RSS

Arhive pe etichete: atunci n-ati facut nimic….

Ips. Nicolae Corneanu si Ps. Sofronie Drincec sunt iertati de catre Sinod. Ips Bartolomeu se dovedeste a fi un nou Marcu Evghenicul.

Ips Bartolomeu Anania evghenicul

Ips Bartolomeu Anania evghenicul

Ips. Nicolae Corneanu si Ps. Sofronie Drincec

sunt iertati de catre Sinod.

Ips Bartolomeu se dovedeste a fi un nou Marcu Evghenicul.

ca si motto:

‘Daca Bartolomeu Evghenicul n-a semnat,

atunci n-ati facut nimic….’

„În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.
Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.
În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.
Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.”

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Desi se prefigura de ceva timp decizia Sfantului Sinod, prin faptul ca problema celor doi ierarhi a fost lasata in penumbra in toate deciziile sinodale (prima reactie a Patriarhiei la aceasta problema, deciziile Sinodului permanent, apoi ale Sinodului mare), apoi prin faptul ca Ips. Nicolae  este numit presedinte al comisiei pentru dialog inter-religios din cadrul Sinodului, in virtutea functiei de mitropolit pe care inca o detinea (vezi comunicatul AICI); decizia de azi (9 iulie 2008) a Sinodului Mare nu a adus nimic nou  pentru cei ce sunt atenti la aceste detalii informationale. Chiar cu o zi inainte vorbeam cu cineva despre situatia creata, si ii spuneam ca de fapt va fi o cacealma sinodala, treaba fiind rezolvata in cel mai pur stil romanesc, al ‘spalarii pe maini’ de cele intamplate.

De asemenea, nu pot sa nu remarc faptul ca de ceva timp incoace, deciziile sinodale sunt date mai mult pentru gura presei, pentru a nu sifona imaginea Bisericii, ci a o prezenta intr-o aliura comerciala, prospera si cinstita. Este un subiect la care doream sa scriu mai mult intr-o postare aparte, referindu-ma la faptul ca toata presa (scrisa si digitala) e axata numai pe politichia mioritica, si nu mai gasesc niciun alt subiect ‘tare’ in ceea ce priveste planul bisericesc. Astfel ca, orice decizie minora politica, afecteaza societatea de la cea mai mica persoana la cea mai mare, pe cand o decizie sinodala, fie ea dintre cele mai importante, nu aduce nimic nou, sau nu are vreun efect major in viata sociala a crestinilor ortodocsi. Consider ca acest lucru se datoreaza faptului ca curajul marturisirii si apararii dreptei credinte in duh apostolicesc, este inlocuit de nenumarte dialoguri si comisii.

Chiar am participat la o piesa de teatru (printre putinele) superba, intitulata „Oratorii pisicilor turbate”. Subiectul central al piesei privea situatia politicului din tara noastra, cand discursurile epocale ce tasneau din dorinta patriota de iubire de popor si tara, care erau de nestavilit, fulgeratoare si antologice, erau inlocuite cu… dezbateri, comisii si para-comisii. Atitudinea patriarhala si voievodala (ce caracterizeaza pe romanul legat de traditia bimilenara dreptslavitoare) disparea treptat, fiind inlocuita  cu cea a omului ‘la patru ace’, diplomat (de la Titulescu incoace), respectat, dispus sa-ti ofere totul pentru a incheia afacerea secolului, inlantuind nesfarsite comisii si departamente, pentru ca profitul este noul lui crez. Solutionarea problemei este de acum sortita comisiilor si dezbaterilor, voturilor si legilor demo-cratice.

Citeam, de asemenea, reactia mult laudata a celor ‘48 de asociatii, 90 de manastiri si schituri, 11 parohii si mii de mireni’ cu privire la cazul celor doi ierarhi, pentru a fi caterisiti la sinod. Este laudabila actiunea, insa eu cred ca a fost pripita. Cu alte cuvinte, acum ar trebui sa vedem reactia acestor oameni; acum sa vezi manastirile care marturisesc pe Hristos si zic ca nu accepta un astfel de mitropolit si astfel de episcop si ca intrerup comuniunea, acum sa vezi asociatiile respective (care pentru prima data se aduna intr-un numar atat de mare) ca continua actiunea de informare publica si de luare de pozitie cu privire la decizia sinodala si ca fac presiuni pentru indreptarea situatiei create de cei doi ierarhi. Acum sa vezi miile de mireni ca se aduna la Patriarhie si zic cu cuvinte vechi-testamentare pentru pacate nou-testamentare „sa starpesti [Israele] raul din mijlocul tau si toti Israelitii vor auzi si se vor teme.” (Deut, 21, 21).  … insa e utopie, utopie, utopie.

Camasa lui Hristos

Camasa lui Hristos

M-au frapat doua lucruri, de fapt trei la acest sinod. Acestea sunt lucruri ce ma uimesc de-a dreptu’  si ma fac sa-mi pun indoieli asupra celor ce fac parte din acest sinod.

Primul dintre ele este faptul ca cei doi ierarhi nu au primit nici macar cea mai mica pedeapsa, ci doar o mustrare scrisa. Eu nu am mai vazut niciodata  un pogaramant care sa nu aiba cu sine nici cea mai mica urma de pedeapsa. Insasi Sinodul spune ca sunt ‘necanonice’ faptele celor doi ierarhi, si inca ce fapte. Astfel ca orice iertare trebuie insotita cu o mica pedeapsa. Daca e sa mai punem la socoteala faptul ca Ips Nicolae mai intai a mintit in legatura cu fapta impartasirii, spunand ca nu a facut acest gest, apoi a schimbat-o,  spunand ca a facut-o din emotie si din respect fata de catolicii, ca mai apoi sinodul sa ne spuna ca au facut ‘pocainta spre indreptare’ – ceea ce in spatiul public nici nu s-a auzit de asa ceva sa fii facut cei doi (macar ca ar fi dat semne de regrete pentru cele savarsite de ei), iar cat priveste pocainta publica de dupa aceasta decizie, nici nu mai vorbim… (UPDATE – vezi reactia Ips Nicolae dupa sedinta Sfantului Sinod AICI) Eu personal am cerut caterisirea celor doi ierarhi, insa stiind felul de solutionare a problemelor de catre Sinod, ma gandeam macar la o pensionare pentru Ips Nicolae si o retragere de buna voie din partea Ps Sofronie, insa la noi romanii ‘mantuirea este gratis’.

Al doilea aspect este de-a dreptul strigator la cer, prin faptul ca din cei 48 de ierarhi, doar unul, Ips Bartolomeu, a cerut caterisirea celor doi ierarhi, restul s-au spalat pe maini. Exact ca si odinoara Sfantul Marcu Evghenicul, Ips Bartolomeu isi dovedeste taria duhovniceasca, mergand drept inainte, nu pe laturi (in stil romanesc), marturisind cu toate consecintele, inlaturarea raului din sanul Bisericii si al Sinodului. Nu a tinut cont de ‘varsta, barba si rasa’ celor ce erau pe drept cuvant vinovati, nu a facut partinire ticaloasa, ci a incercat sa faca dreptatea hristica. Insa vorba romanului, dramatica si reala in acelasi timp:  ‘n-ai cu cine dom’le, nu ai cu cine…’ A preferat o comuniune sincera si curata in Sinod, decat una falsa, de ochii lumii, plina de tradarea lui Hristos. Oare el a fost singurul ierarh care a plecat urechea la tulburarea facuta in Biserica de catre cei doi ierarhi? Tulburare care negresit va  produce si mai multa sminteala, prin simpla iertare a celor doi. Eu insa nu am sa renunt usor, si voi nadajdui ca Dumnezeu nu va lasa neindreptate aceste lucruri. Astfel, parafrazand cuvintele papei Eugenie, care a realizat miseleste unirea de la Ferrara-Florenta din 1437-1439, care auzind ca Sfantul Marcu Evghenicul nu a semnat actul de unire, ci s-a opus ferm, a zis ca de fapt astfel nu a realizat nimic; voi spune si eu sinodului ca „daca Bartolomeu Evghenicul n-a semnat, atunci n-ati facut nimic….”

Cea de-a treia chestiune este legata de nesfarsita abstractizare a canoanelor, obiectivare lor. Astfel ca ceea ce trebuia aplicat aici, in cazul celor doi ierarhi, este lasat de izbeliste pentru viitorii infaptuitori, care la randul lor vor primi iertare si mustrare in scris… Sinodul, prin comisia lui canonica si de disciplina, nu a putut sa  spuna decat adevarul ca faptele celor doi ierarhi sunt necanonice si a spus la final de comunicat ca cei ce vor primi comuniunea dubla (de la ortodocsi si catolici sau greco-catolici) sa fie pusi spre pedepsire, conform canoanelor. Astfel ca ei nu isi mai aduc de vorba batraneasca, care spune ca „pestele de la cap se-npute”. Oare acum sinodul il va opri pe Dl. Cristian Badilita de la impartasanie, pentru faptul ca din copilarie se impartaseste la catolici, ortodox fiind, si se lauda cu asta? Oare acum nu ar fi trebuit, macar pentru asta, pedepsit Ips Nicolae, care afirma ca el a impartasit oameni de alta credinta fara niciun fel de problema, chiar a incurajat lucrul acesta. Au nu e acesta un paradox ticalos in comunicatul sinodului? Care-i pana la urma vinovatul?… iar daca l-am gasit, si stim cine e, atunci de ce nu-l pedepsim? de ce nu indreptam ce trebuie indreptat?

Eu cred ca e acelasi lucru ca atunci cand, un om flamand si sarac fura o paine pentru a-si astampara foamea,  este dus la inchisoare, punandu-i-se toate legile in cap, pe cand oligarhii plini de putere, cand sunt prinsi, musamalizeaza totul. Asa si aici, canoanele sunt pentru cei mici, pentru ‘norod’. Nu de aceea noul partiarh al nostru a imprumutat formula, foarte fancy de altfel, de „sanctitatea sa” – dupa modelul catolic. Astfel ca putem sa-l  beatificam inca din viata, precum fac catolicii cu ‘sfantul lor parinte’, care e papa – macar aceia stiu de ce ii spun ‘sanctitate’. Sa inteleg ca si ierarhii au imunitate la canoane, precum politicienii la legi, doar din considerentul ca, primind un rang superior, este deodata mantuit,sau s-a sfintit peste noapte? Noi romanii insa am invatat ca functia nu te mantuieste, cel mult te sfinteste, daca sti sa o sfintesti.

Despre relatiile viitoare pan-ortodoxe mi-e si frica sa mai vorbesc. Cu toate acestea, cred ca Athos-ul, daca va avea o atitudine ferma (chiar si in privinta retragerii comuniunii cu Ips Nicolae), va incerca sa faca presiune pentru retragerea Ips Nicole din functie. Nu mai are rost sa fac o analiza a relatiilor cu rusii si grecii,  deoarece postarea aceasta prinde proportii prea mari.

Cum am spus inca de la inceputul acestei crize bisericesti, ca nu imi voi lua o pozitie decat dupa ce Sinodul o va da, sperand ca aceasta sa fie suficienta pentru ca aceasta tradare a Ortodoxiei sa nu fie trecuta cu vederea, iata-ma acum in postura de crestin care duce lupta in continuare, pana la final, cand altii deja au obosit ducand-o, sperand ca si Ips Bartolomeu nu va renunta ca aceasta nedreptate sa nu fie pedepsita precum se cuvine; caci se cuvine a fi pedepsita!

Inca si acum ma gandesc, la fel cum ma gandeam la prima postare de dupa fapta facuta de Ips Nicolae, ca totul a inceput prin reactia greco-catolicilor de a considera gestul ierarhului tradator drept o minune. Iarasi, nu pot uita ca tot evenimentul savarsit era trecut in doar patru randuri ‘obisnuite’ pe site-ul Mitropoliei Banatului, astfel ca… ori acum, ori niciodata, acest gest aduce cu sine marturia unora, lepadarea altora; dovedirea unora, aratarea necredintei altora…

dan.camen.


foto> http://dorubrudascu.blogspot.com/2008/03/la-desprirea-de-un-adevrat-printe-i_24.html

 
16 comentarii

Scris de pe iulie 10, 2008 în articole, citadela, diverse, ecclesia, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,