Adventistii de Ziua a Saptea sunt de acord ca Duminica este prima zi a saptamanii, iar Sambata este pentru odihna

[Tocmai ce spuneam mai adineaori, intr-o postare (AICI) legata de noua ordonare a zilelor saptamanii dupa ziua Duminicii in calendarului pe 2011 elaborat de Patriarhie, ca Adventistii de Ziua a Saptea si altii asemenea lor vor specula acest lucru si il vor folosi mai apoi ca si argument pentru a-si intemeia si mai mult convingerile religioase eronate, si ca este posibil sa incerce sa impuna doar Sambata ca zi de odihna. Asadar, Adventistii se vad acum indreptatiti si spun ca doar sambata este, conform Sfintei Scripturi, ziua de odihna, si nu duminica, dar ca respecta totusi autonomia si traditia Bisericii Ortodoxe Romane, desi nu gasesc in Biblie niciun citat care sa le spuna mot a mot ca Duminica este zi de odihna.

La nivel oficial lucrurile stau cum stau, insa ce te faci cand te-oi intalni pe drum cu un sectar, adventist de ziua a saptea, si te va intreba de ce ti Duminica si nu sambata, pentru ca si Patriarhia Romana recunoaste duminica ca prima zi a saptamanii, stricto senso,  si implicit sambata este a saptea, adica zi de odihna, conform Scripturii? – dan.camen.]

~~~+~~~

Scrisoare publică de apreciere
la adresa Bisericii Ortodoxe Române

12 ianuarie 2011

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România doreşte să îşi exprime aprecierea faţă de iniţiativa Bisericii Ortodoxe Române de a reveni la ordonarea corectă a zilelor săptămânii, în calendarul ortodox pentru anul 2011, începând cu duminica, prima zi a săptămânii, şi terminând cu sâmbăta, cea de-a şaptea zi a săptămânii, în conformitate cu Sfânta Scriptură.

Aprecierea derivă mai ales din faptul că Biserica Ortodoxă Română are o influenţă importantă asupra credincioşilor şi asupra practicilor şi convingerilor religioase.

Până acum, din nefericire, persoanele care nu cunoşteau suficient Sfânta Scriptură considerau pe nedrept ziua de luni ca fiind prima zi a săptămânii şi confundau ziua de duminică (prima zi) cu ziua de odihnă (a şaptea) stabilită de Dumnezeu în cadrul celor Zece Porunci.

Noi vedem în acest act de reparaţie o împlinire a îndemnului menţionat chiar la începutul celei de-a patra porunci a Decalogului (Exod / Ieşirea capitolul 20, versetele 8-11) de a ne aduce aminte şi de a identifica în mod corect cea de-a şaptea zi ca fiind sâmbăta, ziua de odihnă binecuvântată, sfinţită şi închinată lui Dumnezeu în conformitate cu Sfânta Scriptură.

În acelaşi timp, chiar dacă am dorit să ne exprimăm public aprecierea pentru acest gest curajos, dar responsabil de respectare a corectitudinii ordinii zilelor săptămânii în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în conformitate cu Sfânta Scriptură, şi chiar dacă noi nu putem identifica o poruncă scripturistică de a schimba ziua de odihnă poruncită de Dumnezeu, respectăm autonomia, dorinţa şi tradiţia Bisericii Ortodoxe şi a enoriaşilor acesteia, dar şi a altor biserici, de a respecta ca zi de sărbătoare şi de odihnă duminica (ziua învierii Mântuitorului), în loc de sâmbătă (ziua de odihnă prevăzută în cele Zece Porunci).

Pentru informaţii suplimentare: Nelu Burcea, Director Departamentul de Comunicare, Mobil: 0742 106 221, Fax: 021 269 0340, E-mail: neluburcea (@) adventist.ro

Biroul de Presă al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea

sursa>

http://www.adventist.ro/index/stiri/info-adventist/195-info-adventist-nr-518–12-ianuarie-2011-/3467-scrisoare-publica-de-apreciere-la-adresa-bisericii-ortodoxe-romane.html

 

Sfantul Inchisorilor, propus spre canonizare in Republica Moldova

Am urmarit indeaproape si eu reactiile starnite de emisiunea parintelui Savatie Bastovoi din 9 ianuarie 2011, care-l avea drept invitat pe IPS Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, mitropolie din Republica Moldova, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei (Rusia).

Subscriu comentariilor exprimate de fratii de la Razboi intru Cuvant in articolul „Mitropolitul Vladimir si Sfantul Martir Valeriu Gafencu: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor. Conflict deshis cu IPS Petru al Basarabiei prilejuit de emisiunea Parintelui Savatie”.

Totodata, vreau sa completez cu inca cateva obiectii personale, mai ales in urma vizionarii intregii emisiuni:

1. In primul rand nu „Mitropolia Moldovei propune canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu”, asa cum reda in mod disimulat titlul postarii parintelui Savatie, ci la nivel mediatic mitropolitul doar a comentat intre altele intrebarea ierom. Savatie, care fie intre noi, era mai mult o propunere.  Din doua una: ori mitropolitul a raspuns evaziv si diplomatic, dar fara sa aiba o baza reala in ceea ce spune (lucru putin probabil), ori totul a fost scena mimetica a unui teatru ieftin (cel mai probabil). De ce? Pai cum sa vrei sa canonizezi pe cineva cand tu ca mitropolit spui public in aceeasi emisiune ca ai citit decat „cate ceva despre” acea persoana, si cum gazda emisiunii  intreaba, inainte de a lansa „propunerea”, daca cumva mitropolitul a auzit macar de acea persoana; ca mai apoi, culmea!, sa scri pe blog ca „mitropolia propune canonizarea” acelei persoane. Dar oare pentru mitropolitul Vladimir canonizarea lui Valeriu Gafencu inseamna ceva? Dacă da, atunci ce? Cred ca ierom. Savatie stie sa raspunda acestei intrebari…

Redau textual intrebarea-propunere a Parintelui Savatie:

„[…] Poate ca ar fi si el [Valeriu Gafencu – n.m.] bun de alaturat [cetei sfintilor mucenici si marturisitori victime ale comunistilor, canonizati de Biserica Rusa – n.m.], desi nu provine din cler […] Si poate alaturi de ei, cu mila lui Dumnezeu, sa avem si noi o ceata de noi mucenici din pamanturile noastre, care imbarbateaza si incurajeaza crestinii in vremuri atat de tulbure, pentru ca asta e rostul canonizarilor: ca sa avem o legatura mai stransa cu Cerul prin cei care provin din pamantul nostru”.

2. Tot parintele Savatie, care apartine canonic de mitropolitul Vladimir, a folosit in emisiune, in doua ocazii, formularea destul de interesanta despre mitropolia condusa de IPS Vladimir: „o mitropolie atat de complexa cu o istorie atat de incurcata”, nerecunoscand practic existenta celeilalte mitropolii basarabene, care apartine de Patriarhia Romana si care este condusa de IPS Petru Paduraru sau, mai mult decat atat,  incorsetand-o pe ultima in granitele mitropoliei lui Vladimir si aratand-o drept pricina tulburarilor. De consemnat si faptul ca emisiunea a avut loc in… biroul mitropolitului Vladimir.

3. In legatura cu relatia de azi a celor doua patriarhii privitor la situatia celor doua mitropolii existente in Basarabia, calificata de mitropolitul Vladimir in emisiune in mod diplomatic drept una destul de buna, prieteneasca chiar, precum si a faptului ca Patriarhul Daniel incearca „ameliorarea” si iesirea din aceasta situatie „critica”, dar si ca doreste indreptarea problemelor „anticanonice” – cu referire stricta la IPS Petru,  trebuie amintit cititorilor ca printre primele hotarari luate de PF Daniel de cand a fost intronizat ca patriarh a fost aceea de a reactiva in 2007, in cadrul Mitropoliei Basarabiei, trei episcopii istorice. Ele au fost reactivate, cu toate ca sunt inca vacante. Mai mult decat atat, mitropolia lui Vladimir a primit de curand un nou episcop in eparhia de Edinet si Briceni (a fostului episcop Dorimedont, mort in cauze suspecte, in urma unui accident de masina), in persoana Arhim. Nicodim Vulpe, care a avut, alaturi de episcopul Marchel de Balti (pe atunci protopop), o contributie importanta in „prigonirea” IPS Petru de-a lungul timpului, incepand inca din anul 1992, de cand PS Petru a fost acuzat de „romanism” si a trecut sub tutela Patriarhiei Romane.

4. Mitropolitul Vladimir il acuza pe IPS Petru in doua puncte majore: oprirea de la slujirea celor sfinte inca din anul 1992 si reprimirea clericilor caterisiti de el *(mitropolitul exemplifica chiar cu doua cazuri de la Ungheni). Referitor la primul punct, situatia se poate rezolva (acum, zice-se) formal printr-o adresa a IPS Petru la Moscova. Cel de-al doilea punct se poate rezolva prin incetarea reprimirii caterisitilor in Mitropolia Basarabiei. De cealalta parte, IPS Petru trimite un comunicat de presa in care demonteaza argumentat doar primul punct. El califica declaratiile mitropolitului Vladimir ca fiind „deplasate si jignitoare”, cere in aceasi timp mitropolitului Vladimir sa aiba o „reactie de regret” si sa aduca „scuze fraesti” si, nu in ultimul rand, il acuza de colaborationsim „cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste, în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi” in anul 1992 si de „comportament abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt”, manifestat de el in aplicarea „tratamentului umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru”. Vlad Cubreacov, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei si vicepresedintele PPCD din Rep. Moldova, dar si un fervent apropiat al Mitropoliei Basarabiei, merge mai departe cu acuzele impotriva IPS Vladimir in cateva postari ale sale pe blog si il numeste „mitropolitul-colonel”. In fine,  „paradoxul” este urmatorul: pe data de 15 octombrie 2010, IPS Petru cu IPS Casian de la Galati au mers in vizita „frateasca” la IPS Vladimir, chiar in biroul sau, si au discutat despre aceste lucruri. Se parea ca starea de „ura si confruntare” incepuse sa fie depasita, conform specificatiilor hotararii comune a celor doua patriarhii din 15 ianuarie 1999. Gestul IPS Vladimir de atunci pare sa fi fost insa disimulat, potrivit afirmatiilor aceluiasi Vlad Cubreacov, care spune ca de fapt „Inaltpreasfinţia Sa [Vladimir – n.m.] ar dori doar să le transmită un semnal de avertisment mai-marilor săi de la Moscova, care l-ar fi invitat delicat să se gândească la o retragere din scaun”. Ramane insa de vazut, cel putin in urma emisiunii ierom. Savatie aceste lucruri prind acum din ce in ce mai mult contur.

Cateva consideratii:

Dupa IPS Vladimir, responsabilitatea crearii acestei situatii cu cele doua mitropolii din Basarabia este pusa in marea majoritate pe seama politicului si a contextului de dupa revolutia lui ’89,  dar uita ca acum el nu face decat o banala politichie bisericeasca. In acelasi timp, intrecerea lumeasca in a canoniza sfinti este deopotriva si politica, si politichie bisericeasca.

Toata lumea stie de propunerile parintelui Savatie indreptate indeosebi Patriarhiei Romane de a condamna public comunismul.  Daca tot a facut acest lucru si daca tot a facut aceasta emisiune, avandu-l mai ales ca inviat pe IPS Vladimir, de ce oare nu i-a „propus” si lui public acelasi lucru??? Raspunsul cred ca-l stim insa cu totii…

dan.camen.

foto>

http://viatalatara.files.wordpress.com/2008/11/sf-gafencu1.jpg

http://cubreacov.wordpress.com/2010/10/28/3951/