PREASFINŢITUL PĂRINTE IOACHIM, EPISCOPUL HUŞILOR, A PLECAT LA DOMNUL

PREASFINŢITUL PĂRINTE IOACHIM, EPISCOPUL HUŞILOR, A PLECAT LA DOMNUL

PREASFINŢITUL IOACHIM MAREŞ, EPISCOPUL HUŞILOR, a murit astăzi (24 aprilie – sărbătoarea Izvorul Tămăduirii) în jurul orei 14.30 la Reşedinţa Episcopală din Huşi.

Repere biografice

Preasfinţitul Părinte Ioachim Mareş a văzut lumina zilei la 12 martie 1927 în comuna Măgireşti, judeţul Bacău, din părinţii Nicolae şi Maria Mareş, la botez primind numele de Ioan.

A urmat Şcoala primară în localitatea natală, pentru scurtă vreme, Gimnaziul ‘Petru Rareş’ din Miercurea-Ciuc, Seminarul Teologic ‘Sfântul Gheorghe’ din Roman şi Facultatea de Teologie din Suceava (1946-1948), iar dupa desfiinţarea acesteia a trecut pe pământ transilvan, la Institutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1950), unde a luat contact cu o altă viată spirituală românescă, ce i-a fost de mare folos în anii de mai tarziu; aici a obţinut şi diploma de licenţă în Teologie, în anul 1950.

După căsătorie (cu Ana Munteanu) a fost hirotonit diacon (în 21 mai 1952 în Catedrala eparhială din Roman) iar în 29 iunie acelaşi an, întru preot, în catedrala episcopală din Huşi.

Vreme de peste trei decenii a păstorit cu mult devotament preoţesc la Parohia Damieneşti, judeţul Bacău (1952-1954), unde a înfrumuseţat şi reparat biserica şi casa parohială; la Parohia Tardeni unde a construit casa parohială (1954-1955); la biserica „Sfântul Nicolae” din Moineşti (1955-1962), unde a reparat şi extins biserica; la Leorda-Comanesti, judeţul Bacăşu (1962-1972), unde a restaurat şi consolidat biserica şi casa parohială; la biserica ‘Sfântul Nicolae’ din Bacău (1972-1978) a restaurat şi înfrumuseţat atât biserica cât şi casa parohială; în acelaşi timp a reconstruit biserica parohială din satul său natal, Măgireşti, judeţul Bacău; în paralel a fost şi secretar protopopesc la Moineşti (1957-1967), deputat eparhial (1962-1972), preşedinte al Conşistoriului eparhial al Episcopiei Romanului şi Huşilor (1972-1978), după care, în urma bogatei experienţe acumulate în domeniul biseicesc i s-a incredinţat funcţia de vicar administrativ al acestei episcopii (1978-1985).

La câţiva ani după trecerea la cele veşnice a soţiei sale (1971) a fost ales Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor, cu titlul de ‘Vasluianul’, călugărit sub numele de ‘Ioachim’, hirotonit şi instalat în 24 noiembrie 1985; ca Arhiereu-Vicar la Roman a desfăşurat o bogată activitate mişionar-pastorală, administrativ-gospodărească şi culturală. În perioada 1985-1989 a consolidat, pictat şi înfrumuseţat biserica ‘Precista-Mare’ din Roman, în care a slujit ca ahiereu-vicar; în anul 1991 a pus temelia celei mai mari catedrale din România în municipiul Bacău cu hramul ‘Înălţarea Domnului’ şi a continuat construirea ei pana în anul 2001.

În urma reînfiinţării Episcopiei Huşilor (în şedinta Adunării Naţionale Bisericeşti, la propunerea Sfântului Şinod al Bisericii noastre din 13-14 februarie 1996), Arhiereul Vicar Ioachim Vasluianul a fost ales episcop al Huşilor ( în 4 iulie 1996), înscăunarea sa făcându-se la 15 septembrie 1996. Din anul 1997 şi până în prezent a consolidat, restaurat şi înfrumuseţat catedrala episcopală din Huşi, împreună cu reşedinţa şi cu toate dependinţele acestui Centru Eparhial. Între anii1999-2004 a înălţat biserica Mănăstirii ‘Schimbarea la Faţă’ din Huşi, precum şi o clădire cu etaj, cu 40 de camere, pentru buna funcţionare a acestei mănăstiri; în perioada 2000-2004 a construit clădirea pentru Muzeul Eparhial Huşi.

În cadrul Episcopiei Huşilor, în perioada 2000-2004, s-au construit biserici la Spitalele din Bârlad, Negreşti şi Huşi şi au fost sfintite peste 50 de locuri de construcţii noi de biserici parohiale şi filiale, unele fiind terminate şi sfinţite iar altele în curs de finalizare.

În prezent Centrul Eparhial Huşi a recuperat 890 hectare teren agricol, nepreluate de parohiile din această eparhie, de la consiliile comunale respective, 100 hectare teren agricol, proprietatea Centrului Eparhial precum şi 300 hectare pădure.

Pe lângă aleasa activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească, a publicat temeinice şi documentate lucrări, a tipărit altele în calitate de redactor; între lucrările personale amintim: ‘Monografia bisericii Sf. Nicolae din Bacău’ (Roman, 1983), ‘Monografia bisericii din Măgireşti’ (Roman,1988); ‘Conştiintă şi slujire preoţească’, în trei volume; în acelaşi timp s-au mai tiparit sub redactia sa 20 de titluri de carte; a editat: ‘Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor’, 10 volume (Roman, 1985-1994); ‘Cronica Episcopiei Huşilor’ , 10 volume (1995-2004); de asemenea a publicat 96 de studii şi articole, majoritatea în ‘Mitropolia Moldovei şi Sucevei’ sau în ‘Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Romanului’.

În perioada arhieriei sale a organizat sau a participat la diferite evenimente şi manifestari cu caracter eligios şi ştiinţific. Printre acestea amintim: Simpozionul „100 de ani de la adormirea vrednicului de pomenire, Episcopul Melchisedec Ştefănescu’ (1892-1992) la Roman în anul 1992; Simpozionul „500 de ani de la construirea ctitoriei ştefaniene de la Borzeşti, Bacău’ (ţinut la Borzeşti în anul 1994) „Simpozionul realizat la catedrala episcopală din Huşi, construită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în anul 1495′ eveniment la care a participat şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în anul 1995; ‘Simpozionul organizat cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la infiinţarea Episcopiei Huşilor’ (1598-1998); cu acel prilej a avut loc şi resfinţirea catedralei episcopale din Huşi; în anul 2004, cu ocazia ‘Anului Ştefanian’ (1504-2004), s-a sfinţit şi deschis oficial Muzeul Eparhial din Huşi, la care a participat un sobor de ierarhi, care a săvârşit şi Sfânta Liturghie, în frunte cu Inalt Preasfinţitul Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei.

Preasfinţia Sa este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane precum şi în diferite asociaţii din ţară.

sursa>

http://www.episcopiahusilor.ro/Stire-P.S.Ioachim.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_ioachim_mares_episcopul_husilor_

a_trecut_la_cele_vesnice.html

foto>

http://www.evenimentul.ro/image/articol/1-24818-2-270-400-1.jpg

~~~+~~~

Pastorala la Învierea Domnului

+ IOACHIM

Din mila lui Dumnezeu

Episcop al Episcopiei Huşilor

Tuturor binecredincioşilor Creştini,

Cinului monahal, Preacucernicilor preoţi,

Har, ajutor şi sănătate, de la Dumnezeu,

iar de la noi arhierească binecuvântare.

Hristos a Înviat !

Iubiţi credincioşi,

După moartea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos S-a înfăţişat pe Sine „viu apostolilor Săi, prin multe semne doveditoare, făcându-se văzut lor în răstimp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu”. Aceasta este mărturia pe care ne-a lăsat-o Sf. evanghelist Luca în cartea sa numită Faptele Apostolilor (1-3) despre Învierea Mântuitorului; iar Sf. evanghelist Ioan, după ce sfârşeşte descrierea venirii Mântuitorului în mijlocul ucenicilor lui, trecând minunat „prin uşile încuiate”, Ioan 20-26 zice: „Şi Iisus a făcut, de faţă cu ucenicii Săi, şi alte minuni, multe, care nu sunt scrise în cartea aceasta, iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă întru numele Lui” – Mai departe în încheierea evangheliei sale, apostolul iubit al Mântuitorului după ce termină descrierea arătărilor lui Iisus în faţa ucenicilor în Galileia, adaugă: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 20-30; 21-25).

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Este Ziua Învierii, zi sfântă care a aprins în inimile tuturor credincioşilor, flacăra bucuriei dumnezeieşti. Adevărul Învierii Domnului este confirmat pentru istorie şi pentru toate veacurile, prin arătările Mântuitorului de la Înviere până la Înălţarea Sa, precum şi prin cea de pe drumul Damascului, când a avut loc convertirea Sfântului Apostol Pavel. Văzând pe Iisus înviat din morţi, Sfânta Fecioară Maria, maica Sa, glăsuieşte: „Fiul meu şi Dumnezeul meu, măresc Învierea Ta cea mai presus de cuvânt”. „Am văzut pe Domnul şi am vorbit cu El” (Ioan 20-18), spunea ucenicilor Maria Magdalena. Mi-a poruncit să merg la fraţii Lui şi să spun că El se va sui la Tatăl Său şi la Tatăl nostru şi la Dumnezeul Său şi la Dumnezeul nostru. „Am văzut pe Domnul. I-am cuprins picioarele şi ne-am închinat Lui” ziceau femeile mironosiţe care veniseră în zorii zilei să vadă mormântul. Iar „El ne-a poruncit să dăm de veste fraţilor Săi să meargă în Galileia şi acolo Îl vor vedea” (Matei 28, 9-10).

Sfântul Evanghelist Ioan „a crezut” că Mântuitorul a Înviat, după ce a văzut că: „mormântul era gol” (Ioan 20,8) iar Sfântul Apostol Petru precizează că Mântuitorul i s-a arătat „viu” (Luca 24, 34).

„Am văzut pe Domnul”. A mers cu noi pe cale de la Ierusalim la Emaus şi ne-a tâlcuit Scripturile, dovedindu-ne că Hristos trebuia „să pătimească şi să intre în slava Sa” (Luca 24, 13 şi Luca 24, 16), mărturiseau doi dintre ucenicii apostolilor, Luca şi Cleopa. Ei vorbeau cu El, dar nu ştiau că este Mântuitorul. La binecuvântarea şi frângerea pâinii „li s-au deschis însă ochii lor şi au cunoscut că este El; şi El s-a făcut nevăzut de ei” (Luca 24, 30-31). „Într-adevăr, Domnul a Înviat şi S-a arătat Lui Simon”, mărturiseau Apostolii, împreună cu cei ce se ţineau de ei, în faţa celor care veniseră de la Emaus (Luca 24, 33-34).

Tot în Duminica Învierii, Mântuitorul S-a arătat Sfinţilor Apostoli, afară de Toma (Ioan 20, 19-24), când mănâncă împreună cu ei şi le grăieşte: „Vedeţi mâinile şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase, precum mă vedeţi pe Mine că am . . . Aşa este scris – în lege, în psalmi şi în proorocii – şi aşa se cădea să pătimească Hristos şi a treia zi să învieze din morţi . . . iar voi sunteţi martorii acestora” (Luca 24, 36-48). Când Apostolii au grăit către Toma că l-au văzut pe Domnul, acesta a zis: „Dacă nu voi vedea în palmele lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). După opt zile Toma, văzând mâinile şi coasta Mântuitorului, a dat mărturie de credinţă nu numai în învierea Sa dar şi în dumnezeirea Lui, zicând: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28).

Mântuitorul S-a mai arătat apostolilor la Marea Tiberiadei, când l-a reaşezat pe Petru în apostolat (Ioan 21, 1-12) S-a arătat în Galilea (Matei 28, 16-20), S-a arătat de asemenea la peste cinci sute de fraţi deodată (I Corinteni 15,6). După patruzeci de zile de la Înviere, Mântuitorul era în Ierusalim împreună cu cei unsprezece apostoli precum şi cu Luca şi Cleopa „şi I-a dus afară spre Betania şi ridicându-şi mâinile I-a binecuvântat.Şi pe când îi binecuvânta S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, Închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53).

Ultima arătare a Mântuitorului a avut loc pe drumul Damascului la convertirea Sf. Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 9, 1-6), care a scris corintenilor: „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15,14) dar „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).

Iubiţi fii duhovniceşti,

După înviere, la cea de-a treia arătare în faţa ucenicilor Săi, Domnul nostru Iisus Hristos a mărturisit zicând: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ” (Matei 28, 18). Fără îndoială, ca Fiu al Lui Dumnezeu, Mântuitorul nu a fost niciodată lipsit de putere, dar în vremea vieţuirii lui ca om, întru desăvârşită smerenie şi umilinţă, El n-a dat la iveală puterea Sa dumnezeiască. Numai în momentul învierii din morţi, El se arată că „Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea lui din morţi” (Romani 1,4). Astfel, pe El îl vedem „încununat cu mărire şi cu cinste” (Evrei 2,9); pe El Dumnezeu „L-a făcut şi Domn şi Hristos” (Fapte 2, 26), stăpân şi mântuitor şi „în numele lui se pleacă tot genunchiul; al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desubt” (Filipeni 2,10). În acest fel, înviind pe Hristos din morţi, Dumnezeu „La aşezat de-a dreapta Sa întru cele cereşti mai presus de toate . . . şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi mai presus de toate L-a dat pe El cap al Bisericii” (Efeseni 1, 20-23).

Aşadar, înviind din morţi, Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a întors la viaţa Sa de mai înainte de moarte, în trupul Său omenesc, asemenea fiicei Lui Iair, fiul văduvei din Nain sau lui Lazăr din Betania, pe care Mântuitorul îi înviase din morţi. Aceştia, după oarecare vreme au murit din nou fiindcă ei îmbrăcaseră la înviere „trupul morţii” adică trupurile lor pământeşti supuse osândei morţii din pricina păcatului” (Romani 7, 24). Însă, Domnul nostru Iisus Hristos „a fost dat morţii în trup” cum zice Sf.Apostol Petru, dar „a fost făcut viu în duh” (I Petru 3,18). Mântuitorul a murit în adevăr în trup omenesc dar a înviat în trup dumnezeiesc; a murit în trup pământesc, dar a înviat în trup ceresc; a murit în trup stricăcios, dar a înviat în trup nestricăcios; a murit în necinste, dar a înviat în mărire; a murit în trup sufletesc, dar a înviat în trup duhovnicesc. (I Corinteni 15, 39-50).

Cu trupul Său înnoit şi desăvârşit, deplin înduhovnicit, Domnul Iisus Hristos a trecut prin piatra mormântului sau prin uşile încuiate ale încăperii unde erau adunaţi apostolii. Cu trupul Său îndrumnezeit, El s-a înălţat la cer în văzul ucenicilor lui. În acest fel, prin înviere, S-a descoperit ca adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru . Pe scaunul măririi împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh şade, şi aici cu noi este, în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20).

Dreptmăritori Creştini,

De la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Domnul nostru Iisus Hristos n-a trecut singur. „Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Histos – prin har sunteţi mântuiţi şi împreună cu El ne-a sculat şi, împreună ne-a aşezat între ceruri, în Hristos Iisus” (Efeseni 2, 4-6). Întrucât Mântuitorul „a gustat moartea pentru fiecare om” (Evrei 2,9), oamenii toţi au fost răscumpăraţi de sub osânda morţii. Aducându-Se pe Sine înaintea Lui Dumnezeu „prinos şi jertfă întru miros de bună mireasmă” (Efes 5,2), Domnul Iisus Hristos S-a înfăţişat Lui Dumnezeu pentru sfinţirea noastra „Sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile” (Evrei 7, 26). Iar noi, din curăţia Lui „ne-am spălat, ne-am sfinţit, şi ne-am îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru” (I Corinteni 6, 11).

Astfel din marea Lui dragoste faţă de noi, Dumnezeu iertându-ne greşelile, ne-a dăruit şi viaţă, făcându-ne vii împreună cu Hristos. Iar, dacă „Duhul celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în noi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile noastre muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în noi” (Romani 8, 11).

Iubiţi credincioşi,

Sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor, ziua Învierii Domnului aduce bucurie în toate casele şi în toate inimile credincioşilor. Sfânta Înviere fiind izvorul nădejdii noastre în Dumnezeu şi în învierea cea de obşte la care vom fi şi noi părtaşi, să avem deplină încredere în biruinţa vieţii asupra morţii, a luminii asupra întunericului şi a binelui asupra răului. Având deci în sufletele noastre nădejdea Învierii şi în inimi bucuria veşniciei, în această luminată zi a Sfintelor Paşti şi întotdeauna, cunoscând că „roada Duhului este dragostea, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22) să ne străduim a le împlini pe acestea pentru a ne învrednici să devenim „fii ai Învierii” (Luca 20,36).

Să ne întoarcem la credinţa şi puritatea morală a părinţilor şi strămoşilor noştri şi să facem ca bucuria Învierii Domnului să lumineze în spitale, în azile şi orfelinate, în căminele de bătrâni şi penitenciare, precum şi în casele celor lipsiţi şi neajutoraţi. Pe lângă acestea, vă îndemn cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel, ca: „la toate câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt de drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubire, câte sunt cu nume bun, la orice faptă bună şI de laudă, la acestea să vă fie gândul” (Filipeni 4,18).

Astăzi, este „Ziua Învierii, popoare bucuraţi-vă” pentru că:

„Hristos din morţi a înviat

Şi lumea-ntreagă a mângâiat

Şi dacă El n-ar fi venit

Nici lumea n-ar fi mântuit

Fă ca din moarte să’nviem

De Tine să ne-apropiem

Hristos din morţi a înviat

În veci să fie lăudat !”

O dată cu acest cuvânt de învăţătură, povăţuire şi părintesc îndemn, la această mare bucurie a Învierii Domnului, al vostru păstor de tot binele voitor, şi fără încetare către Domnul rugător, vă întâmpină cu binecuvântări arhiereşti şi tradiţionalul:

Hristos a Înviat !

+ IOACHIM
Episcop al Episcopiei Huşilor

sursa>

http://www.episcopiahusilor.ro/PDF/pastorala%20paste.pdf

foto>
http://www.evenimentul.ro/image/articol/1-18227-2-270-400-1.jpg

http://stoianart.weblog.ro/usercontent/21/21857/photoblog/I.P.S_Ioachim_Episcopul_Husilor.jpg