Omul care a încercat să dărâme Coloana lui Brâncuşi

Omul care a încercat să dărâme Coloana lui Brâncuşi

[Este intersanta povestea incercarii de demolare a operei brancusiene in perioada comunista. Dupa ce si-a dat seama de gresala facuta in anii tineretii, D-l Tanasie infiinteaza mai apoi o loja masonica in satul natal  al  lui Brancusi, Hobita, adunand in jurul lui inca doisprezece membrii. Plini de ‘recunostinta’ pentru opera marelui sculptor roman,  masonii au decis sa ridice si ei cateva monumente in amintirea acestuia: unul in curtea bisericii din sat (ca sa vezi!), altul in cimitir, langa mormantul parintilor lui Brancusi, evident insotite de simbolurile specific masoneriei. Probabil ca pana la urma masonii o sa-l ‘scoata’ si pe Constantin Brancusi drept unul de-al lor, asa cum au incercat sa faca, fara succes, si cu Sfantul Constantin Brancoveanu. Citind articolul, mi-am dat seama ca acest mason si comunist, consatean cu Brancusi, a cunoscut importanta operei acestuia din urma numai atunci cand, la Berlin, a fost intampinat cu …’respect’, caci era din satul marelui sculptor roman. Bag de seama ca el, fiind familiar semnelor si simbolurilor ascunse, nu a putut descifra, nici la tinerete, nici la batranete, valoarea ce-o ascundea aceasta coloana, dar nici simbolistica ei. N-a descoperit ortodoxia lui Brancusi din operele pe care acesta le-a lasat posteritatii. Probabil ca atitudinea lui a fost schimbata doar de personalitatea lui Constantin Brancusi,  de respectul si cinstea de care se bucura sculptorul in strainatate, nu si de opera lui. Ce sa mai zic, tipic masonic, dar si comunist! – dan.camen. ]

Adevărul | Sâmbătă 21 nov 2009

În urmă cu 56 de ani, Tănasie Lolescu a tras cu un tractor de Coloana fără sfârşit a lui Constantin Brâncuşi. Primise ordin de la primul secretar al Organizaţiei de Tineret a PCR din raionul Târgu-Jiu să o dărâme şi să o vândă la fier vechi.

Tănasie Lolescu este originar din Hobiţa, satul marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Este un pesionar respectabil de 81 de ani.

Îşi aduce aminte că l-a văzut pe Brâncuşi în carne şi oase în sat. I-a atras imediat atenţia pentru că era o apariţie mai neobişnuită în Hobiţa, unde toţi oamenii se cunoşteau între ei.

„Am văzut la poarta primarului un om de statură mică şi cu barbă, îmbrăcat în alb. Când am ajuns acasă, i-am spus tatălui meu despre omul pe care-l văzusem şi el mi-a spus că este Brâncuşi.”

„Sula lui Tătărăscu”

În 1953, Lolescu avea 24 de ani. Fusese brigadier timp de o jumătate de an în Valea Jiului, unde muncise la construirea căii ferate, făcea parte din Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist şi era entuziasmat de idealurile cu care fusese îndoctrinat.

În primăvară, prim-secretarul organizaţiei, Constantin Babalîc, i-a dat ordinul să demoleze Coloana. La vremea aceea, liderii comunişti nu puneau mare preţ pe monumentul imaginat de Constantin Brâncuşi. În oraş i se spunea „Sula lui Tătărăscu”, după numele prim-ministrului în vremea căruia fusese construit. Nu era o operă de artă, ci doar „o lucrare comandată de Tătărăscu”.

În plus, în anii ’50, românii care părăsiseră ţara erau blamaţi şi consideraţi trădători. Era şi cazul lui Brâncuşi, care plecase la München şi apoi la Paris încă din 1904. „Cei care plecaseră din ţară erau desconsideraţi şi comuniştii voiau să dispară tot ce era legat de ei. Nu se cunoştea mai nimic despre Brâncuşi în perioada respectivă”, precizează Lolescu.

Soarta Coloanei a fost hotărâtă cu ocazia organizării la Bucureşti, în 1953, a Festivalului Mondial al Tineretului. „Organizaţiei de Tineret a raionului Târgu-Jiu i-a revenit sarcina să contribuie cu bani la această festivitate mondială. Unul dintre mijloacele de strângere a fondurilor era colectarea de fier vechi”, povesteşte Tănasie Lolescu.

„În anul 1953, primul secretar Constantin Babalîc m-a chemat şi mi-a spus să demolez Coloana. Aveam atunci funcţia de secretar pe probleme organizatorice în cadrul organizaţiei de tineret.”

Mai întâi, Lolescu a cerut sprijinul SovRomului Petrol de la Bâlteni, o unitate petrolieră româno-sovietică din apropiere. A cerut un Kirov, un utilaj rusesc pe şenile de mare putere, ca să smulgă din pământ Coloana Infinitului. „Directorul rus al unităţii, Naghiev, a motivat că nu poate să ne dea pentru că toate se află pe teren la diverse lucrări.”

A doua încercare a fost la Şcoala de tractorişti de la Vădeni, un cartier din Târgu-Jiu. „L-am rugat pe director să-mi dea un tractor”, îşi aminteşte Lolescu. „Şi am ales un IAR, primele tractoare ale noastre scoase, pentru că avea colţi şi se înfigea mai bine în pământ. Am înjghebat nişte lanţuri cu care se remorcau tractoarele şi am plecat împreună cu secretarul organizaţiei de tineret din şcoală, un băiat Milotin, care era şi tractorist.”

Când au ajuns în Parcul Central din Târgu-Jiu, Lolescu şi Milotin au legat lanţul tractorului de primul modul al Coloanei fără sfârşit. „Am tras, dar lanţurile ­s-au rupt”, povesteşte fostul secretar pe probleme organizatorice. Au reparat lanţurile cu nişte sârme şi au făcut o nouă încercare.

Lanţurile s-au rupt

„Am zis să le legăm mai sus”, la o înălţime de doi metri. „Ne-am urcat pe cabina tractorului şi le-am legat mai sus”. Tractorul a început din nou să tragă, dar s-a ridicat cu partea din spate. „Nu s-a putut face nimic pentru că era bine înfiptă în pământ”, spune Tănasie Lolescu la 56 de ani de la experienţă.

„A fost o încercare copilărească şi lipsită de judecată. Brâncuşi a avut grijă să-şi înfigă opera sa în pământul românesc ca să rămână nemuritoare.”

Dar soarta monumentului ar fi putut fi alta dacă Lolescu ar fi împrumutat un tractor rusesc pe şenile. „Nu ştiu dacă o puneam jos, dar cu siguranţă că provocam ceva stricăciuni. Kirovul trăgea sondele, vă închipuiţi ce putere avea. Bine că s-a întâmplat să nu îl putem lua.”

Din cauza eşecului lui Lolescu, Organizaţia de Tineret Târgu-Jiu nu a putut contribui cu fonduri la festivalul de la Bucureşti. „Am fost criticat pentru că nu am fost în stare să dau Coloana jos. Am fost luat în discuţia şedinţei de partid. Babalîc mi-a reproşat că tocmai eu, care făceam parte din comitetul de organizare al festivalului, nu m-am implicat în colectarea de fonduri”, povesteşte Lolescu.

Demolarea simbolului naţional, o iniţiativă a comuniştilor din Târgu-Jiu

Iniţiativa demolării Coloanei fără sfârşit a existat şi înainte de încercarea nereuşită a lui Lolescu din 1953.

La 7 martie 1951, Sfatul Popular al Oraşului Târgu-Jiu trimite o adresă Departamentului Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale (Ministerului Afacerilor Interne de la vremea aceea) prin care cere aprobare să demoleze Coloana. În document, opera lui Brâncuşi este numită „o coloană metalică introdusă în fundament de beton fără nicio estetică”.

Comuniştii aflaţi la conducerea oraşului doreau să folosească materialele din care era construit monumentul pentru a face lucrări gospodăreşti.

„Ţinând seama că această Coloană, prin materialele rezultate din demolarea ei, ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate ale oraşului, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei”, scria în adresa trimisă de Sfatul Popular Târgu-Jiu.

Politrucii s-au răzgândit

Potrivit unui articol publicat în revista „Brâncuşi” de profesorul Zenovie Cârlugea, adresa prin care se cerea demolarea coloanei ajunge la data de 20 martie 1951 la Comitetul pentru artă, care o trimite mai departe Academiei Române a RPR, la Comisia Ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice, la 30 iunie.

Academia expediază înapoi adresa Comitetului pentru Artă, care emite la 5 ianuarie 1952 un răspuns potrivit căruia lucrarea poate fi considerată „o operă decorativă inspirată din formele artei populare din regiune” şi „poate fi menţinută ca atare”.

Academia Română îşi însuşeşte punctul de vedere al Comitetului şi trimite la 18 ianuarie un alt document prin care cere să se comunice la Târgu-Jiu că „această coloană nu trebuie distrusă, ci conservată”.

Pusă în pericol de două ori în anii ’50, Coloana lui Brâncuşi este în sfârşit protejată cu începere de la data de 23 iunie 1955, când, prin Hotărârea nr. 1.160 a Consiliului de Miniştri, opera este inclusă pe lista monumentelor de cultură de pe teritoriul Republicii Populare România.

Moştenirea pierdută a lui Brâncuşi

Sorin Lory Buliga, directorul Centrului de Artă şi Cultură „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, regretă că ambele iniţiative de demolare a Coloanei infinitului – cea din 1951, când Sfatul Popular al oraşului a trimis o adresă Comitetului pentru Artă prin care cere demolarea Coloanei, şi cea din 1953, când prim-secretarul Babalîc a dat ordin să fie dărâmată – au pornit din Târgu-Jiu.

Încercarea lui Tănasie Lolescu „a fost cel mai periculos moment din istoria operei, pentru că a fost foarte aproape de a fi distrusă”, spune Buliga. „Pe atunci, prim-secretarii erau ca nişte mici preşedinţi. În perioada respectivă erau puşi în posturi-cheie oameni cu o slabă pregătire, sub pretextul originii sănătoase.”

Buliga, care a cercetat opera şi viaţa lui Brâncuşi, afirmă că marele sculptor a aflat de încercarea de demolare a operei sale. „Brâncuşi a aflat de faptul că s-a tras cu tractorul de Coloana sa şi a fost foarte supărat. Acest lucru este posibil să-l fi determinat să nu mai trimită în ţară nimic din opera sa.”

Sculptorul şi-a lăsat lucrările prin testament statului francez şi unor apropiaţi, şi nu statului român, aşa cum dorise iniţial, susţine directorul Centrului de Artă şi Cultură „Constantin Brâncuşi”.

Masonii din Hobiţa

Cel care a încercat să demoleze Coloana infinitului cu un tractor, Tănasie Lolescu, a fost târziu întâiul primar al oraşului Motru, al doilea ca mărime din judeţul Gorj.

Localitatea a fost clădită de la zero lângă râul Motru, de la care şi-a luat şi numele. Oameni din toate zonele ţării au venit aici ca să muncească în minerit, povesteşte primarul, care a fost martor la punerea pietrei de temelie a oraşului şi şi-a păstrat funcţia timp de 14 ani.

La câţiva ani după tentativa de distrugere a monumentului lui Constantin Brâncuşi, Lolescu şi-a dat seama de importanţa sculptorului român în lume, atunci când a vizitat un mare muzeu din Berlin şi a intrat în vorbă cu directorul adjunct al instituţiei.

Când a auzit că Lolescu este din acelaşi sat cu Brâncuşi, directorul şi-a scos pălăria în faţa lui, s-a aplecat şi i-a spus „Respectul meu”. „Atunci mi-am dat seama că Brâncuşi era un artist foarte important în lume.”

Tănasie Lolescu a încercat ­să-şi răscumpere mai târziu greşeala din tinereţe. El a înfiinţat şi conduce o lojă masonică ţărănească chiar în satul natal al sculptorului, Hobiţa, care are în prezent 13 membri. Loja a contribuit la ridicarea unui monument al eroilor în curtea bisericii satului.

Acesta include elemente ce amintesc de Brâncuşi şi de operele sale de la Târgu-Jiu. Într-un colţ se găseşte şi un simbol masonic: trei puncte într-un cerc, care reprezintă un principiu masonic – libertate, egalitate şi fraternitate.

Tănasie Lolescu figurează printre ctitorii monumentului alături de alţi fruntaşi locali.

Loja masonică din Hobiţa a contribuit şi la ridicarea unei troiţe în cimitirul din sat, acolo unde sunt înmormântaţi părinţii lui Constantin Brâncuşi. Lolescu doreşte ca la baza troiţei să fie adus pământ de la mormântul marelui sculptor, care se află în Cimitirul Montparnasse din Paris.

Numele coloanei

OPERA lui Brâncuşi din Târgu-Jiu a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri. La început, s-a numit Coloana recunoştinţei fără sfârşit, pentru că a fost ridicată în memoria soldaţiilor români morţi în Primul Război Mondial.

În perioada comunistă, a fost redenumită Coloana infinitului, iar numele sub care este înregistrată pe lista monumentelor istorice este Coloana fără sfârşit.

Coloana a fost ridicată în anul 1937, iar un an mai târziu a fost alămită, fiind terminată în luna noiembrie.

Are o înălţime de 29,35 metri şi este formată din 15 moduli întregi şi două jumătăţi. Adâncimea fundaţiei de beton în care se află stâlpul este de cinci metri.

Coloana este din fontă şi a fost turnată în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Greutatea Coloanei depăşeşte 29 de tone. Coloana a fost comandată de Liga Naţională a Femeilor Gorjene, care era condusă de Aretia Tătărăscu, soţia primului-ministru din perioada respectivă.

Pripon pentru animale

Coloana Infinitului a fost amplasată pe locul unui vechi târg de animale. După construirea monumentului, ţăranii îşi legau animalele de sculptura lui Brâncuşi.

Opera face parte din Ansamblul monumental Calea Eroilor din Parcul Central din Târgu-Jiu, care mai cuprinde Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii.

Coloana se află la o distanţă de 1.700 de metri faţă de lucrările de artă din Parcul Central, amplasată la capătul Căii Eroilor, în linie dreaptă faţă de celelalte sculpturi. Între Coloană şi restul operelor se află Biserica Sfinţiii Apostoli Petru şi Pavel.

Alin Ion

sursa>

http://www.adevarul.ro/magazin_de_duminica/dosar/Tanasie_Lolescu-omul_care_a_incercat_sa_darame_Coloana_lui_Brancusi_0_157184649.html