Întâlnire istorică între vice-premierul turc şi patriarhul ecumenic Bartolomeu I

Vice prim-ministrul Turciei a vizitat Fanarul

Patriarhia Ecumenica/ 3 ianuarie 2011

Luni, 3 ianuarie 2011, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu l-a primit la resedinta Patriarhiei Ecumenice din Fanar pe D-l Bülent Arinc, ministru de stat şi vice prim-ministru al Turciei. D-l Arinc a fost, de asemenea, şi purtatorul de cuvant al Parlamentului turc intre anii 2002-2007.

Vice prim-ministrul a purtat o conversaţie privata cu Patriarhul Ecumenic, a participat la o recepţie cu reprezentantii comunităţii şi institutiilor elene din Turcia, şi a tinut apoi o conferinta de presa alături de Patriarh. Printre cei prezenţi la intalnire s-au numarat si Mitropoliţii Meliton de Philadelphia şi Apostolos de Moschonisia, precum şi cancelarul şef şi secretarul Sfântului Sinod. Reprezentantul oficial al comunităţilor minoritare din Turcia, D-l P. Vingas, s-a adresat, de asemenea, si el vice prim-ministrului.

La nivel ministerial, D-l Arinc este cel mai mare demnitar al Guvernului turc care a vizitat Patriarhia Ecumenică în ultimii şaizeci de ani.

sursa>

http://patriarchate.org/multimedia/photos?setID=72157625611857791

~~~+~~~

[…] La sfârşitul reuniunii Arinc a declarat: „Am venit nu doar ca sa fac un schimb de felicitări, ci si pentru a răspunde invitaţiei personale a Patriarhului şi sper ca vizita mea aici sa marcheze începutul unei noi ere”. „Ca si Guvern, suntem obligaţi să răspundem nevoilor acestor cetăţeni, care au o prezenţă veche de secole pe aceste meleaguri”.

Bartolomeu a mulţumit Guvernului pentru reprimirea orfelinatului Büyükada, la care Arinc a răspuns: „Din partea noastră noi nu am dat nimic şi nu am recunoscut nimic. S-a facut dreptate in urma aplicarii deciziei Curtii de la Strasbourg şi a instanţelor turceşti”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.asianews.it/news-en/Istanbul,-historic-visit-of-Turkish-Deputy-PM-to-Bartholomew-I-20439.html

~~~+~~~

Întâlnire istorică între vice-premierul turc şi

patriarhul ecumenic Bartolomeu I

Radio Vaticana/ 8 ianuarie 2011

Despre problema învăţământului şi a educaţiei pentru minorităţile religioase şi despre chestiunea proprietăţilor bisericeşti au vorbit vice-prim ministrul turc Bulent Arnic, responsabil pentru minorităţi în cadrul guvernului condus premierul Recep Tayyip Erdogan, şi patriarhul ecumenic ortodox Bartolomeu I în istorica întâlnire de acum două zile, la încheierea sărbătorilor de Crăciun.

Este prima dată de 58 de ani de când premierul Adnan Menderes s-a dus la patriarhul Atenagoras, pt. că un exponent politic al guvernului turc nu se duce la sediul Patriarhatului ecumenic ortodox din Istanbul. Atunci, însă, din păcate, aminteşte agenţia AsiaNews, vizita a fost urmată de pogromuri violente anticreştine de care însuşi Menderes a fost coresponsabil. Întâlnirea de pe 6 ianuarie, în schimb, este de o importanţă fundamentală pentru că vine la o lună de la recunoaşterea juridică a Patriarhatului din partea autorităţilor turceşti, cu restituirea titlurilor de proprietate asupra orfelinatului din Buyukada, şi urmează după vizita din 2009 a patriarhului Bartolomeu I la şeful guvernului Erdogan şi la ministrul Arinc.

În cursul vizitei, după ritul de binecuvântare a apelor Cornului de Aur şi lansarea unui cruci în Marea Marmara, cei doi lideri au examinat diferite chestiuni. În special au discutat despre învăţământ şi educaţie, în lumina noii legi asupra fundaţiilor religioase pentru care opoziţia a făcut recurs la Curtea Constituţională (recurs respins de aceasta). S-a ridicat şi problema redeschiderii şcolii teologice de la Chalki, închisă de 40 de ani, care ar trebui să revină la viaţă în 2011. În afară de aceasta, tot mai consistente devin vocile care vorbesc despre iminentele deschideri democratice ale Turciei musulmane spre minorităţile religioase precum cea creştină, şi de aceea şi catolică, neinclusă în mod explicit în Tratatul de la Lausanne în Elveţia din 1923, în care se vorbea doar despre ortodocşi, armeni şi evrei.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=452648

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pr. Mihai Valica: Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective

[Un text exceptional si necesar in acelasi timp! – dan.camen.]

Pr. Mihai Valica:

Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doaua linii rosii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legătura dintre Cruce şi Înviere se constată atât în cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe cât şi în felul cum ea infăţişează în iconografia ei Răstignirea şi Invierea Domnului[2];

,,Sfânta şi Marea Sâmbătă ca zi a legăturii dintre Moartea şi Învierea Domnului are o profundă semnificaţie pentru viaţa Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sâmbetelor în care se află pomenirea morţilor şi arată că toţi cei dragi ai noştrii adormiţi întru Hristos sunt în aşteptarea Învierii şi că în mijlocul suferinţei şi al durerii pricinuite de moartea lor, licăreşte totuşi speranţa biruinţei vieţii asupra morţii’’[3];

,,Duminica Învierii însă arată că sâmbăta nu este ultima zi a existenţei şi că deci nu moartea este ultimul cuvânt asupra adevărului omului ci viaţa veşnică’’[4].

Cu toate ca „nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice:

2. Argumente teologice

2.1. Argumente biblice

Chiar daca Iisus Hristos incheie, cum spune Apostolul Pavel, un “testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei VIII, 6-8) si Arhiereul Noului Testament intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa (Evrei VIII, 2), nu anuleaza Vechiul Testamant ci il „implineste” (Matei 5,17), cu o noua zi de odihna „ca cea de sabat”, numita mai tarziu Ziua Domnului: „Ramîne dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra în odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale (Evrei 4, 9-10). Se intelege ca Dumnezeu s-a odihnit dupa ce a creat (Evrei 4, 4) si nu se odihneste intai si apoi creaza, cum ar sugera forma calendarului propus de biroul de presa, care incepe saptamana cu odihna si nu cu lucru.

„Ziua Domnului” (Apocalipsa 1,10) reprezinta in acelasi timp si Ziua invierii Domnului, a biruintei Sale asupra mortii, iar eshatologic este triumful deplin asupra raului. In acest sens Sf. Apostol Pavel o numeste: “Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, “Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). „Masa Domnului” savarsita in “Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei (I Cor. XI, 26).

Daca dupa biroul de presa „nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011”, eu cred, totusi, ca se schimba cel putin logica perceperii zilei de odihna ca fiind un inceput si nu ca o incununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa si ca o rasplata a unei munci de o saptamana, cand crestinul trebuie sa-si odihneasca trupul dar sa-si primenasca si sufletul prin rugaciune si participare la Sf. Liturghie. In logica biroului de presa, noi nu mai imitam pe Creatorul si pe Re-creatorul Iisus Hristos, ci ne facem o alta logica contrara intelesului duhovnicesc al zilei de duminica si chiar contrara Sf. Traditii a Bisericii, intrucat accentul se pune pe legatura intre prima zi a saptamanii (duminica) si ziua de luni si restul zilelor, si nu pe continuitatea intre sambata si duminica, asa cum este corect din punct de vedere biblic, liturgic si canonic.

Deci, biblic, separand duminica de sambata, fie si printr-o mutare simpla a unor linii in calendar, se separa Vechiul Testament de cel Nou dupa ideologia lui Marcion. Astfel omul se intoarce la prima zi a creatiei si intreaga opera de mantuire poate fi vazuta ca o separatie intre crucea si patima Domnului, de Invierea Lui.[superb – n.m.]

2.2. Argumente liturgice

• Din punct de vedere liturgic constatam clar in Octoih, ca fiecare zi de duminica incepe cu vecernia de sambata seara, urmand fidel referatul biblic si intreaga opera de mantuire, si se continua, in mod firesc, cu ziua Domnului (Apocalipsa 1, 10) care devine paradigma veacului viitor, fiind ca o regina, o incununare, „una a sambetelor, Imparateasa si Doamna”, imagine stabilita liturgic ca fiind irmosul cantarii a 8 a din slujba Invierii si nicidecum pusa la cantarea 1 a, imagine a zilei intai a creatiei. Deci, Sf. Apostol Ioan fiind „in Duhul” Domnului nu o numeste prima zi a saptamanii, decat atunci cand descrie cronologic evenimentul invierii raportat la calendarul iudaic, (Ioana 20, 1) insa in perspectiva vesniciei o numeste „Ziua Domnului”.
• Cele opt Glasuri sunt cântate şi ele succesiv, un Glas pe săptămână. In săptămâna luminată insa, se cântă cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe  cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
• Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si   inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni  si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroul de presa ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
• Prima zi liturgica a Glasului 1 incepe  cu Duminica ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh, si nu pe Glasul 7  cum ar trebui sa  se petreaca dupa logica biroul de presa.
• Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi si nu mai este prima zi a saptamanii, chiar daca biblic, din punct de vedere al calendarului iudaic este mentionata ca prima zi a saptamanii.
• Prin pogorarea Sf. Duh si intemeierea Bisericii lui Hristos duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica, fapt evidentiat in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii.
• In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.

2.3. Argumente canonice

• Sambata nu este eludata, exclusa sau separata din contextul duminicii, atunci cand se stabilesc canoane cu valoare cultica, ci este mereu mentionata impreuna cu duminica:
• Clericul care posteşte (post sec) în zilele de Duminică sau de Sâmbăta (afară de Sâmbăta Mare) să se caterisească, laicii să se afurisească. 66 ap.;55 VI.
• Randuiala pentru postul mare: Nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica. 66, 69 ap.; 52 Trul.; 49, 50, 51 Laod.
• Liturghia Darurilor mai inainte sfintite: In toate zilele postului sfintei patruzecimi (Păresimi), afară de sâmbătă şi duminică şi de sfânta zi a Buneivestiri, să se facă Sfânta Liturghie a celor mai înainte sfinţite. 66, 69 ap.; 49, 50, 51, 52 Laod. 52 Trul.
• Pomenirea sfintilor: Nu se cuvine a săvârşi în Patruzecime praznicele naşterii mucenicilor, ci pomenirea sfinţilor mucenici să se facă în sâmbete şi duminici. 66, 69 ap.; 52 Trul; 49, 50, 52 Laod.

Deci in contextul randuielilor canonice, cu valoare liturgica, sambata este indisolubil legata de duminica.

3. Intrebari, dileme si propuneri

• De ce a trebuit sa treaca 2011 ani de la Hristos, ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica  este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului?
• A fost necesara o astfel de argumentatie puerila din partea biroului de presa, ca sa justifice rocada unei linii de demarcatie neortodoxa intre sambata si duminica in calendarul pe 2011?
• Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisercii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumensimul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor  din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
• Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
• S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011?
• De ce doar cateva eparhii au urmat aceasta directie a modificarii tacite si nu intreaga Biserica Ortodoxa? Iata doar cateva intrebari deloc retorice.
• Argumentele unora ca BOR doreste, prin aceasta schimbare in calendar,  sa lupte  impotriva standardizarii calendarului civil (vezi directiva in vigoare ISO 8601 a Organizaţiei Internaţionale de Standardizare –ISO) nu se justifica, intrucat din punct de vedere practic BOR tine cont tot de calendarul civil in abordarea unor tematici teologice. De exemplu anul inchinat Sf. Botez si Sf. Cununii a inceput tot dupa calendarul civil si nu la 1 septembrie 2010 dupa calendarul bisericesc. Intreaga Biserica face Te Deum pentru binecuvantarea unui an civil, care prin reinvierea unor traditii precrestine in spatiul social, devine din ce in ce mai pagan, pe cand anul bisericiesc trece apoape neobservat de multi membrii ai Bisericii.
• Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”. Referinta pentru un calendar ortodox este viata practica si liturgica a Bisercii in Iisus Hristos prin Duhul Sfant, conform argumentelor de mai sus si nicidecum un calendar al grecilor, care este invocat de biroul de presa.
• Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16)  cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura  de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
• Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR.

Pr. Mihai Valica

____NOTE_________________

---

[1] Vezi Pastorală de Sfintele Paşti, 1993, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1994, p.79: Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Pastorală de Sfintele Paşti, 1991, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1996, p.162.

[2] Daniel, Patriarhul B.O.R., Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice în spiritualitatea liturgică şi filocalică, Iaşi, 2007, p.187

[3] Ibidem, p.192

[4] Ibidem, p.192.Vezi si Pr. conf .dr. Petre Semen, Învăţătura despre Sfânt şi sfinţenie în cărţile Vechiului Testament, Iaşi, 1993, p. 210; vezi şi Xavier Leon-Dufour, art. Ziua Domnului, în Vocabular de Teologie Biblică, Bucureşti, 2001, pp.791-795.

[5] http://www.semneletimpului.ro/stiri/Legea-vrajitoriei-a-trecut-tacit-prin-Senat-1954.html

http://www.ziare.com/social/stiri-sociale/vrajitoarele-ii-ameninta-cu-blesteme-pe-parlamentarii-care-voteaza-legea-vrajitoriei-1054506

http://www.ziare.com/articole/lege+vrajitorie
http://www.ziarultimisoara.com/the-news/463-legea-vrjitoriei-a-fost-aprobat-de-senatin-mod-tacit.html

_________________

sursa>

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/01/pr-mihai-valica-calendarul-ortodox-pe.html

foto>

http://www.basilica.ro/_upload/img/12937056075206510662.jpg

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/martirii-si-martirologia.html

 

Papa Benedict cere Pakistanului sa renunte la legea antiblasfemie

Ziare.com/ 10 ianuarie 2011

Papa Benedict a cerut, luni, Pakistanului, sa renunte la legea antiblasfemie, pe motiv ca aceasta lege serveste drept un pretext pentru violenta impotriva minoritatilor religioase, cum sunt crestinii din tarile predominant musulmane.

In discursul anual adresat diplomatilor, Papa Benedict a vorbit aproape exclusiv despre libertatea religioasa, noteaza Reuters.

Suveranul Pontif a mai spus ca guvernele din Orientul Mijlociu trebuie sa isi protejeze minoritatile crestine, lovite in ultima vreme de atentatele cu bomba in biserici, in Egipt si Irak.

Ana Ilie

sursa>

http://www.ziare.com/international/stiri-externe/papa-benedict-cere-pakistanului-sa-renunte-la-legea-antiblasfemie-1067762

~~~+~~~

Papa către Corpul Diplomatic: apăraţi pretutindeni

libertatea religioasă, fundamentul autentic al păcii

Radio Vaticana/ 10 ianuarie 2011

Căutarea căii pentru o pace autentică trece prin respectarea libertăţii religioase – a afirmat papa Benedict al XVI-lea adresându-se membrilor Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, primiţi luni dimineaţă, 10 ianuarie, în Vatican cu ocazia tradiţionalelor urări de început de an. Vorbind ambasadorilor, Papa a făcut un tur de orizont asupra situaţiei libertăţii religioase în lume şi a condamnat din nou cu forţă violenţele anticreştine, în special în Irak şi în Egipt. Apoi, a cerut abolirea legii asupra blasfemiei în Pakistan. Pontiful, de asemenea, a pus în gardă împotriva tentativelor, mai ales în Occident, de a marginaliza dimensiunea credinţei. Cuvântul de salut a fost adresat Sfântului Părinte de ambasadorul decan Alejandro Valladares Lanza, al Republicii Honduras. Actualmente, sunt 178 Statele care întreţin relaţii diplomatice cu Sfântul Scaun. La acestea se adaugă raporturile internaţionale speciale, cele cu diferite organizaţii şi organisme Interguvernamentale şi Programe Internaţionale, în total 32.[…]

„Între normele care lezează dreptul persoanelor la libertatea religioasă – a continuat Pontiful – o menţiune specială trebuie făcută despre legea împotriva blasfemiei în Pakistan”. A încurajat din nou, în această privinţă, autorităţile pakistaneze „să depună eforturile necesare pentru a o abroga, cu atât mai mult cu cât este evident că ea serveşte ca pretext pentru a provoca injustiţii şi violenţe împotriva minorităţilor religioase”. Asasinarea tragică a guvernatorului provinciei Punjab, a fost avertismentul său, „dovedeşte cât este de urgent să se procedeze în acest sens: venerarea faţă de Dumnezeu promovează fraternitatea şi iubirea, nu ura şi dezbinarea”.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=453053

foto>

http://cache3.asset-cache.net/xc/95689468.jpg?v=1&c=IWSAsset&k=2&d=77BFBA49EF878921A343B2C87A49D8F5F46BF98842B28B

89997DD173C92BE9FFC54682EF58EC5FA1E30A760B0D811297

 

 

Mitropolitul Serafim al Pireului: ”grecoteii NOII EPOCI marginalizează Facultăţile de Teologie”

Graiul Ortodox/ 9 ianuarie 2011

Cu scopul deconstruirii caracterului religios al Noului Elenism[1] grecoteii[2] „Noii Epoci” marginalizează Facultăţile de Teologie.

• Le anulează independenţa, le subordonează ca departamente şi ulterior ca simple programe de studii în cadrul Facultăţilor de Filozofie.

• Anulează caracterul mărturisitor al Şcolilor de Teologie şi le împinge către degradarea lor la nivelul de simple programe de studii religioase.

• Face apel la vigilenţă din partea Arhiepiscopului, a Sinodului Permanent şi a poporului credincios.

O nouă surpriză a primit din partea guvernului Biserica instituţională, conformistă în majoritatea ei zdrobitoare, „linia” Arhiepiscopului mut[3] şi gruparea care îl susţine. Guvernul, exploatând muţenia Bisericii instituţionale, a scos de la dosar o chestiune care vizează fenomene extreme de nepotism din cadrul Departamentului de Teologie Socială (a Universităţii din Atena, n.tr.). Acest tip de fenomene este cunoscut în întreaga Grecie de doi sau trei ani, adică din perioada în care a fost condamnată la mulţi ani de închisoare o comisie de profesori ai Universităţii Panteio, acuzată de abuz şi delapidarea unei mari sume de bani. Guvernul, timp de 13 luni nu s-a atins de această chestiune. S-a atins de ea abia în această fază când se studiază (proiectul) „Noii Şcoli” în care nu mai are loc religia, teologia şi ora de religie. Guvernul a abordat această chestiune – în ciuda faptului că în momentul de faţă un secretar de stat şi soţia sa deţin catedra de Statistică din cadrul Universităţii – nu pentru a înlătura abuzul, ci pentru a stabili, sub pretextul înlăturării abuzului, etapele desfiinţării Facultăţilor Universitare Teologice şi ale încorporării acestora în cadrul Facultăţilor de Filozofie. Proiectul mârşav al acestora îl aduce la cunoştinţă Mitropolitul Pireului Serafim. Potrivit comunicatului acestuia:

Mitropolitul Pireului, Serafim:

„Cu dezgust şi mânie faţă de diriguitorii grecotei ai «Noii Epoci» care, în miezul teribilei crize economice pe care au orchestrat-o şefii lor şi sub greutatea căreia geme poporul, au găsit ocazia, sub pretextul, chipurile, eliminării din viaţa publică a acestui abuz, să înceapă punerea în practică a planului lor mârşav de deconstruire a caracterului religios al Noului Elenism. Planul viclean începe prin distrugerea şi marginalizarea Facultăţilor Teologice de tip universitar din cadrul Universtităţii Kapodistriene din Atena, care, istoric vorbind, au primatul înfiinţării.

Documentul ruşinos al Guvernului adresat Senatului Universităţii Kapodistriene referitor la desfiinţarea Departamentului de Teologie Socială[4] şi la fuzionarea acestuia cu Departamentul de Teologie, sub pretextul derizoriu, neîntemeiat şi perimat al stigmatizării, chipurile, nepotismului – ca şi cum nu ar exista în sistemul nostru de justiţie proceduri legale pentru blamarea, înlăturarea şi pedepsirea unor asemenea practici! – are ca unic scop, în virtutea dispoziţiilor în vigoare ale Legii, desfiinţarea independenţei Facultăţilor Teologice, subordonarea acestora ca Departamente şi ulterior ca simple programe de studii ale Facultăţile Filosofice. Desăvârşirea acestui plan mârşav şi ticălos va fi anularea caracterului mărturisitor al Facultăţilor de Teologie din Grecia şi decăderea lor la statutul de programe de studii religioase.

Mă întreb, pe temeiul cărei logici Guvernul nu acţionează în acelaşi mod şi în cazul Universităţii Panteio de Ştiinţe Sociale şi Politice – unde au avut loc condamnări la închisoare pentru sustrageri de sume uriaşe – subordonând-o Facultăţilor de Drept similare.

Sperăm că Senatul Universităţii din Atena se va ridica la înălţimea situaţiilor şi se va opune proiectului mârşav al Guvernului, altfel, atât Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Grecii, Ieronim, care se remarcă pentru înţelepciunea sa pastorală şi pentru sensibilitatea sa de Întâi-stătător, cât şi Sinodul Permanent şi cinstita Ierarhie a Bisericii Greciei şi poporul iubitor de Dumnezeu şi evlavios, ne vom opune prin toate mijloacele legale, fără să luăm în seamă scuipările şi defăimările lor.

† Mitropolitul Pireului Serafim

Traducere a fost făcută din săptămânalul Ortodoxos Typos, 3.12.2010, nr. 1856, p. 1 de catre Mihail Ilie

____________________

[1] Conceptul „Noului Elenism” se regăseşte în proiectul de lege «Το Νέο Σχολείο», ‘Noua Şcoală’, prin care se intenţionează reformarea generală a sistemului de educaţie, şi se referă la generaţiile viitoare de greci şi la viitorul culturii elene. (n.tr.)

[2] Am optat în traducere pentru termenul de “grecotei” pentru subst. gr. “γραίκυλος”, ‘grec cu un comportament nevrednic de numele de grec’ (Έλληνο-Γαλλικό Λεξικό, Librairie Kauffmann 2002). (n.tr.)

[3] «Ὁ Ἄφωνος Ἀρχιεπίσκοπος», ‘Arhiepiscopul mut‘, este titlul unui articol anterior din Ὀρθόδοξος Τύπος, care face referire la tăcerea Arhiepiscopului faţă de marile probleme actuale ale societăţii. (n.tr.)

[4] Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena cuprinde două mari departamente, Departamentul de Teologie şi Departamentul de Teologie Socială. (n.tr.)

sursa: Graiul ortodox via Pelerin Ortodox

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/10/mitropolitul-serafim-al-pireului-%E2%80%9Dgrecoteii-noii-epoci-marginalizeaza-facultatile-de-teologie%E2%80%9D/