„Aici şi acolo se află sângele martirilor”. Marturia data jertfei sfintilor mucenici de la Niculitel.

RSS

„Aici şi acolo se află sângele martirilor”. Marturia data jertfei sfintilor mucenici de la Niculitel.

04 iun.

„Aici şi acolo se află sângele martirilor”.

Marturia data jertfei sfintilor mucenici de la Niculitel.

Cu aceasta marturie, cei care au avut grija ingroparii celor patru martiri carora li s-au taiat capetele pentru Hristos si a celorlalti doi sfinti martiri necunoscuti (asezati in aceeasi cripta), au adeverit faptul ca „Biserica lui Hristos nu va muri niciodata”[1], pentru ca „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor” (Mc. 12: 27). Este un Dumnezeu invietor.

Aceasta marturie lasata scrijelita cu vopseluri purpurii pe peretele martirionului este plina de Duhul Sfant si de Adevar. Este o adevarata teologie, o formula dogmatica, plina de sens si revelatie. Prin ea e aratat caracterul nemuritor si ecumenic al jertfei lor pentru ca „sângele martirilor este sămânţa creştinilor” (Tertulian), iar credinta e nemuritoare si ecumenica, nu ecumenista – cum nici jertfa muceniciei lor nu poate fi vreodata una ecumenista… Unul este Hristos pentru care s-au jertfit, Una este credinta in care au crezut cei patru mucenici si impreuna cu ei si cei doi martiri necunoscuti, dar Una este si ‘Biserica’, martirionul, in care au fost adapostiti ‘aici’ si ‘acolo’ inlauntrul ei, in aceasta catacomba a tacerii dobrogene, plina fiind de nadejdea Invierii, unul a fost si botezul sangelui intru Hristos intru care au primit haina luminarii plina de purpurii picaturi.

„Aici” si „acolo”, in Biserica Luptatoare si in cea Biruitoare, adica in Biserica Ortodoxa de pe pamant si Cea din cer, sangele mucenicilor asteapta ziua Parusiei Domnului, pentru ca prin marturia si jertfa lor, diavolul si cei impreuna cu el sa fie surpati, precum se spune in Apocalispsa (17, 6) ” şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare”… iar numele femeii este Babilonul cel desfranat.

Prin sangiuirea lor intru Hristos, martirionul in care au fost pusi a devenit ‘Biserica insufletita si pregatita pentru Eshaton’, pentru venirea Mirelui Ceresc, imbracandu-se in hainele de praznuire albe si pline de purpura sangelui lor picurat dintr-ansii… „şi când [Mielul] a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Apocalipsa 6, 9-11)

Imbracati in straie de slava cereasca, plina de Duh si putere, ei se gatesc pentru Invierea cea de obste. Dumnezeul Cel viu, Dumnezeul lor, este Cel ce ii va invia, si impreuna cu ei si pe noi, cei ce credem in marturia lor, cei ce le urmam jertfa, alcatuind martirionul dreptsalvitor, crampeiul plin viata al acestei lumi.

‘Aici’ si ‘acolo’, sfintii adapa cu sangele lor pamantul babilonului lumii acesteia, si prin aceasta sangiuire parca imbata ‘fiara pustiei’. Peste tot este acest sange biruitor si invietor, aceasta samanta prin care crestinismul prinde viata, caci in sange este viata… Cu totii suntem datori a purta o lupta in viata asta. Nu orice fel de lupta, ci prin sange; nu orice fel de marturie, ci cea dreapta, cea care sfinteste si ii sfinteste si pe cei din jur care vin sa se adape ca dintr-o fantana.

Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-un cuvant de cinstire a Sfintei Cruci spunea ca pretutindeni vedea insemnul Crucii in cetatea Constantinopolului, peste tot era inaltata Slavita Cruce, arma biruitorilor crestini. Insa aceasta ‘Cruce’ este numita si jertfa muceniciei, marturia sangelui, arma mucenicilor si incununarea lor (precum sunt pictati si in iconografie). Crucea este cununa impletita (caci cele doua laturi ale ei se impreuna armonios), pe Care Hristos o daruieste slavitilor sai urmatori. Astfel ca Crucea este cinstita pretutindeni, ‘aici’ si ‘acolo’ si in tot locul dreptslavitor.

In pamantul mucenicilor biruitori: Europa, Romania si Dobrogea sa strige cu un glas invietor: „Aici şi acolo se află sângele martirilor”. ”

dan.camen.