Icoana ce reda scena 'Judecatii de apoi' cu Mantuitorul strajuit de Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul (Deisis), ce se afla pe reversul icoanei cu Maica Domnului de la Manastirea 'Dintr-un Lemn' (jud Valcea).
DESPRE CE ESTE INGADUIT SI CE
NU ESTE INGADUIT A PRIMI CRESTINUL
Aveti mai jos un fragment (capitol) din cartea „Mantuitoarea frica de Dumnezeu” scrisa de Ierom. Grigorie Sandu, Ed. Christiana, 2008, preluat in format digital de la revista Puncte cardinale (luna septembrie 2008). Capitolul abordeaza mai multe teme actuale precum: cipurile, pecetea cu 666, venirea antihristului etc. dintr-o perspectiva duhovniceasca bazata pe date stiintifice, impletind pe cat se poate aceste date si calcule cu raspunsurile duhovnicesti smerite. Autoritatea cu care parintele ieromonah spune lucrurilor pe nume este datorata si profesiei pe care acesta a avut-o cat timp a vietuit in lume, aceea de profesor in genetica (vezi AICI AICI AICI AICI AICI).
dan.camen.
~~~+~~~
„Cerul si pamantul vor trece,
dar cuvintele Mele nu vor trece”.
(Matei 24, 35)
Cu aceste cuvinte a incheiat Domnul nostru Iisus Hristos raspunsul dat ucenicilor la intrebarea lor cu privire la vremurile care vor precede cea de a doua venire a Sa. Asadar, inainte de toate, crestinul trebuie sa primeasca statornic gandul ca vremurile lui Antihrist neaparat vor veni. Dar „sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii” (II Tesaloniceni 2, 3).
Se pare ca aceste vremuri s‑au apropiat, caci sunt ca si implinite atentionarile Sfantului Apostol Pavel catre ucenicul sau: „Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza‑te si de acestia!” (II Timotei 3, 1‑5).
Cei prin care se pregatesc de pe acum conditiile domniei lui Antihrist cu dibacie incearca sa semene, atat in mintea celor ce cred in stiinta, cat si in mintea celor ce cred in Dumnezeu, ideea ca lucrurile duc firesc si inevitabil spre acest final dorit de ei. Demonstratia lor se bazeaza pe cunostinte astronomice convertite in astrologice, astfel incat sa slujeasca ideii pe care vor sa o implanteze in mintea oamenilor. Se porneste de la faptul stiintific stiut ca axa Nord‑Sud a Pamantului descrie in miscarea ei un con complet in 25764 de ani. Viteza de precesie este, deci, de un grad in 71,5667 ani. Zona cereasca din jurul eclipticii (planul orbitei Pamantului) cu o latime de 18 grade se numeste zodiac, pentru ca aici se gasesc cele 12 constelatii parcurse succesiv de Pamant in miscarea sa anuala. Fiecarei constelatii ii revin pe ecliptica 30 de grade. Miscarea de precesie acopera cele 30 de grade ale unei constelatii in 30 x 71,5667 = 2147 de ani, durata care este interpretata ca o era in viata civilizatiei umane. Luand ca reper punctul vernal gamma al echinoctiului de primavara, in anul 6509 i.H. acest punct a iesit din constelatia Racul si a intrat in Gemeni. Peste 2147 de ani, adica in anul 4362 i.H., punctul echinoctial iesea din Gemeni si intra in constelatia Taurul. Dupa alti 2147 de ani, deci in anul 2215 i.H., punctul echinoctiului de primavara parasea Taurul si intra in Berbec. In anul 68 i.H. punctul vernal gamma intra in constelatia Pestilor, unde se afla si acum, pana in anul 2079 d.H., cand, parasind Pestii, va intra in Varsator.
Dupa ce castiga increderea oamenilor cu aceste afirmatii, strict stiintifice si adevarate, se apropie de scopul lor legandu‑le cu evenimentele biblice, ca sa‑i castige si pe cei credinciosi. Incep prin a propune ca in anul 6509 i.H., cand se intra in constelatia Gemenilor, a avut loc facerea lumii, a lui Adam si a Evei. Sa retinem insa ca gresesc cu cca. 1000 de ani in plus, dar au neaparata nevoie ca evenimentul biblic sa fie la acea data, ca sa poata derula mai departe scenariul lor astrologic cu un pas de 2147 ani. De fapt, autorii scenariului nici nu cred in ce, din viclenie, spun. Cand sustin ca in acest an punctul luat ca reper a iesit din constelatia Racului si a intrat in Gemeni, au o scapare de logica: ca sa iasa din constelatia Racului, trebuia ca ea sa existe deja. Inseamna ca pentru ei universul exista mai dinainte, nu a fost facut acum. Cand in anul 4362 i.H. se intra in constelatia Taurului se sustine ca ar fi avut loc potopul biblic. Biblia il plaseaza insa cu cca. 1500 de ani mai tarziu. Cu 2215 ani inainte de Hristos, cand se intra in constelatia Berbecului, apareau marile imperii, incoltea stiinta, gandirea umana incepea sa accepte existenta unui Dumnezeu unic, Moise primeste Tablele Legii Vechi si instituie religia mozaica, prin care se consacra monoteismul yehovist legat de Dumnezeu Tatal. Spre sfarsitul acestei perioade (cca. 500 ani inainte de Hristos), apar reformatori care transforma politeismul in monoteism: Buddha pentru hinduism si Confucius pentru daoism, desi amandoua aceste credinte sunt mai degraba fara Dumnezeu personal. In anul 68 i.H. Europa conduce lumea prin noul imperiu roman, se nasc Sfintii Parinti Ioachim si Ana, prin care se pregateste venirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care va domina prin crestinism toata perioada cat Pamantul se va afla in zodia Pestilor. In anul 2079 d.H., o data cu intrarea in zodia Varsatorului, va fi era Duhului, care se sustine ca va intelepti pe oameni sa inteleaga deplin voia lui Dumnezeu si adauga abil ca lumea va fi organizata intr‑un stat unic, condusa de un presedinte mondial, religiile vor disparea prin unirea intr‑o singura Biserica, ce va avea un singur Mare Preot, in persoana liderului politic mondial, ca si cum aceasta ar fi voia lui Dumnezeu.
Mentionarea evenimentelor trecute la date propuse de ei are rolul de a intemeia calendarul lor astrologic si astfel sa scoata concluzia urmatoare: asa cum s‑au intamplat intocmai in trecut cele proorocite, pentru ca reflecta voia lui Dumnezeu din moment ce sunt descoperite prin randuielile din univers, tot asa se vor confirma si cele viitoare. Intentioneaza sa ne bage astfel in cap ideea ca statul unic si liderul unic sunt de neevitat, pentru ca asa este hotarat de Dumnezeu de cand a facut lumea si i‑a ascuns viitorul in mersul stelelor. Aceste idei sunt intens mediatizate in Apus si multi deja cred asa, inclusiv ortodocsi ajunsi sa traiasca pe acolo.
Globalizarea planetei intr‑un stat unic este vestita ca voie a lui Dumnezeu prin faptul ca in anul 2079 pozitia stelelor se va aranja astfel incat se poate interpreta de cititorii in stele ca tronul din Nord va fi purtat de pestele din Sud. Se fagaduieste ca va fi o perioada de mare fericire pe Pamant, pentru cei ce conduc si pentru cei ce sunt condusi, deoarece stelele cele mai cunoscute din constelatia Varsatorului, in care se va intra, se numesc Sadalmelik si Sadalsuud, adica Fericirea regelui si Fericirea lumii. Regele unic va fi si preot suprem, pentru ca aceasta constelatie corespunde in mitologie cu Ganymede, faimosul print troian care a ajuns paharnicul lui Zeus, ca un rege jertfitor. Credinta unica inseamna Elohim = Alah = Dao = Brahma. Globalizarea este prezentata ca o consecinta inevitabila a legilor care guverneaza universul, a legilor lui Dumnezeu, care, extrem de interesant, se precizeaza ca nu este acelasi cu Yehova. Dar, daca nu este Dumnezeu revelat in Sf. Scriptura, nu poate fi decat vrajmasul!!!
Facand din fenomenele astronomice nu numai ceasul nostru cosmic, ci si indicator al mersului societatii omenesti, autorii unor asemenea teorii New Age reusesc din pacate sa ii abureasca pe multi, fie ca sunt oameni de stiinta, fie ca sunt oameni de credinta. Presedintele mondial pe care vor sa ne obisnuiasca a‑l astepta nu poate fi decat Antihristul, care la vremea sfarsitului va sluji mai marelui demonilor, indiferent cum este el numit. Ni se implanteaza ideea ca in cateva decenii urmeaza sa se intample toate acestea, asa cum s‑au intamplat si cele trecute, aparent asociate cu calendarul lor astrologic.
Tot mai multe dintre semnele amintite de Mantuitorul si detaliate in proorocii de Duhul Sfant ca vor anunta apropierea sfarsitului pot fi regasite in viata societatii umane de astazi. Globalizarea politica a inceput si se lucreaza frenetic la conturarea Statului Unic Mondial. Doua continente, Europa si America de Nord, au devenit deja, practic, doua state. Germenul viitoarei conduceri unice exista in Organizatia Natiunilor Unite, ca parlament, si in Consiliul de Securitate, ca guvern. Personal, cred ca se va implini inainte de anul 2079. Evenimentele se vor precipita, caci vrajmasul stie ca are timpul limitat si ca se apropie de sfarsit. Pe masura ce are impresia ca este stapan peste situatie, va forta lucrurile.
Ecumenismul pregateste si el cu migala unirea Bisericilor. Organizatia Natiunilor Unite a lansat deja proiectul pentru construirea Bisericii Intalnirii, in care sa fie reunite cele cinci religii importante: iudaismul, crestinismul, islamismul, hinduismul si budismul. Fiindca ni se pregateste sfarsitul, se gasesc si oameni care incearca sa ii pregateasca pe semenii lor pentru primirea cum se cuvine a acestui inevitabil sfarsit. Este regretabil ca nu se face acest lucru cu intelepciunea si cu autoritatea Bisericii.
Lasata pe seama unor initiative particulare, lucrarea aceasta este paguboasa din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca se da prilejul sa se reproseze Bisericii ca nu‑si face datoria fata de credinciosi, lasandu‑i abandonati in ceata, ceea ce ar putea mari distanta dintre Biserica si credinciosi, contribuind la implinirea dorintei masonice de a scoate Biserica din viata oamenilor. Oamenii trebuie sa‑i simta permanent grija si ocrotirea ei de Mama. In al doilea rand, pentru ca, neavand recunoasterea necesara in fata tuturor, cei care vorbesc se fac ascultati numai de o mica parte a poporului, mai exact, doar de cei care mai stiu cate ceva din invatatura Bisericii despre vremurile din urma, sunt deja ingrijorati si gata sa se sperie de mesajele mai alarmiste decat este cazul in acest moment. In al treilea rand, pentru ca se da prilej de afirmare a unor opinii carora le lipseste bunul discernamant de a separa ce se poate primi de ce nu se poate primi si cele pregatitoare de cele finale. Nu avem nevoie de un mic segment panicat, ci de un intreg popor care stie ce face.
Sigur ca Biserica are dreptate daca spune acum ca „nu este inca vremea lui Antihrist”, dar aceasta nu inseamna ca poate spune: „Stati linistiti, nu este inca vremea lui Antihrist!”. Nu putem sta linistiti cand i se pregateste calea. Desigur ca lucrurile isi vor vedea de mersul lor in aceeasi directie, caci ce a zis Mantuitorul in Evanghelia Sa si Duhul Sfant in proorocii ca va fi, aceea nu se poate sa nu se implineasca, conform citatului cu care am inceput acest text, dar trebuie sa ne gasim pregatiti pentru cele ce vor veni. Pentru aceasta trebuie spus clar ce este propriu acestei etape si ce ne rezerva viitorul, ce se poate accepta acum si ce nu se poate accepta, nici acum, nici in viitor.
Ca sa nu se faca viata oamenilor imposibila inainte de vreme, amenintati de unele voci cu pierderea mantuirii daca vor folosi carduri in loc de bani, as fi vrut sa aud din partea Bisericii enuntate cateva principii in baza carora oamenii sa raspunda provocarilor facute de o lume in fond necrestina, care la esaloanele sale superioare are masoneria mondiala, iar masoneria, de la anumite grade secrete in sus, ii are ascunsi pe Inteleptii Sionului. Daca ar vedea ei ca Biserica si‑a pregatit poporul pentru cele viitoare, poate nici nu ar mai propune ce au in gand a face si, ca la Ninive, s‑ar amana sfarsitul acestei lumi pana vor gasi alta cale de implinire a scopurilor lor.
Dar asa, pregatesc ei dinainte poporul pentru a primi propunerile lor, iar Biserica, si de va riposta in fata faptului implinit, nu va mai avea audienta. Dumnezeu, in prestiinta Lui, cand a insuflat Sfantului Ioan Apocalipsa, stia care va fi atitudinea noastra, dar aceasta nu inseamna ca vrea sau ne determina sa avem aceasta lipsa de reactie care grabeste sosirea vremurilor apocaliptice.
Ca sa iesim din ceata, dupa parerea mea, aceste principii sunt urmatoarele:
1. Numarul 666, repetat numai el pe toate cele, devine o pecete in sensul Apocalipsei, adica pecetea lui Antihrist. Numarul 666 prezent intr‑o enumerare, alaturi de alte numere, nu are aceasta semnificatie. Sau daca pe unele lucruri ar fi 666, iar pe altele, de exemplu, 222, de asemenea nu ar avea semnificatia de pecete. Dar daca numai 666 se repeta peste toate, devine intr‑adevar pecetea descoperita de Dumnezeu autorului Apocalipsei: „Si ea [fiara – n. n.] ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa‑si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 16‑18).
Nu este o intamplare oprirea asupra acestui numar. Daca, din respect, ar fi vrut sa tina cont de sensibilitatile crestinilor, asa cum in baza mult trambitatelor drepturi ale omului tin cont de sensibilitatile credinciosilor din alte religii si de pretentiile grupurilor de tot felul (vezi cazul gay), stiinta si tehnica de astazi ar fi permis in mod sigur depasirea dificultatilor create de folosirea altui numar, chiar daca ar fi adevarat ca 666 ofera niste avantaje in lucrul cu calculatorul. Este insa un atac deliberat la adresa crestinismului. Cei din spatele masoneriei cunosc Scriptura si au pregatit indelung terenul ca sa poata organiza lucrurile exact asa cum nu le este ingaduit crestinilor sa faca fara sa se lepede de Dumnezeu. Sa vedem ce se poate folosi si ce trebuie respins din ceea ce este pecetluit cu acest numar.
2. Intrucat in Sf. Scriptura avem scris ca cel ce va primi pe trupul sau acest semn al fiarei va fi sters din Cartea Vietii („Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului” – Apocalipsa 14, 9‑10), nu este ingaduit nici unui crestin sa primeasca implantarea pe trupul lui a unui cip, sau ce o fi si cum se va numi, sub nici un motiv, chiar cu pretul vietii. Crestinul trebuie sa refuze acest lucru chiar daca viclenia vrajmasului va face sa nu fie asociata la inceput cu o lepadare explicita de credinta, ci se va argumenta cu inlaturarea pericolului de pierdere sau furare a cardului etc. Oricum va avea consecinta unei caderi din har. Sunt sigur ca pana la urma diavolul va vrea sa obtina de la oameni marturisirea lepadarii de Hristos, caci nu se multumeste doar cu invinuirea noastra implicita la Judecata. Ar obtine prea putin inselandu‑ne fara sa stim ce se intampla. Cand va fi mai stapan pe situatie, va pune conditii mai aspre. Iar cei cazuti din har prin compromisuri anterioare nu vor avea taria de a rezista cand se va cere o apostazie explicita. Aceasta lepadare nu este ingaduita nici macar de forma, amagindu‑ne cu gandul ca in taina am ramas credinciosi lui Hristos. Avem din vietile sfintilor mucenici dovada ca nu au aruncat nici de forma tamaie pe altarul zeilor pentru a‑si scapa viata.
Referitor la locurile de implantare pe trup, sa nu ni se para intamplator ca „cercetarile” recente au gasit adecvate fruntea si mana dreapta, adica exact locurile proorocite in Apocalipsa.
3. Daca aceasta pecete ramane exterioara trupului nostru, consecintele se diferentiaza in felul urmator: a)Apocalipsa. b) Daca nu se aminteste in nici un fel de Dumnezeu si pecetluit cu 666 este un lucru exterior, se poate primi, caci cel pe care Mantuitorul l‑a numit stapanitorul lumii acesteia (l‑a numit, nu l‑a facut; el a ajuns sa se instapaneasca prin uzurparea adevaratului stapan inselat de el – omul) si‑a pus sau isi va pune pecetea sa peste toate lucrurile. Aproape nu se mai gasesc in magazine obiecte care sa nu aiba pe ele codul de bare* in care zace ascuns si 666. Ca urmare, si cardul care tinde sa inlocuiasca banii lichizi, chiar daca are pe el insemnul 666, este tot un instrument de lucru exterior, care poate fi primit. Martirii primelor veacuri se foloseau si ei de monedele pe care erau insemnele zeilor pagani, cat timp nu era implicata o lepadare de credinta. Cardul este si el un instrument de plata. Daca eu ma pot legitima cu un alt act de identitate ca sunt persoana proprietara a contului desemnat cu un numar din care poate face parte si pecetea 666, cardul este identic in acest caz, de exemplu, cu o punga de cafea pe care o folosesc, desi se afla si 666 in codul de bare de pe ea; sau cu o bancnota cu insemne masonice, precum euro. c) Daca in viitoarele acte de identitate persoana mea este desemnata insa cu un numar, precum codul numeric personal de acum, in care este prezenta si pecetea 666, asa ceva nu se poate primi, chiar daca ramane un act exterior, nu mi se implanteaza pe trup. Nu se poate sa semnez ca „Eu sunt persoana cu numarul 666…”. Tot ce se conjuga cu „a fi” nu ne este permis sa fie decat prin Dumnezeu. Diavolul nu poate fi amestecat decat in „a avea”. Imi este, deci, ingaduit sa conjug: „Eu am cardul cu numarul 666…”. Dar eu, ca persoana, din alte documente cu care ma legitimez, rezulta ca sunt ZX, nu 6661480824… d) As putea avea chiar un act de identitate, cu sau fara cip (daca ne sunt cunoscute informatiile depuse, nu conteaza forma de depozitare a informatiilor, afectata de nivelul tehnologic al fiecarui moment), care este inseriat din fabricatie cu un numar al lui din care face parte si pecetea 666, daca eu ca persoana ajunsa proprietara a acelei legitimatii sunt numit nu prin aceasta serie a actului, ci prin nume sau printr‑un cod numeric personal nepecetluit cu 666.
Situatia ar fi similara fostelor buletine sau actualelor carti de identitate, modificate in viitor doar in sensul ca nu vor mai avea inscrisuri clasice, ci un suport electronic pentru informatii si in numarul lor inclus 666. Cand mi se atribuie mie, se completeaza numele meu si un cod personal fara 666. In acest caz, pecetea este a actului, nu a mea, si, cum spuneam, pot conjuga: „Eu am cartea de identitate cu numarul 666164…”, asa cum acum am CI cu seria GX, nr. 164594. Acea serie de fabricatie a cartii de identitate atribuite mie poate fi folosita ca si pana acum ca informatie suplimentara de identificare a mea, fara a ma confunda eu cu ea. Pecetea este prezenta pe ea ca pe orice produs din lumea aceasta, de care am spus ca ne putem folosi. Antihristul este stapan sa‑si conduca cum vrea lumea aceasta, in care mi s‑a dat sa traiesc si nu pot trai decat folosindu‑ma de ce gasesc in ea. Insa eu nu‑l am de stapan, cat timp persoana mea, care Il marturiseste pe Dumnezeu, ramane nepecetluita si se leapada de el, chiar cu pretul prigoanei pentru nepecetluire.
Folosirea cip‑urilor viitoare devine ingrijoratoare insa, deoarece informatiile nefiind la vedere, exista pericolul ca in el, fara ca eu sa stiu ce scrie despre mine acolo cand l‑am acceptat, sa fiu persoana cu numarul 6661480824…, nu cu numele ZX si doar posesor al cip‑ului cu numarul 666… De aceea este de dorit sa nu primim forme de legitimatii in care numele si codul meu personal nu sunt la vedere. Cat despre carduri, pentru pace in suflet, acum credinciosii pot insista ca banii sa le fie depusi intr‑un cont personal. Se pare ca exista aceasta forma legala, dar se tine in secret sau, oricum, nu se stimuleaza apelarea la ea, chiar se descurajeaza.
Biserica ar trebui sa se implice pentru a obtine in mod oficial din partea statului aceasta scapare credinciosilor sai care nu vor sa primeasca un card. Obligatoriu nu poate fi, din moment ce trebuie sa se faca cerere pentru atribuirea lui. (Vedeti viclenia diavolului? Ne pune sa cerem noi! Probabil ca asa va fi si cu cele din urma, ca sa ne poata acuza la Judecata Domnului, dupa cum spuneam mai sus, printr‑o lepadare explicita, facuta chiar la cererea noastra.) Cererea il face, deocamdata, optional; nu se cere ceva care e obligatoriu. Iar Biserica trebuie sa aiba grija ca statul sa nu‑l faca obligatoriu.
Rezumand, principiile amintite ar fi:
– sub nici o forma, stiuta sau nu acum, intrevazuta sau nu in viitor, nu pot primi pecetea in legatura cu persoana mea, nici in acte si cu atat mai putin in trup;
– ma pot folosi de lucruri pecetluite exterioare persoanei mele.
Pornind de la aceste principii, fiecare poate intelege ce poate accepta si ce trebuie sa respinga in aceasta perioada premergatoare ultimilor trei ani si jumatate din viata acestei lumi, cand va domni in mod declarat pe pamant Antihristul, caruia, dupa cum am aratat, i se pregateste calea. Cel care face altfel o face pe propria raspundere cu privire la consecinte. Iar consecintele sunt pierdere de har. Biserica trebuie sa ne atraga atentia ca desi Apocalipsa aminteste doar de pecetluirea trupului, primirea unei legitimatii in care este pecetluita persoana este o cadere din har, si, astfel, vom ajunge neputinciosi sa rezistam ispitei fatise din vremurile in care fiara isi va da arama pe fata. In acele vremuri, pedeapsa va incepe inca din viata aceasta. Un parinte al Bisericii a propovaduit ca apa data de Antihrist pe timpul secetei ingaduite de Dumnezeu in vremurile din urma nu va tine de sete, iar cei ce se vor lepada de Antihrist vor bea ulei sfintit si nu le va mai fi sete de apa. Dumnezeu va mai face o ultima chemare la pocainta in acel timp ramas: „Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti‑va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu. Si s‑a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s‑a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei” (Apocalipsa 16, 1‑2).
Dar mai ingrijoratoare trebuie sa fie osanda vesnica („Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” – Apocalipsa 14, 11). Cei care vor vedea in Antihrist si proorocii lui niste castigatori se vor insela, pariind pe cel ce pierde, caci „fiara a fost rapusa si, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s‑au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pasarile s‑au saturat din trupurile lor” (Apocalipsa 19, 20‑21).
Fericiti cei care, nepierzand harul prin incuviintari anterioare, vor arata „rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apocalipsa 14, 12). Despre acestia, care vor putea rezista cu pretul vietii presiunii de apostazie din vremea sfarsitului, autorului Apocalipsei i s‑au descoperit urmatoarele: „Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s‑au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani” (Apocalipsa 20, 4).
* Codul de bare a fost imaginat pentru a putea citi usor pe ambalajele unor marfuri numarul de identificare a produsului si pretul cu ajutorul unui fascicul de lumina. Numerele sunt codificate printr‑o conventie de alternare a unor linii negre si albe, cu trei grosimi diferite: subtiri, mijlocii si groase. De exemplu, cifra unu este codificata prin trei bare de grosime mijlocie, in ordinea negru, alb, negru; cifra doi are la mijloc zona alba subtire; cifra sase are toate barele subtiri; cifra sapte are zona alba de la mijloc groasa. Daca urmariti codul de bare de pe orice produs, veti constata ca are la inceput, la mijloc si la sfarsit bare ceva mai prelungite in jos; veti mai constata ca totdeauna aceasta exceptie o face acelasi tip de bare: doua bare negre subtiri, despartite de o zona alba, subtire si ea; dar acest cod am spus ca este al cifrei sase! Asadar, pe toate produsele, in aceleasi pozitii, se afla de trei ori sase, adica pe toate este prezenta pecetea 666! Ca-i o pecete independenta de numarul de identificare al produsului si de pretul acestuia o dovedeste faptul ca aceste cifre 6 nu fac parte din codul produsului sau din pret. Calculatorul descifreaza aceste informatii utile numai din succesiunea barelor mai scurte, dar refuza citirea lor daca nu sunt prezente cele trei grupari de bare mai lungi, adica daca produsul nu are pecetea 666.
~~~+~~~
„O excelenta carte de indrumare duhovniceasca, dar si de apologetica „la zi”, a vazut recent lumina tiparului la Editura Christiana din Bucuresti: Ieromonah Grigorie Sandu, Mantuitoarea frica de Dumnezeu. Discretul nevoitor de sub „Cerurile Oltului” a fost medic in lume si are un dar al scrisului care s-a mai manifestat si in alte carti (semnate sau nesemnate).
Pe coperta finala a ultimului sau volum citim: „Stai in chilie si chilie singura te va invata! – spun Sfintii Parinti in Pateric. Adevarul cuvantului lor insuflat de Duhul Sfant am incercat sa-l asez spre folosul altora in paginile acestei carti; poate ultima, caci chilia ma invata tot mai mult lucruri care ma privesc doar pe mine…” (V.A.M. – Puncte cardinale)
sursa > http://www.punctecardinale.ro/sep_2008/sep_08_2008.html
foto. http://www.cimec.ro/scripts/PCN/Clasate/detaliu.asp?k=66CA3851DA7C41999216614CEA152D43
http://archweb.cimec.ro/scripts/PCN/clasate/detaliu.asp?k=726902B14F074C47A0FBC48D22E89C22
Theologhia 
Parintele Diacon Gh. Cazacu
noiembrie 16, 2008 at 3:10 pm
Calitatea morala a mesajului lor facea deosebirea intre cei adevarati si cei falsi
Orice valoare ar avea celelalte teste ale profetiei nici unul nu este mai semnificativ ca si testul calitatii morale, sau al esentei spirituale a mesajului profetului. Mesajele profetilor falsi erau motivate de doua lucruri: un sentiment nationalist exagerat si o dorinta dupa un castig (folos, avantaj) personal.
Pe de-o parte profetiile lor erau calculate sa faca apel la patriotismul popular incurajand Israelul sa devina un stat militar, ajungand astfel sa se increada in propria lor putere decat in Domnul. Profetii carora Ezechiel, Mica si Ieremia s-au opus erau aceia care anuntau pace si siguranta si care insistau asupra inviolabilitatii Ierusalimului in ciuda unor strigatoare la cer pacate nationale si a unei apostazii (lepadari de credinta) a poporului. De aceea, un Ezechiel declara cuvantul lui Dumnezeu de condamnare al profetilor falsi care “varuiau/tencuiau cu ipsos” zidurile nesigure si subrede ridicate de popor (Eze.13:10-16), in sensul ca acopereau superficial vietile pacatoase ale oamenilor cu cuvinte linistitoare de pace.
Lucrurile acestea se vor intampla pentru ca ei ratacesc pe poporul Meu, zicand: ,Pace!’ cand nu este pace. Poporul Meu zideste un zid, si ei il tencuiesc cu ipsos… Imi voi potoli astfel mania impotriva zidului si impotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; si va voi spune: Nu mai este nici un zid! Si s-a ispravit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! S-a ispravit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, si au vedenii de pace asupra lui, cand nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.’ (Ezechiel 13:10, 15-16)
In aceeasi maniera, Mica a exprimat mesajul unui profet adevarat cand dupa ce Dumnezeu ii da cuvinte de mustrare “despre proorocii care ratacesc pe poporul meu, care, daca au de muscat ceva cu dintii, vestesc pacea…” (3:5), el asigura: “Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii si de vlaga, ca sa fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui.” (3:8).
De cealalta parte, dorinta lor de a fi populari, a-si face un nume, ii facea sa incuviinteze pacatele poporului si sa aprobe rautatea lui:
14 Dar in proorocii Ierusalimului am vazut lucruri grozave. Sunt preacurvari, traiesc in minciuna; intaresc mainile celor rai, asa ca nici unul nu se mai intoarce de la rautatea lui; toti sunt inaintea Mea ca Sodoma, si locuitorii Ierusalimului ca Gomora.” 16 ,,Asa vorbeste Domnul ostirilor: ,N-ascultati cuvintele proorocilor care va proorocesc! Ei va leagana in inchipuiri zadarnice; spun vedenii iesite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Ma nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veti avea pace;’ si zic tuturor celor ce traiesc dupa aplecarile inimii lor: ,Nu vi se va intampla niciun rau.’
32 ,,Iata, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevarate, care le istorisesc si ratacesc pe poporul Meu, cu minciunile si cu indrazneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat porunca, si nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.” (Ieremia 23)
Pe langa faptul ca profetii falsi prooroceau visuri si vedenii neadevarate, Dumnezeu i-a mai acuzat si de lipsa de originalitate in multe aspecte ale mesajul lor datorita faptului ca recurgeau la plagiat. Cand profetiile profetilor adevarati pareau folositoare scopurilor lor, acestia “le furau” cuvintele si le dadeau drept ale lor pentru a-si autentifica propria lucrare. “De aceea, iata, zice Domnul, am necaz pe proorocii care isi ascund unul altuia cuvintele Mele.” (Ier.23:30).
Mai mult, daca erau niste profeti adevarati i-ar fi chemat pe oameni la pocainta si i-ar fi intors de la rautatea lor. “Daca ar fi fost fata la sfatul Meu, ar fi trebuit sa spuna cuvintele Mele poporului Meu, si sa-i intoarca de la calea lor rea, de la rautatea faptelor lor!” (Ier.23:22). In timp ce profetul fals calcula din situatia respectiva ce urma cel mai sigur sa se intample si era cel mai potrivit convingerilor religioase ale poporului pacatos, profetul adevarat proclama acele lucruri care erau complet contrare aparentelor exterioare si convingerilor religioase populare. Inspirat de Domnul Dumnezeu, profetul adevarat arata un dispret sfant fata de necesitatea ca mesajul sau sa placa si o neglijare completa a consecintelor care le putea avea pentru propria-i viata.
In aceasta privinta Ieremia a propus un test (28:5-9) care sa diferentieze intre profetii adevarati si cei falsi. Profetul Hanania care a vestit Iudeii un mesaj optimist, a trecut sub tacere rautatea poporului si iminenta pedepsirii lui si situandu-se alaturi de cei ce preziceau pacea si stabilitatea. In Ieremia 28:1-4 Hanania a prezis incheierea oprimarii Iudeii de catre Babilon dupa numai doi ani, in timp ce Ieremia prin mesajul sau anunta o perioada de saptezeci de ani de robie (25:11-12). Acela a fost momentul in care Ieremia a propus un test bazat pe continutul etic sau moral al mesajului profetic:
Proorocul Ieremia a raspuns proorocului Hanania, in fata preotilor si a intregului popor, care stateau in Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Asa sa faca Domnul! Sa implineasca Domnul cuvintele, pe care le-ai proorocit tu, si sa aduca inapoi din Babilon in locul acesta uneltele Casei Domnului si pe toti prinsii de razboi! Numai asculta cuvantul pe care-l rostesc eu in auzul tau si in auzul intregului popor: Proorocii, care au fost inaintea mea si inaintea ta, din vremile stravechi, au proorocit razboi, foamete si ciuma impotriva unor tari puternice si unor imparatii mari. Dar, daca un prooroc prooroceste pacea, numai dupa implinirea celor ce prooroceste, se va cunoaste ca este cu adevarat trimes de Domnul.” (28:5-9)
Calitatea morala si continutul spiritual al mesajului profetului reprezinta baza acestui test. Profetul care prezice judecata unui popor pacatos nu face decat sa calce pe urmele profetilor dinaintea sa, prin urmare, mesajul sau nu avea nevoie de o autentificare suplimentara, pe cand profetul care promitea pace si liniste unui popor degenerat si ticalos, era dovedit fals chiar de neimplinirea promisiunii sale!
Testul nr. 9 – Discernamantul celor ce auzeau profetia determina daca este adevarata, sau nu
Acest test a fost enuntat de Moise in Deuteronomul 18:15-19 si a fost confirmat de Hristos in Ioan 7:17. Principiul afirmat in aceste pasaje desi se aplica indeosebi lucrarii profetice a lui Hristos este cu toate acestea un test valabil al tuturor profetiilor adevarate. Si anume, in inima credinciosului exista o marturie launtrica adusa de catre acelasi Duh care a inspirat Cuvantul profetic si care-l face in stare sa-l deosebeasca ca fiind adevarul si insasi Cuvantul lui Dumnezeu. Marturia din inima credinciosului corespunde adevarului continut in Cuvant.
Apoi, ca si ultima analiza coroborarea acestei marturii cu cuvintele profetului ii revine celui ce le aude si astfel este complet subiectiva. Capacitatea morala a poporului din orice veac de a judeca intre profetii falsi si cei adevarati ofera indiciul starii lui spirituale. Insa respingerea constanta de catre Israel a profetilor adevarati a fost indiciul degradarii lui morale si spirituale: Nicaieri nu este mai evident faptul acesta ca in Ezechiel 2:3-7:
El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare indaratnice,’ care s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de azi. Da, copiii acestia la care te trimit, sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu!’ Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta, -caci sunt o casa de indaratnici-vor sti totusi ca in mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpii, totusi nu te teme de cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici. Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici!
Deosebirea dintre profetul adevarat si cel fals era facuta duhovniceste. Cuvantul lui Dumnezeu care are propria lui dovada si autoritate se recomanda astfel singur inimilor si constiintelor copiilor lui Dumnezeu: “Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul, si ca un ciocan care sfarama stanca?” (Ier.23:29). “Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu, sau daca Eu vorbesc de la Mine.” “Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru” (1Ioan 2:20).
Testul subiectiv presupune un anumit discernamant moral si spiritual pe care poporul nu-l poseda intotdeauna, in consecinta in momentele de declin spiritual cand profetii falsi profeteau lucruri placute la auz, ignorand complet necesitatea pocaintei si a schimbarii morale, acestia erau onorati inaintea sau in dezavantajul profetilor adevarati care subliniau judecata si nevoia ca neprihanirea sa-si faca loc in inimi. Nu asa se intampla in fiecare secol?
In concluzie
Nici un test luat de unul singur nu este suficient pentru a proba si autentifica afirmatiile/pretentiile unui profet. Atat profetii adevarati cat si cei falsi puteau vorbi in numele Domnului Dumnezeu, ambii puteau pretinde inspiratie divina. Apoi, visele si vedeniile neadevarate (inselatoare) erau si ele prezentate ca fiind revelatii veritabile. Semnele si minunile puteau insoti mesajul unui profet fals cat si cel al unuia adevarat. In plus, devreme ce profetul fals copia unele adevaruri profetice de la profetii veritabili, criteriile fundamentale care trebuie sa insoteasca si pe care sa se bazeze aceste teste ar fi urmatoarele:
mesajul profetului sa se armonizeze cu revelatiile anterioare ale Cuvantului lui Dumnezeu
caracterul profetului trebuie sa se potriveasca cu natura sfanta si dreapta a lui Dumnezeu asa cum s-a descoperit pe Sine lui Moise
calitatea morala si spirituala net superioara a continutului mesajului il va deosebit de banalitatile compromitatoare ale profetilor falsi
in final, adevarul din inima credinciosului va confirma veridicitatea cuvintelor unui profet si autoritatea sa divina.
Desi, se mai poate adauga ca in Noul Testament gasim si urmatorul test:
– discernamantul spiritual al profetilor adevarati va judeca autenticitatea unei exprimari profetice (1Cor.14:29; sau, Ier.28, 1Imp. 22).Admin.
Maica Siluana Vlad - Conferinţa “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”
noiembrie 29, 2008 at 1:44 am
Maica Siluana Vlad – Conferinţa “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”
testdepth
ianuarie 17, 2009 at 10:04 pm
Vuieste internetul de „pericolul” secolului 21, microcipul, (noul pasaport cu microcip) intruparea lui michiduta! Se fac petitii, se dezbate pe toate blogurile, „a innebunit lumea”!
http://babel-spiritual.blogspot.com/2009/01/isteria-microcipului.html