar pe de alta parte dă posibilitatea ca rătăciții să revină la credința sănătoasă a Bisericii. Aceasta se adeverește și din faptul că Părinții apologeți, deși folosesc un limbaj dur la adresa ereticilor, nu simt ură față de aceștia. Vis-a-vis de ei părinții sunt neținători de minte a răului, blânzi și iubitori de oameni, deși aceia sunt puși pe ceartă. În mod evident socotesc prietenia și tovărășia cu ereticii ca o « stricăciune » și ca o « pierdere a sufletului ». Dialogul cu ereticii trebuie să se desfășoare numai în cadrul recomandat de Sfântul Apostol Pavel : « de omul eretic, dupa întâia și a doua mustrare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit » . Dialogul trebuie să se limiteze « numai până la sfatul pentru întoarcerea lor la dreapta credință » după Sfântul Atanasie cel Mare. Fiind mișcat de același duh al Sfintei Scripturi și al practicii Sfinților Părinți, marele teolog al vederii luminii necreate, Sfântul Grigorie Palama, pune ca și condiție pentru un dialog cu Romano-catolicii scoaterea lui Filioque din Simbolul de Credință. După cum este Hristos, așa sunt și Sfinții Săi, întotdeauna cer credința curată ca și condiție absolut necesară pentru vindecare și mântuire. Este specifică, în mod deosebit, condiția pe care o pune Marele Atanasie în privința dialogului cu ereticii. Nu se poate să se discute nimic altceva cu aceștia, spune el, până când nu se va verifica chestiunea credinței. Mai întâi trebuie să fie acordul în credință. Aceasta metodă eclesiastică este întemeiată de însuși Hristos, care nu vindeca pe cei ce pătimeau până nu își exprimau credința lor către El.
Ortodoxia, ca gândire și trăire a credinței, se vede în mod special, în perioada când apar ereziile. Și astăzi, figuri harismatice ale Bisericii devin centre de referință pentru o orientare stabilă a dreptei credințe și a vieții duhovnicești în fața confuziei produse de diversele interpretări ale conținutului credinței și mai ales în cadrului dialogului în curs de desfășurare dintre ortodocși și eterodocși.
Ortodoxia a fost exprimată întotdeauna în mod autentic de către sfinți, de către purtătorii de harisme ale vieții ei în Duhul Sfânt. Putem să fim siguri și optimiști că nu suntem în pericol, doar in masura in care mergem pe urmele Sfinților Părinți ai Bisericii.
Traducere din limba greaca si note de preot Matei Vulcanescu.

Răspunde
alin

noiembrie 24, 2012 at 7:32 am

Despre teologie si sanatate gasiti cateva materiale pe http://doxosophia.wordpress.com/2012/11/02/spirituality-theology-and-health/

Răspunde
Caly

februarie 26, 2013 at 11:11 pm

http://www.catehetica.ro/episcopul-inregistrare-video
Am vazut toate expunerile acestea si am plins mult de mila copiilor nevinovati lepadati de parintii lor. Puteam sa fiu eu, sau tu, unul din acesti 400 de copii.
Am apreciat mult initiativa si curajul acestui preot ortodox Mihail Jar, din Ucraina, milos si iubitor de copii napastuiti. El singur a trecut ca orfan, prin foame, frig, si lipsuri. Se vede ca are cunostinta de Evanghelie (invatatura Domnului Hristos), a umblat si la bisericile neortodoxe dupa spusele dansului. Dar foarte bine ca si-a gasit locul in ortodoxie!!! Si ortodoxia are nevoie de oameni credinciosi si iubitori cu fapta!!! Speram ca ortodoxia Ucraineana (colegii preoti),sa nu-l dea pe mana „preasfintitului”, sa nu-l anatematizeze, sa nu-l dea diavolului si sa-l scoata din ortodoxie cum se face in Romania cu preotii ortodocsi care se intorc la Dumnezeu cu credinta, si se pocaiesc de pacatele lor……..Daca ar fi in Romania 10 preoti ortodocsi ca Mihail Jar, ar schimba Romania. Dar nu 10,…….macar unul, din cei 20.000 pe care ii are ortodoxia romana!!!
In plus am mai vazut si alte expuneri pe YouTube cu preotul Mihail Jar. Nu este atras de ramura ortodoxa de stil vechi, sau de stil nou, ci este atras de ramura ortodoxa a „Oastei Domnului”, despre care marturiseste cu lacrimi ce prigoana au suferit. Stim ca ramura aceasta a ortodoxiei, „Oastea Domnului”, are preoti si Familii intoarse la Dumnezeu cu inima, nu numai cu capul ca ceilalti ortodocsi. Cunoastem istoria „Oastei Domnului” si prigoanele suferite din partea ortodoxiei. Stim, ca Iosif Trifa, preot ortodox crestin, a fost desbracat in cosciug de hainele preotesti de insusi preotii ortodocsi. Cunoastem pe cantaretul si compozitorul roman Nicolaie Moldoveanu de la „Oastea Domnului” bagat la inchisoare 5 ani pt.vina ca a compus si cantat cantece religioase. Cunoastem pe poetul crestin Traian Dorz, de la „Oastea Domnului” persecutat de ortodoxie, cu 17 ani de inchisoare fara sa fie vinovat. A murit in mizerie si fara pensie pentru vina ca era crestin ortodox la „Oastea Domnului.” Acum ortodoxia se foloseste de poeziile si cantarile lui si-l lauda….Stim ce a marturisit o mare personalitate bisericeasca in Catedrala Banatului din Timisoara: „Noi am colaborat cu securitatea, ne pare rau! Numele multora din noi s-a uitat de mult, dar numele lui Iosif Trifa, nu s-a uitat si nu se va uita niciodata!” Astazi in Catedrala Banatului din Timisoara, Masonii, isi fac programele lor!!! (vedeti pe YouTube cine sunt Masonii) Vedeti si templul Masonilor de la Peris, si preotii ortodocsi care fac liturghii de binecuvantare……
Revin la subiect. Daca ar fi posibil si in Romania sa se ridice un Mihail Jar, si sa adune totii copiii din canalele Bucurestiului, si sa faca cunoscut acest orfelinat, (Manastire) ar curge binecuvantarile in haine, mancare si bani de la toti crestinii, dar si de la Parlament, si nimeni nu ar duce lipsa. Astazi homosexualii defileaza pe cele mai mari Bulevarde din Bucuresti, sub ochii nostrii si a copiilor nostrii, si politia Romaniei le asigura securitatea. „Maine” ortodoxia romana va primi ordin sa cunune religios barbati si femei de acelasi sex, iar legile le vor da dreptul sa infieze copiii!!! – Nu va ganditi la copii si nepotii nostri????? Ortodoxia romana, se razboieste cu cultele neortodoxe (spre bucuria diavolului si nenorocirea poporului roman) in loc sa dea mana cu mana sa ridice tara la nivelul virtutii crestine. Faptele condamnabile le rezolva politia cu justitia nu biserica!!! – In fond si la urma urmei, care este Biserica lui Hristos ????? Au trecut 23 de ani si nu ne-am desteptat, macar ca zilnic cantam: „Desteapta-te romane!”. Toti care au putere de decizie, daca nu decid astazi, „maine” va fi prea tarziu. Toti vom fi vinovati de distrugerea copiilor si nepotilor nostri. Asta a facut si face diavolul!!!
Dupa revolutie in Romania, s-au construit 4.000 de lacasuri de cult ortodox, si „preasfintitul” Daniel ameninta guvernul ca va depune banii ortodoxiei in alta tara…..!?!?!?!?
Banii acestia sunt adunati prin inselatorie de la popor!!! – Ce vor face copii si nepotii nostri in aceste lacasuri de cult? Discoteci cu muzica pop si rok daca nu-l au pe Hristos!!!!! Dati tineretului pe Acela pe care-L recomanda insusi Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu in care-Mi gasesc toata placerea Mea, de El sa ascultati!”
Televiziunea nationala, acorda ore intregi vrajitoarelor sa spuna numai prostii si Evanghelia nu se vesteste „poporului care piere din lipsa de cunostinta!!!” (Oseea 4.6)
Nu ne gandim nici un pic la cuvintele Scripturii care ne spune: „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (scrie la: 1.Tim.6.7 )
Motoul din Biblia ortodoxa glasuieste cuvintele Mantuitorului: „Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22.29)

Răspunde
Noreen

mai 11, 2013 at 11:29 pm

LZ

Răspunde
Mihai

mai 17, 2013 at 1:36 pm

Nu mai are nevoie rusia de armata in RM… Are mitropolia moldovei…

Răspunde
enosiretschi

septembrie 21, 2013 at 10:29 am

goilor totzi in talmud satanelor toate si diavoli neinchinatori in coran la nirvana suntetzi spipsi deces

Răspunde
enosiretschi

septembrie 21, 2013 at 10:34 am

neinchinatori la adam si evei sale copii cu islamniruan cu ortodoxii cu catoprorabiayog cu jihad
in nirvana de la ingerul tau mic mari mici si n robotzi po mo dushi ordinari si oribile satao nirvice
nirbe cu pavle alexei2 ciubo arapa bulgicu papii cleranadnirv totzi bataie de la tine luat demmonieile piei go cu catedre si altare n nirvane la ETmAlienSE si IT uri pe orice planelume

Răspunde
ytdfkuyg

ianuarie 21, 2014 at 4:18 pm

La numai 57 de ani, un român se zbate la limita dintre viaţă şi moarte. El şi-a pierdut total capacitatea de muncă din cauza numeroaselor afecţiuni grave de care suferă. Drept urmare, banii pentru tratamente sunt din ce în ce mai puţini, iar omul este condamnat la moarte. Citeşte în continuare povestea cutremurătoare a lui Mihai Feraru, aşa cum ne-a relatat-o chiar el într-un mail trimis pe adresa redacţiei. „Ma numesc Mihai Feraru de 56 ani, sunt foarte bolnav din 1994, primul infarct l-am suferit cand eram la serviciu, al doilea infarct l-am suferit in1998, dupa primul infarct am suferit primul accident vascular din trunchiul cerebral, dupa care am ramas cu o paralizie pe partea dreapta asta s-a intamplat in 1995, al doilea accident vascular cerebral l-am suferit in anul 2000, in 2004 am fost diagnosticat cu DIABET ZAHARAT, De atunci si in prezent fac injectii cu insulina multa, acuma de 2 ani am fost descoperit cu
POLIARTRITA REUMATOIDA, am ajuns sa pot merge cam 30-40 m dupa care trebue sa fac o pauza, eu nu pot efectua nici un fel de activitate, capacitatea de munca este pierduta in totalitate, numai bunul Dumnezeu stie ce fel de viata chinuita duc eu zi de zi, mai ales ca duc lipsa de mancare , medicamente,si lemne ptr foc, de aceea fac apel pe aceasta cale catre toti oamenii credinciosi care-l iubeste pe Dumnezeu, sa ma ajute si pe mine din putinul lor, iar Dumnezeu si Maica domnului sa le rasplateasca darul inzecit, si cu multa sanatate. Pentru asta eu am un cont deschis la banca; RAIFFAISEN BANK IN ROMANIA ARE NR RO93RZBR0000060001059026 IN LEI .pe nume mihai feraru cod zwift: RZBRROBU”.. eu nu mint am ca martor pe DUMNEZEU, ptr ca numai el stie si vede totul, si tot Dumnezeu ne va judeca pe fiecare ptr faptele noastre, Iertati-ma. Adresa mea postala este: Mihai Feraru oficiul postal nr 1 vaslui,
casuta postala 95, localitatea vaslui jud vaslui Romania,sau prin westernunion. tel 0040761887298 .multa bucurie.va rog sa nu ma uitati ,,DUMNEZEU SA FIE CU DV CU TOTI,,DOAMNE AJUTA. A-R

Răspunde
078675454343

martie 18, 2014 at 7:26 pm

Dragi credinciosi ai lui Dumnezeu, va rog sa ma iertati dar eu sunt foarte bolnav cu mai multe boli f f incurabile, cum ar fi: diabet foarte complicat cu insulina, accidente vasculare din trunchiul cerebral [paralizie partiala] infarct miocardic de 2 ori, poliartrita reumatoida, am ajuns sa mai pot merge cam 20-30 metri, apoi trebuie sa fac o pauza, numai Dumnezeu si Maica Domnului stie ce fel de viata chinuita duc eu zi de zi, in primul rand eu duc lipsa de alimente si medicamente, de aceea va rog in numele Domnului sa nu ma judecati, si daca puteti din putinul dvs va rog ajutati-ma si pe mine, ptr ca Dumnezeu va vedea si sunt sigur ca va rasplati pe fiecare ptr faptele bune pe care le face, eu sper ca nu vam deranjat cu acest apel al meu,eu nu pot efectua nici-un fel de activitate, va rog nu ma lasati sa chinui, macar ca vine pastele,,am cont deschis la banca: RAIFFAISEN BANK IN ROMANIA ARE NR RO93rzbr0000060001059026 in lei COD SWIFT: RZBRROBU
PE NUMELE MIHAI FERARU.SAU PRIN WESTERNUNION TEL 0040761887298. am sa ma rog mereu ptr sanatatea dvs
Doamne Ajuta..
A-R

Cu multa dragoste crestineasca
mihai

Răspunde
htgfi

mai 3, 2014 at 6:38 pm

La numai 57 de ani, un român se zbate la limita dintre viaţă şi moarte. El şi-a pierdut total capacitatea de muncă din cauza numeroaselor afecţiuni grave de care suferă. Drept urmare, banii pentru tratamente sunt din ce în ce mai puţini, iar omul este condamnat la moarte. Citeşte în continuare povestea cutremurătoare a lui Mihai Feraru, aşa cum ne-a relatat-o chiar el într-un mail trimis pe adresa redacţiei. „Ma numesc Mihai Feraru de 57 ani, sunt foarte bolnav din 1994, primul infarct l-am suferit cand eram la serviciu, al doilea infarct l-am suferit in1998, dupa primul infarct am suferit primul accident vascular din trunchiul cerebral, dupa care am ramas cu o paralizie pe partea dreapta asta s-a intamplat in 1995, al doilea accident vascular cerebral l-am suferit in anul 2000, in 2004 am fost diagnosticat cu DIABET ZAHARAT, De atunci si in prezent fac injectii cu insulina multa, acuma de 2 ani am fost descoperit cu
POLIARTRITA REUMATOIDA, am ajuns sa pot merge cam 30-40 m dupa care trebue sa fac o pauza, eu nu pot efectua nici un fel de activitate, capacitatea de munca este pierduta in totalitate, numai bunul Dumnezeu stie ce fel de viata chinuita duc eu zi de zi, mai ales ca duc lipsa de mancare , medicamente,si multe altele, de aceea fac apel pe aceasta cale catre toti oamenii credinciosi care-l iubeste pe Dumnezeu, sa ma ajute si pe mine din putinul lor, iar Dumnezeu si Maica domnului sa le rasplateasca darul inzecit, si cu multa sanatate. Pentru asta eu am un cont deschis la banca; RAIFFAISEN BANK IN ROMANIA ARE NR RO93RZBR0000060001059026 IN LEI .pe nume mihai feraru cod zwift: RZBRROBU”.. eu nu mint am ca martor pe DUMNEZEU, ptr ca numai el stie si vede totul, si tot Dumnezeu ne va judeca pe fiecare ptr faptele noastre, Iertati-ma. Adresa mea postala este: Mihai Feraru oficiul postal nr 1 vaslui,
casuta postala 95, localitatea vaslui jud vaslui Romania,sau prin western-union. tel 0040761887298 .multa bucurie.va rog sa nu ma uitati,,iertati-ma ,,DUMNEZEU SA FIE CU DV CU TOTI,,DOAMNE AJUTA. A-R–HRISTOS A INVIAT..

Răspunde
ionel

iulie 28, 2014 at 9:23 pm

UN APEL UMANITAR.
Dragi crestini, si oameni de buna credinta, doresc din suflet ca bunul Dumnezeu sa fie cu voi cu toti, mai vreau sa va spun despre nenorocirea care sa abatut asupra mea, ptr ca asa am fost eu sortit de Dumnezeu. Mam inbolnavit de la varsta de 37 ani A V C. de atunci sunt pensionat pe caz de boala,chiar daca am 57 ani, am fost in moarte cerebrala de 2 ori, am Diabet f f complicat cu insulina, poliartrita reumatoida, am ajuns sa mai pot merge cam 20 metri apoi sa fac o pauza… nu pot efectua nici un fel de activitate, numai Dumnezeu stie de chinul meu zi de zi. dragii mei va roog din suflet sa lasati pe DUMNEZEU sa ma judece, ptr ca acest drept il are numai el sa ne judece pe fiecare ptr faptele noastre bune sau rele, iertati-ma daca gresesc, dar eu va spun cu frica de dumnezeu ca adevarul acesta este, eu sunt cu adevarat f f bolnav, si doresc sa fac un apel crestinesc catre dvs ptr a ma ajuta asa cum veti gasi dvs de cuviinta, chiar si un colet cu alimente-medicamente, va fi bine venit, ma voi ruga in permanenta lui Dumnezeu ptr sanatatea si binele dvs . iar ptr siguranta corespondentei mele ca-sa fiu sigur ca primesc, eu am adresa: mihai feraru casuta postala 95 oficiul postal nr 1 vaslui-romania..tel 0040761887298.. ptr ca speranta inca mai traeste eu astept,,Doamne Ajuta.
western-union

Răspunde
sperantaunuiartist

martie 30, 2015 at 3:44 pm

Povestea a doi artisti neajutorati si necajiti ce locuiesc in Paris.
Buna ziua,
Numele meu este Nica Florin si provin din Romania, orasi Targoviste.
Am un baietel de varsta 6 ani si 10 luni pe nume Nica Emanuel Victor.
Povestea noastra este una trista din nefericire dar cu o lectie buna de viata pentru cine o va citi sau va dori sa ne cunoasca.
Stiu ca poate fara sa vreau dau de inteles ca sunt lipsit de modestie si ca ma laud de unul singur, dar daca veti dat mai multa atentie si veti citi povestea noastea veti vedea ca am mare dreptate si ca nu ma insel cand spun ce spun despre povestea noastra.
Voi dori sa va spun mai intai cate ceva despre mine ca sa puteti sa va faceti o ideie despre cine sunt si care este motivul pentru care am apelat catre dumneavoastea.
In anul 1983 aveam sa vin pe lume nascut de catre doi parinti ce nu m-au iubit si nu m-au dorit ca fiu in viata lor, motiv pentru care ei la varsta de 2 luni m-au abandonat intr-un spital, fara ca sa le pese de soarta mea sau ca imi va lipsi dragostea lor de parinti.
La varsta de 6 ani aveam sa-mi descopar talentul de pictor si sa gasesc in el o alitare care ma facea sa uita ca eu fac parte din miile de copii fara parinti ce ereau impreuna cu mine la casa de copii din Romania.
Trist e faptul ca imi dore-am si eu ca ori ce copil, inbratisat si iubit de la parinti mei, dar din nefericire au lipsit 31 de ani din viata mea.
La varsta de 15 ani am deschis prima mea expozitie de pictura in casa de copii susinut si sprijinit de catre diriginta mea cat si directorul scoli din casa de copii.
Mai tarziu pe la varsta de 17 ani, o doamne ce avea griga de noi si ne supravegea a descoperit in mine o dorinta foarte mare de a picta si a face arta, motiv ce a determinato sa-si doreasca sa ma ajute ca eu sa fac o scoala de arta moderna in care sa pot primi lecti de pictura de la profesorul meu de pictura Mihai Serbanescu din Targoviste.
Timp de 3 ani chiar si mai mult, am mers cu multa placere catre scoala de arta si moderna din Targoviste, pentru a ma perfectiona in portretistica si pictura moderna.
Ani treceau iar vremea in care eu trebuia sa parasesc casa de copii se apropiasera foarte tare, asa ca la varsta de 23 de ani am hotarat sa-mi cunosc parinti si familia de unde eu proveneam.
Dar cand i-am cunoscut spre ghinionul meu, familia mea nu-au recunoscut ca find membru al familiei mele si m-au zgornit din viata lor ne acceptandu-ma ca membru al familie noastre.
Tot la acea varsta am hotarat sa-mi iau viata in propile maini si sa traiesc din arta, mergand prin orasele Romaniei pentru a face portrete pentru bani.
11 ani la rand am incercat vara de vara sa fac portrete pe litoralul Romanesc cu speranta ca voi deveni cunoscut ca portretist si apreciat de catre publicul Romanesc.
Dar de cele mai multe ori eream cofundat ca un cersetor sau chiar marginalizat de catre oameni, pentru ca se speri-au de faptul ca proveneam din casa de copii.
5 ani la rand, am deschis 5 expoziti de pictura personale in Targivicte cu vanzare si din pacate nu am reusit sa vand nici o pictura dupa cum doream.
Trist e faptul ca am intalnit oameni care spune-au ca doresc sa ma ajute cu materiale de pictura si organizarea a mai multe expoziti de pictura prin lume, dar din pacate ei urmareau sa-mi opreasca tablourile fara ca sa-mi dea bani pe ele.
La varsta de 25 de ani m-am simtit atat de singur incat am hotarat ca caut o fata care sa ma iubeasca si sa-mi devina sotie, care sa-mi daruiasca o familie la care am vista in toata perioada copilarieli mele traita in casa de copii.
Am cunoscut o fata ce provenea si ea tot de la casa de copii si din pacate dupa 8 ani de casnicie cu ea, relatia noastra avea sa se distruga din lipsa banilor si a situatiei noastre materiala.
Mai dureros e faptul ca din aceasta casnicie impreuna am dat viata unui copil pe nume Nica Emanuel Victi ce avea sa se nasca pe 17 Iunie 2008.
Pot sa va spun ca venirea lui Emanuel pe lume a fost unul din cele mai frumoase momente de fericire pentru mine, dar din pacate pentru Emanuel avea sa traiasca si sa simta lipsa mamei sale care a hotarat la varsta de 3 ani sa ne paraseasca pentru o alta familie care a creato dupa despartirea noastra.
Decizia despartiri noastre a venit in urma situatiei noastre materiale si a problemelor de zi cu zi finaciare ce erau in casa noastra, fapt pentru care in ziua de azi Emanuel este obligat de sitiatie sa cresca fara mama si dragostea ei.
La varsta de 3 ani Emanuel impreuna cu mine incercam pentru prima data sa plecam timp de o luna in Grecia-Atena, cu speranta ca vom reusi ca prin talentul meu de portretist si portretele ce le realizam sa facem ca sitiatia noastra materiala cat si finaciara sa fie una mai buna.
Iar prin acest talent sa puteam sa ne facem o situiatie mai buna cu speranta ca mama lui Emanuel se va intoarce din nou la noi.
Dar din pacate acolo ere-am nevoiti sa dormim pe strazi si sa ne chinuim cautand prin gunoaie de mancare si imbracaminte.
Cu ajutorul lui Bunul Dumnezeu am reusit sa ne intoarcem in Romania incercand sa reoptinem locuinta unde locuiam in Targoviste pana sa plecam in Grecia.
Dupa 3 ani de la acea experienta neplacuta in Grecia am hotarat impreuna cu fiul meu sa plecam in Paris-Franta in speranta ca vom reusi in domeniul artistic si ca situatia noastra materiala cat si finaciara va fi mai buna decat cea din Romania.
Asta pentru ca in Romania am fost dati afara din locuinta in vara anului 2014, unde noi dormeam si incercam sa traiam intr-un camin de liceu studentesc la Targoviste.
Neavand unde sa ma duc cu fiul meu am horarat o vara in treaga sa stam pe litoralul Romanesc din Costinesti sa facem portrete si sa strangem bani pentru ca in luna Septembrie anul 2014 sa plecam catre Paris-Franta.
Timp de o vara intreaga eu si fiul meu am fost nevoiti sa dormim pe plaja din Costinesti in aer liber pe timp de noapte, in speranta ca vom reusi sa strangem indeajuns de multi bani pentru a putea pleca catre Paris ca sa ne schimbam viata.
Am reusit impreuna cu fiul meu sa facem portrete si picturi care oameni din Romania le-au cumparat de la noi, si am putut sa strangel suma de 42 de milioane.
Bani cu care am cumparat bilete de autocat si ne-am indreptat catre Paris, dar nu aveam de unde sa stiu ce avea sa ne astepte si cate greutati vom intampina in Paris.
Timp de 2 luni am dormit pe strazile Parisului, chinuindune in frig si pe ploaie sa vindem din picturile ce eu si fiul meu le faceam pentru publicul fracez.
Din pacate succesul visat aici in Paris devenisera pentru mine cat si pentru fiul meu un mare cosmar ce parea sa nu se mai sfarseasca.
Dupa cele doua luni de chin si incercari, am reusit prin ajutoru unei doamne din Romania ce erea stabimita in Paris de 10 ani, sa obtinem o camera la hotelul Moderne din Saint Ouen.
In momentul in care am primit aceasta camera la hotelul social, eu si fiul meu am continuat sa esim pe strazi sa facem portrete si sa vindem din picturile ce le realizam aici in Paris.
Dar degeaba noi infruntam frigul din luna Decembrie, Febroarie si Ianuerie, caci rezultatele dorite decatre noi din picturile ce eu si Emanuel le faceam, nu avea sa dea roade si nici situatia noastra finaciara sa aduca fericirea cat si multumirea caci din munca noastra noi incercam sa ne asiguram pe zi macar painea zilnica.
Mai dureros este faptul ca din luna Septembria pana in luna Martie zi de zi cautam prin gunoaie dupa mancare pentru mine si fiul meu ca sa putem manca si noi, dar in gunoaie nu prea gase-am nimic de mancare pentru noi doi.
Asta pentru ca intre noi si cei care strangeau gunoaiele erea un mare razboi, pentru ca ei nu ne lasau sa luam mancare ce o arunca cei de la superlmarkt.
Iar politia Fraceza ne ridicau de fiecare data cand ne vedea sau ne amendau si ne zgorneau fara sa le pesa ca noi nu avem ce manca sau cu ce sa ne imbracam.
Mai mult, cersetorii ce dormeau pe strasile Parisului impreuna cu intreaga lor familie ne ameninta cu bataia daca ne mai prinde in locurile unde turisti veneau din toate colturile lumi.
Asa ca de teama ca eu si Emanuel sa nu patim ceva, am preferat sa nu ma mai duc sa-mi vand picturile si am ales sa caut de mancare prin gunoaie.
Acum am sa va spun si cate ceve despre fiul meu Emanuel.
Emanuel picteaza de la varsta de 3 anisori si impreuna am incercat sa aducem in inimile oamenilor bucuria artei pe care eu si el o cream pentru a trasmite fericire si iubirea noaste pentru arta.
La varsta de 5 ani Emanuel participa la o expozitie de pictura organisata de cate mine sub numele de Speranta unui artist cu 10 lucrarii.
Emanuel stie sa numera de la unu la zece si algabetul in 3 limbi: Franceza, Greaca si Engleza si mai stie foarte multe poezii.
Din pacate este obligat de soarta sa creasca fara mama si sa suspine dupa iubirea ce ii lipseste din partea mamei sale.
Acum ca stiti povestea mea, care de fapt este mult mai lunga si mai dureroasa, va rog din suflet sa fiti ingaduitori cu noi si sa ne ajutati sa putem face si noi o expozitie de pictura cu vanzare in care sa putem sa ne asiguram pe zi mancare si materiale de pictura pentru a putea continua sa pictam si sa facem ceia ce noi iubim cu tot sufletul.
Daca sunteti inpresionati si credeti ca puteti sa ne ajutati si pe noi, va rog (distribuiti) acest articol si rugati-va impreuna cu noi catre Dumnezeu sa fie citit de catre oameni care au mai multa posibilitate finaciara ce ar putea sa ne sprijineasca in visul nostru de a deschide o expozitie de pictura cu vanzare in Paris .
Va doresc ca bunul Dumnezeu sa va calauzeasca pasi si sa va indrume spre multa fericire alaturi de cei dragi din familie voastra iar raurile cu sanatate sa curga in viata dumneavoastra.
Va doresc toate cele bune si in caz ca doriti sa cumparati o pictura facute de fiul meu Emanuel sau de catre mine, puteti suna la numarul de telefon 0664640085 (pune si prefixul de Franta +33 in caz ca esti in Romania) sau ne puteti gasi la adresa Hotel Moderne 97 Rue. Du. Docteur Bauer, 93400, Saint Ouen, Paris-Franta
sau pe cinturile de Facebook cu numele Speranta unui artist si Nica Emanuel Victor

micutulartistemanuel@gmail.com
nicaflorin83@yahoo.com

Răspunde
ciula ciprian

iunie 24, 2015 at 12:53 pm

Buna ziua
Jurnalul meu teologic
http://ciulaciprian.simplesite.com/418545992

Dumnezeu este o întrebare, o oglindire, o îndoială. Înțelegerea neînțeleasă din suprema îndoială.

V-as ruga sa ma adaugati si pe mine la blogroll sau la lista cu bloguri ortodoxe.
Bucură-mi sufletul cu Chipul Tău Hristoase!

Răspunde
marya

ianuarie 8, 2016 at 11:56 am

La multi ani,cum as putea sa iau legatura cu Parintele Mihail Jar,Vladica?

Răspunde
adriana borzin

mai 9, 2016 at 7:24 pm

Caut pe cineva care ar putea face o donatie de carti pentru a deschide o biblioteca de carti religioase .

Răspunde
Simon

februarie 24, 2017 at 9:31 pm

Buna seara! As avea si eu o curiozitate. Stiu ca poate nu ar trebui sa discut despre asta aici, dar nu am gasit niciun loc privat unde sa discut asa ceva. Exista vreo posibilitate ca doi frati sa se casatoreasca, cu doi veri?

Răspunde